COMERTUL NEALIMENTAR SPECIALIZAT

In cursul ultimelor doua decenii, comertul specializat a cunoscut schimbari structurale semnificative. Noile magazine specializate s-au dezvoltat atat pe mari suprafete, cat si pe suprafete reduse. Aceasta polarizare a suprafetelor corespunde in general unei implantari in centrul orasului (micile magazine) sau la periferie (marile magazine).

Se disting patru grupuri de distribuitori specializati pentru:

o monoindustrie: imbracaminte, jucarii, mobila;

un monoprodus: cravate, jeans;

o monoclientela: viitoarea mama, copii;

o monotema: timp liber, natura.

Organizarea comertului specializat pentru produse nealimentare difera de la o tara europeana la alta.

Astfel, in Germania si Olanda este foarte puternic dezvoltata firma asociativa in timp ce in Anglia dominante sunt lanturile sucursaliste, iar in Italia comerciantii independenti. Specialistii intrevad o extindere a hiperspecializarii printr-o integrare verticala a functiilor comerciale si de productie, concomitent cu concentrarea internationala. Aceasta strategie ofera mai multe avantaje:

permite sa se repartizeze riscurile;

permite sa se beneficieze de tendintele favorabile ale specializarii, ale economiilor de scara.

COMERTUL ELECTRONIC

Vanzarea in afara magazinului si, in particular, vanzarea la distanta, nu este considerata ca un puternic concurent pentru comertul traditional reprezentat de punctele de vanzare localizate. Vanzarea prin corespondenta prin posta, dezvoltata de catre marile magazine universale, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, este mai degraba resimtita ca forma de comert complementara.

In locul expresiei “vanzare prin corespondenta”, specialistii o prefera pe aceea de “vanzare la distanta” subdivizata in:

vanzare prin catalog;

vanzare prin posta, si aceasta pentru ca vanzarea prin corespondenta este din ce in ce mai mult inlocuita de catre noile modalitati aparute, prin dezvoltarea telecomunicatiilor, respectiv:

supermagazinul la domiciliu;

restaurantul la domiciliu;

telecumpararea;

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

videocatalogul.

In prezent, se poate vorbi de o forma de comert in faza de inovatie si anume comertul electronic (conf. fig. 2.6).

CENTRUL COMERCIAL

Centrul comercial este versiunea moderna a pietei sau a strazii comerciale, care se gasea in centrul localitatii medievale. El nu este creat empiric, ci in mod rational, pe baza unui studiu care urmareste sa raspunda nevoilor previzibile ale unei clientele potentiale.

In conceptia specialistilor din SUA, un centru comercial este un grup de magazine formand un ansamblu integral, conceput si realizat ca o unitate apartinand unei singure firme, prin profilul magazinelor se asigura o oferta de marfuri similara celei existente intr-un magazin universal.

Alte definitii:

Un centru comercial este un grup de magazine realizate, amenajate si organizate in vederea unei unitati de actiune.

Un centru comercial este un grup de unitati comerciale care sunt concepute, construite si exploatate ca o entitate, care dispune de o suprafata de parcare propie, in raport direct cu suprafata construita; localizarea, suprafata de vanzare si alegerea magazinelor sunt in relatie directa cu zona comerciala pe care centrul o deserveste.

VAD sau vanzare la distanta localizate               Puncte de vanzare automatice

in care:

DAP = Distribuitori automatici de produse;

KIP = Chiosc informational si promotional;

MAV = Masina de vanzare (automate);

VAO = Vanzare asistata pe ordinator;

Fig. 2.1. Comertul electronic

Un centru comercial este, in general, mai ales in cazul celor mai mari dintre ele, implantat in jurul unei unitati denumita “locomotiva”, respectiv un magazin despecializat cu o suprafata superioara restului retelei si care constituie un veritabil pol de atractie de care vor profita toti comerciantii situati in centrul respectiv. Aceasta “locomotiva” poate fi un magazin universal, popular, un supermagazin sau o mare suprafata specializata. Tipologia centrelor comerciale are, de regula, drept criteriu de clasificare puterea de atractie, care se masoara in marimea suprafetei de vanzare si a zonei de atractie comerciala, evidentiata prin numarul de clienti, susceptibili de a vizita centrul comercial. Terminologia acestor centre difera de la o tara la alta. De pilda, in SUA exista centre comerciale:

“regionale”, cu o suprafata minima de 30000 mp:

in functie de numarul marilor magazine care constituie unitatile reprezentative ale centrului (1-3 magazine) se organizeaza intre 50-150 magazine strict specializate;

suprafata totala a centrului comercial regional se distribuie, pe sectoare de activitate, astfel: 10% alimentare, 70% nealimentar, 20% alimentatie publica si unele servicii;

“de comunitate”, al carui pol de atractie il constituie marele magazin in suprafata totala a centrului comercial unde sectorul alimentar detine o pondere de 20% si dispune de 2000-3000 locuri de parcare a autoturismelor;

“de vecinatate”, cu o suprafata construita de 10000 mp si un numar de 10-20 magazine, prin care se comercializeaza un fond de marfuri complementar asortimentului desfacut de unitatea principala a ansamblului comercial – supermagazinul; 40% din suprafata acestui tip de centru comercial este rezervata marfurilor alimentare iar numarul locurilor de parcare a autoturismelor variaza intre 500-1000.

In Franta se disting:

centrele comerciale regionale, situate, in principal, la periferia marilor orase avand o suprafata care depaseste 30000 mp (aproximativ 50% din astfel de centre comerciale au o suprafata de peste 100000 mp fiecare);

centre comerciale intercomunale, cu o suprafata totala cuprinsa intre 5000-30000 mp, dezvoltata in jurul unui hipermagazin. Reteaua de magazine a centrului (30-50 puncte de vanzare) atrage 50000-150000 de persoane de pe o raza de 10 minute parcursa cu mijloace de transport;

galeriile comerciale – forma particulara a centrului comercial – s-au dezvoltat in zone rezidentiale prin amenajarea unor pasaje, regrupand 20-50 de mici magazine specializate sau unitati de prestari servicii pe o suprafata cuprinsa intre 3000-8000 mp;

centrale de magazine de uzina, aparute in ultimii ani (in anul 1987 la Villepinte).