Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate stiintaSa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica




Nutritie


Qdidactic » stiinta & tehnica » nutritie
Alimentatia artificiala si diversificata - alimentatia artificiala



Alimentatia artificiala si diversificata - alimentatia artificiala


Alimentatia

Nutritie: totalitatea modificarilor suportate de alimente in organism, sau totalitatea schimburilor

dintre mediul extern si organism.

Ratia alimentara zilnica: totalul hranei si a apei primite de un copil in 24 ore. Se compune din

ratia cantitativasi ratia calitativa

Ratia cantitativa (calorica): calorii/kgc/zi; sugar: 100-115kcal/kg/zi.

Factori care influenteaza ratia:tipul alimentatiei, temperatura mediului, activitatea motorie, starea

de boala, constitutia.

Ratia calitativa: totalitatea principiilor nutritive care alcatuiesc ratia cantitativa, cuprinde

trofinele alimentare (proteine, lipide, glucide), fibre alimentare, apa, minerale si vitamine. Este influentata de aceeasi factori ca si ratia cantitativa. In practica se tine cont in mod special sa se asigure un raport echilibrat intre trofine, raport care se modifica in functie de varsta.




Necesitatile optime de trofine:

Proteine Lipide

Glucide

Sugar

3g

5-6 g

10-12 g

Copil mic

3g

4-5 g

10 g

Scolar

2g

2g

8-10 g

Alimentatia naturala

Alaptarea exclusiva- reprezinta alimentatia nou nascutului si sugarului cu lapte de mama, fara

nici un alt aliment solid sau lichid, fara apa sau ceai, pana la varsta de 6 luni; recomandabil pana la varsta de 1 an; optim pana la varsta de 2 ani. Laptele uman este considerat alimentul ideal pentru hranirea sugarului in primele 6 luni.

Colostrul: reprezinta laptele produs de glandele mamare in primele zile dupa nastere, la inceput

in cantitate mica, ulterior cantitatea devenind suficienta in ziua 3-4 postnatal; treptat compozitia

colostrului se modifica, dupa 30 zile de la nastere devenind lapte matur, definitiv.

Laptele de mama matur: lichid alb, cu densitate 1030, pH:7; contine la 1 litru: 11g proteine, 45g

lipide, 70g glucide, 2g minerale.Proteinele: - reprezentate de cazeina (40%)- albumine, globuline; si proteinele din lactoser (60%)- imunoglobuline. Lipidele - contin 98% trigliceride, restul fiind format din fosfolipide si cholesterol;Glucidele- din 70 g glucide/L lapte de mama- 60 g/L sunt reprezentate de lactoza, iar 10g/L de oligozaharide.Mineralele - reprezinta 2g/l lapte de mama; reprezentate atat de macroelemente (Na, K, Ca, Mg) cat si de oligoelemente (Fe, Cu, I, Zn) intr-un raport echilibrat, care le determina o absorbtie optima (raport Ca/P=2/1).Vitaminele sunt in cantitati optime, exceptie facand Vit D si K. Fermentii - reprezentati de amilaza, lipaza, fosfataza (enzime care suplinesc activitatea enzimelor pancreatice, insuficente la nou-nascut), aldolaza, catalaza, lizozim (rol bacteriostatic).

Valoarea calorica:700kcal/L

Superioritatea alaptarii exclusive: laptele de mama este un aliment biologic activ (“viu”) avand

enzime, anticorpi, vitamine; este steril, perfect adaptat nevoilor nutritive si posibilitatilor digestive ale sugarului, avand o proportie echilibrata in proteine, lipide, glucide; are valoare biologica crescuta; previne infectiile enterale si greselile alimetare; permite un mod de alimentare simplu; asigura o buna toleranta digestiva, favorizeaza dezvoltarea relatiilor afective mama-copil; previne aparitia imbolnavirilor prin factori antiinfectiosi; previne obezitatea; contine un factor de crestere pentru bacillus bifidus, care opreste dezvoltarea altor germeni patogeni; previne aparitia anemiei feriprive.

Tehnica alimentatiei naturale - toti nou nascutii sunt candidati pentru a fi alimentati la sanul

mamei. Orice nou-nascut, indiferent de greutate, care poate sa suga, va fi pus la sanul mamei. Nou- nascutul va fi pus la san inca in prima jumatate de ora de la nastere (recomandare OMS), la inceput cate 5 min.la fiecare san, dupa care timpul va fi majorat la 10min, apoi se creste treptat; se considera ca un1

supt nu trebuie sa se prelungeasca peste 20min. Pozitia in care alapteaza mama: in primele 7 zile- pozitie culcat in decubit lateral de partea sanului din care alapteaza, copilul paralel cu mama si capul sprijinit pe cotul mamei; dupa aceasta varsta- pozitie sezanda. Un copil trebuie pus la san de 8-12ori/24 ore; se evacueaza 1-2 picaturi de lapte din mamelon si apoi se lasa 1-2 picaturi in gura copilului stimuland suptul. Se introduce mamelonul si o parte din areola in gura copilului, mama va apasa cu degetul sanul deasupra mamelonului pentru ca nasul sugarului sa ramana neacoperit. Practicarea sistemului rooming-in; sugarul ar trebui sa doarma cu mama pentru a se hrani “la cerere”, inclusiv noaptea. Interdictia de a da nou-nascutului alt aliment sau alt lichid in afara de laptele de mama, cu exceptia celor indicate medical. Se interzice sugarilor alimentati la san: biberonul, suzeta, tetina. Momentul alaptarii este un moment de intimitate al cuplului mama-copil; trebuie sa decurga intr-o atmosfera de liniste si calm, intr-o incapere separata, netulburata de agitatia casei. Chiar daca mama simte ca are putin lapte, acesta este totusi de ajuns pentru nou-nascut, cu exceptia sa fie alaptat frecvent. Dupa supt mama va provoca eructatia prin bataia cu palma pe spatele copilului, in pozitie verticala, urmata de decubit lateral stang pentru a mai eructa si apoi, in decubit lateral drept pentru a usura evacuarea stomacului.

Se incearca stimularea secretiei lactate printr-un regim adecvat al femeii care alapteaza: femeia care alapteaza este sub protectia statului, care-i asigura concediu pre si postnatal pana la varsta copilului de 2 ani; se vor respecta orele de odihna si somn; alimentatie echilibrata cantitativ (plus 200Kcal/zi, supliment lichidian) si calitativ; se vor evita: conservele, condimentele, cafeaua, tutunul, consumul de usturoi, conopida, precum si medicamentele care trec prin lapte la sugar (luminal, aspirina, opiacee, ioduri, bromuri, atropina); se vor respecta regulile de igiena corporala si a mamelonului: mama va spala mamelonul inainte de supt cu ceai de musetel, iar dupa supt se va dezinfecta cu alcool 70% si se acopera cu tifon steril; se va purta sutien adaptat pentru alaptat; in caz de mameloane ombilicate se vor folosi adaptoare pentru a se forma mamelonul; folosirea unui stimulant al secretiei lactate; alaptarea freventa 8-12 ori/zi; mama sa fie relaxata; mama sa nu slabeasca mai mult de 1-2 kg/luna.

Contraindicatiile si obstacolele in alaptarea exclusiva. Laptele de mama este indicat la orice

nou-nascut si sugar.

Contraindicatiile din partea mamei: TBC evolutiva Boli infectioase grave (HIV pozitiv); Boli

cronice grave: cardiopatii decompensate, anemii grave, diabet zaharat, tumori, hemopatii maligne,

insuficienta hepatica, boli renale grave;Medicatie: antitiroidiene de sinteza, cicline, ioduri, metronidazol, rezerpina, sulfonamide, biseptolul, anticoagulante- Trombostop (nu se contraindica heparina cu greutata moleculara mica), chimioterapia; Mama HBs+ dupa unii autori; Mama cu sifilis isi poate alapta copilul; Epilepsia, psihoza de lactatie; O noua sarcina dupa luna a 6-a.

Contraindicatiile din partea sugarului: intoleranta la lactoza, galactozemie, fenilcetonuria;

icterul secundar inhibitorilor laptelui matern nu reprezinta o contraindicatie pentru alaptat, eventual se

incalzeste laptele muls la 40 grade C.

Obstacolele din partea mamei: agalactia si hipogalactia: - agalactia- lipsa completa a secretiei

lactate este extrem de rara, pe cand hipogalactia (primara, secundara) este relativ frecventa;

malformatiile mamelonului (mamelon scurt, ombilicat) se poate corecta cu protectoare din silicon;

in cazul in care nou nascutul nu poate fi pus la supt, mama se va mulge si va alimenta nou nascutul cu ligurita; fisurile si eroziunile- se previn prin punerea corecta la san; leziunile profunde vor fi tamponate cu creionul de AgNO3, se pot aplica creme - Garmastan, se suspenda alaptatul doar temporar; galactoforita si mastita- necesita antibioterapie si uneori drenaj chirurgical, alaptarea directa la san va fi suprimata.

Obstacole din partea copilului: malformatiile gurii: gura de lup, buza de iepure (– se poate utiliza

tetina lunga, care acopera partial defectul), frenul lingual scurt, existenta dintilor congenitali; prematuri,

dismaturi- nu au forta de suctiune necesara; sugarii “lenesi” care necesita a fi stimulati prin ciupirea


obrazului sau li se administreaza cu 20-30 min inaintea meselor sol. Cofeina 0,5% o lingurita; rinite

acute, rinofarigite, adenoidite- necesita dezobstructie naso-faringiana.

Ratia in alaptarea exclusiva: in primele 10 zile formula Finkelstein: L: (n-1)x70-80;

70ml=pentru greutate 3000-3250g la nastere; 80ml=pentru greutate la nastere peste 3250g; n=nr. zilelor

sugarului; peste 10 zile-dupa nevoile lichidiene: 150-180ml/kg/zi, fara a depasi 1 litru; dupa nevoile

calorice: trimestrul I :100-110kcal/kg/zi; trimestrul II:90-100kcal/kg/zi, trim. III-IV 80-90kcal/kg/zi.

Semne care confirma ca sugarul primeste suficient lapte: peste 6 mictiuni/24 ore; 4-8

scaune/24 ore; intre supturi copilul este “multumit”; crestere in greutate: 100-200g/saptamana, in

primul trimestru de viata.

Semne care indica faptul ca sugarul nu primeste destul lapte: Semne sigure: crestere in

greutate deficitara; la 2 saptamani este sub greutatea de la nastere; urini concentrate, in cantitate mica; sub 6 mictiuni/24 ore, urina galbena, urat mirositoare. Semne posibile: sugar nesatisfacut la sfarsitul suptului; sugar care plange frecvent; mese foarte frecvente-foarte lungi; scaune tari, uscate, verzi; scaune rare, in cantitate mica; nu vine laptele din san; sanii nu si-au marit volumul in timpul sarcinii; lactatia nu s-a instalat dupa nastere. Uneori este nevoie de “proba suptului” prin cantarire, inainte si dupa supt, pentru a aprecia cantitatea de lapte de mama primita.

Suplimente pentru alimentatia exclusiva: Vitamina D 400UI (1picatura)/zi in sezonul cald si

800UI/zi in sezonul rece, incepand din primele zile de viata; Fier 25-50mg Fe elemental/zi de la varsta de 6 luni pana la minimum 9 luni, la indicatia medicului; Florura de sodiu- 0,25mg/zi dupa varsta de 6 luni in cazul in care se poate asigura continuitatea administrarii.

Incidentele si accidentele alaptarii exclusive:Regurgitarile: eliminarea de lapte nedigerat, in

cantitate mica, fara efort; se intalnesc la sugarii flamanzi care sug foarte repede, se creaza aerofagie, care se elimina prin eructatie cu antrenarea laptelui proaspat ingerat; daca sunt frecvente si abundente pot duce la subalimentatie si malnutriti;Varsaturile apar la copiii excitabili, care sug repede si lacom; se numesc habituale daca apar uneori zilnic si dupa fiecare supt; trebuie excluse alte cauze; uneori dispar fara tratament la 3-4 luni, alteori persista pana la 1 an chiar cu tratament (calmante- luminal- inainte de supt); Colicile abdominale se intalnesc in primele 3 luni, apar la copiii cu aerofagie; se manifesta prin tipat puternic, agitatie, grimase si frecarea picioarelor, au incidenta vesperala si nocturna (orele 18-20). Se considera colica abdiminala daca apare cel putin de 3 ori/saptamana si dureaza minimum 3 ore. Colicile abdominale alarmeaza parintii. Tratamentul este simptomatic: administrare de spasmolitice, calmante dupa supt, comprese calde pe abdomen. Majoritatea autorilor considera colicile “fiziologice” si nu prescriu nici un tratament; Refuzul sanului: se constata la sugarii cu anorexie nervoasa, dupa administrare de ceai sau lapte cu biberonul, daca laptele are un gust neplacut datorita alimentatiei mamei, se administreaza calmante, uneori laptele muls;Constipatia se administreaza sucuri indulcite, supozitoare cu glicerina la ora fixa, fapt ce determina reflex conditionat de defecare;

Diaree postprandiala: in timpul suptului sau dupa, se elimina scaun galben, acid, cu gaze; sugarul

prezinta curba ponderala ascendenta; dispare la 3-4 luni. Tratament: calciu carbonic 3-1 varf de cutit/zi sau 20-30ml lapte praf sau supa de morcov inainte de punerea la san;Supraalimentatia este bine tolerata, pana apare diaree, “dispepsie de supraalimentatie”-copilul se pune la o dieta hidrica scurta de 6-12 ore. Tratament: reglarea orelor de supt si a duratei suptului;Subalimentatia este necesar efectuarea “probei suptului”, de obicei este vorba de hipogalactie, in caz contrar trebuie efectuate investigatii pentru stabilirea cauzei.


Alimentatia artificiala si diversificata - Alimentatia artificiala


Cand alimentatia naturala este imposibila, sugarul va trebui sa primeasca alt tip de lapte
(substitute de lapte matern): lapte de vaca sau preparate industriale de lapte. Rezultatele sunt inferioare
alaptarii exclusive: mortalitate si morbiditate generala mai crescute, malnutritia, anemia, rahitismul
sunt mai frecvente.

Laptele de vaca (LV) are neajunsurile lui care, sintetizate, constau in: Cantitate de proteine de trei ori mai mare decat in laptele uman, dar cu randament mai scazut de utilizare, dezechilibru intre aminoacizi, necesita transformarea hepatica in uree, glucoza, acizi, ceea ce determina: suprasolicitare hepatica, hiperamoniemie, acidoza metabolica, deshidratare hipertona (toate mai frecvente la nou- nascut si sugarul mic); Incarcatura osmotica mare (proteine + saruri minerale) cu suprasolicitare renala; Cantitate mica de glucide, necesitand suplimentare cu zahar 5 %, cu urmatoarele consecinte: dezvoltarea gustului pentru dulce, favorizarea cariilor dentare; stimularea adipocitelor (obezitate). Pentru toate aceste motive s-au impus corectii reprezentate de procedee casnice (diluarea, zahararea si acidularea LV) sau industriale (larga gama a substitutelor de LU). Procedeele casnice vizeaza: scaderea concentratiei de proteine prin adaos de mucilagiu de orez (2-3 %) si cresterea continutului glucidic prin suplimentarea cu zahar 5 %.

Didactic formulele de lapte se clasifica in : I formule de start sau de prima varsta, recomandate sugarilor sanatosi de la nastere la 4-6 luni; II - formule de continuare (varsta a – II a) de la 4 –6 luni pana la un an, date in paralel cu alimentatia diversificata; III - formule speciale (“ lapturi – medicament” ); IV - formule pentru prematuri.

Ratia alimentara se va calcula dupa nevoile calorice (trim.I:110-120kcal/kg/zi, trim.II: 100- 110kcal/kg/zi, trim.III-IV: 90-100kcal/kg/zi) sau dupa nevoile lichidiene (150-180ml/kg/zi, fara a depasi 1 litru). Numarul de mese: 6-7 mese in luna I, 6 mese in luna II-III, apoi 5 mese pana la varsta de 1 an.

Practica alimentatiei artificiale: se folosesc biberoane, preferabil de sticla, usor sterilizate la cald sau rece, tetine cu orificiu adaptat (curgerea picatura cu picatura), se prepara instant si se pot tine la frigider 24 ore in biberoane etanse, folosesc ca lichid de dilutie apa fiarta si racita la 50 –60o concentratia este de 4.5 – 5 g la 30 ml de apa (3 masuri la 90 ml pentru o concentratie de 13 –15 %). Alimentatia artificiala va fi suplimentata cu vitamina D, fier, eventual fluor. Laptele de capra, bivolita, oaie, sunt improprii sugarului.


Incidentele alimentatiei cu substitute de lapte matern. Intoleranta la laptele de vaca

incident rar, se manifesta sub diverse forme: soc anafilactic (stare de soc, colaps, varsaturi explozive, diaree eritem urticariform, edem facial), diaree dupa orice ingestie de lapte, intoleranta la proteinele LV (pierdere de sange prin scaun, anemie). Anorexia – destul de frecventa, se administreaza sucuri de fructe, laptele se aciduleaza, se scimba preparatul. Colicile abdominale – consecinta prezentei lactoglobulinei in laptele de vaca.Supraalime ntatia – prin administrarea unor preparate de lapte praf in concentratii mai mari decat este recomandat cantitativ si calitativ.Subalimentatia – consecinta diluarii prea mari a LV sau a nerespectarii indicatiilor din prospect.Constipatia – digestia defectuoasa a cazeinei din LV. Rahitismul, malnutritia, anemia carentiala si bolile diareice – sunt mai frecvente.

- Alimentatia diversificata - trecerea de la o alimentatie predominant (exclusiv) lactata la alimentatia

consistenta. Momentul diversificarii difera in functie de laptele primit de sugar si este la: 5- 6 luni pentru sugarul alimentat la san sau cu formule de lapte, 4 – 4 ,5 luni pentru cel alimentat cu LP standard sau LV.

Conditii de diversificare : sugar perfect sanatos, introducere progresiva mai lenta (5 – 7 zile)

pentru sugarul diversificat la 4 – 4,5 luni si mai rapida la cel diversificat peste varsta de 5 luni, primele alimente sa fie lichide sau semilichide, folosirea linguritei pentru alimente solide, pregatind astfel sugarul pentru etapa superioara, evitarea introducerii a doua alimente noi in aceeasi zi, nu se folosesc conservanti, hidratarea intre mese cu alimente neindulcite, nu se va adauga sare in timpul prepararii mancarii, evitarea folosirii inaintea varstei de 6-8 luni a fainurilor cu gluten (grau, orz, ovaz, secara) in favoarea celor fara gluten (faina de porumb, orez). Se evita astfel manifestarile precoce ale celiachiei, boala conditionata genetic. Alimentul nou introdus va fi propus nu impus (evita anorexia psihogena).

Alimentele folosite in diversificare vor fi alese in functie de starea de nutritie a sugarului:

a) Pentru sugarul eutrofic: cereale (orez Nestle), supa si piure de legume (morcov, patrunjel, telina, cartof, dovlecel, spanac, fasole verde, soia, linte, mazare, salata verde, rosie), supa de oase, carne (pui, vitel, vita, ficat de pasare), piure de fructe: mere, portocale, piersica, gref, banane, ananas. Sunt evitate: zmeura, capsunile, fragii (datorita potentialului lor alergizant), perele, prunele, pepenele, ciresele (risc de diaree), afumaturile, prajeli la cuptor, alimentele solide dure, mici, rotunde sau lipicioase (stafide, nuci, seminte, floricele de porumb datorita riscului de aspiratie si inec). b) Alimentatia sugarilor cu stare de nutritie deficitara va fi diversificata cu un fainos cu lapte (faina de orez) cu valoare energetica crescuta sau - ideal – cu cereale fortifiate cu fier.

Carnea (vita, pasare) va fi introdusa la sugarii diversificati la 4 –4.5 luni inca de la inceput (sursa de proteine si fier) de 3 –4 ori / sapt., initial 30- 40 g/zi. La 9-10 luni poate fi oferita si ciorba de perisoare. Ficatul de pasare se poate introduce la 6 luni cu prudenta datorita faptului ca fiind principala bariera de detoxifiere exista riscul unor contaminari. Peste alb, proaspat se da in jurul varstei de un an. Galbenusul de ou , fiert tare se introduce la varsta de 7-8 luni, progresiv . Albusul se va da dupa varsta de un an (potential alergic). Branza de vaci va fi oferita la 4 – 5 luni in combinatie cu orezul pasat pentru sugarii distrofici sau cu piure de legume. Dupa 8 –9 luni poate fi oferita cu mamaligita si cateva lingurite de smantana. Iaurtul (de preferat preparat in casa) se poate da dupa varsta de 7 luni cu biscuiti si 5 % zahar (se evita iaurturile cu fructe din comert). Introducerea alimentelor noi va fi adaptata preferintelor fiecarui copil. Se vor evita compromisurile pentru modificarea gustului (zahar in piureul de legume). Initial mesele de diversificare, pana la acceptarea totala, vor fi suplimentate cu laptele primit anterior.Alimentele pentru sugari vor fi pasate pana la aparitia dintilor si apoi triturate. De evitat: dulciurile concentrate la sugar si copilul sub trei ani, bauturi racoritoare si bauturi cu arome de fructe din comert, rantasuri, sosuri grase, condimente, alimente care provoaca aspiratia (alune, seminte, boabe de porumb, bomboane, floricele, pufuleti), alimente alergizante: ciocolata, cacao, fructele mentionate. Mierea de albine va fi evitata sub un an (risc de contaminare cu Clostridium botulinicum). Preparatele industriale (papele) pentru sugar au: pret ridicat, sunt instant, au compozitie standardizata dupa criterii internationale, securizare toxica, bacteriologica, si trebuie folosite in decurs de 24 ore de la deschidere.

Se vor urmari curbele de crestere, starea generala, aspectul scaunelor.

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA

Cresterea este fenomenul prin care organismul isi mareste masa, o acumulare de substanta organica care se traduce prin cresterea taliei, greutatii si a suprafetei corporale. Reprezinta deci o marire cantitativa a celulelor, tesuturilor si organelor corpului.

Dezvoltarea este fenomenul de diferentiere structurala si functionala a organelor, aparatelor si sistemelor organismului in scopul adaptarii la conditiile de viata. Dezvoltarea este rezultatul a doi factori: maturarea si invatarea. Maturarea se transmite genetic si constituie capacitatea normala de dezvoltare sub aspect fizic, mental, emotional. Invatarea este dobandita ca rezultat al experientei si educatiei.

Factorii care influenteaza cresterea si dezvoltarea:

1. Factorii endogeni: cuprind factorii genetici si hormonali

Factorii genetici- actioneaza direct asupra tesutului osos sau indirect prin intermediul altor organe si sisteme. Cresterea copilului este hotarata din momentul fecundatiei ovocitului si constituirii patrimoniului sau ereditar. Factorii genetici sunt responsabili de caracterele constitutionale imprimate produsului de conceptie, precum si de dinamica cresterii pana la maturitate, dupa tipul morfologic

familial

Factorii neurohormonali – sistemul hipotalamo-hipofizar coordoneaza cresterea, determinand

un echilibru intre diverse glande endocrine Este binecunoscut rolul hormonilor tiroidieni, glandelor sexuale, pancreasului, timusului, epifizei, a paratiroidelor, a glandelor suprarenale in procesul de crestere si dezvoltare.

2. Factorii exogeni

Cei mai importanti factor exogeni sunt: alimentatia, conditiile de mediu geografic, statusul socio-

economic al familiei, regimul afectiv, educativ si exercitiile fizice.

Alimentatia isi exercita influenta asupra cresterii inca din viata intrauterine. Subnutritia

gravidelor duce la nasterea copiilor cu greutate mica. Alimentatia postnatala trebuie sa acopere toate nevoile calorice si proteice necesare ritmului de crestere specific fiecarei etape de dezvoltare. Alimentatia cu lapte de mama accelereaza cresterea prin modulatori pe care ii contine laptele.

Ceilalti factori exogeni implicati in crestere sunt: conditiile de viata, climatul geografic, sezonul (crestere in greutate iarna, crestere staturala in lunile de primavara, vara), statusul socio-economic al familiei, factorii emotionali, afectivi si educationali.

3. Factorii patologici- indiferent de perioada (ante, intra sau postnatal) in care actioneaza, influenteaza negativ procesul normal al cresterii: endocrinopatii, boli cromozomiale, boli de metabolism, boli cronice.

Aprecierea dezvoltarii fizice a copiilor se face prin: indici de crestere si indici de maturatie. OMS-ul propune urmarirea urmatorilor indicatori: greutate, talie, perimetre, maturatia osoasa, dentara si pubertatea.

Cresterea ponderala:Nou nascutul la termen G: 3000-3500g (2500-4500g), baietii sunt mai grei decat fetele cu aprox. 200-300g.

Nou nascutii cu GN sub 2500g sunt consideratisubponderali, iar cei cu greutatea peste 4500g suntsupraponderali.

In primele zile dupa nastere are loc scaderea fiziologica in greutate, aproximativ 5-10% din GN, nou-nascutul recuperand GN a 10-12-a zi dupa nastere. Din momentul recuperarii greutatii, cresterea ponderala are loc dupa o curba ascendenta astfel: L I-IV 750g/luna, L V-VIII 500g/luna, L IX-XII 250g/luna. De la 1 an la 2 ani rata de crestere lunara este de 250g/luna, respectiv 3kg/an. Peste varsta de 2 ani, se poate utiliza formula lui Hermann: G(kg)=9+2V(ani).

Determinarea greutatii: copilul va fi cantarit intotdeauna dimineata inainte de prima masa; cantarirea in institutii de copii se face zilnic intre 1-6 luni, o data la 2 zile intre 6-12 luni, saptamanal dupa 1 an. In mediul familial copiii vor fi cantariti o data la 1-2 saptamani.

Cresterea staturala: la nastere lungimea medie este de 51cm, cu variatii intre 48-54cm; in

primul an de viata cresterea se produce astfel: in prima luna-4cm, in luna a doua -3cm, in luna a treia- 3cm, in luna a patra- 2cm, din luna a cincea si pana la varsta de 1 an cate 1cm/luna ; la sfarsitul primului an copilul are cca 70cm; in anul al doilea mai creste 10cm; peste varsta de 2 ani, lungimea se calculeaza dupa formula lui Geldrich: L=80+5V (L:lungimea, V:varsta, iar 80: lungimea la 2 ani); dupa varsta de 2 ani, copilul creste cu 5 cm/an, la pubertate creste mai intens (cu 10 cm); lungimea de la nastere se dubleaza la varsta de 4-5 ani si se tripleaza la 13-14 ani

Determinarea taliei se face lunar. Masurarea taliei sugarului se va face cupediom etrul.

Determinarea taliei cuantropome tru se face din pozitie ortostatica, cu calcaiele si coloana

vertebrala lipite de tija gradata a aparatului.

Aprecierea cresterii si dezvoltarii se face prin compararea parametrilor fizici ai copilului cu cei ai

altor copii sanatosi, de aceasi varsta, sex si din aceeasi zona geografica.

In general, agresiunile acute influenteaza in special greutatea, in timp ce bolile cronice

influenteaza talia.


Perimetrele:

Perimetrul cranian reflecta, in primii 2-3 ani, cresterea encefalului; Punctele

de reper pentru masurarea perimetrului cranian sunt glabela (proeminenta de deasupra radacinii nasului si protuberanta occipitala externa); PC la nastere: 35cm; in primul trimestru creste 2 cm/luna; in trimestrul II creste cu 1 cm/luna; in trimestrul III creste cu 0.5 cm/luna; la vasta de 1 an atinge 45cm, iar la 6 ani 50 cm; o crestere peste aceste valori normale apare in caz de hidrocefalie; PC nu mai creste in caz de craniostenoza. Perimetrul toracic cel mai folosit in practica curenta este PT mediu; La nastere este de 32-33 cm, creste cu cate 1cm lunar, ajungand la varsta de 1 an la 45 cm (egal cu cel cranian), la varsta de 2 ani PT :50cm ; Proportia intre PT mediu si cel cranian arata gradul de dezvoltare al toracelui, raportul dintre diferitele perimetre toracice arata conformatia toracelui.

Perimetrul abdominal: la nastere nu trebuie sa depaseasca PC, masoara cca 33cm; la 6 luni 40cm; la 1

an 45 cm; la copilul sanatos si alimentat corect, culcat pe spate, abdomenul nu trebuie sa depaseasca

planul toracelui.



Cresterea si dezvoltarea sistemului osos: osificarea scheletului incepe in viata intrauterina, la

nastere diafizele oaselor lungi fiind deja osificate; epifiza proximala a tibiei si cea a femurului, cuboidul si uneori capul humeral au nuclei de osificare. Osificarea continua la toti nucleii oaselor astfel ca la sfarsitul pubertatii se produce calcificarea tuturor cartilajelor de conjugare diafizo-epifizare. Urmarirea aparitiei nucleilor de osificare se face prin radiografii si exprima varsta osoasa.

Eruptia dentara: La nastere nou-nascutul nu are dinti (exceptional sunt nou-nascuti care la

nastere prezinta incisivii mediani inferiori-nu trebuie extrasi, cu toate ca ingreuneaza alaptatul). Dentitia temporara sau de lapte este formata din 20 dinti, ordinea aparitiei acestora este: intre 6-8 luni incisivii mediani inferiori; intre 8-10 luni incisivii mediani superiori; intre 10-12 luni incisivii laterali superiori apoi cei inferiori; intre 1 an - 1 an si 6 luni primii molari mici superiori si inferiori; intre 1 an si 6 luni – 2 ani apar caninii; intre 2 ani – 2 ani si 6 luni apar molarii secundari.

Eruptia dentara se poate insoti de fenomene ca: iritatie gingivala, subfebrilitate, sialoree, agitatie, anxietate- simptome usoare care cedeaza in cateva zile. Eruptia dentara nu produce febra, stare toxica sau tulburari digestive.

Dentitia definitiva: la varsta de 6-7 ani apar primii molari, inapoia ultimilor premolari, dupa care dintii de lapte cad si sunt inlocuiti in aceeasi ordine de dentitia definitiva. La pubertate mai apar 4 molari numiti “dintii de 12 ani”, ca in adolescenta sau chiar mai tarziu sa apara si ultimii 4 molari numiti “maselele de minte”. Dentitia definitiva insumeaza 32 dinti.

Metode de evaluare a cresterii

Un obiectiv important al puericulturii este acela de a asigura o crestere armonioasa a copiilor, prin

urmarire periodica si depistarea in timp util a anomaliilor de crestere si dezvoltare.

Aprecierea se face raportand cresterea celui examinat la ceilalti membrii dintr-un grup populational, de acelasi sex si aceeasi varsta. Principalii indicatori ai cresterii, la o populatie data se poate prezenta grafic intr-o curba gaussiana in forma de clopot. Valoarea medie la varsta respectiva se afla in varful clopotului. Pe ramura ascendenta a curbei se afla punctele corespunzatoare variatiilor in minus, iar pe ramura descendenta variatiile in plus. Abatarile de la medie se exprima prin metoda standard sau a percentilelor.

Metoda deviatilor standard (DS) exprima mai bine limitele normalitatilor statistice.

Metoda percentilelor apreciaza proportia subiectilor cu lungime sau greutate mai mare sa mai

mica din totalul populatiei masurate. Percentila 50 reprezinta mediana.

Dezvoltarea neuro-psiho-motorie: La nastere nou nascutul este doar o fiinta bulbo-spinala cu

activitate nervoasa redusa la prezenta unor reflexe arhaice si a unor miscari involuntare, limitate.


Dezvoltarea neuro-psiho-motorie este conditionata de integritatea SNC, de dezvoltarea acestuia si de conditiile oferite de mediu si de educatie. Important este de retinut faptul ca ritmul de dezvoltare neuro- psihica prezinta mari variatii individuale. Diferentele de la graficul normal permit o mai fina interpretare a aspectelor clinice nu numai in sensul unei retardari a dezvoltarii, dar si in cazul unei dezvoltari precoce.

Graficul dezvoltarii neuro-psihice 0-12 luni

luna I: motor- in decubit ventral tine capul ridicat cateva secunde, tine degetele flectate in pumn;

psihic- tresare la zgomote puternice

luna II: motor- in decubit ventral ridica capul pentru 1-2 min, tine degetele mainii usor deflectate;

psihic- urmareste un obiect colorat plimbat in fata ochilor

luna III: motor- in decubit ventral tine capul ridicat cateva minute, flecteaza activ ultimele 2

degete in palma; psihic- isi agita mainile dupa obiecte colorate, sonore, gangureste

luna IV: motor- se intoarce de pe spate pe abdomen, prinde obiectele intre degetele 4-5 si palma ;



psihic- cauta sursa sonora, gangureste ca raspuns la stimulare

luna V: motor- sustinut, se sprijina pe plante pentru scurt timp, flecteaza si deflecteaza activ

ultimele 2 degete ale mainii ; psihic- intinde mana dupa o jucarie, emite grupe de sunete (a-bu, a-gi)

luna VI: motor- sprijinit sta in sezut, prinde obiectele intre toate degetele si palma; psihic- ridica

singur jucaria din apropierea sa, articuleaza silabe izolate

luna VII: motor- din decubit dorsal se ridica in sezut, apuca obiectele intre degetele 2-3 si palma;

psihic- cauta o jucarie pierduta, pronunta silabe repetate stereotip (ma-ma-ma)

luna VIII: motor- sustinut de axile, paseste, apuca obiectele cu primele 3 degete ; psihic- manifesta

interes crescut pentru jucarie, intelege semnificatia a 2 cuvinte

luna IX: motor- sustinut de ambele maini, merge, apuca obiectele cu varfurile primelor 3 degete;

psihic- se joaca imitand pe adult (bau-bau, pa)

luna X: motor- sprijinit se ridica singur in picioare, ridica si lasa jos obiectele; psihic- pricepe

interzicerea, repeta cuvinte simple, prin imitatie

luna XI: motor- merge sustinut de o mana sau ham, apuca folosind primele 2 degete ; psihic- ofera

obiectele ce i se cer, pronunta 1-2 cuvinte cu sens (mama, papa)

luna XII: motor- nesprijinit, face cativa pasi stand in picioare, se apleaca si ridica o jucarie ;

psihic- arata partile corpului denumite de adult, pronunta 3-4 cuvinte

luna XV (1 an si 3 luni): motor- are siguranta in mers, urca sacrile cu ajutorul palmelor, introduce

cuburile intr-o cutie; psihic- arata cu mana ce doreste, coopereaza la imbracat si dezbracat

luna XVIII (1 an 6 luni) : motor- ajutat urca o scara treapta cu trapta, alearga cu genunchii neflectati, suprapune 3 cuburi, rasfoieste o carte 3-4 pagini odata; psihic- asculta ce i se cere si executa, se integreaza intr-o colectivitate, apare in vorbire verbul

luna XXIV (2 ani):motor- urca o scara alternand picioarele, se apleaca si revine fara sa cada, plaseaza corect cercul in castru, prinde mingea cand i se arunca; psihic- are format reflexul de evacuare, se joaca cu alti copii, vorbeste in propozitii din 3-4 cuvinte, are o buna coordonare a miscarilor si executa miscari fine, complexe (incheie nasturi, danseaza); isi spune numele

luna XXX (2 ani 6 luni): motor- sare pe loc cu ambele picioare, alearga si se opreste la comanda, reconstituie un obiect sin 3 parti, tine corect creionul si poate desena; psihic- isi spune numele intreg si varsta, apare prenumele « eu « , se autoserveste, foloseste in vorbire trecutul si pluralul

luna XXXVI (3 ani): motor- isi leaga sireturile, arunca si prinde mingea, descheie si incheie nasturi, poate sta intr-un picior; psihic- povesteste mici evenimente, alcatuieste fraze scurte, vocabularul este format din 5-600 cuvinte, raspunde la intrebari

la 4 ani: motor- activitatea motorie se perfectioneaza, sare si se catara bine, arunca mingea inainte;

psihic- reda o poveste auzita, capacitate redusa de diferentiere intre realitate si fantezie

la 5 ani: motor- sare coarda, patineaza, alearga bine, deseneaza figuri umane; psihic- imaginatie

bogata pana la confabulare, raspunde la persoana I


la 6 ani: apare gandirea logica, apare conceptul cauzal, exista coordonare intre miscarile mainii si

ale globilor oculari permitand scrisul, astfel copilul este pregatit sa mearga la scoala

intre 7-12 ani: sexele se separa in grupe, apar actiuni aprobate si realizate in grup; vocabularul se

imbogateste

intre 12-18 ani: se dezvolta adevarata gandire independenta; tovarasii de grup exercita mai multa influenta, apare interesul heterosexual; apare gandirea abstracta, idealismul este predominant, se maturizeaza rationamentul.

Dezvoltarea afectiva : Afectivitatea joaca rolul principal in formarea si modelarea

temperamentului copilului. Jocul este o componenta importanta a dezvoltarii emotionale. Socializarea nu este o trasatura inascuta ci se invata in relatiile cu cei din jur, parintii si in special mama fiind factori importanti in socializare in special in perioada de sugar si copil mic.

PATOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Aparat digestiv: totalitatea organelor care au ca functii principale digestia si absorbtia

principiilor alimentare si eliminarea rezidurilor alimentare

Anatomic: tubul digestive si organele anexe

Evaluarea pacientului cu boli ale aparatului digestive

- anamneza: istoricul suferintei acuale
- simptome specifice aparatului digestive: durere abdominala, greturi, varsaturi
- tipul alimentatiei: naturala, mixta, artificiala
- efectul problemelor digestive asupra starii generale, a cresterii si dezvoltarii: malnutritie,
alergii

Manifestari clinice in bolile digestive

- anorexia, disfagia, greata, varsatura, durerea abdominala, hemoragia digestiva superioara

(hematemeza, melena), inferioara (rectoragia), constipatia, diareea, meteorismul abdominal

Examenul obiectiv al aparatului digestive
Inspectia: starea de nutritie, aspectul si culoarea tegumentelor, aspectul abdomenului
Palparea: sensibilitetea, apararea musculara, rigiditatea, ascita (semnul valului), palparea

marginii inferioare a ficatului si polul inferior splenic

Percutia:sonoritatea normala/hipersonoritatea

Auscultatia: murmur intestinal, silentium abdominal (ileus paralitic)

Examinari paraclinice

- hemoleucograma, frotiu periferic, reactanti de faza acuta, examen de urina, uree, creatinina, proteine totale, ionograma, ex. Coproparazitologic, coprocultura, probe de digestie, teste pentru determinarea sangerarilor oculte, examen citologic al scaunului, teste serologice pentru H. pylori

- rar: testul sudorii (fibroza chistica), teste de toleranta la dizaharide, D-xiloza, biopsie

intestinala (celiachie)

Examinari imagistice

- explorarea esofagului: radiologic pe gol (corpi straini) sau cu substanta de contrast (reflux
gastro-esofagian); endoscopic in scop diagnostic si terapeutic
- explorarea stomacului: radiologic: transit esogastroduodenal cu substanta de contrast;
endoscopie digestiva superioara
- explorarea intestinului: radiologic: pranz baritat si irigografie; rectosignoidoscopia, colonoscopia

I. AFECTIUNILE CAVITATII BUCALE

1. Malformatiile cavitatii bucale:

Cheilo-, cheilognatopalatoschisis, cheiloschisis , palatoschisis

Tratamentul: corectie chirurgicala

2. Stomatite:


S. ulceroasa : depozite sidefii la nivel gingival, necroze si ulceratii la nivelul mucoasei bucale,

foetor ex ore, febra, astenie etc.


S. micotica : provocata cel mai des de Candida albicans. Tratament : badijonare locala cu

glicerina boraxata si nistatin

4. Afectiunile limbii:

aderenta anterioara al frenului, limba geografica, macroglosia, glosita


II.AFECTIUNILE ESOFAGULUI

1.Achalazia- scade peristaltica sfincterului esofagian inferior datorita spasmului cardiei, este incetinit

ritmul de evacuare al esofagului in stomac. Tratament: dilatarea cardiei

2.Refluxul gastro-esofagian (GOR): - refluarea continutului gastric in esofag, provocand astfel

esofagita.Clinic: regurgitatie, varsaturi repetate, anemie, retard staturo-ponderal.

Tratamentul: pozitionarea procliva al capului si trunchiului dupa alimentatie,ingrosarea

alimentelor, prokinetice (Cisaprid), antagonisti ai receptorilor H2 (Ranitidina), inhibitori ai pompei

de proton (Omeprazol).


III.AFECTIUNILE STOMACULUI

1. Gastrita cronica . Infectia cu Helicobacter pylori (Hp)

Helicobacter pylori: bacterie Gram negativa, cu capacitate de sinteza a ureazei (elimina amoniac din uree), ceea ce ii confera protectie si in mediul puternic acid din stomac.Clinic: durere epigastrica, varsaturi.Diagnosticul: endoscopie cu biopsie din mucoasa gastrica cu punerea in evidenta a Hp prin examen histologic; testul ureazei; determinarea serologica a Ig G anti- Hp

Tratamentul: asocierea: amoxicilina + metronidazol + preparate de bismut; antagonisti ai

receptorilor H2

2. Ulcerul gastric si duodenal

Etiologia: Helicobacter pylori, antiinflamatoare nesteroidiene , stresul (posttraumatic, sepsis,

hipoglicemie etc), factori genetici (ex. grup sanguin O, antecedente heredocolaterale de ulcer).

Simptomatologia: este nespecifica la copii mici; durerea epigastrica, hemoragie digestiva, varsaturi,

inapetenta.Diagnosticul: endoscopie cu biopsie

Tratamentul: igieno-dietetic si medicamentos: antagonisti ai receptorilor H2 (antisecretor),

inhibitori ai pompei de proton (Omeprazol), mucoprotectoare (Sucralfat); tratamentul inf. cu Hp.

IV.AFECTIUNILE INTESTINULUI

Invaginatia: telescoparea unei portiuni din intestin intr-o portiune distala, cea mai frecventa localizare este cea ileo-cecalaSimptomatologia: cel mai frecvent la copii in varsta de 5-10 luni, durere abdominala intensa, colicativa, scaune cu sange proaspat

Tratamentul:- dezinvaginatie- interventie chirurgicala

2. Ileusul:

Clinic: simptomul principal este meteorismul abdominal ,varsaturi initial alimentare-bilioase, apoi

fecaloide, absenta scaunului.

Etiologia: atrezia intestinala, ileus meconial, invaginatia, strangularea, duplicitatea intestinala,

volvulus, megacolon congenital, hernie strangulata etc.

Diagnostic: radiografia abdominala pe gol - anse intestinale dilatate cu nivele hidroaerice.

Tratamentul: chirurgical

3. Herniile:

a.) Hernia inghinala si scrotala: incidenta 1-5%, mai frecvent la baieti si prematuri.Clinic se pune

in evidenta sacul herniar, dar de obicei pacientul este asimptomatic.Tratamentul: chirurgical

b.) Hernia ombilicala: apare datorita inchiderii incomplete al inelului ombilical. De obicei se remite spontan prin dezvoltarea inelului ombilical, interventia chirurgicala fiind indicata de obicei dupa varsta de 3-4 ani.

4.Malabsorbtia – simptomul principal-diareea cronica definita ca o diaree cu durata de peste 2

saptamani; meteorism, anemie si hipovitaminoza.

5. Tulburari de absorbtie a glucidelor: cel mai frecvent a lactozei.

Etiologia: imposibilitatea descompunerii dizaharidelor in monozaharide datorita lipsei unei

dizaharidaze.Clinic: scaune apoase, cu pH acid, meteorism.Tratamentul: in malabsorbtiile secundare se va trata boala de baza, in cele congenitale se va adauga beta-galactozidaza la preparatul de lapte.

. Celiachia: este un sindrom clasic de malabsorbtie prin atrofia mucoasei intestinului subtire

datorita intolerantei la gluten respectiv la componenta acestuia – gliadina - prezenta in grau, ovaz, orz si secara.Clinic: scaune abundente, steatoreice, urat mirositoare; meteorism abdominal, durere abdominala difuza, retard ponderal, membre subtiri, apatie, rahitism, anemie.Diagnosticul: se precizeaza prin biopsia mucoasei intestinale.Tratamentul: regim fara gluten. Interzis: grau, orz, ovaz si secara ! Permis: porumb, cartofi, fructe, soia, orez, carne.

. Giardiaza - Giardia lamblia- parazit foarte rasandit in special in conditii de igiena precara.

Simptomatologia:diaree trenanta, zilnic 4-6 scaune, meteorism, malnutritie, frecvent infectia poate

fi si asimptomatica.Diagnosticul: punerea in evidenta a trofozoizilor din sucul intestinal respectiv a

chisturilor din scaun.Tratamentul: Metronidazol

Mucoviscido za- afectare multiorganica, care provoaca malabsorbtie si boala obstructiva grava a

cailor respiratorii prin alterarea proteinei membranare a canalelor de clor

. Gastroenteritele- infectii enterale, infectii sistemice (ITU, Pneumonie, Otita, Meningita etc.),

greseli de alimentatie, malabsorbtie, imunodeficiente grave, cauze endocrine ( ex. Hipertireoza,

boala Addison), tumori,, medicamente, intoxicatii. Simptomul de baza este

diareea

Tratament: dieta, solutii de rehidratare- Gesol, rehidratare parenterala, antibioterapie

Apendicita acutaSimptomatologie- dureri abdominale initial periombilicale, ulterior

localizate in flancul drept, diaree sau constipatie, rar varsaturi. Este obligatorie efectuarea tuseului

rectal!Tratament: chirurgical.

Boala Crohn -afectiune inflamatorie cronica al tractului gastrointestinal, localizat la orice

nivel, dar mai frecvent pe ileon si /sau colon.Simptomatologia: durere abdominala, inapetenta, scadere ponderala, febra, intarzierea pubertatii, scaune cu sange, fistule, fisuri, ulceratii perianale. Simptome extraintestinale: artrita, eritem nodos, uveita.

9.) Colitis ulcerosa -afectiune inflamatorie cronica caracterizata prin hiperemie, ulceratie si edem

al colonului si rectului.Simptomatologie: diaree cu scaune purulente, sangvinolente, tenesme.

10).Constipatia: eliminarea dificila a mai putin de 3 scaune pe saptamana

Etiologia: multifactoriala: cauze organice: ex. atrezie, strictura; cauze neurogene: ex. b.

Hirschprung, boli metabolice si endocrine: ex. hipercalcemie, hipotiroidie, diabet insipid,

functionala; habituala.Tratamentul: rezolvarea cauzelor organice, consumul adecvat de lichide, alimente bogate in fibre, evitarea: ciocolata, cacao, administrarea de ulei de parafina, lactuloza,

educarea


PATOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Respiratia - functia prin care se asigura continuu si adecvat aportul de oxigen precum si

indepartarea CO , produs al metabolismului celular.Pleura: membrana care acopera plamanii, cu doua

foite: viscerala si parietala- cavitatea pleurala.

Evaluarea pacientului cu boli ale aparatului respirator.

Anamneza: de obicei se ia de la apartinatori: inceputul bolii, simptome, medicamente administrate,

evolutia simptomelor sub tratament

Examenul fizic al toracelui este efectuat de medic, rolul asistentei consta in prezentarea pacientului in

pozitia corecta pentru examenul fizic pulmonar si observarea semnelor clinice si a simmptomelor de

insuficienta respiratorie.

Semne si simptome clinice intalnite in afectiunile respiratorii Nespecifice: febra, refuzul alimentatiei,

varsaturi, stare de somnolenta/ agitatie, alterarea starii generale; Specifice: tusea, expectoratia, cianoza,

batai ale aripioarelor nazale, tirajul, dispneea, geamatul, tahipneea, bradipnea, polipneea.

Examinari radiologice Uzuale: radiografia toracica, P-A si L-L; putin uzuale: tomografia

computerizata si bronhoscopia – extrem de rara, practic limitata la aspiratia de corp strain.

Testele cutanate in bolile respiratorii Testul tuberculinic: modalitate de depistare activa a

tuberculozei- injectare intradermica de PPD, doza 0,1 ml (2ui), locul-pe fata anerioara a antebratului stang; citire dupa 72 ore se masoara, in mm, diametrul maxim al ariei eritematoase-violacee; pozitive sunt reactiile de 10 mm sau mai mult; reactiile se clasifica in 4 grade Palmer. Virajul tuberclinic la copiii mici indica primoinfectie activa.

Alte teste si examinari Teste serologice: in pneumonia cu Mycoplasma, sau infectia HIV cu

manifestari pulmonare; Examenul sputei: la copiii mari- se poate efectua, la copilul mic- pentru depistarea infectiei tbc, se face lavajul gastric dimineata, 3 zile, urmate de culturi; Explorari spirografice: (numai la copiii peste 3-4 ani, care colaboreaza) utile in aprecierea functiei pulmonare la pacientii astmatici. Toracocenteza si biopsia pulmonara: in cazuri speciale, scop diagnostic si terapeutic.

Bolile aparatului respirator:

Rinofaringita acuta (coriza; guturaiul; rinita acuta): inflamatia mucoasei nazale si faringiene,

specifica, sugarului si copilului mic, de etilologie virala.

Debutul este brusc, cu febra adesea peste 38 C, indispozitie, apetit capricios, somn modificat. In perioada de stare simptomul principal este obstructia nazala, care duce la dificultati respiratorii si alimentare. Apare coriza, initial apoasa, ca in 2-3 zile sa devina, opalescenta, vascoasa, aderenta. (secretie purulenta – semn de suprainfectie bacteriana). Secretiile pot eroda tegumentele sau produc tuse si varsaturi (prin iritarea zonelor reflexogene de pe peretele posterior al faringelui).

Examenul obiectiv: hiperemia pilierilor, amigdalelor palatine si orofaringelui, uneori se observa

secretii pe peretele posterior. Tabloul clinic se poate insotii de fenomene digestive: varsaturi, diaree.

Laboratorul nu aduce elemente pentru diagnostic (nu se practica culturi de virusuri).

Tratamentul: camere (salon) bine aerisite; consum de lichide (apa, supa, etc.); antitermice, mai frecvent paracetamol, prisnitz; dezobstrurare nazofaringiana si vasoconstrictoare (sol.efedrina 0,5% sau adrenalina 1:20000).

Tratamentul cu antibiotice: necesar in formele suprainfectate. Se administreaza: Amoxicilina,

Ampicilina.

Adenoidita; inflamatia acuta, subacuta sau cronica a amigdalei faringiene, situata pe peretele posterior

al rinofaringelui. Cunoaste 3 forme de evolutie: acuta, subacuta, cronica.

F.acuta

F. subacuta

F. cronica

-De

but brusc

-Infectie repetabila

-caracter permanent

-favorizata de constitutia limfatica
-febra inalta de tip invers
-agitatie
-polipnee

-obstructie nazala →somn agitat,

respiratie

bucala

dificultati

alimentare

-local: rinoree purulenta cu deversare

ant si/sau post

-febra persistenta timp de 2-3

sapt., refractara la tratament, de
tip invers
-curba ponderala stagneaza
-local: asociaza hipoacuzie
±otalgie


-tulburari respiratorii cr. (respiratie zgomotoasa, cu gura deschisa --- hipoxie (facies tipic) --- hipodezv. staturoponderala

-Complicatii ORL (otite, rinobronsite)

sau digestive (BDA)

-aceleasi complicatii

(ORL, digestive)

-infectii

-hipodezvoltare


Tratament: ca o rinofaringita +
antibiotic (Penicilina, Amoxicilina,
Ceclor, Augmentin)

Tratament::adenoidectomie

(rezectie

chirurgicala

amigdalei faringiene).

Tratament: adenoidectomie (rezectie

chirurgicala

amigdalei

faringiene

Sinuzita: inflamatia mucoasei ce imbraca sinusurile etmoidale maxilare si/sau frontale, cel mai adesea

ca o complicatie a unei rinofaringite acute.Este o afectiune de insotire in toate IACRS, datorita

comunicarii cu aceste structuri si similitudini morfologice a mucoasei.

Sinuzita acuta

Clinic: febra, cefalee, durere pulsatila la nivelul sinusului afectat rinita purulenta.

Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza simptomatologiei clinice, a examenului endonazal ORL

si a radiografiei de sinus (opacifiere/voalare)

Terapia: antibiotic (Eritromicina; Lincomicina, Ampicilina, Amoxicilina) -14-21 zile; drenaj al

sinusurilor (prin instilatii, inhalatii sau punctie); daca e prins si osul se practica cura radicala.

Sinuzita cronica Apare dupa o sinuzita netratata sau tratata incorect. Se manifesta prin: agitatie,

scaderea capacitatii de concentrare, anorexie cu scadere in greutate, rinita purulenta, durere sinusala la

palpare; acuzele au caracter recurent.

Tratament: antibiotice, cura radicala, corectia factorilor favorizanti (factori iritativi sau obstructivi

locali – deviatii de sept, hipertrofie amigdaliana, edem alergic, acumulare de puroi).


Angina acuta: inflamatia acuta, de etiologie infectioasa, a faringelui si amigdalelor palatine.

Etiologie: virala (coxsakie, ECHO, etc); streptococica (streptococ B hemolitic gr.A, dupa varsta

de 2 ani)

Simptomatologie: disfagie, varsaturi, febra; modificari locale: faringe hiperemic cu depozite

pultacee

Laborator: cultura nazofaringiana – streptococ B hemolitic gr.A; reactanti de faza acuta pozitivi:

VSH, PCR; semne de infectie streptococica (ASLO pozitiv)


Complicatii: imediate- abces periamigdalian, otita medie, adenita cervicala; tardive- RAA,

glomerulonefrita difuza poststreptococica

Tratament: PENICILINA G: 800.000-1.600.000. u.i. im/zi in 4 prize, 7 zile; Penicilina V- p.o. in

4 prize, timp de 10 zile. In caz de alergie la penicilina- Eritromicina, 7 zile, p.o.

Otita medie: Inflamatia mucoasei urechii medii, aparuta cel mai frecvent ca o complicatie a unei

IACRS (trompa lui Eustachio).

Etiologie: bacteriana (pneumococ, stafilococ, Haemophilus influenzae; in formele cronice infectii

multibacteriene

Otita medie acuta catarala

Cuprinde: simptomele de IACRS (cu care evolueaza in paralel)+ simptome otice: sensibilitate otica, agitatie nocturna si diurna, tipat in timpul suptului La examenul otoscopic: timpane congestionate, iar la paracenteza se scurge sange sau lichid seros.

Evolutia: fie spre vindecare, in paralel cu IACRS, fie spre supuratie.

Otita medie supurata cunoaste 2 forme: acuta si latenta.

Forma acuta

Forma latenta

-apare la sugarul – eutrofic, reactiv
-evolueaza ZGOMOTOS
-febra oscilanta, sensibilitate otica

-fenomeme digestive (diaree, anorexie,

varsaturi

-ex.otoscopic –TIPIC timpan hiperemic,

inflat/flasc

-la paracenteza---puroi (uneori perforeaza

spontan )

-evolutie – favorabila daca sunt bine drenate

-apare la sugarul distrofic, areactiv
-evolueaza MASCAT
- febra prelungita, rebela la trat.

-fenomene digestive, diaree trenanta, rebela la trat.,

recaderi frecvente.

-ex. Otoscopic –NESPECIFIC timpane cenusii,

mate, ingrosate

-la paracenteza---puroi (sau urechea dreneaza a 2-a

zi

-evolutie: frecvent tulburari grave ale starii de nutritie cu deshidratari severe; se pot asocia antrita si stare toxico-septica.

Complicatiile pot fi: supurative (mastoidita, labirintita, supuratii intracraniene); nesupurative

(scaderea auzului, timpanoscleroza,colesteatom, paralizie de facial, etc)

Tratament: Local: in formele nesupurate: instilatii cu glicerina boraxata 4%, calda; caldura locala; dezobstruare nazo-faringiana (DNF); General: antibiotice (Penicilina, Ampicilina, Cefalosporine) 5-7 zile-10 zile, in formele severe; Dietetic: reducerea caloriilor, cresterea lichidelor.









Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|

Nutritie




Documente online pe aceeasi tema


Carnea - compozitia chimica a carnii - carnea de porc cu structura apoasa
Alcoolul ingrasa? O bere ingrasa?
Slabiti fara a face sport
Zaharul este otrava - indulcitoare sintetice?
Procesul de fabricare produse uscate: cappuccino cremo, ciocolata calda, cafea 3 in 1
Dieta de slabire cu supa de varza
Determinarea aciditatii branzeturilor
Levantica in bucatarie
Determinarea calitatii microbiologice a laptelui - proba reductazei
Coniac - obtinut prin amestecarea strugurilor din diversele zone



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.