Lansarea in executie a programelor sau a metodelor altor obiecte

Pentru a se executa metoda unui obiect, sistemul de operare va parcurge urmatoarele etape:

Stabilirea programului pe care sistemul de operare il lanseaza in executie pentru a se realiza metoda respectiva. Acest lucru depinde de natura obiectului. Astfel daca:

Este cazul unui program se va lansa acesta.

Este un fisier de date se lanseaza programul asociat

Este un folder sau o unitate logica se lanseaza Windows Explorer.

Este o adresa de Web, sau un document HTML, se lanseaza Internet Explorer

Stabilirea si repartizarea resurselor necesare executiei programului(memorie virtuala, Unitatea centrala, etc.)

Incarcarea programului de pe unitatea logica pe care se gaseste in memoria virtuala.

Executia in time-sharing a instructiunilor programului, avandu-se in vedere ca acestea cand sunt prelucrate sa se gaseasca in partea de memorie interna a memoriei virtuale.

Supravegherea 'ramanerii' programului in spatiul de resurse alocat.

Corespondenta intre fisiere si aplicatii.

Asa cum am aratat deja, metoda pentru un fisier de date consta in lansarea in executie a programului care functioneaza cu datele respective, ea fiind actionata prin dublul clic stang. Acest lucru se realizeaza prin faptul ca S.O.Windows creeaza si actualizeaza o lista (aflata in registrii Windows) in care fiecarei extensii de fisier ii este asociat un anumit program (aplicatie). Deci selectionarea unui fisier de date - datorita extensia acestuia - va permite sistemului sa “stie” care este numele programului (aplicatiei ), care utilizeaza acel fisier.

Copierea, mutarea si crearea de shortcut-uri prin tehnica de tragere - “ Drag and Drop

Asa cum am mai aratat, 'tragerea' se realizeaza prin:

a} pozitionarea mouse-ului pe un obiect.

b) apasarea unuia din butoanele mouse-ului si mutarea acestuia intr-o noua pozitie mentinand apasat butonul.

c) eliberarea butonului.

Prin tehnica de tragere se realizeaza :

Copierea unui obiect de la sursa la destinatie.(obiectul se va gasi si in sursa si in destinatie)

Mutarea unui obiect de la sursa la destinatie.(in sursa obiectul va fi sters)

Crearea unui shortcut catre un obiect.

Daca se aplica tehnica cu butonul stang apasat, atunci automat se va executa cea mai plauzibila actiune. Astfel:

tragerea de pe o unitate pe alta unitate, duce la copierea obiectului,

tragerea pe aceiasi unitate de disc, duce la mutarea obiectului,

tragerea pe ecran (desktop), duce la crearea unui shortcut.

Daca se aplica tehnica cu butonul drept apasat, atunci se cere explicit prin aparitia unui meniu popup, actiunea care sa se execute

Copy

Move

Shortcut

Se poate forta copierea unui obiect, prin 'tragerea' cu butonul stang, cu tasta CTRL apasata

Se poate forta mutarea unui obiect, prin 'tragerea' cu butonul stang, cu tasta Shift apasata

Transferul de informatii intre obiectele Windows.

Este unul din cele mai importante aspecte ale sistemului de operare Windows. Tehnologiile adoptate creeaza premisele realizarii a doua obiective:

Folosirea unui semi-standard in realizarea aplicatiilor si comenzilor Windows, care au interfata utilizator foarte asemanatoare, permitandu-se astfel o implementare rapida si comoda a unor aplicatii noi. Acest lucru, care a dus practic la impunerea sistemului Windows, se realizeaza prin folosirea si transferul obiectelor programabile, in cadrul tehnologiei Automation.

Facilitati deosebite in realizarea efectiva a transferului de informatii in cadrul sau intre aplicatiile Windows.

Exista trei nivele de transfer a informatiilor in Windows.

Transferul simplu de informatii – copierea si mutarea obiectelor.

Acest transfer se ocupa cu mutarea sau copierea unui obiect. Acesta poate fi o portiune a unui document creat de un editor, o aplicatie, un director etc. Deci practic este vorba doar de schimbarea (sau copierea) locului unde este plasat un obiect.

Exista doua tehnici pentru acest transfer:

Tehnica Drag And Drop, care asa cum am mai aratat, consta din selectia obiectului cu mouse-ul si tragerea lui in noul amplasament. Daca acest lucru se face cu butonul stang, atunci implicit se stabileste daca se face mutare sau copiere - functie de locul sursei si al destinatiei – iar daca se face cu butonul drept, utilizatorul este interogat daca doreste mutare sau transfer.

Tehnica prin actionarea comenzilor:

Copy (pentru copiere) sau Cut (pentru mutare), care se ocupa de preluarea obiectului de la sursa. Pentru aceasta obiectul se selectioneaza dupa care se actioneaza comanda respectiva – care de cele mai multe ori se gaseste in meniul Edit al aplicatiilor sau in meniul contextual sau prin pictogramele specifice:

Paste pentru plasarea obiectului la destinatie. Aceasta se face prin selectionarea destinatiei si actionarea acestei comenzi, care evident se gaseste impreuna cu celelalte doua.

Copy sau Cut realizeaza in primul rand plasarea obiectului care se va transfera intr-o memorie temporara, denumita Clipboard. Aceasta memorie nu poate primi decat un singur obiect, indiferent de marimea lui. Deci la un moment dat in aceasta memorie se va gasi obiectul asupra caruia s-a efectuat ultima data o comanda cut sau copy

Fata de copy, cut realizeaza o data cu transferul in clipboard si stergerea obiectului din sursa.

Transferul obiectului se va termina cu Paste care va plasa in destinatie obiectul care se gasea in momentul respectiv in Clipboard.

Observatia 1. Vizualizarea memoriei clipboard se poate face cu comanda Windows Clipboard Viewer

Clipboard-ul nu se elibereaza o data cu comanda Paste. Acest lucru permite deci ca obiectul din clipboard sa poata fi plasat in mai multe destinatii.

Mai exista o metoda de transfer simplu de informatie care se realizeaza cu aplicatia Clip Tray si care foloseste o memorie temporara care poate primi mai multe obiecte pentru realizarea transferurilor. Pictograma acesteia este

Transferul prin inlantuirea(legarea) si incapsularea obiectelor - OLE - Object Linking and Embedding.

Aceasta tehnologie este mult mai complexa, deoarece o data cu transferul efectiv al obiectului(mutare sau copiere) se face si trimiterea la destinatie a aplicatiei cu care s-a creat obiectul. Deci acest lucru face posibila eventuala modificare a obiectului care a fost transferat. De exemplu se poate muta in WORD , o foaie de calcul creata in EXCEL, existand posibilitatea ca dupa acest transfer sa se modifice direct in Word, foaia respectiva de calcul ca si cum s-ar lucra in Excel.

Exista aplicatii care sunt servere de obiecte OLE si altele care sunt clienti de asemenea obiecte. Aplicatiile din MS Office, sunt si servere si clienti OLE.

Exista doua posibilitati pentru acest transfer, si anume:

Transfer prin incapsularea obiectelor(Embedding), prin care la destinatie are loc copierea efectiva, fizica, a respectivului obiect.

Transfer prin inlantuirea(legarea) obiectelor(Linking), prin care la destinatie nu are loc copierea efectiva, fizica, a respectivului obiect, ci numai plasarea adresei unde se gaseste obiectul (un fel de shortcut), acesta ramanand deci la locul lui.

Observatii la transferul prin inlantuire.

Observatia 2. In acest caz este evident ca o modificare a obiectului care a fost supus operatiei de inlantuire, indiferent unde se face – in aplicatia server sau cea client – va fi sesizata in ambele aplicatii.

Observatia 3. De asemenea daca respectivul obiect este sters in server si la client se va intampla acelasi lucru.

Observatia 4. Acest tip de transfer realizeaza economie de memorie.

Modalitatea efectiva a transferurilor OLE, se face tot prin Cut sau Copy, in prima etapa dar prin comanda Paste Special in a doua etapa.

Transferul obiectelor programabile(controale) prin tehnologia Automation. Obiecte ActiveX.

Obiectele programabile, sunt niste obiecte a caror principala caracteristica este gradul foarte mare de personalizare - adica de modificare a caracteristicilor in functie de contextul in care sunt folosite – care ajunge pana la introducerea unor module de cod in acesta .

Obiectele programabile, cu toate ca au un grad ridicat de personalizare, au si un mare grad de polimorfism – caracteristica unui grup de obiecte, de a prezenta utilizatorului o interfata foarte asemanatoare pentru configurarea acestora. Acest polimorfism este realizat de obicei prin intermediul unui control tab, care poate fi lansat prin activarea proprietatilor obiectului respectiv.

Un asemenea obiect ofera o caseta cu mai multe pagini, pentru fixarea caracteristicilor(proprietatilor), care se refera de obicei la:

Format – cuprinde proprietatile referitoare la modul de prezentare a obiectului.

Data – cuprinde informatiile necesare pentru legarea controlului respectiv la anumite date.

Event – este folosita pentru introducerea modulelor de cod necesare obiectului respectiv. In acestea, codul de program indiferent de locul unde se gaseste, nu este ca in programarea clasica o secventa de instructiuni care au un inceput si un sfarsit si care reprezinta actiunile pe care le va efectua sistemul de calcul intr-o ordine precisa, stabilita (programare continua), ci niste module (subrutine) care se executa numai atunci, cand, sistemul de calcul sau aplicatia, trece in anumite stari precise, definite, numite evenimente - de exemplu miscarea mouse-ului, sau apasarea pe o tasta sau aparitia unei erori - (programare discontinua). Deci in aceasta pagina sunt toate evenimentele la care obiectul respectiv poate raspunde, in general printr-o procedura.

In Windows, obiectele programabile(controalele) realizate in anumite sisteme de programare – Visual Basic, Visual C sau Delphi - numite servere, pot fi folosite si in alte aplicatii – ca de exemplu Access – numite clienti. Acest procedeu este cel mai inalt nivel de transmitere a informatiilor intre aplicatiile care functioneaza pe o platforma Windows, si se numeste “Automation”.

Tehnologia Automation, s-a realizat in prima etapa prin tehnica OLE 2.1, acum folosindu-se cea denumita ActiveX.

Acest lucru face posibila folosirea de catre aplicatii, indiferent de limbajul in care sunt create, a acelorasi controale – de exemplu controlul Common Dialog prin intermediul caruia se realizeaza comenzi de genul Open, Save sau Save As – ceea ce duce deci la standardizarea aplicatiilor Windows.