Pregatirea terenului si lucrarea solului pentru impaduriri - lucrari de pregatire a terenului

1. Categorii de terenuri de impadurit

Culturile forestiere de productie sau de protectie pot fi instalate in cele mai variate conditii stationate. Reusita instalarii lor este conditionata de receptivitatea terenului si mai ales a solului pentru materialul de impadurire folosit (puieti, seminte, butasi). De aceea, prin pregatirea corespunzatoare a terenului se urmareste facilitarea lucrarii solului, pentru a se asigura de la inceput culturilor forestiere conditii cat mai favorabile de vegetatie.

Pentru stabilirea sistemului de lucrari de pregatire a terenului, este important sa se cunoasca principalele particularitati ale suprafetelor de impadurit, care sa faca posibila gruparea acestora in raport cu unele caracteristici comune, in functie de care sa se poata stabili tehnologiile concrete de lucru.

O prima clasificare a terenurilor de impadurit are in vedere modul anterior de folosinta si cuprinde doua mari grupe:

suprafete lipsite anterior de vegetatie forestiera si destinate culturilor forestiere in vederea schimbarii folosintei;

suprafete ocupate anterior de vegetatie lemnoasa, pe care trebuie sa se intervina cu lucrari de reimpaduriri.

Prima grupa de terenuri are in fondul forestier o pondere redusa si este alcatuita din poieni, enclave, pasuni sau fanete, ca si din suprafete scoase temporar din circuitul productiv forestier, care; reprimite, sunt supuse impaduririlor. Instalarea padurii pe astfel de terenuri se face pe cale artificiala, iar natura lucrarilor se incadreaza in categoria impaduririlor propriu-zise.

La nivelul fondului forestier, cea mai mare suprafata este reprezentata de terenurile din a doua grupa. Data fiind marea diversitate de situatii in care se pot afla terenurile care fac obiectul actiunilor de impadurire, acestea, la randul lor, se clasifica in raport cu caracteristicile actuale ale vegetatiei lemnoase in urmatoarele categorii:

a.    Terenuri ocupate sau care au fost ocupate de arborete cu o structura normala sau relativ normala, lipsite de semintis natural, supuse sau urmand a fi supuse tratamentului taierilor rase. Regenerarea padurii in astfel de situatii se face artificial, natura interventiei avand caracter de reimpaduriri propriu-zise. Prin specificul lucrarilor de impadurire, tot aici se incadreaza si suprafetele ocupate de arborete calamitate (incendii, doboraturi sau rupturi de vant si zapada etc.), daca lucrarile de regenerare artificiala se executa imediat dupa eliberarea terenului de materialul lemnos si inainte ca solul sa-si piarda insusirile forestiere.

b.    Terenuri ocupate de arborete necorespunzatoare economic, arborete incapabile sa se regenereze natural sau daca regenerarea naturala este posibila, modalitatea de regenerare (vegetativa) si structura compozitionala a noii generatii instalate nu este satisfacatoare, in astfel de situatii, interventiile cu lucrari de impadurire au caracter de refacere sau substituire. Refacerea se executa pe terenuri ocupate de arborete cu consistenta mult sub normala si cu soluri, de regula, puternic intelenite, arborete afectate de fenomene de uscare in masa sau arborete regenerate vegetativ si cu stare lanceda de vegetatie. Cu lucrari de substituiri se parcurg suprafetele populate de arborete derivate, ca si ceie ocupate de arborete artificiale slab productive din cauza neacordarii atentiei cuvenite principiului ecologic la alegerea speciilor, atunci cand s-au intemeiat culturile respective.

c.    Terenuri incomplete regenerate pe cale naturala sau artificiala. Interventia artificiala are caracter de completare. Asemenea lucrari se executa pe suprafete ocupate de arborete parcurse cu tratamente bazate pe regenerarea naturala din samanta, dupa aplicarea taierii definitive, ca si pe suprafete parcurse cu lucrari de impaduriri in ultimii ani, insa cu reusita nesatisfacatoare.

d.    Terenuri populate de arborete cu consistenta subnormala in care interventiile cu lucrari de impaduriri vizeaza, in principiu, optimizarea densitatii arboretelor respective. Interventiile cu lucrari de impadurire au caracter partial si prin specificul lor se incadreaza in categoria ameliorarilor. Asemenea lucrari de impadurire se executa pe terenuri ocupate de arborete rarite din grupa l-a functionala, indiferent de varsta si faza de dezvoltare sau din grupa a ll-a, aflate insa in fazele de nuielis-codrisor.

2. Lucrari de pregatire a terenului

Analiza: Modul de folosire a ingrasamintelor naturale in livada Referat: Lucrarile solului – aspecte privind utilizarea masinilor

Terenurile de impadurit intrunesc foarte rar conditiile care sa permita trecerea directa la executarea cu diferite mijloace a operatiilor de lucrare a solului in vederea instalarii culturilor forestiere. De cele mai multe ori aceste terenuri sunt acoperite de resturi de exploatare, de tufarisuri, maracinisuri sau semintis neutilizabil, de ierburi sau cioate, sau prezinta unele insusiri ce le fac mai putin proprii culturilor forestiere (exces de umiditate, inclinare pronuntata etc.) si, ca urmare, necesita parcurgerea lor cu o serie de operatii distincte in functie de natura si succesiunea executarii lor. Ansamblul acestor operatii poarta denumirea de lucrari de pregatire a terenului. Indiferent de natura, volum, complexitate si valoare a investitiilor reclamate de executarea lor, aceste lucrari au caracter auxiliar si se fac pentru a permite pregatirea corespunzatoare a solului, in fondul forestier, cele mai frecvente lucrari de pregatire a terenului sunt: curatirea resturilor de exploatare si inlaturarea bolovanilor si grohotisului; indepartarea totala sau partiala a vegetatiei ierbacee si lemnoase; scoaterea si transportul cioatelor si nivelarea terenului, indepartarea apei in exces etc.

Curatirea resturilor de exploatare. Desi evacuarea materialului lemnos comerciabil si curatirea terenului sunt specifice lucrarilor curente de exploatare, in parchete izolate si greu accesibile din regiunile de munte si deal, raman dupa exploatare resturi de material lemnos (craci, varfuri, coaja, putregai etc.), care nu se pot valorifica. Pentru a nu stanjeni pregatirea solului si plantarea, aceste resturi se aduna manual si se depoziteaza in siruri paralele (martoane), dispuse pe linia de cea mai mare panta, intre martoane se recomanda distante de 4-6 m, iar latimea unui sir nu trebuie sa depaseasca intervalul dintre puieti, pentru evitarea golurilor din cuprinsul viitoarelor culturi.

in masura in care exista, curatirea terenului de pietre si bolovani se executa, de asemenea, manual si se rezuma de regula numai la locurile de plantare.

inlaturarea vegetatiei ierbacee. in urma exploatarii arboretelor, flora specifica evolueaza rapid catre' o vegetatie dinamica de taietura, alcatuita din numeroase specii coplesitoare sau de intelenire.

Distrugerea vegetatiei ierbacee coplesitoare se face inainte sau concomitent cu executarea lucrarilor de pregatire a solului. Suprafata totala sau partiala care se parcurge cu lucrari de combatere a vegetatiei ierbacee coplesitoare se stabileste in functie de modalitatea de pregatire a solului, in principiu, suprafata minima pe care trebuie aplicate astfel de lucrari corespunde cu suprafata efectiva de pregatire a solului, in conditii fitoclimatice mai putin favorabile pentru culturile forestiere, combaterea vegetatiei ierbacee nedorite se executa pe intreaga suprafata si cu anticipatie fata de lucrarile de pregatire a solului. Este cazul terenurilor de impadurit situate in zona forestiera de campie si silvostepa, ca si din Lunca Dunarii si luncile raurilor interioare, cu deosebire pentru lucrari de impadurire cu caracter de refacere sau substituire. Cu cat conditiile pedo-climatice devin mai favorabile vegetatiei lemnoase, cu atat se diminueaza suprafata de pregatire a solului, deci si cea de combatere a vegetatiei ierbacee coplesitoare, in masura in care pregatirea solului se face partial in fasii cu mijloace mecanizate, combaterea buruienilor si ierburilor inalte se face partial, putandu-se rezuma numai la suprafata benzilor respective. Se recomanda ca inlaturarea sau distrugerea vegetatiei nedorite sa se faca inainte de pregatirea solului.

Atunci cand pregatirea solului se face localizat pe suprafete mici (tablii sau vetre), inlaturarea vegetatiei nedorite se face concomitent cu lucrarea de mobilizare a solului si constituie prima faza a operatiei de plantare. Se recomanda in asemenea situatii ca inlaturarea paturii ierbacee sa se faca pe o suprafata ceva mai mare decat cea efectiva de lucrare a solului.

Combaterea vegetatiei ierbacee coplesitoare se poate face cu mijloace mecanice sau chimice. Mecanic, operatia se executa manual cu ajutorul coasei sau secerii. Pentru combaterea chimica se utilizeaza erbicidele, fiind recomandate cele cu actiune totala, intrucat nu se pune problema protejarii unor specii.

Curatirea terenului de vegetatie lemnoasa. Lucrarea solului si instalarea propriu-zisa a culturilor forestiere este uneori ingreunata sau chiar impiedicata de existenta pe terenul de impadurit a numeroase resturi ale vegetatiei lemnoase anterioare (tufarisuri, arbusti, semintis neutilizabil si chiar arbori), inlaturarea acestei vegetatii lemnoase se executa anterior pregatirii solului si instalarii culturilor in scopul eliminarii concurentei ulterioare, a dozarii adapostirii laterale a noii culturi in primii ani de existenta (daca este cazul) si crearii unor conditii normale de lucru in executarea lucrarilor de ingrijire (pana la inchiderea masivului).

Inlaturarea vegetatiei lemnoase se face diferentiat in functie de caracteristicile biometrice (arbori, arbusti, semintis etc.), de densitatea acesteia si de conditiile fitoclimatice. Arborii ramasi se extrag in totalitate, inlaturarea tufarisurilor si semintisului neutilizabil de pe intreaga suprafata se recomanda atunci cand speciile din compozitia de impadurire nu necesita adapostire si este obligatorie atunci cand prezinta un real pericol pentru cultura instalata, prin coplesirea si eliminarea rapida a puietilor instalati artificial. Cand puietii necesita in primii 2-3 ani o protectie cel putin laterala, vegetatia lemnoasa existenta se inlatura partial, pe arii restranse, de pe locurile de plantare, in ochiuri sau in lungul unor coridoare (benzi), orientate in terenuri plane pe directia est-vest si pe curba de nivel, in cazul celor inclinate.

Vegetatia lemnoasa de talie mica ce trebuie eliminata in faza de pregatirea terenului, se poate inlatura manual sau cu mijloace mecanizate, prin taiere sau defrisare. Taierea presupune suprimarea partii aeriene a plantelor lemnoase cat mai aproape de suprafata terenului. Neajunsul acestui procedeu consta in faptul ca se stimuleaza regenerarea vegetativa, fiind necesare ulterior, frecvente lucrari de descoplesiri - degajari pentru combaterea lastarisurilor rezultate. Defrisarea este mult mai eficace intrucat inlaturarea partii aeriene se face impreuna cu sistemul radicelar al plantei. Operatia este mai greoaie si mai costisitoare, cheltuielile angajate fiind insa compensate prin eliminarea sau diminuarea frecventei de aplicare a lucrarilor de descoplesire - degajare. Dupa taierea sau defrisarea vegetatiei lemnoase existente, se elibereaza terenul de materialul rezultat sau se aduna in martoane, ca si in cazul curatirii suprafetelor de impadurit de resturile de exploatare.

Scoaterea cioatelor si nivelarea terenului. Culturile forestiere care se instaleaza pe terenuri plane sau usor inclinate din regiunea de campie sau in lunci, in locul unor arborete necorespunzatoare supuse lucrarilor de refacere sau substituire reclama o temeinica pregatire a lucrarilor de exploatare, se aplica un ansamblu de lucrari de pregatire a terenului constand din succesiunea urmatoarelor operatii: dezradacinarea cioatelor, colectarea si evacuarea materialului rezultat astuparea gropilor si nivelarea terenului, precum si scarificarea solului. Pe terenul astfel pregatit se pot executa cu usurinta lucrarile de pregatire a solului in vederea instalarii culturilor forestiere.

Scoaterea cioatelor se poate executa manual sau mecanizat. La executia manuala se recurge mai rar si se realizeaza prin saparea unui sant in jurul cioatelor cu tarnacopul si cazmaua, cu raza variabila in functie de diametrul acestora si adancimea corelata cu cele mai profunde radacini principale. Cioata se scoate din groapa manual sau cu ajutorul unor trolii cu cablu.

Pentru extragerea mecanizata se utilizeaza defrisatoare pentru cioate, de pana la 40 crn in diametru la esente tari si pana la la 60 cm la esente moi. In cazul cioatelor cu diametre mai mari decat cele mentionate se folosesc masinile de dezradacinat.

Distrugerea cioatelor, indeosebi, de plop si salcie, se poate realiza si cu ajutorul explozivilor.

Dupa eliberarea terenului de materialul lemnos rezultat, se trece la astuparea gropilor operatie ce se poate executa manual, insa de obicei lucrarea se executa mecanizat cu buldozerul.

Scarificarea consta in dislocarea si fragmentarea radacinilor ramase in sol, dupa defrisare. Lucrarea este obligatorie, intrucat existenta lor impiedica executia mecanizata, cu plugul, a operatiei de desfundare a solului. Operatia se executa mecanizat cu scarificatorul, care pe langa ruperea radacinilor mai groase (4-6 cm) realizeaza si o afanare profunda a solului (40-60 cm adancime).

Eliminarea apei in exces. Apare necesara uneori in cazul unor terenuri plane, orizontalle sau slab inclinate, cu soluri formate pe substraturi greu permeabile, in asemenea conditii orografice si edafice, acumularea si stagnarea apei la suprafata are caracter prelungit si impiedica executarea lucrarilor de pregatire a solului si instalare a culturilor, iar ulterior, poate produce moartea puietilor prin asfixierea radacinilor. In lucrari curente de impadurire, mai frecvent este necesara evacuarea apelor in exces de pe suprafete mici, localizate in portiunile mai asezate sau cu profil concav al terenului. Pentru drenajul extern al acestor ape se executa santuri de scurgere orientate catre cel mai apropiat colector natural.

In cazul unor terenuri inmlastinate sau expuse la inmlastinare, cu extensiune mare in suprafata, pentru drenarea apelor in exces si respectiv pentru coborarea nivelului freatic se procedeaza, dupa o prealabila dimensionare, la amplasarea unei retele de santuri si canale colectoare.

In lipsa unor pante de scurgere sau daca sunt distante mari pana la deversor, eliminarea apelor in exces se poate realiza prin saparea de puturi colectoare, care strabatand orizonturile impermeabile permit infiltrarea apei in profunzime. Drenarea apelor in exces de pe terenul de impadurit se poate realiza si odata cu lucrarile de pregatire a solului prin adoptarea unor procedee speciale de executare a araturii (la cormana, in coame de brazda etc.).