ASPECTE TEORETICE

Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de agregate, liant/lianti, apa, aditivi

si/sau adaosuri. Varietatea domeniului de utilizare si a conditiilor de expunere necesita folosirea de mortare cu proprietati si niveluri de performanta adaptate [1].

Dupa utilizare, mortarele pot fi:

-mortare de zidarie care sunt amestecuri compuse din unul sau mai multi lianti minerali, agregate, apa si uneori aditivi si/sau adaosuri si utilizate pentru legatura, rostuire si pentru umplerea unor goluri sau defecte in zidarie [2];

-mortare de tencuire/gletuire care se aplica pe suprafetele construite cu rol de protectie (impotriva intemperiilor), izolare (fonica, termica, ignifuga) si finisare. Aceste mortare utilizate la exterior sunt denumite ca tencuieli/tencuiri si utilizate la interior sunt denumite ca gleturi/gletuiri [1];

-mortare speciale care pot fi: pentru imbinarea elementelor prefabricate din beton, decorative, rezistente la coroziune, refractare etc.

Dupa rezistenta la compresiune, mortarele de zidarie sunt impartite in clase prezentate in tabelul 1.

Tabel 1. Clase de mortare de zidarie [2]

Clasificarea mortarelor dupa consistența este prezentata in tabelul 2.

Tabel 2. Tipuri de mortare in funcție de consistența

Mortarele de tencuire/gletuire deoarece au utilizari variate in diferite medii de exploatare, rezistenta la compresiune, absorbtia de apa si conductivitatea termica se clasifica conform modului prezentat in tabelul 3.

Tabel 3. Clasificarea unor caracterisitici ale mortarelor [1]

Clasificarea mortarelor de tencuire/gletuire si zidarie dupa criterii specificate de normele in vigoare este prezentata in tabelul 4.

Tabel 4. Mortare de tencuire/gletuire si zidarie [1, 2]

Mortarul de rețeta de uz general pentru zidarie care se utilizeaza in construcțiile exterioare supuse cerințelor structurale are urmatoarea proporție (in volum) a constituenților: ciment 15 %, var 10 % si agregate 75 % [2]. Cantitatea de apa care se utilizeaza pentru prepararea acestui tip de mortar se determina pe baza valorii de imprastiere a mortarului proaspat.

Valoarea de imprastiere definita pentru diferite tipuri de mortar si raportata la densitatea aparenta a mortarului proaspat este prezentata in tabelul 5.

Tabel 5. Valori de imprastiere ale mortarului proaspat in funcție de densitatea acestuia [3]

Conform normelor in vigoare, determinarile prin care se apreciaza calitatea mortarelor sunt:

-pe mortar proaspat: consistenta; densitatea aparenta; durata de lucrabilitate si timpul de corectie; continutul de aer; conținutul de clorura solubila;

-pe mortar intarit: densitatea aparenta; rezistentele la incovoiere si compresiune; compatibilitatea mortarelor de exterior pentru tencuiala monostrat cu suporturi; permeabilitatea la vaporii de apa a mortarelor pentru tencuire si gletuire; rezistența inițiala la forfecare.

SCOPUL LUCRǍRII

Scopul lucrarii este alegerea si calcularea compoziției unui mortar de zidarie, precum si determinarea unor caracteristici ale mortarului proaspat de zidarie.

PARTEA  EXPERIMENTALA

3.1. Determinarea consistentei mortarului proaspat

3.1.1. Principiul metodei

Consistenta este o masura a fluiditatii si/sau umiditatii mortarului proaspat si masoara deformabilitatea acestuia atunci cand este supus la un anumit tip de tensiune [4]. Metoda de determinare a consistentei in cadrul acestei lucrari consta in masurarea cu masa de imprastiere a diametrului unei probe de mortar proaspat.

De asemenea, consistenta mortarului proaspat se determina si prin masurarea adancimii de penetrare a unei sonde [5].

3.1.2. Materialele si aparatura necesare

-Mortarul proaspat pentru care se determina consistenta;

-Masa de imprastiere prezentata in figura 1 si formata din: soclu (1), ax orizontal (2), tija de ridicare (3), matrita tronconica (4), disc (5), platan rigid (6), cama de ridicare (7);

-Maiul;

-Subler;

-Mistrie;

-Paleta de nivelat.

Figura 1. Masa de imprastiere

3.1.3. Modul de lucru

Pentru efectuarea acestei determinari se parcurg urmatoarele etape:

-Se sterge discul, suprafata interioara si marginile matritei cu un material umed, se lasa sa se usuce si se ung suprafetele cu ulei mineral;

-Se asaza matrita in centrul discului mesei de imprastiere si se introduce mortarul in doua straturi (fiecare strat se compacteaza cu cel putin 10 lovituri scurte ale maiului)

-Se indeparteaza surplusul de mortar cu o paleta de nivelare, se sterge suprafata libera a discului si dupa 15 s se ridica matrita lent si vertical;

-Se efectueaza 15 batai ale mesei (1 soc/secunda) si mortarul se intinde si formeaza o turta;

-Diametrul turtei rezultate se masoara cu sublerul pe doua directii perpendiculare;

-Media acestor masuratori este data cu o precizie de 1 mm.

3.1.4. Prelucrarea rezultatelor obtinute

Consistenta mortarului proaspat determinata cu masa de imprastiere se exprima prin valoarea diametrului turtei de mortar (numita valoare de imprastiere), in mm.

3.2. Determinarea densitatii aparente a mortarului proaspat

3.2.1. Principiul metodei

Densitatea aparenta a unui mortar proaspat se determina prin raportul intre masa materialului si volumul ocupat de acesta, atunci cand proba este introdusa intr-un recipient cu capacitate indicata, conform unui mod de lucru care variaza in funcție de consistența mortarului (vezi 3.2.3.) [6].

Proiect: Ghid privind planurile de afaceri - cum trebuie sa arate un plan de afaceri? Proiect: Codul manierelor la mesele de afaceri - organizarea meselor de afaceri

3.2.2. Materialele si aparatura necesare

-Mortar proaspat (proba de cel putin 3 litri);

-Recipient de masurare cu capacitate de 1litru;

-Paleta de nivelare;

-Mistrie;

-Scafa;

-Masa vibratoare;

-Balanta (care poate sa cantareasca cel putin 5 kg si precizie de 1g).

3.2.3. Modul de lucru

Determinarea densitatii aparente a mortarului proaspat se face in functie de consistenta acestuia determinata la punctul 3.1., astfel:

-Se cantareste recipientul de masurare gol;

-Se amesteca mortarul cu o mistrie timp de 5÷10 secunde, pentru a evita orice priza falsa;

-Se umple recipientul de masurare cu mortar cu ajutorul unei scafe pana cand mortarul se revarsa din vas, se asaza recipientul pe masa vibratoare si se vibreaza pana cand nu se mai observa nici o tasare (in timpul vibrarii se adauga mortar pana ce acesta depaseste din nou nivelul vasului) - modul de umplere pentru mortarele vartos si plastic;

-Se umple recipientul de masurare cu mortar cu ajutorul unei scafe astfel incat mortarul sa curga din centrul recipientului catre suprafata exterioara (pentru a se evita incluziunea bulelor de aer) si se adauga mortar in exces- modul de umplere pentru mortarele fluid;

-Se elimina surplusul de mortar cu ajutorul unei palete de nivelare pentru a se obtine o suprafata plana a mortarului, la nivelul marginii superioare a recipientului (marginea se sterge cu un material umed);

- Se cantareste recipientul de masurare plin cu mortar.

3.2.4. Prelucrarea rezultatelor obtinute

Densitatea aparenta a mortarului proaspat (ρ_m) exprimata in kg/m³ se calculeaza (cu exactitate de 10 kg/m³) cu formula:

(1)

unde:

m₁-masa recipientului de masurare gol (g);

m₂-masa recipientului de masurare plin cu mortar (g);

V_v-volumul recipientului de masurare egal cu 1litru.

3.3. Determinarea conținutului de clorura solubila din mortarele proaspete

3.3.1. Principiul metodei

Din proba de mortar, se prepara un extract apos care conține clorurile solubile in

apa. Clorura dizolvata se precipita cu un volum de cunoscut de soluție normala de azotat de argint. Dupa fierbere, precipitatul se spala cu acid azotic diluat si se arunca. Filtratul se raceste la cel puțin 25⁰C. Azotatul de argint rezidual se titreaza cu o soluție de tiocianat de amoniu utilizand o sare ferica III ca indicator. Aceasta metoda indica conținutul total in halogen cu excepția fluorhidratului si se exprima rezultatul in procente de Cl din proba [7].

3.4. Determinarea duratei de lucrabilitate si a timpului de corectie a mortarului proaspat

3.4.1. Principiul metodei

Durata de lucrabilitate a unei probe de mortar proaspat se determina prin mai multe metode (A, B si C) si consta in definirea unei valori de curgere, care se masoara prin timpul, in minute, in care se atinge o limita definita a rigiditatii sau a lucrabilitatii, pe parcursul aplicarii unui tip definit de incercare [8].

Durata de lucrabilitate pentru mortarele de zidarie si tencuiala (cu agregate usoare sau grele) se determina prin masurarea timpului in care se atinge o limita definita a rezistentei de penetrare prin forta a unei tije standardizate (metoda A).

Pentru straturile subtiri de mortare, durata de lucrabilitate se masoara prin timpul la care consistenta mortarului difera cu 30 mm fata de consistenta initiala, determinata la 10 minute de la prepararea sarjei (metoda B).

Timpul de corectie, se refera la straturi subtiri de mortare si se masoara prin timpul la care 50% din suprafata de contact a unui cub (50x50x50 mm) dintr-un element de zidarie ales (uscat in prealabil pana la masa constanta), asezat pe un strat de mortar aplicat pe un element de zidarie stabilit si apoi scos, este acoperita cu un mortar aderent (metoda C).

3.5. Determinarea continutului de aer din mortarul proaspat

3.5.1. Principiul metodei

Un volum de mortar este introdus intr-un recipient standardizat. Se toarna apa la suprafata mortarului si cu ajutorul presiunii de aer aplicate sau prin utilizarea unui amestec alcool-apa, apa este introdusa fortat in mortar si iese aerul continut in pori. Nivelul apei scade si indica volumul de aer extras din mortar [9].

3.6. Determinarea compatibilitații mortarelor de exterior pentru tencuiala monostrat cu suporturi

3.6.1. Principiul metodei

Determinarea se bazeaza pe masurarea aderenței si a permeabilitații la apa a

tencuielii intarite aplicata pe suporturi definite, dupa cicluri de condiționare [10]. Mortarele de tencuiala monostrat sunt aplicate pe suporturile specificate de catre producator. Epruvetele de tencuiala intarita sunt incercate dupa cicluri de condiționare termica si termica/hidrometrica.

Epruvetele sunt supuse la urmatoarele doua incercari:

-determinarea permeabilitații la apa prin aplicarea pe suprafața tencuielii a unei presiuni hidraulice specificate;

-determinarea aderenței prin incercare la tracțiune [11].

3.7. Determinarea permeabilitații la vaporii de apa a mortarelor pentru tencuire si gletuire

3.7.1. Principiul metodei

Aceasta metoda de incercare se aplica mortarelor din care se confecționeaza

epruvete in forma de disc cu grosimea uniforma cuprinsa intre 10 mm si 30 mm.

Epruvetele de incercat sunt etansate pe deschiderea unei capsule circulare in care se menține o presiune constanta a vaporilor de apa la viveluri corespunzatoare cu ajutorul soluțiilor saturate se saruri. Capsulele sunt amplasate intr-o incinta cu temperatura controlata, cu o presiune a vaporilor de apa diferita de aceea din interiorul capsulelor. Viteza de transfer a umiditații se determina din variația masei capsulelor in condiții staționare [12].

3.8. Determinarea rezistenței inițiale la forfecare

3.8.1. Principiul metodei

Rezistența inițiala la forfecare a zidariei se deduce din rezistența modulelor de zidarie incercate pana la rupere. Modulele de zidarie se incearca la forfecare sub o sarcina aplicata in patru puncte cu o precompresiune perpendiculara pe rosturile zidariei [13].

APLICAȚII

Sa se calculeze cantitațile de materiale necesare prepararii unui mortar de rețeta de uz general pentru zidarie pornind de la 10 kg nisip uscat (0-4 mm). Cantitatea de apa va corespunde unei valori de raspandire 140 - 200 mm (mortar plastic).

Se dau:

-proporția constituenților in volume: ciment 15%; var 10%; nisip 75%;

-ciment II B/M 42,5 N, ρ_a=1,1 kg/dm³;

-var stins in praf, ρ_a=0,55 kg/dm³.

6. SINTEZA REZULTATELOR OBTINUTE

Valorile experimentale obtinute, precum si caracteristicile calculate se vor trece in

tabelul 6.

Tabel 6. Date experimentale

5. BIBLIOGRAFIE

[1] SR EN 998-1:2011-Specificatie a mortarelor pentru zidarie. Partea 1: Mortare pentru tencuire si gletuire

[2] SR EN 998-2:2011-Specificatie a mortarelor pentru zidarie. Partea 2: Mortare pentru zidarie

[3] SR EN 1015-2:2005-Metode de incercare a mortarelor pentru zidarie. Partea 2: Esantionare globala a mortarelor si pregatire mortare de incercat

[4] SR EN 1015-3:2005-Metode de incercare a mortarelor pentru zidarie. Partea 3: Determinarea consistentei mortarului proaspat (cu masa de imprastiere)

[5] SR EN 1015-4:2005-Metode de incercare a mortarelor pentru zidarie. Partea 4: Determinarea consistentei mortarului proaspat (cu penetrare plunger)

[6] SR EN 1015-6:2005-Metode de incercare a mortarelor pentru zidarie. Partea 6: Determinarea densitatii aparente a mortarului proaspat

[7] SR EN 1015-17:2001-Metode de incercare a mortarelor pentru zidarie. Partea 12: Determinarea conținutului de clorura solubila din mortarele proaspete

[8] SR EN 1015-9:2002-Metode de incercare a mortarelor pentru zidarie. Partea 9: Determinarea duratei de lucrabilitate si timpului de corectie a mortarului proaspat

[9] SR EN 1015-7:2005-Metode de incercare a mortarelor pentru zidarie. Partea 7: Determinarea continutului de aer din mortarul proaspat

[10] SR EN 1015-21:2004-Metode de incercare a mortarelor pentru zidarie. Partea 21: Determinarea compatibilitatii mortarelor de exterior pentru tencuiala monostrat cu suporturi

[11] SR EN 1015-12:2001-Metode de incercare a mortarelor pentru zidarie. Partea 12: Determinarea aderenței mortarelor pentru tencuire si gletuire intarite pe suporturi

[12] SR EN 1015-19:2005-Metode de incercare a mortarelor pentru zidarie. Partea 19: Determinarea permeabilitații la vaporii de apa a mortarelor pentru tencuire si gletuire

[13] SR EN 1052-5:2003-Metode de incercare a zidariei. Partea 3: Determinarea rezistenței inițiale la forfecare