Pagubele provocate de buruieni productiei vegetale

PAGUBELE PROVOCATE DE BURUIENI PRODUCTIEI VEGETALE

Agricultura este considerata in tara noastra principala sursa de alimentatie a populatiei, inca din cele mai vechi timpuri si pana in prezent.Ea s-a impus totodata ca o ramura de productie care are drept mijloc de baza pamantul.

Totodata, trebuie precizat faptul ca agricultura este o ocupatie straveche, nascuta ca o necesitate imperioasa de asigurare a necesarului de hrana inca din cele mai vechi timpuri, dezvoltandu-se si perfectionandu-se o data cu trecerea societatii prin diferite oranduiri sociale si stadii de civilizatie.

In competitia lor cu plantele de cultura, printr-o mai mare adaptabilitate, buruienile s-au dovedit a fi mai eficiente, in ceea ce priveste valorificarea resurselor locale ale mediului in care cresc si se dezvolta.

Buruienile sunt plante care cresc pe terenurile pe care nu sunt dorite deoarece produc diverse pagube. Dupa unele estimari, numarul speciilor de buruieni existente pe glob este de circa 30.000, din care circa 20.000 cu potential ridicat de daunare.

Speciile de buruieni necombatute ajunse la maturitate sunt surse de imburuienare pentru culturile postmergatoare, contribuind la marirea rezervei de buruieni, iar peste 300 de specii de buruieni sunt plante gazda pentru nematozi si virusuri.In acelasi timp, trebuie precizat ca, ele au reusit sa se adapteze si in vederea utilizarii mai eficiente a ingrasamintelor chimice si a apei de irigatie.

Agrotehnica ofera solutii cu aplicativitate stiintifica in vederea exploatarii rationale a terenurilor arabile si luptei integrate cu buruienile, bolile si daunatorii specifici.

Fiecarei zone cu trasaturi pedoclimatice specifice, ii corespunde un anumit grad de imburuienare, si se va constata o predominanta a anumitor specii si grupe biologice de buruieni. Toate plantele straine dintr-o cultura, samulastra sau specii din flora spontana sunt considerate buruieni. Numarul mare a speciilor de plante care pot sa apara ca buruieni este de ordinul sutelor, apartinand la numeroase familii botanice, poseda multe insusiri biologice diferite, inclusiv de inmultire si in consecinta combaterea lor eficienta se poate face numai printr-un sistem complex si diversificat, pentru ca masurile de combatere sa poata avea rezultatele scontate.

Este bine de stiut, ca desi culturile agricole pot fi afectate de diversi factori, cum ar fi clima, bolile specifice, diversi daunatori, etc. buruienile sunt considerate totusi de majoritatea specialistilor ca fiind principala calamitate pentru plantele din culturile agricole, provocand pierderile cele mai mari atat sub aspect calitativ cat mai ales cantiativ.

Buruienile prezinta o mai mare rezistenta la conditiile de mediu neprielnice comparative cu plantele de cultura. Printre cele mai lacome buruieni se pot considera Avena fatua (ovaz salbatic) avand un sistem radicular bine dezvoltat si adanc chiar de pana la 2 metri; Cirsium arvense (palamida) la care sistemul radicular ajunge pana la 7 metri in anul al treilea de viata; Agropyron repens (pirul); Sinapis arvensis (mustarul salbatic); Chenopodium album (loboda) etc.

Ele absorb cu multa usurinta apa si elementele nutritive din sol, facand in acest sens o puternica concurenta plantelor cultivate.

Un alt inconvenient care trebuie luat serios in calcul este cel legat de factorul lumina. In culturile invadate de buruieni, ca urmare a ritmului acestora de crestere si dezvoltare mai alert comparative cu plantele cultivate, buruienile produc umbrirea plantelor de cultura, acestea din urma ramanand mici, se etioleaza, asimileaza putin, devin incapabile de a-si forma tesuturi mecanice de rezistenta, se frang cu usurinta, iar procesul de fotosinteza este stanjenit.

Este evident faptul ca prezenta buruienilor in cadrul culturilor peste anumite limite admisibile influenteaza puternic costurile de efectuare a lucrarilor, si totodata si a produselor de ordin agroalimentar si in general veniturile agricultorilor.

Recoltele obtinute de pe suprafetele cu grad ridicat de imburuienare contin de obicei seminte de buruieni, necesitand o atenta conditionare ulterioara si prezentand pericolul deteriorarii masinilor si utilajelor tehnice folosite in cadrul procesului de recoltare.

Exista si seminte a caror indepartare ridica mari probleme datorita caracteristicilor fizice, in acest sens un bun exemplu fiind semintele unor buruieni precum odosul (Avena fatua) sau cuscuta.Dupa compozitia chimica medie, contin aproximativ de 2 ori mai mult azot, fosfor de 1,6 ori, potasiu de 3,5 ori, calciu de 7,6 ori si magneziu de 3,3 ori.

O alta categorie de buruieni prezinta seminte toxice si vatamatoare pentru om si animale in cazul in care acestea ajung sa fie consumate in mod accidental, de exemplu, neghina (Agrostema githago), maselarita (Hyoscyamus niger) si altele.

In boabele cerealelor panificabile nu este permis un procent mai mare de 0,5 % neghina.

Alte buruieni, prezinta un continut ridicat de substante narcotice, cum este cazul Rhanunculus acer (piciorul cocosului). Semintele de obsiga secarii (Bromus sp.) macinate o data cu secara, induc fainii o culoare negricioasa, facand-o improprie pentru consum.

Daca in grau se gasesc seminte de pungulita (Thalspi arvense), faina va avea un gust puternic amar, devenind din acest motiv nerecomandabila de utilizat in panificatie ca urmare a posibilitatilor de imprimare in paine a gustului puternic amar.

Odosul (Avena fatua) provoaca probleme de sanatate animalelor, mai exact o inflamatie a mucoasei esofagului la cai daca este consumat in cantitate mai mare.

In cazul in care animalele care dau lapte consuma in timpul pasunatului o serie de buruieni cum ar fi de exemplu, usturoiul salbatic (Allium rotundum) , pelin (Artemisia sp.) laptele capata un gust neplacut devenind nefolosibil.

O serie de seminte de buruieni se agata de blana animalelor depreciind calitatea lanii si a pielii. O alta categorie de buruieni, sunt deosebit de toxice neputand fi separate de animale in cazul unui amestec cu fanul. O data consumate, acestea, pot provoca grave intoxicatii si chiar moartea. Cele mai frecvent intalnite buruieni toxice sunt maselarita, matraguna, cuscuta, ciumafaia, brandusa de toamna, laptele cainelui, etc.

O alta categorie de buruieni, pot contribui la sporirea gradului de raspandire a bolilor si daunatorilor intr-o anumita regiune, datorita faptului ca reprezinta plante gazda pentru o serie de boli si daunatori ai culturilor agricole. Plosnita frunzei de sfecla (Piesma quardata) si fluturele de lunca (Loxostege sticticalis) depun ouale pe plantele de loboda (Chenopodium sp.) sau pe cele de stir (Amarantus retroflexus).

Pirul tarator si cel gros sunt plante gazde pentru diferite rugini ale plantelor cerealiere. Taciunile ovazului salbatic trece foarte usor la cel cultivat. Cancerul sau raia neagra produs de ciuperca Synchytrium endobioticum trece de pe zana la plantele de cartof. Gazde bune pentru hernia verzei sunt Raphanus raphanistrum si Capsella bursa pastoris.

Lupta cu buruienile din culturile agricole a fost de-a lungul timpului permanenta si continua, iar mijloacele folosite au fost corespunzatoare nivelului de cunostinte ale fiecarei etape.

In conditiile unei agriculturi moderne studiile combaterii integrate a buruienilor trebuie sa se bazeze pe un plan complex de folosire a erbicidelor, combinat in acelasi timp cu celelalte metode. Multitudinea de metode, pe care fermierul o are la dispozitie si pe baza carora elaboreaza programul de combatere integrata se clasifica in cinci faze:

-preventive

-agrotehnice

-fizico-mecanice

-biologice

-chimice

Datorita buruienilor, agricultorii au de efectuat un volum mai mare de munca, si sa faca investitii suplimentare in ceea ce priveste masinile agricole, erbicidele, personalul, lucrarile de semanat si de ingrijire a culturilor.

Concluzionand, se poate afirma faptul ca in urma celor prezentate, pagubele produse de buruieni reprezinta o importanta problema la nivelul nu doar a agriculturii ci si a economiei nationale.