Spatii adapostite si medii de cultura - adaposturi folosite in pepiniere forestiere

1 Consideratii generale

Cu toate eforturile care se fac in alegerea terenului pentru pepiniera, pregatirea si ameliorarea solului, imbunatatirea complexa a materialului de reproducere, a tehnicii de instalare si ingrijire a culturilor, campul de cultura al pepinierei nu ofera permanent cele mai favorabile conditii de viata plantelor cultivate si posibilitati de manifestare maxima a potentia­lului lor productiv. Culturile din camp sunt expuse caracterului fluctuant al factorilor de mediu si in primul rand celor meteorologici. Metodele obis­nuite de protejare a culturilor din camp, impotriva factorilor nefavorabili, nu sunt totdeauna usor de aplicat si nici destul de eficiente. Ca urmare, in toate culturile de camp se inregistreaza inevitabil pierderi mai mari sau mai mici, ce nu mai pot fi recuperate.

Semintele semanate, oricat de bune ar fi, germineaza si rasar in pro­portie redusa (25-50% la rasinoase) iar dintre puieti o parte dispar pana la recoltare.

In multe regiuni ale tarii noastre, primavara incepe foarte timpuriu iar trecerea de la frig la caldura este de cele mai multe ori rapida. Ca urmare, la inceputul primaverii, caldura si lumina (alaturi de alti factori ecologici) sunt practic favorabile pentru semanatul timpuriu, la multe specii forestiere. Cu toate acestea, semanatul intarzie in mod deliberat pen­tru a obtine rasarirea dupa trecerea ingheturilor tarzii. In acest caz, cul­turile beneficiaza de o perioada de crestere relativ mai redusa si deci puietii ramasi mai mici sau mai putin lignificati, sunt surprinsi si vatamati de ingheturile timpurii.

Aceste multiple neajunsuri, obliga silvi­cultorul sa recurga la cultivarea unor specii, in anumite perioade, mai ales de inceput, in spatii adapostite. Metoda culturilor de plante in spatii ada­postite nu este de data recenta. In horticultura, legumicultura etc. se aplica de foarte multa vreme, ajungandu-se astazi la tehnologii din cele mai per­fectionate si la productii cu caracter industrial.

Dupa cum era de asteptat, practica culturilor in spatii adapostite a fost introdusa si in productia de puieti forestieri. In ultimele 3-4 decenii, spatiile adapostite, din pepiniere forestiere, au inregistrat o evolutie ra­pida, de la rasadnite si solarii, pana la cele mai complexe sere, dotate cu echipament per­fectionat de dirijare si conditionare automata a factorilor ecologici.

In tara noastra, pepinierele cele mai mari, de interes mai larg, sunt dotate cu sere. In anul 1966, au fost introduse pentru prima data solariile in practica culturilor forestiere din pepiniera, iar din anul 1971, acestea au fost generalizate in productia puietilor de rasinoase, intalnindu-se astazi aproape in toate pepinierele permanente.

Adaposturile in general, inclusiv cele mai simple, au avantajul ca feresc culturile de vicisitudinile vremii, cel putin intr-o perioada de ince­put, cand acestea manifesta maximum de sensibilitate fata de factorii nefavorabili ai mediului inconjurator. In spatii adapostite, se inlatura efectele negative ale ingheturilor (brumelor), gerurilor excesive, ale grindini si ploilor torentiale, ale vanturilor puternice, arsitei, atacului de animale (pasari) etc. In ele se pot face semanaturi timpurii, la inceputul primaverii (in sere, indiferent de anotimp), contribuindu-se astfel la pre­lungirea perioadei de vegetatie si deci la scurtarea ciclului de productie a puietilor apti de plantat.

In spatii adapostite, pe paturi germinative artificial amenajate, se obtine o germinare aproape totala a semintelor sanatoase, o rasarire mai rapida si uniforma. Acest ultim aspect este deosebit de important in con­ditiile utilizarii semintelor genetic ameliorate, obtinute din plantaje.

inmultirea plantelor lemnoase in spatii adapostite reprezinta o me­toda de cultura fortata, intensiva, care se dovedeste pentru anumite specii incomparabil mai avantajoasa fata de cea din campul de cultura al pepi­nierei. Cu toate acestea, faza de cultura a plantelor lemnoase in spatii adapostite ramane deocamdata auxiliara in procesul tehnologic de produ­cere a materialului de plantat necesar lucrarilor obisnuite de impadurire.

2. Adaposturi folosite in pepiniere forestiere

Pentru inmultirea plantelor lemnoase in spatii adapostite se pot folosi solarii, rasadnite si sere.

Solariile sunt adaposturi de constructie simpla, care folosesc ca sursa de caldura si lumina energia solara, de unde deriva si denumirea lor. Ele pot fi considerate sere neincalzite artificial. Solariile au capatat o utilizare larga din momentul aparitiei foliilor de mase plastice (pelicula de poli­etilena, policlorura de vinii etc.), care se folosesc in exclusivitate la invelirea lor.

Forma si marimea solariilor sunt foarte diferite. Construite dintr-un schelet de metal, beton sau lemn, ele au obisnuit latimea de 3-4 m si inaltimea de 2,5-4 m, iar acoperisul in doua ape sau de forma rotunjita. Acoperisul si peretii laterali se confectioneaza din pelicule de masa plastica, transparenta sau translucida, fixate cat mai bine de schelet. Adeseori, pentru consolidarea maselor plastice este necesar ca deasupra sa se intinda o plasa foarte rara (cu ochiuri de 30-60 cm), din relon sau alt material.

In solarii, temperatura este intotdeauna mai ridicata cu 3-5°C decat in afara, iar culturile sunt ferite de intemperii. De aceea, semanaturile in solarii se pot face primavara mult mai devreme (cu 3-4 saptamani) decat in teren neprotejat.

Analiza: Modul de folosire a ingrasamintelor naturale in livada Referat: Lucrarile solului – aspecte privind utilizarea masinilor

La nevoie, se pot confectiona si folosi solarii mobile, cu dimensiuni reduse, in forma de tunel, cu latimea de 1,1-1,2 m si inaltimea de 60 — 80 cm, pentru a acoperi si proteja straturile din camp, in care s-au execu­tat primavara semanaturi timpurii

Rasadnita reprezinta o suprafata adapostita, de obicei incalzita cu biocombustibil, in care se recurge la inra­dacinarea butasilor (lignificati si nelignificati) sau la alte culturi ce reclama adapost. Latimea rasadnitelor cu acope­ris intr-o singura panta este de circa l m si ajunge pana la 3 m in cazul celor cu doua pante (fig. 58). Inaltimea se ia de 0,8-1,0 m, iar lungimea dupa nevoie. Peretii laterali se confectioneaza din placi de prefabricate din beton, iar acoperisul din sticla.

Rasadnita poate fi pe jumatate sau in intregime ingropata in sol. Pentru a evita pagubele provocate de cartite sau alti daunatori animali, pe fundul rasadnitei se aseaza placi perforate sau o plasa de sarma.

Serele sunt constructii perfectionate, cu acoperisul si peretii din sticla sau alte materiale transparente, in care se realizeaza un climat artificial favorabil pentru cultura plantelor in tot cursul anului, indiferent de anotimp.

Serele au forme si marimi extrem de variate. Ele pot fi individuale sau reunite mai multe in bloc, fara compartimente despartite. Pentru culturi cu caracter industrial, se construiesc sere cu suprafete mari si inalte, in interiorul carora se poate lucra cu masini actionate de trac­tor. In ultimul timp au aparut sere turn, in care culturile se fac pe suporturi mobile.

In sere, culturile se pot instala direct in solul adapostit, dar mai ales in cutii si vase de vegetatie, adeseori in medii artificiale, ase­zate pe suporturi etajate, care spo­resc suprafata utila. Serele sunt in general dotate cu echipamente spe­ciale pentru reglarea factorilor eco­logici. Astfel, sunt prevazute cu instalatii perfectionate de incalzire, aerisire, udare, iluminare supli­mentara sau umbrire, de imboga­tire a atmosferei cu bioxid de car­bon etc.

Din cauza cheltuielilor uneori foarte mari, determinate de con­structia, amenajarea si exploatarea lor, in silvicultura, serele se jus­tifica numai in cazul unor activi­tati speciale (de ameliorare, culturi peste iarna, cercetare etc.).

Fitotronul, utilizat numai in scopuri de cercetare, permite expunerea culturilor la valori si combinatii extrem de variate ale factorilor ecologici, iar reglarea lor se face in intregime automat.

3. Medii de cultura in spatii adapostite

Culturile din spatii adapostite, concentrate pe suprafete relativ mai mici, situate intr-un microclimat reglabil si pe substrate nutritive, ce pot fi sensibil ameliorate, permit interventii rapide si oportune pentru diri­jarea lor spre productii cat mai mari. De altfel, tocmai aceste posibilitati sporite pe care le ofera, de a interveni in favoarea unui mediu optim pen­tru speciile cultivate, reprezinta avantajul principal al spatiilor adapostite.

In primul rand, toate spatiile adapostite feresc culturile de intemperii si in al doilea rand, ofera posibilitati mari de interventie si reglare a fac­torilor ecologici. In acest sens, serele sunt cele mai perfectionate adaposturi cu caracter de productie. In sere, de exemplu, durata luminii naturale poate fi prelungita prin iluminare suplimentara, la care se poate recurge din momentul cand intensitatea luminii naturale scade sub nivelul celei emisa de becurile electrice.

Caldura artificiala pe durata perioadelor reci, poate fi reglata in sere automat, cu ajutorul termoregulatoarelor. In rasadnite, un spor insemnat de caldura, se obtine primavara sau chiar la sfarsitul iernii, cu biocombustibili (balegar de cabaline, bovine, ovine in amestec cu paie, pleava etc.). Balegarul de cabaline se dovedeste cel mai bun in acest scop. Dupa ce se aseaza pe fundul rasadnitei, intr-un strat gros de 30-50 cm, temperatura, datorita fermentatiei, se ridica pana la 70-80°C, timp de 5-7 zile, dupa care se stabilizeaza la 25-30°C si se mentine inca 7-8 saptamani.

In general, temperatura din spatiile adapostite nu trebuie sa depa­seasca 30°C. De aceea, in timpul zilelor calduroase de peste vara, ele se racoresc printr-o aerisire sistematica si puternica. La rasadnite se ridica capacul-acoperis iar in solarii se deschid partial sau total peretii laterali.

Aerisirea spatiilor adapostite este necesara, in egala masura, pentru improspatarea aerului si deci pentru imbogatirea lui cu oxigen si bioxid de carbon. Uneori, in sere, concentratia bioxidului de carbon se obtine prin arderea petrolului, propanului etc., sau prin evaporarea fazei lichide a gazului carbonic.

Umiditatea necesara in spatiul adapostit se asigura prin irigare. Se recomanda ca udarea culturilor sa se faca mai des, cu cantitati mai mici de apa si prin stropiri cit mai fine. In solarii, de exemplu, semanaturile se uda zilnic cu cate 0,8-1,0 l de apa pe m². Dupa rasarire, culturile se iriga la 2-3 zile odata, cu cate 2-5 l/m², astfel incat substratul sa fie ume­zit pana la nivelul de raspandire a radacinilor. Pentru lignificarea puietilor, udatul se rareste mult, incepand din luna august si se aplica numai pentru prevenirea ofilirii. In spatii adapostite, umiditatea relativa a aerului trebuie sa fie de 75-90%, cu atat mai mare, cu cat temperatura este mai ridicata.

In toate spatiile adapostite, alaturi de microclimatul mai mult sau mai putin ameliorat, substratul nutritiv reprezinta o componenta principala, de cea mai mare importanta pentru mediul de cultura. Substratul nutritiv (suportul sau pamantul nutritiv) reprezinta volumul variabil al mediului de cultura, din spatiul adapostit, cu grosimea de 10-50 cm, stabilita in raport cu tehnica de inmultire si de cultura a diferitelor sortimente de plante cultivate.

In realizarea substraturilor nutritive din spatiile adapostite, se mani­festa tot mai mult tendinta de renuntare la folosirea solului sau a ames­tecurilor de sol, din cauza insusirilor limitate si deci a imperfectiunii acestuia. In ultima vreme, exista preocupari insistente pentru depistarea si folosirea unor componente cu insusiri superioare, care, diferentiate in functie de cerintele speciilor cultivate, sa ofere siguranta si optimizarea substratului nutritiv.

In practica curenta, la alcatuirea substratului nutritiv se folosesc, singure sau asociate, urma­toarele materiale: pamant de padure sau de telina, humus de padure, frunze (ace), turba, muschi de Sphaynum, gunoi de grajd, mranita, com­post, nisip, pietris, roca concasata, mase plastice expandate, ingrasaminte chimice, bacteriene, solutii nutritive etc.

In solarii, substratul nutritiv se formeaza dintr-un amestec omogen de humus de molid (50%), ace de molid (30%) si humus de fag (20%), asternut intr-un strat de 18-20 cm grosime.

In multe tari central-europene si nordice se foloseste foarte mult ca substrat in spatii adapostite, turba si indeosebi cea „blonda', putin des­compusa. Turba are o porozitate buna si o capacitate mare de retinere a apei, un pH convenabil culturilor de rasinoase si mai ales nu contine seminte de buruieni si nici germenii daunatorilor criptogamici. La nevoie, turba este fertilizata cu ingrasaminte chimice.

Datorita progreselor mari, inregistrate in domeniul climatizarii unor spatii adapostite (sere), s-a ajuns la elaborarea unei noi tehnologii de cul­tura fara sol, numita hidrocultura sau cultura hidroponica. Metoda pre­supune folosirea in exclusivitate pentru hranirea plantelor a solutiilor nutritive de felul solutiei Knopp, care contine, potrivit cerintelor, toate macro si microelementele necesare, biostimulatori, oxigen etc. si in care se dezvolta radacinile. Ca suport, se folosesc o serie de materiale inerte, care nu se degradeaza sub actiunea apei si nici nu formeaza reactii cu elementele nutritive. Corespunzatoare acestui scop poate fi caramida arsa sau granitul concasat, pietrisul maruntit sau nisipul de cuart grosier, vermiculitul etc., intr-o granulatie de 2-15 mm. Indicate sunt, de asemenea, o serie de mase plastice (spuma de poliuretan, fibre de policlorura de vinii etc.).