Tortura

Tortura

1. Continutul legal

Potrivit art. 267¹ C.pen., tortura este fapta prin care se provoaca unei persoane, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, fizice sau psihice, indeosebi in scopul de a obtine de la acea persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l‑a comis ori este banuita ca l‑a comis, de a intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a in­timida ori de a face presiuni asupra unei terte persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o forma de discriminare oricare ar fi ea, atunci cand o asemenea durere sau astfel de suferinte sunt aplicate de catre un agent al autoritatii publice sau de orice alta persoana care actioneaza cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimtamantul expres sau tacit al unor asemenea persoane.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special este reprezentat de relatiile sociale care privesc, in principal, exercitarea autoritatii publice in conformitate cu le­gea (a autoritatii judiciare cu precadere), iar in secundar, de relatiile sociale care pri­vesc drepturile si libertatile fundamentale ale omului, universal recunoscute.

b) Obiectul material, in cazul acestei infractiuni, il poate constitui corpul persoa­nei, daca activitatea faptuitorului priveste direct corpul uman.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ. De regula, subiectul activ al acestei in­frac­tiuni este calificat. El nu poate fi decat un agent al autoritatii publice sau o per­soana care actioneaza cu titlu oficial ori la instigarea ori cu consimtamantul expres sau tacit al unei astfel de persoane.

In legatura cu subiectul activ al acestei infractiuni, se impun cateva preziceri.

Astfel, prin agent al autoritatii intelegem orice functionar public care face parte din autoritatea publica (autoritatea judiciara, cu precadere), care este organizata si func­tioneaza potrivit Constitutiei. Dar, in cazul torturii, putem intalni si un functionar public din sfera puterii executive ori a altei autoritati publice. Aceasta determinare a subiec­tului activ este relativa, deoarece textul de lege prevede ca infractiunea poate fi savarsita si de catre o persoana care actioneaza cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimtamantul expres sau tacit al unor astfel de functionari. In aceasta ultima ipo­teza, se poate observa ca faptuitorul nu are o calitate oficiala, dar el se comporta ca un mandatar al acesteia. Astfel, in acest din urma caz, autor nu poate fi orice per­soana, ci numai aceea careia i s‑a conferit acest mandat, expres sau tacit.

Participatia penala este posibila in toate formele: coautorat, instigare si com­pli­citate.

b) Subiectul pasiv. Ca subiect pasiv, in primul rand, apare persoana supusa nemij­locit unor suferinte fizice sau psihice deosebite. Din formularea data de legea penala, subiect pasiv poate fi si o terta persoana care prin torturarea victimei este in­timidata, suporta o constrangere morala. Tinand cont de faptul ca tortura apare si ca o incalcare a atributiilor de serviciu ale functionarului autoritatii publice, statul apare si el ca subiect pasiv in cazul acestei infractiuni.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material. Sub aspectul elementului material, in­fractiunea de tortura se realizeaza prin actiunea de a provoca unei persoane o durere sau suferinta puternice, fizice si psihice, prin acte de violenta. Fapta poate prezenta forme concrete, variate si poate consta intr‑o actiune sau intr‑o inactiune. Datorita faptului ca legea nu prevede gravitatea acestor suferinte fizice sau psihice, ramane la latitudinea instantei de judecata de a verifica indeplinirea acestei conditii. Pentru a produce efecte actiunea incriminata, nu este suficient ca ea sa produca doar o su­ferinta puternica; fapta trebuie, de asemenea, sa fie savarsita pentru obtinerea unor informatii sau marturisiri ori pentru a pedepsi sau pentru a intimida ori a face pre­siuni asupra persoanei torturate sau a unei terte persoane ori ca fapta sa fie savarsita pe un motiv de discriminare.

b) Urmarea imediata consta in provocarea unei puternice suferinte fizice sau psi­hice, care, raportata la prevederile legale, este ilicita, spre a determina victima sa aiba o anumita conduita. Rezulta ca legea conditioneaza existenta acestei infractiuni de pro­du­cerea unui anumit rezultat. Aceasta actiune de torturare implica si o sufe­rinta extrema, dusa pana la limita posibilitatilor unei persoane de a suporta o astfel de actiune.

c) Legatura de cauzalitate. Intre elementul material al acestei infractiuni si urma­rea imediata trebuie sa existe un raport de cauzalitate, suferintele fizice si psihice suportate de victima fiind consecintele actiunilor incriminate.

B. Latura subiectiva. Textul de lege contine precizarea ca forma de vinovatie sub care se prezinta aceasta infractiune este intentia directa sau indirecta. Autorul trebuie sa aiba reprezentarea ca foloseste mijloace susceptibile sa provoace suferinte deosebite, fizice sau psihice, si sa urmareasca producerea lor sau sa accepte posi­bilita­tea producerii lor. Prin raportare directa la modalitatile agravate, trebuie ca urma­rile suplimentare produse sa se datoreze culpei faptuitorului. In acest caz, forma de vinovatie este praeterintentia. In conformitate cu art. 267¹ alin. (5), nici o impre­ju­rare exceptionala, fie ca este vorba de stare de razboi sau de amenintare cu raz­boiul, de instabilitate politica interna sau de orice alta stare de exceptie, nu poate fi invocata pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul supe­riorului sau al autoritatii publice. Tortura nu poate fi deci justificata prin existenta starii de necesitate si nici prin ordinul legii sau al autoritatii publice. Pentru a fi inlaturata vinovatia, vor putea fi invocate alte cauze, cum ar fi: constrangerea fizica sau morala, betia involuntara completa, iresponsabilitatea.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Aceasta infractiune poate parcurge atat faza actelor pregatitoare, cat si a tentativei. In conformitate cu art. 267¹ alin. (4), tentativa se pedepseste.

B. Modalitati. Tortura este prevazuta in mai multe modalitati normative, asa cum prevede alin. (1) din art. 267¹: tortura ca mijloc de obtinere a unor informatii ori martu­risiri, tortura ca mod de pedepsire, tortura ca modalitate de a insufla o temere, de a intimida ori de a face presiuni asupra unor persoane.

Pe langa modalitatile normative, sunt prevazute si doua modalitati agravate.

O prima modalitate agravata va exista atunci cand tortura a avut ca rezultat o vatamare corporala care necesita pentru vindecare mai mult de 20 de zile de ingrijiri medicale ori cand a produs o vatamare corporala grava, in sensul prevazut de art. 182 C.pen.

A doua modalitate agravata corespunde situatiei cand tortura a avut ca urmare moartea victimei.

C. Sanctiuni. In forma tipica, tortura se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani. Pentru forma prevazuta la alin. (2), pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani, iar pentru agravanta de la alin. (3), pedeapsa este detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani.