In comercializarea produselor
agroalimentare, actuala situatie din Romania impune adoptarea a o serie de
masuri atat la nivel microeconomic dar si la nivel macroeconomic. Se
pot enumera urmatoarele, considerate cele mai importante:
Stabilirea si mentinerea unor relatii avantajoase
intre producatorii agricoli si unitatile de prelucrare
si valorificare a produselor agricole. Aceste relatii trebuie sa
se bazeze pe o intelegere intre cele doua parti in vederea
comercializarii produselor, in care fiecare producator (indiferent de
forma de proprietate), ramane responsabil pentru toate deciziile in
procesul de productie din propria exploatatie agricola.
Instituirea celor mai adecvate forme asociative cu privire la
aprovizionarea producatorilor agricoli cu resurse materiale. Aceasta
deoarece astfel de asociatii constituie in multe cazuri, in sfera
productiei si distributiei agroalimentare, o putere
economica, ce depaseste nivelele anterioare in lantul
productiei si al pietei.
Necesitatea infiintarii unor cooperative de valorificare
prin licitatie (cu referire la bursele de legume si fructe), acestea
trebuind sa promoveze forte contractuale specifice caracterului monopolist
al pietei. Prin modul de organizare si functionare al bursei se
ajuta atat producatorii care pot prelungi perioada de timp
petrecuta in propria exploatatie (dandu-se astfel posibilitatea
specializarii de produse), cat si a cumpartorilor
reprezentati prin comerciantii en gros, exportatori,
prelucratori, comercianti cu amanuntul etc. Acestia fiind
beneficiarii serviciilor oferite de bursa (cu referire la identificarea
unor cantitati mari de produse de calitate), isi reduc timpul
efectuarii actului de cumparare.
Practicarea formelor de 'contracte de colaborare' intre
unitatile integratoare (reprezentate prin unitatile de
comert cu ridicata si/sau unitati de prelucrare) si
producatorii agricoli, pe criteriul zonal. Efectele benefice in
aceasta colaborare pot fi atat pentru producatori (cu referire la
desfasurarea procesului de productie), cat si pentru
unitatile integratoare (acestea beneficiind de cantitati
mari de produse, in structura dorita si la calitati
superioare).
Organizarea unor circuite de distributie capabile sa
asigure conditiile materiale impuse de o valorificare eficienta.
Aceasta implica aparitia si dezvoltarea unor noi relatii
intre agentii economici materializate prin infiintarea tuturor verigilor
de distributie necesare functionarii pietelor en gros.
Sprijinirea de catre statul roman, prin intermediul MAA, a
aprovizionarii pietelor agroalimentare, identificandu-se domeniile
care ar putea deveni competitive pe piata mondiala.
