Contractul - limitele principiului libertatii contractule, contractul – izvor de obligatii - conditiile de validitate ale contractelor

Contractul

Facultatea de Managemen Economic, anul I, grupa 117

Cuprins

Cap.I Definitie si generalitati

Limitele principiului libertatii contractule, Contractul – izvor de obligatii

Cap II Clasificarea contractelor

Cap III Conditiile de validitate ale contractelor

Capacitatea de a contracta

Consimtamantul ,Manifestarea consimtaminului

Vointa directa si vointa indirecta, Vointa expresa si vointa tacita, Viciile vointei, Eroarea

Erorile obstacol, Violenta

Cap IV Incheierea contractelor

Acceptarea ofertei

Cap V Obiectul contractului

Obiectul obligatiei

Cand si unde se incheie contractul?

Cap. VI Efectele contractului

Efectele contractului fata de terti, Interpretarea contractelor, Anularea contractelor

Confirmarea actelor anulabile, Rezolutia contractelor, Rezilierea contractelor

Cap.I Definitie si generalitati

Conform art. 942 din Codul civil, contractul este “acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge intre dansii un raport juridic”. Literatura de specialitate insa este de parere aceasta definitie este mai potrivita pentru conventie decat pentru contract. O alta definitie considerata dupa unii autori mai potrivita ar fi urmatoarea: “contractul este un act juridic bilateral, care presupune un acord de vointa intre doua parti. “. Fiecare parte poate fi alcatuita dintr-o singura persoana sau din mai multe persoane. Rezulta ca, contractele, reprezentand un acord de vointe, deci o intelegere intre parti, nu pot fi unilaterale, pentru ca nu poti contracte cu tine insuti. Chiar si atunci cand un contract genereaza obligatii numai in sarcina uneia din parti, (contractul cu titlu gratuit, sinalagmatice), el tot presupune existenta a doua parti contractante.

Incheierea contractelor este guvernata de principiul libertatii contractuale, deoarece orice contract este creatia unei vointe umane.O parte se obliga prin contract, pentru ca si-a exprimat dorinta in acest sens dar numai in limitele in care a convenit.Principiul libertatii contractuale se exprima si prin aceea ca o persoana poate incheia orice fel de contract, poate sa determine prin vointa sa clauzele contractuale si efectele pe care contractul urmeaza sa le produca .De asemenea partile pot sa schimbe, sa modifice sau sa stinga obligatiile exprimate in contract.

Sub aspectul formei incheierii contractelor, aceasta este guvernata de principiul consensualismului, cum am mai aratat, prin simplul acordul de vointa al partilor. De regula inscrisul este necesar doar ca mijloc de proba, cand cealalta parte neaga existenta contractului. Exista cazuri, cand din ratiuni deosebite, forma scrisa este ceruta ad solemnitatem, forma solemna fiind conditia de validitate (testamentul, casatoria, adoptia, donatia, ipoteca, instrainarile imobiliare)

Limitele principiului libertatii contractule se realizeaza prin:

1) norme imperative ale legii, ceea ce presupune ca:
- nu se pot incheia contracte care au cauze ilicite sau imorale sau un obiect ilicit;
- anumite categorii de persoane, cum ar fi. Judecatorii, nu pot incheia unele varietati de contracte decit sub conditia obtinerii unei autorizasii prealabile.

2) reguli de convietuire sociala (partile nu pot incheia acte juridice care ar contraveni regulilor de convietuire sociala): proxenetismul si concubinajul.

Contractul – izvor de obligatii

Contractul reprezinta principalul izvor de obligatii. Daca o conventie este legal incheiata, ea are putere de lege intre parti.. Importanta contractului, ca mijloc de stabilire a celor mai variate relatii intre persoanele fizice si juridice este evidentiata in toate domeniile, de la cele mai firesti si mai simple activitati ale oamenilor (ca de pilda, cumpararea celor necesare traiului), pina la conducerea economiei nationale si la stabilirea relatiilor internationale. Contractul are un puternic rol educativ in viata societatii noastre; el introduce in relatiile dintre oameni simtul raspunderii pentru indatoririle ce le revin si promoveaza relatii de colaborare, educa oamenii in sensul disciplinei contractuale.

Cap. II Clasificarea contractelor

In imensa varietate a contractelor se pot desprinde unele categorii mai importante, a caror clasificare se poate face dupa mai multe criterii (asemanatoare cu cele privitoare la actele juridice), precum: continutul, modul de formare, scopul urmarit de catre parti, modul de executare.

1)Dupa continutul lor, adica dupa felul obligatiilor la care dau nastere, pot fi:                                                                
a) Contracte sinalagmatice, care dau nastere la obligatii reciproce intre parti. Deoarece ambele parti au in acelasi timp si drepturi si obligatii, fiecare parte este totodata si creditor si debitor. ( exemple.: vinzarea-cumpararea, schimbul, locatiunea, contractul de asigurare).
b) Contracte unilaterale, care instituie obligatii numai pentru una din parti.
- numai o parte se obliga, cealalta parte stipulind pentru sine o creanta. (exemple.: imprumutul, comodatul, depozitul, donatia fara sarcina, mandatul gratuit. Acest tip de contract este diferit de actul unilateral, care este efectul unei singure vointe.(testamentul)

2)Dupa modul lor de formare, avem:
a) Contracte consensuale, pentru a caror formare este suficient simplul acord de vointa al partilor, fara sa mai fie nevoie de vreo formalitate sau vreo forma speciala de manifestare a vointei partilor.
Aceste contracte formeaza regula, contracte solemne si reale intilnidu-se in mod exceptional;
b) Contracte solemne, pentru a caror validitate, pe linga acordul de vointa, mai este necesara indeplinirea unor formalitati impuse de lege;
- sunt incheiate in fata unui functionar public, abilitat prin lege sa intocmeasca actele;
- in lipsa formei solemne a contractului (care este un element constitutiv ) acesta este lovit de nulitate absoluta. (exemple.: donatiunea, contractul de ipoteca, actele de instrainare a unor immobile).
c)Contractele reale, pentru a carui formare se considera ca, pe linga acordul de vointa, mai este necesara si remiterea unui lucu (res) de catre una dintre parti catre cealalta. Acestea sint in fond contracte consensuale, deoarece incheierea lor nu este supusa de lege unor forme speciale, dar obligatiile specifice lor nu iau nastere decit in momentul remiterii lucrului; Numai din acel moment contractul respectiv poate purta denumirea sa, inainte de acest moment fiind doar o promisiune de a contracta. (exemple: imprumutul, comodatul, depozitul si gajul).

3)Dupa scopul urmarit de parti prin incheierea lor, avem:
a) Contracte cu titlu oneros, in care una dintre parti urmareste un folos, o contraprestatie, in schimbul aceleia pe care o face, ori se obliga sa o faca in favoarea celeilalte parti. (exemple: vanzarea, schimbul, contr. de locatie, contr. de asigurare).
b) Contracte cu titlu gratuit, prin care una dintre parti procura celeilalte un folos, fara a primi ceva in schimb, (sau: una din parti primeste o prestatie, fara a da ceva in schimb).exemple: liberalitatile, contractele de binefacere. In cazul liberalitatilor cel ce se obliga isi micsoreaza patrimoniul, instrainand un element al acestuia (ca de pilda in cazul donatiei). In cazul contractelor de binefacere (contracte dezinteresate), cel ce se obliga nu isi micsoreaza patrimoniul.

Contractele cu titlu oneros se impart, la randul lor in:
a) Contracte comutative, in care intinderea prestatiilor datorate de catre parti este certa si poate fi apreciata chiar la momentul incheierii contractului, deoarece se stipuelaza si se promit lucruri care exista la acel moment, sau a caror existenta viitoare este certa. Cea mai mare parte a contractelor cu titlu oneros sint commutative. De ex.emplu, vanzarea unui obiect contra unui pret determinat.
b) Contracte aleatorii, in care intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert, asa incat, la momentul incheierii contractului, nu se poate cunoaste si nu se poate aprecia cu certitudine castigul sau pierderea fiecarei parti si uneori nici nu se poate sti daca va exista un castig sau o pierdere(exemple.: contractele referitoare la loterie);
Interesul distinctiei: atit pe plan economic cat si juridic; in privinta unui contract aleatoriu nu se poate intenta actiunea in anulare pentru leziune;

4)Dupa modul lor de executare, avem:
a) Contracte cu executare imediata, care se executa imediat dupa incheierea lor;
b) Contracte cu executare succesiva, a caror executare se desfasoara in timp, fie sub forma unei prestatii continue (contractul de locatiune), fie sub forma unei succesiuni de prestatii (contract de furnizare) ca de exemplu contractul de locatiune, contractul de munca, contractul de societate, contractul de asigurare;

-Unele contracte cu executare succesiva pot fi reziliate fie prin vointa unilaterala, fie prin vointa oricareia dintre parti (contractul de locatiune fara termen) ori prin vointa numai uneia dintre ele (contractul individual de munca, contractul de inchiriere de locuinte, contractul de depozit);
-Problema suspendarii executarii obligatiilor nu se poate pune, de regula decat in privinta contractelor cu executare succesiva (ex.: suspendarea contractului de locatiune pe timpul cat dureaza un caz de forta majora);
-Problema riscurilor contractuale se pune diferit pentru cele 2 tipuri de contract.

5)Din punctul de vedere al reglementarii lor, avem:
a) Contracte numite, care corespund unor anumite operatii economice, poarta fiecare un nume specific si este special reglementat prin lege; (vanzarea, schimbul, locatiunea, imprumutul, depozitul, ipoteca, gajul, mandatul).
b) Contracte nenumite, care nu au un nume propriu si care nu sunt supuse unor reglementari speciale, deoarece nu se incadreaza intr-o categorie anume determinata: prin mijlocirea lor se realizeaza operatiile cele mai variate pe care partile, in virtutea principiului libertatii conventiilor, pot sa le savirseasca.
Partile pot sa imbine elemente ale unor contracte diferite, numite si nenumite, dand astfel nastere unor contracte mixte.

6) Dupa existenta de sine statatoare sau nu a contractelor, avem:
a) Contracte principale, care au o existenta de sine statatoare;
b) Contracte accesorii, care sint contracte a caror incheiere depinde de existenta altui contract.
Aceste contracte se pot naste in acelasi timp cu contractul principal sau numai dupa incheierea acestora din urma;
Ele pot fi incluse in contractul principal ca o clauza a acestuia sau pot fi incheiate separat.
Importanta calificarii unui contract ca fiind principal sau accesoriu consta in faptul ca, in vreme ce validitatea contractului principal se analizeaza in functie numai de propriile sale elemente, validitatea contractului accesoriu mai depinde si de validitatea contractului principal, al carui accesoriu este.

Contractul de adeziune, ale carui clauze sunt stabilite numai de catre una dintre parti, cealalta parte neavand putinta sa le discute, ci numai facultatea sa le accepte ca atare (adica sa adere) sau sa nu contracteze (contractul de transport pe calea ferata).

Contracte mixte sau complexe, care rezulta din incheierea a doua sau mai multor contracte (contractul de hotelarie)

Cap. III Conditiile de validitate ale contractului

Contractul, fiind un act juridic bilateral, ce se formeaza prin acordul de vointa al partilor, implica existenta a cel putin doua parti care sa-si exprime consimtamintul valabil cu privire la obictul si scopul contractului. Prin aceasta apar ca elemente esentiale pentru validitatea contractului sunt:
capacitatea, consimtaminul, obiectul si cauza.

Capacitatea de a contracta

1)Persona fizica

Pentru ca o persoana fizica sa poata incheia acte juridice trebuie sa indeploneasca cumulativ doua conditii: sa aiba capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu. Capacitatea de folosinta este inerenta personalitatii omului si nimeni nu poate renunta - nici partial, nici total - la capacitatea de folosinta. Cel lovit de o incapacitate de folosinta nu poate efectua valabil actele ce ii sint interzise prin incapacitatea respectiva (chiar daca ar avea capacitatea de exercitiu).
Orice persoana fizica are capacitatea de a contracta, daca nu este declarata, de catre lege, ca incapabila.

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

Capacitarea de exercitiu, reprezinta capacitatea de a incheia acte juridice. Pentru persoanele juridice aceasta se dobandeste la varsta de 18 ani.

2)Persoana juridical

In privinta acestora trebuie sa relevam ca insasi capacitatea de folosinta a acestora este restrinsa prin regula specialitatii, in virtutea careia o persoana juridica nu poate avea decit acele drepturi care corespund scopului ei.Prin urmare, persoana juridica poate savarsi orice fel de acte si deci poate incheia orice fel de contracte, dar numai in limitele determinate de scopul ei, prevazut, ca atare, in lege, in actul de infiintare sau in statut.

Asadar, atit in privinta persoanelor fizice, cat si in privinta persoanelor juridice, regula este capacitatea de a contracta, iar incapacitatea, exceptia.

Aceasta inseamna ca incapacitatile nu pot rezulta decat din lege; ele nu se prezuma.

Incapacitati generale.

Cand incapacitatea de exercitiu este generala, incapabilul nu poate incheia personal nici un contract.
1)Minorul care nu a implinit virsta de 14 ani nu are capacitate de exercitiu si ca urmare nu poate incheia, in principiu, contracte decit prin reprezentanul sau legal.
El poate face singur numai acte de conservare a drepturilor sale si unele acte juridice de o valoare patrimoniala foarte redusa, necesare satisfacerii unor nevoi elementare de ordin material si cultural (cumpararea de rechizite scolare, de bilete de spactacole, contract de transport in comun).

2)Interzisul judecatoresc,adica persoana pusa sub interdictie, din cauza alienantei mintale sau a debilitatii mintale, nu are, de asemenea, capacitate de exercitiu, astfel incat, atita timp cat dureaza punerea sub interdictie nu poate incheia nici un fel de contracte. Contractul incheiat in timpul interdictiei este anulabil, chiar daca ar fi fost incheiat intr-un moment de luciditate.
Hotararea judecatoreasca de punere sub interdictie are ca efect transformarea incapacitatii de fapt, naturala si intermitenta a alienatului mintal sau a debilului mintal, intr-o incapacitate de drept, totala si continua, care inlatura, din punct de vedere juridic, capacitatea naturala din timpul intervalelor de luciditate.
Alienatul mintal sau debilul mintal, care nu a fost pus sub interdictie are deplina capacitate de exercitiu si de aceea, in momentele sale de luciditate, el poate incheia orice fel de contracte, ca o persoana capabila.
Interesul distinctiei rezida din diferenta de probare in cazul anularii contractului; la primul se cere doar timpul la care s-a contractat, pe cind la cel de al doilea se cere si probarea incapacitatii sale de fapt, a starii de alienatie mintala in momentul incheierii actului, alienatul neinterzis fiind prezumat, pina la proba contrarie, a fi pe deplin capabil.

Minorul care a implinit varsta de 14 ani are o capacitate de exercitiu restrinsa, in virtutea careia el isi exercita drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, dar in genere, numai cu incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui.
Minorul care a implinit virsta de 14 ani poate face singur, fara incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui, actele de conservare, precum si alte acte de administrare a patrimoniului (cum ar fi contracte privitoare la reparatiile de intretinere a bunurilor sale, contracte de asiguare a acestora), dar acestea din urma numai in masura in care nu-i pricinuiesc o leziune.
In determinarea limitelor capacitatii minorului trebuie sa se tina seama si de faptul ca minorul se poate obliga prin fapta sa ilicita savarsita cu discernamant. Astfel, daca minorul a savirsit manopere dolosive pentru a fi crezut major de catre cel cu care incheie contractul el comite o fapta ilicita ce il obliga la reparatie. Or, pentru partea indusa in eroare, cea mai adecvata reparatie a prejudiciului nu ar rezulta din desfiintarea contractului, ci tocmai din mentinerea lui, ca si cum ar fi fost incheiat de o persoana capabila (art. 1162 c.civ.).

Incapacitati speciale
Acestea nu pot rezulta decit dintr-o dispozitie anume a legii.
Art. 950 din Codul Civil., dupa ce arata ca sint incapabili a contracta minorii si interzisii, precizeaza ca mai sunt incapabili 'in genere toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte'. Astfel legea ii declara pe soti incapabili de a vinde unul altuia (art. 1307 c.civ.) si deci si de a incheia intre ei un contract de schimb.Mai sint declarati incapabili unii administratori ai

Consimtamantul

Intr-un prim sens, consimtamantul inseamna acordul de vointa a partilor unui contract, acord de vointe care constituie insusi contractul si da nastere, ca atare, obligatiilor respective.

Intr-un alt sens, mai restrins, prin consimtamant se intelege vointa uneia dintre parti, prin care se manifesta acceptarea propunerii de a contracta a celeilalte parti. In acest sens se exprima art. 948 din Codul Civil., cind, printre conditiile esentiale pentru validitatea unui contract, arata si consimtamantul valabil al partii ce se obliga.

Tot in sens restrins este considerat consimtamanul cand legea se refera la viciile acestuia, numindu-le vicii de consimtamant, desi in realitate sint vicii ale vointei uneia dintre partile contractante.

Manifestarea consimtamanului
Intrucat in dreptul nostru contractele sunt, in genere, consensuale, manifestarea de vointa a fiecareia dintre partile contractante nu este supusa, in principiu nici unei formalitati extrinseci.
Regula este deci ca, in lipsa unei dispozitii legale care sa dispuna altfel, consimtamanul partilor se poate manifesta in orice forma.
Aceasta libertate este insa limitata uneori de cerinta preconstituirii unui mijloc de proba, iar alteori, prin vointa insasi a partilor contractante, care pot sa supuna formarea contractului la unele conditii de forma.

Vointa directa si vointa indirecta
a) Cand manifestarea de vointa are ca obiect inchieierea contractului, cind deci ea urmareste numai acest scop si este adusa ca atare la cunostiinta celui interesat (cand de pilda o parte ofera spre vanzare celeilalte spre vinzare un anumit obiect, la un anumit pret), se spune ca manifestarea de vointa este directa. Ea poate fi orala sau scrisa si poate rezulta din semne indicative ale vointei, ori din alte fapte care au legatura directa cu incheierea conractului (cum ar fi, de pilda, inceputul de executare al contractului, care nu poate fi interpretat decit ca o acceptare a ofertei de a contracta ca de exemplu, retinerea de catre hotelier a camerei care a fost solicitata de catre client)
b) Manifestarea indirecta a vointei rezulta din acte sau fapte care, desi sint facute intr-un cu totul alt scop, lasa sa se inteleaga fara nici o indoiala, vointa autorilor lor in privinta contractarii. ( locatarul care la expirarea termenului contractual ramine mai departe in locuinta inchiriata este socotit ca in mod tacit si indirect si-a manifestat dorinta de a continua relatiile contractuale).

Vointa expresa si vointa tacita
a) Manifestarea de vointa este expresa atunci cind ea rezulta prin inscris (scripta manent), cuvinte, gesturi sau semne destinate anume pentru a exprima intentia de a contracta.
b) Manifestarea de vointa este tacita sau implicita cand ea rezulta din acte sau fapte, care nu sunt destinate anume spre a exprima intentia de a contracta, dar care se pot interpreta ca exprimand consimtamanul la contractare.Acest lucru se invedereaza mai cu seama in privinta acceptarii de catre o parte a ofertei facuta de catre cealalta.In principiu, din moment ce a fost stabilita, vointa produce aceleasi efecte, oricum s-ar manifesta, expres sau tacit.Uneori, legea prevede cerinta unei manifestari exprese, pentru a atrage atentia asupra importantei unei obligatii asumate (acceptarea unei donatii), ori asupra unei renuntari.

Viciile vointei

Consimtamantul, conditie de validitate a contractului trebuie nu numai sa existe, ci el trebuie sa fie si valabil, adica lipsit de vicii. Consimtamantul, desi viciat, constituie totusi o manifestare de vointa, care insa se formeaza in conditii anormale si de aceea actul juridic respectiv poate fi anulat (art. 961 c.civ.).

Vointa poate fi viciata : in continutul sau intelectual, prin eroare, prin dol, iar in ce priveste libertatea manifestarii - prin violenta.

Eroarea Element psihic, consta in reprezentarea inexacta a realitatii la incheierea unui act juridic: de pilda o parte consimte sa se oblige prin contract numai fiindca isi inchipuie ca obiectul pe care il ofera cealalta parte are o anumita insusire, pe care in realitate acesta nu o are. Persoana respectiva a voit intr-adevar ceea ce a exprimat, dar aceasta doar datorita erorii.
Eroarea este socotita viciu de vointa numai in doua situatii:
-cand poarta asupra calitatilor substantiale ale obiectului contractului, si
- 'cand consideratia persoanei este cauza principala pentru care s-a facut conventia' (art.954c.civ.).
Substanta, asupra careia cade eroarea, poate fi inteleasa atat ca un element obiectiv al lucrului, cat si ca o insusire pe care partile contractante i-o atribuie si o apreciaza in mod subiectiv.
- eroarea bazata pe un element obiectiv - ex. aprecierea suprafetei de teren;
- eroarea sub aspectul sau subiectiv - ex. autenticitatea unei opere de arta pentru un colectionar.
In genere se socoteste ca fiind o calitate substantiala a obiectului utilitatea pe care acesta o prezinta dupa aprecierea “in concreto” a partilor si care a fost determinanta pentru contractare, in sensul ca, daca ar fi stiut ca aceasta utilitate nu exista, partea nu ar fi contractat.
Eroarea asupra persoanei: intrucit la contractile cele mai obisnuite (cele cu titlu oneros) - identitatea si calitatea persoanei contractante sint indiferente, eroarea asupra persoanei nu constituie viciu de vointa, decit in mod exceptional, si anume in contractile incheiate 'in consideratia persoanei' (intuitu personae). Asemenea contracte sunt, de obicei, cele cu titlu gratuit. Sunt insa si unele contracte cu titlu oneros care se incheie in consideratia persoanei, cum ar fi contractile avand ca obiect prestatia de servicii (contractul cu un arhitect, avocat, medic).
Pentru a fi luata in consideratie ca viciu al vointei, eroarea trebuie sa fi fost determinata, in sensul ca partea cazuta in eroare sa nu fi contractat daca ar cunoscut realitatea.
Eroarea, fiind un element de fapt, se poate proba prin orice fel de mijloace, deci si prin prezumtii, iar sarcina probei incumba celui care invoca eroarea.

Erorile obstacol.

Uneori, eroarea in care a cazut o parte este atat de grava incat impiedica insasi formarea acordului de vointa si deci a contractului (ex. locatie-vanzare).
Exista 2 tipuri de erori-obstacol:
a) eroarea asupra naturii juridice a contractului (impotriva ei se poate invoca nulitatea absoluta); b) eroarea de fapt si eroarea de drept:
- eroarea de fapt, in care eroarea se infatiseaza ca o reprezentare inexacta a realitatii;
- eroarea de drept, care se refera la existenta sau la continutul unui act normativ.

Violenta

Violente este constrangerea exercitata asupra unei persoane pentru a o determina sa incheie un act juridic. Ea poate fi:

- fizica (lovirea unei persoane pentru a o oblige sa incheie un contract);

- psihica (amenintarea cu o arma de foc, sau cu o arma alba)

- morala (amenintarea ca va striga fata de toata lumea ca a furat).

Dolul (inducerea in eroare) consta in aceea de a prezenta inscenari sau afirmatii mincinoase pentru a determina o persoana sa incheie un contract, sau cand una din parti ascunde celeilalte parti fapte in scopul de a o determina sa contracteze.

Leziunea, un alt viciu de consimtamant, “consta in paguba materiala pe care o incearca una din partile contractante datorita disproportiei dintre valoarea prestatiunilor in momentul incheierii contractului. “ (Vasile Gionea, Curs de Drept civil, Editura Pro Humanitate, Bucuresti, 1998­, p. 141)

Cap. IV Incheierea contractelor

Stim ca conditiile esentiale de validitate a contractelor sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partilor care se oblige, un obiect determinat si o cauza licita.

De cele mai multe ori, incheierea unui contract este precedata de o oferta, adica de o propunere de contractare scrisa, verbata sau tacita. Plasarea unor marfuri in piata are caracterul unei oferte tacite de vanzare.

Conditiile ofertei: sa fie serioasa, (adica sa urmareasca incheierea contractului), sa fie ferma, in sensul ca daca tertul accepta conditiile contractul sa fie incheiat, sa fie precisa si completa, adica sa contina toate elementele pentru ca tertul sa fie de acord cu incheierea contractului, sa fie neechivoca.

Retragerea ofertei inainte de expirarea termenului atrage raspunderea ofertantului pentru toate prejudiciile cauzate destinatarilor.

“S-a pus intrebarea: Care este temeiul juridic al acestei raspunderi?

S-a formulat o teorie antecontract, potrivit careia odata cu ajungerea ofertei la destinatar, s-a incheiat un antecontract. Si revocarea ofertei inainte de a se lasa detinatarului un timp rezonabil sa se pronunte, angajeaza raspunderea ofertantului.

O alta teorie se bazeaza pe obligativitatea actului juridic unilateral, oferta avand acest careacter. Obligativitarea actului juridic unilateral in legislatia noastra are un character foarte restrans, astfel, in lopsa unui text de lege, nu poate fi admusa raspunderea ofertantului. “(Vasile Gionea, Curs de Drept civil, Editura Pro Humanitate, Bucuresti, 1998­, p. 131)

Temeiul raspunderii pentru revocarea ofertei trebuie gasit in in art. 998 din Codul Civil, care prevede ca orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu il oblige pe acesta sa repare prejudiciul pricinuit. Ca urmare, daca ofertantul revoca oferta intempestiv, si prin aceasta prejudiciaza pe destinatar, va trebui sa-l despagubeasca.

In principiu, inainte de acceptare oferta poate fi revocata, cu conditia ca exercitiul acestui drept san u fie abuziv.

Acceptarea ofertei

Acceptarea ofertei poate fi facuta in scris, verbal, poate fi expresa sau tacita. Executarea ofertei de catre destinatar este cea mai elocventa dovada de acceptare tacita. In tot cazul, acceptarea tacita pentru a fi valabila trebuie sa rezulte in mod cert din modul de comportare al destinatarului. Acceptarea ofertei trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa fie deacord cu toate conditiile ofertei,altfel se considera ca aceasta a fost refuzata. Art. 39 din Codul Comercial, prevede ca acceptarea conditionata sau limitata se considera un refuz al primei propuneri si formeaza o noua propunere;

b) sa fie neechivoca;

c) sa provina de la persoana careia i-a fost adresata. Daca oferta a fost adresata publicului,acceptarea este valabila indiferent de ce persoana este data;

d) acceptarea sa aiba loc inainte ca oferta sa fi fost revocata, ori sa fi devenit caduca.

Cap V Obiectul contractului

Orice contract are ca obiect crearea de obligatii, al caror obiect este intotdeauna o prestatie (de a da, de a face, de a nu face); prestatia, la randul ei, are ca obiect fie transmiterea unui drept, fie un fapt al debitorului (fapt pozitiv sau o abstentiune).
Cand legea se refera la obiect ca o conditie de validitate a contractului (art. 962-965 c.civ.), ea cuprinde in reglementarea sa, deopotriva, obiectul contractului, obiectul obligatiei si obiectul prestatiei.
Cat priveste obiectul contractului, adica felul obligatiilor care se nasc, partile au o deplina libertate, marginita numai de normele imperative si de regulile de convietuire sociala.

Obiectul obligatiei

Prestatia care formeaza obiectul obligatiei contractuale poate fi realizata in cele doua forme ale sale: transmiterea unui drept catre creditor, sau un fapt al debitorului.
Cand prestatia are ca obiect transmiterea unui drept se spune in mod obisnuit ca ea are ca obiect un lucru. In realitate, obiectul prestatiei poate fi si un drept care nu poarta asupra lucrurilor. Dar chiar si atunci cand dreptul respectiv se refera la un lucru, ceea ce se transmite prin contract nu este lucrul, ci dreptul real purtand asupra lui.
Astfel, lucrul, obiect al prestatiei de a da, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) Lucrul trebuie sa existe in momentul incheierii contractului; cand partile au contractat, ignorand ca lucrul nu mai exista, lipseste un element esential al contractului, ceea ce atrage nulitatea absoluta a acestuia (legea prevede ca 'daca in momentul vanzarii lucrul era pierit in tot, vinderea este nula').
Conditia existentei lucrului nu inseamna insa ca partile nu pot conveni cu privire la 'lucrurile viitoare' (vanzarea recoltei viitoare, a unui lucru pe care o intreprindere urmeaza sa-l produca).
b) Lucrul trebuie sa se afle in circuitul civil.. Nu poate face obiectul unei obligatii contractuale, in primul rand lucrurile care prin natura lor nu sint susceptibile de a forma obiectul unui fapt de proprietate, cum sunt lucrurile ce se afla la dispozitia tuturor (aerul, lumina); de asemenea, lucrurile pe care legea - din considerente de ordin economic, politic, social - le scoate din circuitul civil.
c) Lucrul trebuie sa fie determinat sau determinabil. In privinta gradului de determinare a lucrului, legea prevede ca lucrul poate fi un corp cert, cand el este estimat chiar in individualitatea sa, sau un lucru determinat prin specia din care face parte (genus). Lucrul trebuie sa fie determinat in privinta cantitatii, in sensul precizarii cantitatii ce trebuie livrata, dar aceasta nu trebuie sa fie exprimata neaparat in cifre, ci este suficient ca in contract sa existe elementele necesare pentru ca obiectul sa poata fi determinat ulterior, la epoca executarii contractului. Cu alte cuvinte este suficient ca la momentul incheierii contractului lucrul sa fie determinabil.
Intr-un contract de vinzare, pretul, obiect al obligatiei cumparatorului, este supus acelorasi reguli: el poate fi determinat la incheierea contractului, dupa cum partile pot conveni ca pretul sa fie stabilit de catre un tert, ori sa fie cel aratat in tarifele oficiale. Poate fi determinat in cele din urma de catre instanta.
Cel care transmite un drept real trebuie sa fie titularul acestuia. Astfel o ipoteca constituita de catre alta persoana decat proprietarul imobilului a non domino este nula (nulitatea absoluta).
Cand prestatia are ca obiect un fapt personal al debitorului, aceasta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) Faptul promis trebuie sa fie posibil. Imposibilitatea prestatiei atrage nulitatea absoluta a contractului pentru lipsa de obiect. Dar pentru aceasta imposibilitatea trebuie sa aiba caracter obiectiv, executarea prestatiei sa fie cu neputinta nu numai pentru debitor ci si pentru oricare alta persoana. In caz contrar, contractul este valabil. Imposibilitatea prestatiei trebuie sa existe in momentul incheierii contractului: daca se iveste ulterior ea nu atrage anularea contractului, ci in cadrul contractelor sinalagmatice, ridica numai problema riscului conractual.
b) Fapta promisa trebuie sa fie licita, adica sa nu contravina normelor imperative sau regulilor de convietuire sociala;
c) Fapta trebuie sa fie proprie celui care o promite. O persoana nu poate fi obligata decit prin vointa sa. Drept urmare, promisiunea cu privire la fapta altuia nu are nici o eficienta juridica;
d) Fapta promisa trebuie sa prezinte interes pentru creditor. In caz contrar, acesta nu va putea cere executarea prestatiei prin actiunea in justitie, care ii va fi respinsa, ca fiind lipsita de interes.

Cand si unde se incheie contractul ?

Pentru a raspunde la intrebarea cand si unde se incheie contractul, ea trebuie analizata sub 3 aspecte:

a)Partile contractante sunt fata in fata. In aceasta situatie contractul se considera incheiat in momentul in care partile au cazut de accord;

b) Partile contractante sunt in localitati diferite si contractul urbeaza incheiat prin corespondenta. Petru aceasta situatie exista mai multe opinii. S-a spus ca momentul incheierii contractului este acela in care destinatarul, luand cunostinta de oferta a acceptat-o chiar daca nu a comunicat ofertantului oferta sa. Aceasta este teoria acceptarii ofertei. In sprijinul acestei opinii art. 1533 (2) Cod civil, prevede ca acceptarea ofertei de mandate poate fi tacita daca mandatarul executa insarcinarea primita. Aceasta opinie nu poate fi acceptata pentru ca solutioneaza o situatie anume care nu are character de generalitate. Apoi destinatarul poate reveni asupra acceptarii daca nu a comunicat-o ofertantului, si in tot cazul, nu poate fi determinat momentul incheierii contractului.

c)O alta opinie determina momentul incheierii contractului cand destinatarul comunica in scris acceptarea ofertei, deci inainte ca ofertantul sa primeasca acceptarea. Momentul este cel al depunerii la posta a scrisorii de accptare, sau a incredintarii acceptarii unui curier sa o duca la destinatie. Este teoria expedierii acceptarii.

d)In sfarsit o alta opinie considerate justa de majoritatea autorilor, sustine ca incheierea contractului are loc in momentul in care ofertantul ia cunostinta de acceptarea ofertei sale. Este teoria receptiei. In sprijinul acestei teorii se invoca prevederile art. 35 Codul commercial, care considera contractul incheiat daca acceptarea a ajuns la cunostinta ofertantutlui in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptarii, dupa natura contractului.

e)Contractul prin telefon se considera incheiat in momentul in care partile au cazut de accord ca in situatia in care partile ar fi fost fata in fata.

Stabilirea momentului contractului prezinta o deosebita importanta deoarece:

determina locl incheierii contracului;

marcheaza inceperea efectelor contractului;

viciile de consimtamanat trebuie sa aiba loc in acest moment;

termenele de prescriptie, deregula vor incepe sa curga din acest moment;

in raport de acest moment se apreciaza posibilitatea revocarii si caducitatii ofertei.

Locul incheierii contractutlui se determina astfel:

cand partile stau fata in fata locul incheierii contractului se considera localitatea unde ele au cazut de accord;

cand contractul s-a incheiat prin telefon sau corespondenta, locul va fi determinat la domiciliul sau sediul ofertantului.

Stabilirea locului incheierii contractului este importanta in situatia in care intre parti ar putea sa apara un conflict. In acest caz, locul incheierii contractului determina instanta competenta care va fi investita cu rezolvarea cauzei.

Cap VI Efectele contractului

Art. 977 Codul civil prevede ca interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante sin u dupa sensul literal al termenilor. Art. 970 codul civil prevede ca contractile obliga nu numai la ceea ce este expres, stipulat in interiorul lor ci si la toate urmarile acestora. Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg chiar daca nu sunt exprese, astfel codul civil stabileste principiul potrivit caruia clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot duce la efecte.

Art. 969 Codul civil stabileste ca intre partile contractante, conventiile legal facute au putere de lege, rezulta ca orice contract legal incheiat este obligatoriu pentru parti.

Contractele produc efecte atat intre partile contractante cat si pentru succesorii lor universali sau cu titlu universal. Succesorii cu titlu particular nu vor fi tinuti si nu vor profita de drepturile transmise chiar daca acestea au fost dobandite prin contracte.

Efectele contractului fata de terti

Art. 973 Codul civil prevede: “conventiile nu au efect decat intre partile contractante.” De aici concluzia este ca ele nu produc efecte fata de terti. Efectele contractelor sunt relative. Exceptii de la aceasta regula, de la principiul relativitatii contractelor sunt:

stipulatia in folosul altuia;

stipulatia ca exceptie de la opozabilitatea fata de terti a contractului;

simulatia in contracte.

Interpretarea contractelor

Art 977 Codul civil prevede ca interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor sin u dupa sensul literal al termenilor, de aceea nu intereseaza titlul actului, ci continutul lui, pt a-i stabili natura juridica.

Anularea contractelor

Unele contracte pot fi lovite de o nulitate absoluta sau de o nulitate relative. Din prima categorie fac parte contractile lipsite de acordul partilor, de obiect si de cauza. Credem ca ar fi mai bines a li se spune contracte inexistente fiindca ele nu s-au format. Contractele nule absolute sunt cele incheiate impotriva unei prevederi imperative a legii, contrare ordinei publice sau bunelor moravri. Contractele lovite de nulitate relative (anulabile) sunt cele incheiate intre parti carora le lipseste capacitatea de exercitiu sau a caror consimtamant a fost viciat prin eroare, dol ori violenta.

Confirmarea actelor anulabile

Trebuie precizat ca actele lovite de nulitate absoluta nu pot fi confirmate, in schimb cele anulabile (lovite de nulitate relativa) pot fi confirmate, si prin aceasta devin valabile si in mod retroactive. Confirmarea este deci renuntarea expresa sau tacita de a cere anularea unui act lovit de o nulitate relative. Ea nu poate avea loc decat dupa incetarea starii de incapacitate, sau a viciului de consimtamant.

Rezolutia contractelor

Consta in desfiintarea lor pe motiv ca una din parti refuza sa isi execute obligatiile asumate, daca neexecutarea ii exte imputabila.

Rezilierea contractelor

Rezolutia contractelor nu trebuie confundata cu rezilierea. Rezolutia se poate cere impotriva partii care nu isi executa obligatiile. Ea intervine in contractile cu executie instantanee, pe cand rezilierea se poate cere la contractile cu executie succesiva. Deosebirea cea mai importanta consta in faptul ca rezolutia are ca effect desfiintarea contractului cu caracter retroactive producand efecte “ex tunc” pe cand rezilierea, lasa neatinse prestatiile effectuate pana in momentul pronuntarii rezilierii, deci rezilierea produce efecte numai pt viitor “ex nunc”.

Bibliografie:

I. P. Filipescu, Drept cvil, Teoria generala a obligatiilor, Bucuresti, 1992.

C-tin Statescu, Corneliu Barsan, Drept civil, Teoria generala a obligatiilor, Bucuresti, 1992.

Drept civil, Prof. dr. Francisc Deak, prof. dr. Stanciu Carpenaru, Universitatea din Bucuresti, Fac. De Drept, editia 1983.

Raspunderea civila, Dr. I.M.Anghel, prof. dr. Fr.Deak, Editura stiintifica Bucuresti.

Curs de Drept civil, dr Vasile Gionea, Editura Prohumanitate, 1998.

Codul Civil.