Viciile posesiei - violenta, clandestinitatea, echivocul

Enumerare. Viciile posesiei sunt reversul sau situatiile inverse ale calitatilor sale. Prin urmare, viciile posesiei sunt: discontinuitatea, violenta, clandestinitatea si echivocul^[1].

A. Discontinuitatea posesiei. Potrivit art.1848 C.civ., 'posesiunea este discontinua cand posesorul o exercita in mod neregulat, adica cu intermitente anormale'. Rezulta ca posesorul nu trebuie sa se afle in contact permanent cu bunul pentru ca posesia sa fie continua si deci utila. Este suficient ca actele de stapanire sa se exercite cu regularitate normala, dupa natura bunului^[2]. Asadar, intermitentele nu exclud continuitatea . De altfel, art.1850 C.civ. instituie o prezumtie legala relativa de continuitate, in sensul ca 'posesorul actual care probeaza ca a posedat intr‑un moment dat mai inainte, este presupus ca a posedat in tot timpul intermediar, fara insa ca aceasta sa impiedice proba contrarie'.

Discontinuitatea are caracter temporar, adica ea dureaza pana cand actele de stapanire devin regulate si normale. De asemenea, este un viciu absolut, deoarece poate fi invocata de catre orice persoana care are interes sa paralizeze sau sa anihileze efectele posesiei.

B. Violenta Potrivit art.1847, posesia trebuie sa fie netulburata sau pasnica. In art.1851 C.civ. se prevede ca: 'Posesiunea este tulburata cand este fundata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului'. Deci pentru a fi neviciata, utila, posesia trebuie sa fie inceputa si mentinuta sau conservata in mod pasnic, fara violenta^[4]. De asemenea, din textul legal de mai sus, ar rezulta ca posesia poate fi tulburata, atat prin violenta activa, cat si prin acte de violenta pasiva, savarsite de catre posesor in aparare . Fata de aceasta situatie, literatura de specialitate sustine, in unanimitate, ca violenta pasiva din partea posesorului, cand este tulburat in posesie de catre un tert, nu constituie viciu al posesiei. O solutie contrara ar fi injusta si inechitabila, deoarece nimeni nu poate fi obligat sa suporte consecintele daunatoare ale unor fapte si acte savarsite de catre o alta persoana .

Violenta este un viciu temporar, fiindca in momentul in care inceteaza posesia devine utila, si relativ, ceea ce insemna ca poate fi invocata numai de catre persoana impotriva careia a fost exercitata.

C. Clandestinitatea Art.1847 C.civ. prevede ca posesia trebuie sa fie, printre altele, publica, adica sa fie exercitata in vazul tuturor. Reversul acestei calitati este clandestinitatea. Art.1852 C.civ. precizeaza: 'posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat acesta nu este in stare de a putea sa o cunoasca'. De regula, clandestinitatea viciaza posesia bunurilor mobile.

Clandestinitatea este un viciu relativ si temporar.

D. Echivocul Dupa cum s-a putut observa, in art.1847 C.civ., unde sunt enumerate calitatile posesiei, nu este prevazut si faptul ca aceasta trebuie sa fie neechivoca. Totusi, necesitatea existentei acestei calitati a fost evidentiata si subliniata in practica instantei supreme^[7]. De asemenea, s-a precizat ca o posesie echivoca nu este o posesie utila. Deci echivocul, desi neprevazut expres si nedefinit de legea civila, este un viciu al posesiei.

Posesia este echivoca in cazul in care nu se cunoaste daca posesorul are sau nu are elementul intentional animus domini sau animus sibi habendi^[8]. Echivocul exista atunci cand doua sau mai multe persoane savarsesc acte de stapanire asupra unui bun, deoarece nici una nu pretinde o posesie proprie, distincta. De asemenea, in cazul coproprietatii, daca unul dintre coproprietari savarseste singur acte de stapanire asupra bunului comun, nu se poate sti cu certitudine ca le-a facut cu vointa de a se comporta ca proprietar exclusiv sau, pur si simplu, in calitatea sa de titular doar al unei cote-parti din dreptul de proprietate .

Echivocul este un viciu relativ, deoarece, de pilda, in cazul coproprietatii, el poate fi invocat numai de catre ceilalti copartasi, si temporar, in sensul ca posesia devine utila in momentul in care exista convingerea ca posesorul intruneste si elementul animus^[10].