Modalitatile de realizare a tranzactiilor de comert international

Raportate la societatile de productie, tranzactiile internationale sub forma operatiilor de vanzare-cumparare pot fi realizate in doua modalitati: directa si indirecta.

Modalitatea directa. Consta in organizarea si derularea vanzarilor si cumpararilor externe de catre societatile de productie (producatori) pe contul si pe riscul lor. In acest scop, producatorii isi creeaza o structura organizatorica prin intermediul careia realizeaza operatiile de negociere, contractare si derulare a tranzactiilor. In acest fel, producatorii controleaza intregul proces de

contractare si derulare. Modalitatea directa prezinta avantaje evidente: legaturi directe cu pietele externe, insusirea profitului comercial s.a., dar si inconveniente: cheltuieli de comercializare ridicate, riscurile specifice comertului international s.a. Acestea din urma determina ca modalitatea directa sa fie practicata indeosebi de intreprinderile mari care dispun de fondurile necesare, de personal competent de comert international, care au un volum ridicat al relatiilor cu strainatatea, o gama sortimentala de produse si o arie geografica restranse.

Modalitatea indirecta. Consta in organizarea si derularea vanzarilor si cumpararilor externe de catre producatori prin intermediul societatilor specializate de comert international (SCI) sau altor societati de comert apelandu-se fie la vanzarea-cumpararea bunurilor catre/de la acestea, fie la vanzarea-cumpararea bunurilor la/de la extern in comision prin intermediul acestora. Ca urmare, in aceasta modalitate are loc separarea functiei de comercializare de cea de productie in societati distincte care actioneaza in calitate de comercianti. In primul caz, producatorii vand produsele societatilor de comert, respectiv cumpara bunurile de la extern de la acestea in baza contractelor de vanzare-cumparare interne.

Modalitatea indirecta prezinta avantaje pentru producatori constand in evitarea cheltuielilor si riscurilor legate de comercializarea externa si cresterea schimburilor externe facilitata de faptul ca societatile specializate de comert international (SCI) si in general societatile de comert cunosc bine pietele externe, au deja contacte stabilite pe aceste piete si dispun de personal de comert international competent.

Ca inconveniente pot fi retinute lipsa unei legaturi directe cu pietele externe (acces indirect la informatiile pietelor externe) si diminuarea profitului prin cedarea comisionului.

Cele de mai sus conduc la practicarea modalitatii indirecte indeosebi de catre intreprinderile mici si mijlocii care au un potential financiar modest, un volum redus al tranzactiilor externe si care vand-cumpara un sortiment relativ variat de bunuri pe/de pe piete diversificate.

Analiza modalitatii indirecte din punctul de vedere al societatilor specializate de comert internattional (SCI) si in general a societatilor de comert releva ca acestea actioneaza pe pietele externe pe cont propriu si/sau in comision.

Cand actioneaza pe cont propriu, ele cumpara marfuri de la producatori si le vand la extern in numele, pe contul si pe riscul lor, ceea ce face ca rezultatul financiar al tranzactiilor sa se reflecte in gestiunea proprie.

Cand comercializeaza marfurile la extern in comision, ele actioneaza in nume propriu dar pe contul si pe riscul producatorilor, ceea ce face ca rezultatul financiar al tranzactiilor sa se reflecte in gestiunea producatorilor.

In plan financiar-contabil, una din consecintele reprezentarii directe o constituie includerea cheltuielilor de reprezentare, (comisionului) in pretul extern si organizarea in mod corespunzator a contabilitatii relatiilor de decontare cu tertii.

d) Transportul marfurilor de comert international de la vanzator la cumparator in diferite modalitati de transport (maritim, tuvial, rutier, feroviar, aerian sau combinat) reglementate prin conventii internationale care cuprind norme specifice referitoare la decontarea transportului, facilitatile acordate de organele de transport s.a. La aceasta se adauga riscurile, indeosebi in transportul maritim si/sau aerian, care pot avea ca urmare producerea de pagube constand in pierderea partiala sau totala a marfurilor sau avarierea lor intr-o masura mai mare sau mai mica. De aici necesitatea asigurarii marfurilor de comert international in timpul transportului si organizarii ca atare a operatiilor de transport si de asigurare, inclusiv a contabilitatii lor.

e) Exprimarea si decontarea pretului marfurilor de comert international in diferite valute: valuta tarii vanzatorului, valuta tarii cumparatorului sau valuta unei tari terte in functie de considerente privind convertibilitatea lor si stabilitatea cursului valutar.

In plan juridic, cele doua forme ale modalitatii indirecte de comert international au la baza contracte economice diferite: contracte ferme, atat la intern cat si la extern, in cazul operatiilor derulate pe cont propriu si contracte de comision la intern si ferme la extern, in cazul operatiilor in comision.

In plan financiar are loc o diferentiere a modului de decontare la intern a operatiilor efectuate. Astfel, pentru operatiile derulate pe cont proriu, decontarea la intern se face la cumpararea marfurilor destinate vanzarilor externe, repectiv la vanzarea marfurilor cumparate de la extern. Pentru operatiile derulate in comision, decontarea cu producatorii se face dupa incasarea marfurilor de la extern, iar cea cu beneficiarii de marfuri din exterior inaintea efectuarii cumpararii lor.

In plan contabil, diferentierea priveste cu precadere modul de evidentiere a cheltuielilor efectuate si a veniturilor realizate.

In cazul operatiilor pe cont propriu, SCI retecta in contabilitatea lor atat cheltuielile si veniturile din comercializarea marfurilor, cat si cheltuielile de exploatare de natura cheltuielilor de administratie si conducere, precum si orice alte cheltuieli si venituri generate de derularea contractelor externe. In cazul operatiilor in comision, SCI nu retecta in contabilitatea lor cheltuielile si veniturile de comercializare a marfurilor, ci numai cheltuielile proprii de exploatare de natura cheltuielilor de administratie si conducere si veniturile proprii sub forma comisioanelor realizate.