Modele de management comparat international

Modele de management comparat international

Orientarile (abordarile) de management comparat international conturate in decursul timpului si punctele de vedere exprimate in diverse cercetari de catre specialisti in domeniu au fost insotite de elemente de analiza a fenomenelor de management cuantificate fie sub forma unor metodologii, fie sub forma unor modele de management comparat international. Cunoasterea si utilizarea in cercetari a acestor modele de management comparat international explica rolul si influenta diverselor categorii de variabile care influenteaza managementul organizatiei. Prezint in continuare cele mai cunoscute cinci modele de management comparat international recomandate pentru cercetarile desfasurate in acest domeniu.

Modelul elaborat de R. Farmer si B. Richmann

Modelul elaborat de R. Farmer si B. Richmann este un rezultat al cercetarilor realizate pe baza orientarii (abordarii) mediului, fiind prima incercare de formalizare a unei teorii coerente privind managementul comparat international. Modelul analizeaza patru concepte: eficienta manageriala, particularitatile managementului, constrangerile mediului si eficienta rezultata din activitatea manageriala. Premisa modelului o reprezinta considerarea managementului ca o variabila dependenta, iar a mediului ca o variabila independenta, in functie de care evolueaza particularitatile managementului, dar si eficienta rezultata din activitatea manageriala. Aceasta din urma influenteaza eficienta de ansamblu a organizatiei si ulterior eficienta sistemului economic si social. Aceasta viziune a celor doi autori considera managementul element pasiv si doar mediul element activ, ceea ce conduce la subaprecierea rolului managementului. Aceasta este si principala limita a modelului (fig. 1.1)

Figura 1.1 Modelul realizat de R. Farmer si B. Richmann

2 Modelul elaborat de A. Negandhi si S. Prasad

Modelul elaborat de A. Negandhi si S. Prasad este un rezultat al cercetarilor realizate pe baza orientarii (abordarii) sistemelor deschise, cei doi autori incercand sa elimine limitele modelului precedent care aborda in mod pasiv managementul. Modelul analizeaza urmatoarele patru concepte: filosofia managementului, apreciata ca variabila independenta; mediul ambiant al organizatiei, considerat de asemenea o variabila independenta si intrand in multiple interactiuni cu organizatia; categoriile mediului ambiant, urmare a abordarii diferentiate a acestuia, ca mediu organizational, instrumental si societal; functiile managementului, in complexitatea lor. Filosofia managementului se refera la atitudinea acestuia fata de detinatorii de interese ai organizatiei. Mediul ambiant este abordat in complexitatea sa, cu toate elementele determinante. Mediul organizational cuprinde toate elementele de caracterizare a organizatiei, mediul instrumental se refera la atitudinea managementului fata de detinatorii de interese ai organizatiei, iar mediul societal reprezinta macromediul, cu aceleasi elemente determinante precum micromediul, dar tratate la o alta scara, adica la nivelul tarii, natiunii, societatii in ansamblu. Managementul organizatiei este influentat direct de atitudinea organizatiei fata de detinatorii de interese si de mediul ambiant in ansamblu. Impreuna cu acestia determina ulterior eficienta propriei activitati, dar si eficienta organizatiei in ansamblu (fig. 1.2)

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

Figura 1.2 Modelul elaborat de A. Negandhi si S. Prasad

Modelul elaborat de R. Tung

Modelul elaborat de R. Tung este un rezultat al cercetarilor realizate pe baza orientarii sistemelor deschise si a fost generat de incercarea autoarei de a depasi limitele modelelor anterioare: exagerarea rolului anumitor categorii de variabile si minimizarea rolului altora; limitarea excesiva a categoriilor de variabile luate in considerare. Modelul utilizeaza urmatoarele patru concepte (categorii de variabile): variabile extraorganizationale, de mediu, puternic contextualizate si deci conjuncturale; variabile intraorganizationale, specifice mediului intern si care genereaza procesele de management si de executie desfasurate in cadrul organizatiei; variabile de personal, specifice resursei umane din organizatii, inclusiv climatul organizational si motivatia salariatilor in activitatile desfasurate; variabile de rezultat, care includ evaluarea economica a eficientei si eficacitatii organizatiei, dar si evaluarea neeconomica a finalitatii activitatii organizatiei. Variabilele organizationale influenteaza direct celelalte trei categorii, iar acestea din urma se influenteaza succesiv, de la mediul intern, prin intermediul resursei umane spre rezultatul activitatii organizatiei. Modelul surprinde si influente indirecte ale unor variabile care pot influenta comportamentul resursei umane. Acest model este unul dintre cele mai complexe, fiind intrebuintat frecvent in cercetarile de management comparat international, intrucat faciliteaza transferul international de cunostinte manageriale (fig. 3)

Figura 3 Modelul elaborat de R. Tung

Modelul elaborat de H. Koontz

Modelul elaborat de H. Koontz este un alt rezultat al cercetarilor realizate pe baza orientarii (abordarii) sistemelor deschise. Autorul considera ca activitatile unei organizatii sunt manageriale, daca imbraca forma unor strategii, politici, planuri, dar si nonmanageriale daca iau forma activitatilor de reproiectare, intretinere si reparatii sau financiare. Ambele categorii de activitati sunt considerate variabile dependente de: stiinta managementului, functiunile si activitatile organizatiei, resursele complexe ale organizatiei si ansamblul factorilor mediului ambiant contextual. Influenta acestora este directa asupra practicilor manageriale si indirecta asupra practicilor nonmanageriale. Eficienta organizatiei rezulta din combinarea celor doua tipuri de practici si este la randul sau generator de factori de management si de factori nonmanageriali. Numarul mare de variabile considerate atesta valoarea modelului, care este utilizat frecvent in cercetarile de management comparat international

Figura 1.4 Modelul elaborat de H. Koontz

Modelul elaborat de J. Child

Modelul elaborat de J. Child este un rezultat al cercetarilor realizate pe baza orientarii (abordarii) axate pe rolul central al culturii si a fost generat de absenta unei viziuni comune a specialistilor in privinta modului in care trebuie abordata cultura in cercetarile de management comparat international. Principalele probleme identificate de autorul modelului au fost reprezentate de: definirea fara rigoare stiintifica a conceptului de cultura; nesuprapunerea frontierelor culturale cu granitele nationale; tratarea elementelor culturale doar ca variabile care influenteaza managementul organizatiei; interpretarea culturii ca sursa de explicare a evolutiilor manageriale. In privinta teoriei contingecy, J. Child a considerat ca poate sa reprezinte o frontiera destul de larga in privinta optiunilor organizatiei. Aceasta teorie genereaza modalitati specifice de organizare a activitatii managementului, iar, ca urmare a convergentei cu mediul ambiant, induce si anumite caracteristici sistemului de management in ansamblu, dar mai ales componentei organizatorice. Cultura este privita din punct de vedere civic si social, aceasta influentand relatia individului cu colectivitatea. Sistemul economic este alcatuit din institutii si din mecanisme de influentare economica a managementului, ceea ce poate genera particularitati in privinta realizarii obiectivelor organizatiei. Modelul este complex, nu usor de inteles si adesea chiar de aplicat, datorita numarului mare de variabile, inca insuficient definite, pe care le contine (fig. 1.5)

Figura 1.5 Modelul elaborat de J. Child