Importanta transferului international de tehnologie si reactiile politicilor asupra acestui process

Importanta transferului international de tehnologie si reactiile politicilor asupra acestui process.

Rolul CTN in aceasta directie tinde sa devina tot mai amplu pe masura ce fenomenele de de globalizare a fluxurilor economice se adancesc. Este demonstrat faptul ca unul din principalele avantaje de proprietate specifice firmelor, care face posibila dezvoltarea cu succes a unor active productive in strainatate, este tocmai abilitatea lor de a produce, dobandi, intelege importanta tehnologiei si de a organiza utilizarea acesteia in afara spatiului economic national.

O importanta deosebita in sustinerea afirmatiei de mai sus o are specificul tehnologiei insesi, care face ca utilizarile ulterioare ale unei tehnologii deja create sa implice pentru proprietarul sau un cost marginal zero. Dintr-un unghi de vedere opus, respectiv al celui care nu poseda dar care doreste, la randul sau, utilizarea tehnologiei in cauza, dezvoltarea acesteia pe cont propriu ar implica costuri enorme sau s-ar putea dovedi chiar imposibila, se are in vedere faptul ca productia de tehnologie se bazeaza, in cea mai mare parte, pe cunoastere acumulata[1]

Abilitatile CTN in generarea de noi tehnologii si rolul lor in diseminarea internationala a respectivelor tehnologii reflecta existenta unor avantaje de proprietate specifice firmelor multinationale: dimensiunile lor, experienta acumulata, abordarea globala a pietelor si deci posibilitatea de a atrage pe o astfel de baza personal stiintific calificat. Iar, avantajele detinute de CTN le ofera posibilitatea de dezvoltare a unor tehnologii cu cheltuieli enorme si de amortizare a cheltuielilor pentru cercetare si dezvoltare intr-un numar mai mare de piete.

Importanta CTN in diseminarea capitalului antreprenorial, cu deosebire, in diseminarea tehnologica sporeste pe masura internationalizarii activitatilor.

Astfel, in vreme ce o parte semnificativa a cercetarii, a productiei de tehnologie se desfasoara in cadrul universitatilor, al institutelor de cercetari sau al unor firme mici uninationale, comercializarea noilor tehnologii necesita tot mai acut o retea de facilitati fizice, precum si de competente organizationale si manageriale, pe care firmele globale sunt cele mai in masura sa o furnizeze. Proliferarea aliantelor strategice in domeniul tehnologic reflecta tocmai acutizarea cerintei mentionate.

O mare parte a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, care constituie baza pentru dezvoltarea tehnologica actuala, este concentrata in interiorul complexelor CTN. Economistul J. Dunning estimeaza aceasta pondere 75-80% din totalul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare din sectorul civil pe plan mondial[2]. Accentuarea presiunilor concurentiale pe pietele internationale si rolul decisiv al inovarii tehnologice in generarea de noi avantaje competitive au codus la o crestere permanenta a acestor cheltuieli. Luind drept criteriu numarul de inventii brevetate, cele mai mari 700 de firme pe plan mondial, din domeniul industrial detin circa o jumatate din totalul mondial de brevete[3]. In ceea ce priveste comertul international cu tehnologie si cu produse intesive in tehnologie, transnationalele concentreaza 90% din total.

Exista mai multe modalitati de miscare si diseminare a tehnologiei, din punctul de vedere al CTN, in functie de natura tehnologiei in cauza, precum si in functie de interesele si caracteristicile actorilor implicati. Gama mijloacelor de transfer include de la tranzactii contractuale de vinzare-cumparare de tehnologie, la formule diferite de intelegeri, aliante de cooperare, denumite transferuri externalizate, pina la investitii directe de capital, sub forma transferurilor internalizate, modalitati care vor fi analizate ulterior in acest capitol.

Teoria internalizarii productiei, reflectata in capitolul anterior al acestei lucrari, sugereaza ca (a) tehnologiile de ultima ora, care marcheaza un punct de cotitura in cunoasterea dintr-un anumit domeniu, (b) cele care pentru a fi utilizate cu maximum de eficienta necesita existenta unor industrii adiacente si a unor facilitati de aprovizionare cu un anume grad de sofisticare si (c) tehnologiile in legatura cu cate temerile de pierdere a drepturilor de proprietate sunt maxime, vor fi de cele mai multe ori transferate in strainatate prin internalizare, respectiv prin intermediul unei investitii straine directe[4]

Cazurile in care costurile asociate cu un transfer de tehnologie intrafirma, costuri ce tin de necesitatea asigurarii infrastructurii juridice, admininstrative si operationale sunt foarte ridicate, sau e vorba de tehnologii care au un ritm rapid de uzura morala, se va apela la modul externalizat de diseminare a acestora, ce preia mai multe forme:

aliante strategice,

aranjamente contractuale:

contractul de franchising,

contractul de licentiere,

contractul de asistenta tehnica,

contractul de uzina la cheie,

retelele dinamice etc.

Capitalul antreprenorial constituie o pirghie importanta de transfer de tehnologie in plan international, iar tehnologiile transferate prin acesta sunt susceptibile de a avea un anume grad de noutate si de importanta si deci un previzibil efect de ameliorare a performantei economice si a competitivitatii filialei straine.

Dinspre aceasta, efecte de antrenare si externalitati vor iradia si spre firmele interne furnizoare sau beneficiare, precum si spre firmele locale concurente, cum ar fi[5]

. formarea de personal local calificat, cu un plus de experienta, fapt atestat de cota ridicata de fosti angajati ai filialelor CTN, care lucreaza, ulterior in relatii de subcontractare cu fostii lor patroni, precum si de numarul mare de manageri ai firmelor locale care s-au format in cadrul complexelor transnationale;

. incurajarea aparitiei de noi intreprinzatori in tarile-gazda prin incheierea intre CTN si partenerii locali a unor contracte de licenta pentru producerea si comercializarea unor produse secundare;

. presiunile concurentiale exercitate de filialele firmelor straine in tarile-gazda constituie un mijloc eficient de inducere a schimbarii tehnologice si de imbunatatire a productivitatii la nivelul firmelor locale.

Deci generarea si transferul de tehnologie realizate de complexele transnationale au implicatii semnificative pentru performanta economica a tarilor receptoare, putind constitui mijloace importante pentru sporirea capacitatilor si abilitatilor lor tehnologice[6]. Un exemplu elocvent al efectului de antrenare ar fi firma Coca-Cola, ce a introdus in Romania instalatii de imbuteliere extrem de performante (cu o capacitate de imbuteliere de 45.000 sticle/ora fata de 8.000 sticle/ora, capacitatea instalatiilor produse de furnizorii locali). Coca-Cola a stimulat, totodata, cercetarea tehnologica din domeniul maselor plastice, pentru obtinerea granulelor pentru ambalaje PET la Terom Iasi.

Dincolo de efectele de antrenare si externalitatile generate, un alt efect dezirabil vizeaza sporul de productivitate pe care tehnologiile introduse de CTN in economiile-gazda il pot asigura. In opinia economistului Dunning, productivitatea filialelor firmelor straine este mai ridicata decit cea a concurentilor locali dintr-un anumit segment de activitate economica. Facind, de altfel, trimitere la teoriile productiei internationale, regasim ideea conform careia o firma nu adopta decizia de a face o investitie straina directa si, deci, de a dezvolta active productive in strainatate decat in virtutea unor avantaje de proprietate si internalizare care ii permit operarea mai eficienta decit concurentii locali, intr-o masura suficient de mare pentru a asigura inclusiv suportarea costurilor implicate de operarea intr-un mediu economic, politic, social strain. Capacitatile tehnologice ale CTN au o importanta semnificativa in determinarea sporului de performanta economica al acestora.

Contributia capitalului antreprenorial depinde, insa, considerabil de propriile capacitati si competente tehnologice ale tarii-gazda, necesare utilizarii unor tehnologii noi, adaptarii acestora la conditiile locale, eventualelor imbunatatiri. In cazuri in care tarile-gazda sunt economii mai putin dezvoltate se poate intampla ca presiunile concurentiale exercitate de filialele straine sa conduca mai degraba la esecul, decat la sporirea viabilitatii firmelor locale prin transfer tehnologic.

Extrem de importante pentru acest proces sunt viziunea si politica clara a tarilor-gazda, cunoasterea propriilor interese si posibilitati pentru a prelua in beneficiul lor o parte cat mai mare din sporul de competitivitate, de performanta economica pe care numai firmele il pot genera. In functie de situatiile concrete, definite prin strategiile de firma, sectorul de activitate, mediul economic de implantare, prioritatile politicii guvernamentale, se poate dovedi ca firmele straine pot realiza aceasta intr-o mai mare masura decit cele locale.

In viziunea lui Dunning, politicile statelor-gazda sunt un important factor exogen care influenteaza diseminarea tehnologiilor generate de CTN si impactul tehnologic al CTN asupra mediului economic receptor. Acelasi Dunning identifica mai multe atitudini posibile ale guvernelor fata de influxul tehnologic detinut sau controlat de CTN, precum si circumstantele in care respectivele atitudini se pot bucura de un succes maxim. De remarcat ca acestea nu se exclud reciproc.

Astfel, alternativele sau aspectele atitudinii guvernelor fata de transferul de tehnologie realizat de CTN cele mai pline de semnificatie, inclusiv pentru tarile cu economie in tranzitie sunt urmatoarele[7]

(a) Neadoptarea unei atitudini specifice.

O astfel de politica sau mai bine-zis, lipsa unei politici explicite poate fi adoptata fie de tari puternic dezvoltate, care in modelul lui M. Porter[8] s-ar situa in stadiul in care avantajele lor competitive sunt determinate cu prioritate de procese de inovare, fie de tari slab dezvoltate ca urmare a necunoasterii efectelor potential benefice ale ISD sau a imposibilitatii de a pune in aplicare politici corecte in materie. Tarile din prima categorie, la rindul lor emitente de ISD si inovare tehnologica, considera ca politicile lor macroeconomice sunt suficiente pentru a atrage tehnologiile adecvate si pentru a face ca beneficiile generate de acestea sa fie optimizate. Cele din a doua categorie sunt susceptibile de a se afla, in amintitul model al lui Porter, in stadiul in care avantajul competitiv national tine de dotarea cu factori de productie. Conditia lor poate, de asemenea, sa fie definita prin imposibilitatea de a dezvolta o alternativa la atragerea de ISD si poate sa implice lipsa puterii de negociere in raporturile cu CTN pentru cresterea gradului de adaptare a tehnologiilor la conditiile locale.

Referat: Raspunde repede si bine - joc didactic la matematica Referat: PROBA DE EVALUARE - numerele naturale de la 100 la 1000

O varianta a acestei atitudini definita ca "lipsa de atitudine" o constituie adoptarea unor facilitati fiscale pentru atragerea de ISD, fara a impune nici un fel de cerinte sau penalitati. Singurul scop al unor astfel de masuri este acela de a deturna fluxuri investitionale dinspre alte posibile localizari, la ele apelind tari aflate in stadiul de dezvoltare bazat pe investitii.

(b) Rezervarea anumitor sectoare economice capitalului autohton.

Dunning apreciaza ca toate statele interzic exercitarea controlului capitalulu strain asupra unor sectoare ale economiei. Daca in trecut un astfel de control urmarea obiective de interes strategic sau tinind de identitatea culturala, in prezent isi face tot mai mult loc argumentul ce tine de reducerea sau limitarea dependentei tehnologice a unei tari.

Sporirea importantei tehnologiei ca factor de crestere economica a facut ca noi domenii sa fie considerate sensibile din punct di vedere tehnologic. Pe de alta parte, insa, costurile sustinerii prin eforturi proprii si inovarii tehnologice in diferitele domenii au crescut, ca, de altfel, si oportunitatile pentru miscarea internationala a tehnologiei. Mai mult, tendintele de integrare economica la nivel regional au condus la reducerea controlului asupra investitiilor directe si a transferului de tehnologie in plan intraregional. Rezultanta actiunii acestor factori a constituit-o specializarea tot mai ingusta a statelor in productia de tehnologie, context in care, afirma Dunning, unele tari conserva atitudinea de a fi cel putin partial, autonome in producerea unor tehnologii cheie.

(c) Limitarea fluxurilor de ISD.

Constituind o varianta a celei precedente, aceasta atitudine este adoptata de numeroase state dezvoltate, care pe fond promoveaza politici liberale in materie, fiind invocate urmatoarele argumente:

. daca nu s-ar limita intrarile de ISD, sectorul autohton ar avea putine sanse sa-si actualizeze intregul potential inovational si sa devina competitiv pe pietele externe ca producator de tehnologie;

. o a doua motivatie, promovata de economistii sustinatori ai politici comerciale active, este aceea ca CTN straine beneficiaza, de regula, de sustinerea guvernelor lor sau ca marile firme recurg la practici anticoncurentiale;

. in fine, al treilea argument face referire la situatiile de nedorit in care retragerea capitalului strain - dezinvestirea - ar lasa in urma sa un vid, neexistand capacitati si competente autohtone de sustinere, lucru extrem de grav in cazul unor sectoare strategice.

In opinia lui Dunning, desi astfel de argumente au o oarecare forta, orice politici care se axeaza pe autosatisfacere sau pe izolare implica costuri atat de mari incat nu pot fi justificate prin ratiuni economice. Acest fapt a fost demult recunoscut de tari mici industrializate sau in curs de industrializare, precur Belgia, Elvetia sau Singapore, intr-o tot mai mare masura fiind recunoscut si de state mari precum SUA, sau cu puternice traditii nationaliste, cum ar fi India sau China, acceptind ca "nici o tara nu este o insula tehnologica" [9], mai ales cand este vorba de tehnologiile de varf.

(d) Specificarea unor cerinte de performanta pentru investitorii straini.

Intr-o masura sau alta, explicit sau implicit, majoritatea guvernelor cer ca investitorii straini sa se alinieze unor criterii de performanta sau acorda stimulente pentru a-i orienta catre anumite tipuri de activitati generatoare de valoare adaugata.

Daca in prima parte a anilor '70 cerintele de performanta vizau, in principal, cresterea numarului de locuri de munca si marirea disponibilitatilor valutare, ele au evoluat catre descurajarea crearii de simple facilitati de asamblare sau de piese de schimb, in sensul promovarii transferului de tehnologie, al crearii sau imbunatatirii capacitatilor tehnologice locale. Cat de binevenite sunt cerintele de performanta si stimulentele este o chestiune care nu poate primi un raspuns ferm. Acesta depinde de masura in care actiunile guvernamentale conduc la imbunatatirea eficientei tehnice si de alocare a resurselor pe termen lung sau au doar o actiune distorsionanta vizavi de acest ultim aspect. Cert este faptul ca experienta unor tari precum Japonia, Taiwan, Coreea de Sud sau Franta a demonstrat ca statul poate juca un rol in dezvoltarea bazei tehnologice. De remarcat ca atunci cand se opteaza pentru astfel de masuri directionate, ele pot viza in egala masura si firmele straine si pe cele locale sau pot exista stimulente speciale pentru investitorii straini. O chestiune dilematica, in opinia lui Dunning, nesolutionata in literatura de specialitate, se refera la alternativa optima intre stimularea filialelor firmelor straine pentru angajarea in activitati de cercetare-dezvoltare sau dezvoltarea propriei capacitati tehnologice.

Anumite nuante in aceasta problema sunt introduse de catre M. Porter, prin modelul determinantilor avantajelor competitive, asupra caruia ne vom opri ulterior in capitolul trei, referitoare la rolul investitiilor straine in crearea structurilor competitive ale unei economii nationale. Porter situeaza intr-un anume moment al etapelor dezvoltarii avantajului competitiv oportunitatea stimularii cu efecte pozitive a investitiilor straine, respectiv in stadiul avantajului competitiv bazat pe investitii[10]. De asemenea, el subliniaza importanta realizarii la timp a trecerii de la utilizarea investitiilor straine ca fermenti ai dezvoltarii la sprijinirea crearii unor firme locale puternice, capabile sa preia si sa sustina procesul de inovare in economie.

(e) Descurajarea retinerilor CTN in ceea ce priveste realizarea transferului de tehnologie si influentarea termenilor si conditiilor care insotesc respectivul transfer.

In functie de circumstante specifice, marile firme pot considera oportuna restrictionarea sau conditionarea transferului de tehnologie catre filialele lor din strainatate. Guvernele statelor-gazda pot, la rindul lor, sa inhibe astfel de impulsuri printr-o varietate de mijloace, incepind cu asigurarea unei piete interne concurentiale, functionale, pina la protejarea drepturilor de proprietate intelectuala si asigurarea stabilitatii politice.

Cea mai pertinenta concluzie pe marginea efectelor transferului de tehnologie pentru competitivitatea firmelor locale este aceea ca respectivele efecte depind de motivatiile operatiunilor din strainatate ale CTN, precum si de raspunsul firmelor locale. Acesta, la rindul sau, este conditionat de structura si calitatea mediului de implantare si, implicit de rolul statului in definirea acestui mediu.

Adoptarea atitudinii de atragere a investitiilor straine, ca solutie de restructurare economica, necesita o atitudine lucrativa, dictata de evolutia catre globalizare a pietelor si de internationalizare a productiei. Aceasta atitudine ar consta, in viziunea lui Dunning, in implicarea macroorganizationala a guvernelor tarilor-receptoare, prin care sa fie stabilite si create conditiile in care CTN sa poata juca rolul asteaptat din partea lor. O strategie tehnologica bine definita trebuie sa fie o componenta a acestei implicari, urmarind sa asigure competentele profesionale si infrastructura stiintifica necesare, precum si atitudinea manageriala care sa permita asimilarea si diseminarea eficienta a tehnologiei importate.

Inovatia este considerata in prezent ca fiind un ingredient vital pentru asigurarea competitivitatii unei tari.

Insa pentru a putea beneficia de rezultatele activitatii de cercetare-dezvoltare, adica de inovatii, si a se putea conecta la retelele mondiale de creare de cunostinte, tarile potential beneficiare trebuie sa detina un anumit nivel al abilitatilor inovationale.

In scopul determinarii si masurarii nivelului abilitatilor inovationale ale unei tari, UNCTAD (Diviziunea pentru Investitii, Tehnologii si Dezvoltare Antreprenoriala) a introdus in 2005[11] un nou indice denumit Indicile Abilitatilor Inovationale (UNCTAD Innovation Capability Index). Acest indice presupune masurarea a doua dimensiuni critice ale tarii receptoare de ISD

1.     activitatea inovationala (the Technological Activity Index),

2.     existenta si disponibilitatea capacitatilor necesare pentru o astfel de activitate reflectat prin indicele capitalului uman (the Human Capital Index).

Indicele introdus de UNCTAD se bazeaza in totalitate pe variabile cantitative si utilizeaza numai acele variabile care constituie marimi directe ce reflecta activitatea inovationala si capacitatea tehnica a capitalului uman. Indicile activitatii inovationale este masurat prin intermediul urmatoarelor componente: cota personalului implicat in activitatea de crecetare-dezvoltare in totalul populatiei ocupate sau la un milion populatie, numarul de patente nationale sau internationale elaborate si numarul publicatiilor stiintifice la un milion populatie. Fondul resurselor umane destinate activitatii inovationale este masurat prin: rata literalitatii populatiei in populatia totala, nivelul inrolarii in scoala secundara ca % in grupa de virsta respectiva, nivelul inrolarii tertiare ca % in grupa de virsta respectiva. Acestea sunt unicele date valabile pentru determinarea si masurarea abilitatilor inovationale, care indica diferentele existente in baza educationala, si pe fondul carora se formeaza ulterior abilitatile tehnologice ale populatiei.

UNCTAD calculeaza Indicile Abilitatilor Inovationale pentru 117 tari, clasificindu-le in baza lui in trei categrorii:

tari cu nivel inalt al abilitatii inovationale (fiind vorba despre primele 39 de tari in top);

tari cu un nivel mediu (fiind vorba despre tarile aflate in top pe locurile 40-78);

tari cu un nivel scazut (fiind vorba despre tarile aflate in top pe locurile 79-117).

Majoritatea celor mai dezvoltate tari si citeva tari in tranzitie se afla in grupa-lider, fiind vorba despre tarile dezvoltate (anexa 9): Suedia (care se afla pe primul loc), Finlanda (pe locul 2), SUA (pe locul 3), Danemarca (pe locul 4), Norvegia (pe locul 5),  Japonia (pe locul 11). Din categoria statelor in tranzitie in categoria tarilor cu nivel inalt al abilitatilor inovationale se afla: Rusia (pe locul 24), Ucraina (pe locul 33), Belarus (pe locul 35), care au intrat in aceasta grupa in special datorita bazei sale stiintifice, adica a indicelui capitaluilui uman destul de inalt, performanta tehnologica raminind a fi destul de slaba inca. Romania in aceasta clasificare s-a plasat pe locul 47, intrind in grupa tarilor cu nivel mediu al inovarii, aflindu-se cu doua pozitii mai sus fata de anul 1995.

Pozitia Republicii Moldova nu este una prea favorabila, fiind intrecuta de tari din CSI precum Georgia (locul 41), Uzbekistan (locul 44), Armenia (locul 50). Astfel, es s-a plasat in 2001 doar pe locul 65, fata de pozitia 54 detinuta in 1995. Retrogradarea Moldovei in acest clasamnt se datoreaza in primul rind degradarii performantei tehnice si tehnologice (pozitionindu-se in baza indicelui activitatii tehnologice tocmai pe locul 79, fata de locul 65 in 1995), dar si inrautatirii situatiei in ceea ce priveste indicele capitalului uman (plasindu-se conform acestuia pe locul 58 in 2001 fata de 43 in 1995).

Sistemele nationale inovationale devin din ce in ce mai interdependente. Intr-o economie mondiala globalizata, tarile mai putin dezvoltate pot obtine tehnologii noi de la alte tari, in special de la cele inalt dezvoltate, pentru a le orienta ulterior in directiile sporirii competitivitatii.

Iar absenta abilitatilor locale de absorbtie a schimbarilor tehnologice pot limita interactiunea dintre sistemul national inovational si restul lumii, izolind economia nationala de posibilitatile reale de crestere a competitivitatii nationale. Anume Indicile Abilitatilor Inovationale este cel care reflecta diferentele existente intre state in ceea ce priveste absorbirea rezultatelor activitatii de cercetare-dezvoltare mondiale.

Intrebari recapitulative:

1.     Definiti investitia in coordonatele industriei globale.

2.     Descrieti rolul pe care poate sa-1 joace influxul de capital in tarile receptoare

3.     Descrieti rolul procesului de inovare tehnologica ca parte componenta esentiala a pachetului investitional.

4.     Descrieti domeniile asupra carora actioneaza practicile manageriale si organizationale utilizate de CTN.

5.     Descrieti motivatiile CTN de a sustine inovarea manageriala si organizationala.

6.     Care sunt avantajele specifice CTN ce le fac mai apte sa sustina progresul managerial si organizational?

7.     Explicati ce factori contribuie la succesul transferului de competentele manageriale in economiile-gazda.

8.     Ce categorii de firme locale pot beneficia de operatiunile CTN in economiile-gazda?

9.     Descrieti efectele cantitative ale ISD asupra pietei fortei de munca a tarii-gazda.

10.  Care sunt efectele calitative ale ISD asupra pietei fortei de munca a tarii-gazda?

11.  Descrieti efectele complexe ale CTN asupra structurii pietei si concurentei in tara-gazda.

12.  Ce efecte pot genera ISD asupra comertului exterior al tarii-gazda?

13.  Explicati conceptul de efecte de antrenare si de demonstratie asupra tarii-gazda.

14.  Explicati procesul "realocarii" industriei la scara internationala de catre CTN.

15.  Ce aspecte a capatat competitivitatea in contextul noii ere industriale?

16.  Descrieti factorii determinanti ai avantajului competitiv national conform modelului lui Michael Porter.

17.  Care este succesiunea etapelor de dezvoltare a avantajelor competitive pornind de la modelul lui Porter?

18.  Care sunt traseele principale ale dezvoltarii economice ale tarilor dupa F. Vissi

19.  Descrieti modalitatile de miscare si diseminare a tehnologiei din punctul de vedere al CTN?

20.  Descrieti alternativele atitudinii guvernelor fata de transferul de tehnologie realizat de CTN.

Teste-grila:

1. Rolul STN in cresterea volumului exporturilor tarilor gazda deriva din:

a)     capitalul si tehnologia aditionala detinuta;

b)     accesul la piata de desfacere a tarii-gazda;

c)      accesul la pietele regionale sau globale unde activeaza acestea;

d)     accesul la resursele productive ale tarii-gazda.

2. Competitivitatea in contextul noii ere industriale reprezinta:

a)     dotarea tarii cu resurse naturale in abundenta;

b)     capacitatea tarii de a genera un mediu de afaceri atractiv;

c)      capacitatea firmelor de a crea noi factori de productie;

d)     dotarea firmelor cu resurse umane.

3. Pornind de la modelul lui Porter stadiul avantajului competitiv determinat de volumul si calitatea investitiilor presupune:

a)     avantajul competitiv este creat prin investitii in tehnologii si facilitati moderne de productie;

b)     ameliorarea prin investitii a calitatii factorilor de productie existenti

c)      orientarea fluxurilor investitionale catre sectorul produselor primare;

d)     dotarea tarii cu resurse naturale in abundenta

4. Stadiul avantajului competitiv ce decurge din inovare se caracterizeaza prin:

a)     avantajul competitiv decurge din capacitatea tarii de a intretine inovarea

b)     avantajul competitiv este creat prin investitii straine in tehnologii si facilitati moderne de productie;

c)      procesul de imbunatatire tehnologica si manageriala este creat si derulat de firmele nationale;

d)     procesul de imbunatatire tehnologica si manageriala este creat si derulat de firmele straine.

5. Stadiul postindustrial al dezvoltarii avantajului competitiv in viziunea lui John Dunning se caracterizeaza prin:

a)     procesul de imbunatatire tehnologica si manageriala depinde de volumul investitiilor straine atrase;

b)     avantajul competitiv decurge din capacitatea tarii de a intretine inovarea

c)      avantajul competitiv decurge din modul in care ISD influenteaza competentele si eficienta firmelor locale;

d)     avantajul competitiv decurge din modul in care ISD influenteaza eficienta firmelor straine.

6. Transferul externalizat de miscare si diseminare a tehnologiei este realizat prin:

a)     achizitii de firme;

b)     tranzactii contractuale de vinzare-cumparare de tehnologie;

c)      aliante strategice;

d)     filiale proprii.

7. Indicile Abilitatilor Inovationale presupune masurarea urmatoarelor dimensiuni:

a)     indicele capitalului uman in cadrul firmelor straine

b)     activitatea inovationala in cadrul CTN;

c)      capacitatea privind desfasurarea activitatii inovationale in tara-gazda

d)     intensitatea activitatii inovationale in tara-gazda

Raspunsuri : 1. a,c ; 2. b,c ; 3. a,b ; 4. a,c; 5. c; 6. b,c; 7. c,d.