Dimensiunile activitatii hoteliere

Dimensiunile activitatii hoteliere

Sectorul hotelier este o parte vitala a industriei ospitalitatii. Pentru a intelege operatiunile care au loc in hoteluri este necesar sa cunoastem natura industriei ospitalitatii.

In majoritatea tarilor “hotelul” este definit ca o unitate publica care ofera calatorilor si vizitatorilor temporari, contra plata, doua servicii de baza: cazare si alimentatie.

Circumstantele de functionare ale hotelului variaza: hotelurile din statiunile turistice pot functiona pe baza contractului exclusiv dintre doi sau mai multi tour operatori, ei pot restringe serviciilor de alimentatie pentru rezidenti si sa functioneze numai o perioada de vacanta. De asemenea, hotelurile pot sa includa diferite tipuri de cazare: camere pentru oaspeti, suites, unitati de auto servire si apartamente suplimentare.

Serviciul de cazare vizeaza, prin continutul sau, conturarea conditiilor si confortului pentru adapostirea si odihna calatorului. In practica turismului modern, el este produsul a ceea ce se numeste industria hoteliera, sector care inglobeaza ansamblul activitatilor desfasurate in spatiile de cazare, acele prestatii oferite turistului pe timpul reminerii lui in unitatile hoteliere.

Primele “case publice” sau hanuri erau simple colibe goale, plasate in locuri de oprire a caravanelor in Orient pentru a adaposti comerciantii si calatorii. Pentru pelerini, templele si casele religioase ofereau conditii pentru odihna si hrana, obicei pastrat si astazi. Romanii au infiintat si sustinut “statiile postale” in folosul mesagerilor statului sau altor calatori privilegiati. Calitatea si conditiile de primire de atunci, comparativ cu zilele noastre, erau de un nivel calitativ inapoiat. Primul edificiu costruit special pentru a indeplini cerintele de ospitalitate ale unei structuri hoteliere a fost deschis la Londra in 1774, in Covent Garden. New York a raspuns, doua decenii mai tirziu, cu construirea hotelului City Hotel, in 1794. Dar primul hotel cu servicii integrate, de cazare si bucatarie franceza, a fost Tremont, din Boston, deschis la inceputul secolului al XIX – lea. [3, p.26]

Astazi sunt estimate peste 100.000 de hoteluri in intreaga lume (1/2 in Europa). Ele reprezinta o importanta cerere de locuri si contribuie major in economie la conturarea diverselor categorii de venituri, inclusiv cele bugetare. Unitatile de cazare, prin volumul serviciilor oferite si calitatea acestora, influenteaza nu numai dezvoltarea de ansamblu a turismului, ci eficienta acestui domeniu. [4, p.21] Prin intermediul exercitat, structurile de primire creeaza cadrul unei mai bune valorificari a patrimoniului turistic, a disponibilitatilor de forta de forta de munca, a dotarilor specifice, consolidind sansa unei exploatari superioare.

Pe plan international distingem citeva sisteme de clasificare a unitatilor de cazare turistica. In baza unor norme mondiale privind clasificarea unitatilor hoteliere pentru turism, unitatile de cazare se clasifica pe stele si pe categorii in functie de nivelul de dotare si calitatea serviciilor prestate. Practic se realizeaza o cintarire” obiectiva a calitatii serviciilor si varietatii lor. Clasificarea pe stele realizeaza o protectie a turistului in corelatie cu optiunea si tariful achitat.[16, p.64]

In practica turistica internationala se cunosc mai multe criterii de clasificare a obiectivelor de cazare si anume:

1. Dupa structura retelei de cazare:

Forme de cazare de baza (hotel, motel);

Forme complementare de cazare (satul de vacanta, popasul turistic, s.a.).

2. Dupa categoria de confort (pe stele): hoteluri; hoteluri – apartament; moteluri; vile; cabane; bungalouri; sate de vacante; campinguri; pensiuni; nave fluviale si maritime; vagoane de dormit.

ESEU: Directii ale educarii inteligentei emotionale ESEU: Exercitii corecte biceps (cu imagini) - bicepsul puternic

3. In fuctie de regimul de folosire a obiectivelor:

Cu activitate permanenta;

Cu activitate sezoniera.

4. In functie de durata sejurului:

De sejur (lung, relativ, mic);

De tranzit;

Mixte.

5. In functie de amplasarea obiectivelor de cazare:

Obiective in statiuni de litoral;

Obiective in statiuni de munte;

Obiective in statiuni balneo - climaterice;

Obiective in statiuni de orase.

6. In functie de capacitatea de primire:

Unitati mici (20 – 40 locuri);

Unitati mijlocii (200 – 400 locuri);

Unitati mari (400 -1000 locuri si mai mult).

7. Dupa categoria de confort, distingem:

De lux (cu 4 - 5*);

De nivel mediu;

De categorie modesta.

8. Dupa forma de exploatatie:

Exploatatie individuala;

Lanturi hoteliere voluntare;

Lanturi hoteliere integrate.

9. Dupa forma de proprietate:

Proprieate personala;

Co – proprietate privata;

Proprietate de stat;

Proprietate mixta.

Definitia precisa a hotelului si a conditiilor de inregistrare a hotelului sunt specificate in mai mult de o suta de sisteme de clasificare din toata lumea, utilizate de agentiile guvernamentale sau reprezentative.

Sistemele nationale de clasificare variaza atit dupa categorii cit si dupa metoda de numire (litere, figuri, stele, coroane si alte simboluri) si pot fi obligatorii sau voluntare.

Din punct de vedere al adoptarii unui system de clasificare, tarile pot fi impartite in trei categorii :

1. Tari care nu au adoptat nici un sistem de clasificare. Aici se incadreaza tarile nordice, S.U.A., tari de cultura juridica engleza (Australia, Noua Zeelanda, Hong Kong, Kenya, Singapore etc.). In majoritatea acestor tari, opozitia de adoptarea unui sistem de clasificare se justifica prin principiul libertatii pietei, care intra in dezacord cu orice forma de control. In anumite tari, hotelirii insisi se opun clasificarilor, care ar putea conduce la un control al preturilor sau la aplicarea unei taxe pe valoare adaugata majorata pentru hotelurile de categoriae superioara (lux).Regimul fiscal diferentiat (Italia, Franta, Spania ) a determinat o miscare masiva de clasificare voluntara. Marile lanturi hoteliere pot sa promoveze o clasificare proprie, fara referire la sistemul oficial.

2. Tari care nu au o clasificare oficiala, dar care dispun de un sistem de clasificare neoficiala, care se bucura de recunoastere din partea publicului. In Anglia, doua asociatii automobilistice au introdus un clasament pe stele intre 1* si 5*. In Danemarca, clasamentul este aprobat de reviste de specialitate, prin ghidurile sale.

3. Tari care au adoptat un sistem de clasificare oficial propriu, mai mult sau mai putin detaliat (Italia, Irlanda, Olanda, Belgia, Grecia, Luxemburg etc.). Printre cele mai complexe sisteme sunt apreciate a fi cele din Franta si India. [20, p.32]

Incepind cu anul 1962 Organizatia Mondiala a Turismului a cautat sa adopte un sistem universal de clasificare a hotelurilor. Asemenea propunere a fost luata in considerare si de Asocitia Internationala a Hotelierilor. Confederatia Hotelielilor Nationali si a Asociatilor Restaurantelor (HOTREC) a Uniunii Europene, a propus un sistem constituit din simboluri pentru reprezentarea fara clasificare a unitatilor hoteliere. [16, p.72]

Clasificarea unitatilor de cazare ofera o serie de avantaje: clasificarea oficiala furnizeaza canale directe de promovare, control asupra unitatilor de cazare si siguranta ca standardele corespund asteptarilor clientilor. Clasificarea de asemenea stabileste standardele si initiativele cu privire la imbunatatirea  calitatii si contribuie la formarea unei imagini de incredere a destinatiei. [20, p.50]

Dificultati pot aparea in introducerea sau schimbarea unui sistem acolo unde deja este prezent un numar mare de hoteluri. Unele scheme permit standardelor modificate sa se armonizeze cu cele existente, pe cind altele exclud formele traditionale de cazare (de exemplu: Ryokans in Japonia).[20, p.52]

Alte elemente importante sunt:

1. Infrastrustructura locala - cerintele fundamentale asa ca furnizarea apei pure, salubritatea este necesar a fi specificate in tarile in curs de dezvoltare.
2. Calitatea - unele proprietati, in timp ce le lipsesc unele privilegii, pot avea caracteristici exceptionale si specifice (istoria, localizarea, caracterul). Unele scheme sunt bazate pe punctele distincte.
3. Baza faptica (reala) – toate schemele iau in consideratie elementele tangibile (terenul, cladirile, beneficiile, serviciile prestate). Aspectele calitative (performanta, serviciile personalului) care sunt mai mult subiective se considera a fi variabile. Unele scheme (Coreea) contin doua distinctii, altele contin elemente combinate ale unui sistem (China).
4. Localizarea si nevoile de piata – cerintele clientului unei statiuni turistice difera de cele ale unui consumator din hotelurile orasului. Pot fi aplicate standarde saparate.
5. Intretinerea – calitatea hotelului depinde de nivelul de curatenie, resursele financiare si sitemul de intretinere, care poate oferi confort si securitate, dar poate fi greu de monitorizat.[11, p.87-98]

Tabelul 1 (vezi anexa 1) indica standartele minime bazate pe clasificarea propusa de Organizatia Mondiala a Turismului si este pe larg comparabila cu minimumul de standarte adoptate de majoritatea tarilor.

Evaluarea caracteristicilor generale ale hotelurilor este :

Hoteluri cu bune facilitati de bazasi mobilier ce asigura cazare confortabila. Serviciile de alimrntatie pot fi limitate. Include hoteluri mici private.

Hoteluri cu inalte standarde ale cazarii si cu mai multe facilitati ce ofera nivele inalte ale confortului si privilegii. Include hoteluri private si publice.

Hoteluri cu camere spatioase si foarte confortabile. Sunt furnizate atit servicii de alimentatie complete, cit si o serie de privilegii.

Hoteluri de inalta calitate, bine echipate si mobilat, cu un nivel inalt al confortului, oferind o varitate mare de servicii si oportunitati oaspetilor si vizitatorilor.

Hoteluri remarcabile cu o exceptionala calitate a cazarii, cu un mobilier de lux ce corespunde celor mai inalte standarde internationale, oferind servicii impecabile si mari oportunitati. [5, p.43-46]