Formarea, modificarea, suspendarea, intreruperea si incetarea raportului de serviciu (functiune)

FORMAREA, MODIFICAREA, SUSPENDAREA, INTRERUPEREA SI INCETAREA RAPORTULUI DE SERVICIU (FUNCTIUNE)

A. Odata intrunite conditiile generale si cele speciale de acces la functia publica urmeaza operatiunea propriu-zisa a investirii sau investitura. Ea este un act juridic unilateral individual de autoritate provenind de la un organ public sau institutie publica prin care se incredinteaza unei persoane exercitarea unei functii publice in cadrul autoritatii sau institutiei respective.

Conform Statutului investirea se face prin numire, desi alte categorii beneficiaza de alegere in functiile reprezentative (primarii) sau desemnare si votare (premierul si guvernul), ceea ce permite formarea si exercitarea raportului de serviciu pe durata nedeterminata.

Numirea este un act de drept administrativ individual emis, de regula, de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, fiind o manifestare de vointa exclusiva si unilaterala provenita de la acea parte a raportului juridic care incredinteaza functia spre exercitare. Aceasta caracteristica este esentiala nu numai pentru formarea raportului de serviciu ori de functiune, ci si pentru derularea lui ulterioara - prin modificare si suspendare - dar si pentru incetarea lui in acelasi mod, cand, ca regula nu opereaza si consimtamantul celeilalte parti a raportului juridic, respectiv a functionarului, conform principiului simetriei formal - juridice. In concluzie, investirea prin numire nu este un act juridic bilateral sau un acord de vointa, chiar daca viitorul titular al functiei ar fi formulat anterior o solicitare expresa in vederea investirii sale urmata de actul numirii.

Investirea poate cuprinde si o procedura mai complexa care sa includa formalitati anterioare, concomitente sau ulterioare operatiunii propriu-zise de ocupare (numire) a functiei, dar strans legate de ea, sub forma propunerii, avizului, acordului, aprobarii, confirmarii, etc. Operatiunea cea mai frecventa este cea a concursului sau examenului de specialitate, incluzand conditii specifice (vechime in functie, notarea cunostintelor, calificativele profesionale anterior obtinute, etc.). O formalitate tipica prealabila este avizul consultativ al compartimentului juridic cu privire la modul de respectare a conditiilor de legalitate la numire. O formalitate ulterioara si ultima, ce desavarseste procedura investiturii, este depunerea juramantului de credinta.

Actul administrativ de numire are forma scrisa si trebuie sa contina temeiul legal al numirii, numele functionarului public, denumirea functiei publice, data si locul de la care si unde se exercita, precum si drepturile salariale.

Fiind esentiala in nasterea raportului de functiune lipsa numirii si a celor mai multe din formalitatile esentiale ale investiturii antreneaza nevalabilitatea exercitarii functiei si, implicit, a oricarei manifestari de vointa care se vrea producatoare de efecte juridice, din partea persoanei in cauza, adica inexistenta actelor administrative lipsite de orice aparenta de legalitate (cazul persoanei inca nenumite, destituite, concursul nevalidat, numirea neaprobata).

Dimpotriva, in cazul iregularitatii investirii, in sensul incalcarii unor conditii neesentiale de legalitate la numire, promovare, transferare (lipsa avizului, nedepunerea juramantului, avansare inainte de termen), cand suntem in prezenta asa-numitului "functionar de fapt",  se pune problema valabilitatii actelor si operatiunilor emise sau intreprinse in legatura cu atributiile sale exercitate, mai ales, in raporturile cu tertii. Desigur, acestora din urma nu li se poate imputa necunoasterea iregularitatii investirii, dar care ar putea fi vatamati in drepturile lor prin nulitatea actelor si operatiunilor respective, desi ele indeplinesc conditiile de fond si de forma cerute de lege (de exemplu, actele de sanctionare contraventionala, actele de impozitare, actele de stare civila).

In general, se apreciaza ca actele de autoritate ce tin de vointa exclusiva a functionarului (cele se sanctionare, de autorizare) sunt nule, reprezentand o simpla cale de fapt, in vreme ce actele de constatare, facute corespunzator legii (cele de stare civila, procese-verbale de control), vor trebui considerate valabile sau valide in baza principiului aparentei in drept ("error communis facit ius"). In acest sens, Legea cu privire la actele de stare civila nr. 119/1996 prevede ca actele de stare civila intocmite de o persoana care a exercitat in mod public atributiile de ofiter de stare civila, cu respectarea prevederilor legii in materie, sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate.

Pana la aparitia Statutului majoritatea functionarilor numiti incheiau si un contract de munca, prin care deveneau si angajati ai institutiei respective, supusi regimului juridic de dreptul muncii si expresie a acordului de vointa a celor doua parti contractante din raportul de munca. Acest contract individual, reglementat de Codul muncii si avand o natura privata, reflecta drepturile si obligatiile reciproce ale partilor privitoare la conditiile si durata muncii, salarizarea, protectia sociala, concediile si repaosul, etc., mai putin drepturile si obligatiile functiei care formau continutului raportului de serviciu, respectiv al functiei publice. Nu incheiau si nici acum nu incheie contracte de munca personalul militar si cel militarizat, respectiv persoanele active din aceste sectoare.

In schimb, Statutul actual prevede obligativitatea incheierii contractului individual de munca de catre personalul din aparatul de lucru al autoritatilor si institutiilor publice, care efectueaza activitati de secretariat-administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire care are calitatea de angajat si care nu este functionar public aplicandu-i-se legislatia muncii. Desigur, nu este greu de observat ca unele functii din aceste categorii au efectiv o natura administrativa nepublica (secretar-dactilograf, registrator, curier, arhivar, etc.), fiind intalnite si la societatile comerciale, asociatii sau organizatii neguvernamentale.

Raportul de serviciu al functionarului public se exercita pe durata nedeterminata cu exceptia cazurilor de ocupare a functiilor publice pe o perioada determinata, in cazul functiilor temporar vacante  in conditiile prevazute de lege.

Pentru numirea inaltilor functionari publici sunt reglementate conditii speciale de studii, de specializare si perfectionare, de vechime in specialitate, de concurs si numire

B. Modificarea raportului de functie sau de serviciu este rezultatul aceleiasi manifestari unilaterale a vointei autoritatii sau institutiei publice, care poate conferi sau retrage atributii, poate incredinta o noua functie titularului in mod permanent (prin redistribuire de personal) ori in mod temporar (prin delegare sau detasare) in acelasi loc sau organ, ori in alta localitate sau in alt organ, avand ca scop asigurarea stabilitatii in cadrul corpului functionarilor publici.

Ca regula, functionarul nu poate negocia drepturile si obligatiile ce formeaza continutul raportului de serviciu in care se afla si nici modificarea sau schimbarea lor ulterioara, deoarece cu privire la aceste aspecte decide in exclusivitate autoritatea sau institutia publica la care se afla.

Modificarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici duce la o mobilitate in cadrul corpului functionarilor publici. Ea se efectueaza pentru:

eficientizarea activitatii sau autoritatii sau institutiei publice;

in interes public;

in interesul functionarului public pentru dezvoltarea carierei in functia publica.

Modificarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici are loc prin: delegare; detasare; transfer; mutare in cadrul altui compartiment sau altei structuri fara personalitate juridica; exercitarea cu caracter temporar a unei functii de conducere.

Delegarea sau detasarea se dispune de catre conducatorul autoritatii sau institutiei in cadrul careia functioneaza persoana pentru a indeplini anumite activitati in afara organului din care face parte, fie in aceeasi localitate, fie in alta (in afara ei) - art. 81 din Statut.

Delegarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza persoana pe o perioada de cel mult 60 de zile calendaristice intr-un an sau peste acest interval (in acest din urma caz numai cu acordul functionarului) functionarul pastrandu-si functia si salariul avut

Delegarea are mai multe elemente:

ea se realizeaza in interesul propriu al autoritatii sau institutiei care deleaga si nu a functionarului ei;

reprezinta o schimbare temporara (implicit o modificare) a locului de exercitare a functiei, de regula intr-o alta localitate si la o alta autoritate sau institutie, desi este posibila neschimbarea localitatii, daca, de exemplu, un functionar de nivel central sau judetean este delegat la o filiala sau serviciu deconcentrat sau descentralizat din localitatea unde isi are sediul si propria sa autoritate;

constituie o obligatie de serviciu care trebuie indeplinita in conditiile stabilite de conducator;

functionarul isi pastreaza functia si salariul pe perioada delegarii, iar la incetarea ei revine pe acelasi post, toate acestea reprezentand tot atatea obligatii ale institutiei din care face parte cel in cauza, caruia i se asigura, astfel, si stabilitatea functiei;

functionarul va beneficia de plata costului legal al transportului, cazarii si indemnizatiei de delegare, suportate de autoritatea care l-a delegat.

In concluzie, delegarea reprezinta masura temporara si unilaterala dispusa de conducerea autoritatii sau institutiei si prin care functionarul subordonat are indatorirea de indeplinire a unor activitati in interesul, dar in afara, organului din care face parte

Delegarea poate fi refuzata in caz de graviditate sau invaliditate, cand starea sanatatii, dovedita medical, impiedica realizarea ei si cand functionarul creste singur copilul minor.

Refuzul nejustificat al indeplinirii delegarii reprezinta o abatere disciplinara, care, desi nenominalizata expres in statut intre incalcarile de acest gen, justifica aplicarea unei sanctiuni disciplinare intrand in larga categorie a refuzului nejustificat de a indeplini sarcinile si atributiile de serviciu

Detasarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei in care urmeaza sa isi desfasoare activitatea cel in cauza pentru o perioada de cel mult 6 luni, iar in cursul unui an calendaristic poate depasi mai mult de 6 luni, numai daca exista acordul scris al functionarului public

Elementele detasarii sunt

sa corespunda pregatirii profesionale, atributiilor si responsabilitatilor ce i se vor incredinta;

desi se dispune tot in interesul serviciului, este totusi vizata organizatia unde persoana este detasata, iar nu cea apartinatoare ei, ca si in cazul delegarii;

reprezinta tot o schimbare temporara a locului de exercitare a functiei, de regula, la o alta institutie si uneori intr-o alta localitate;

constituie o obligatie de serviciu instituita de conducere si care trebuie indeplinita in conditiile stabilite de institutia unde persoana este detasata, dar daca durata ei depaseste mai mult de 6 luni intr-un an calendaristic trebuie acordul celui in cauza;

pe perioada detasarii, cel in cauza se integreaza ierarhic in noua institutie de la care primeste salariul si fata de a carei conducere se subordoneaza complet;

pe aceeasi perioada functionarul isi pastreaza functia si drepturile salariale initiale, beneficiind de stabilitatea functiei, iar daca salariul corespunzator functiei pe care este detasat este mai mare, el are dreptul la acest salariu;

persoana detasata in alta localitate beneficiaza pe acest interval de timp de costul legal al transportului, dus-intors, cel putin o data pe luna, al cazarii si al indemnizatiei de detasare suportate de institutia beneficiara;

la expirarea detasarii cel in cauza va reveni in organul initial pe aceeasi functie si cu acelasi salariu avut, ca element de stabilitate.

In concluzie, detasarea reprezinta masura unilaterala dispusa de conducere pe timp limitat prin care functionarul subordonat are indatorirea de a indeplini functia publica in interesul unei alte autoritati unde urmeaza sa functioneze si in care se integreaza ierarhic, de regula, intr-o alta localitate

Refuzul nejustificat a indeplinirii detasarii reprezinta o abatere disciplinara de neindeplinire a sarcinilor si atributiilor de serviciu. Legea permite o asemenea atitudine doar pentru situatiile prevazute de delegare, precum si in urmatoarele cazuri justificate:

in cazul neasigurarii conditiilor corespunzatoare de cazare intr-o alta localitate;

ori de cate ori motive familiale temeinice justifica refuzul de a da curs detasarii;

graviditate;

isi creste singur copil minor;

starea sanatatii, dovedita cu certificat medica, face contraindicata detasarea

este singurul intretinator al familiei.

Apreciem ca atat masura delegarii cat si cea a detasarii pot fi contestate, de cel vizat, pe cale ierarhica si in eventualitatea refuzului unitatii de a da curs solicitarii, petitionarul se poate adresa instantei de contencios administrativ in conditiile Legii nr.554/2004, daca poate dovedi vatamarea unui drept legal consacrat sau a unui interes legitim prin masura de modificare (provizorie sau temporara) a raportului de serviciu. Facem precizarea ca in actualele conditii vatamarea unui interes, chiar legitim, poate fi invocata in instanta de judecata, dupa cum justitia va putea cenzura refuzul autoritatii de a da curs refuzului de detasare din partea functionarului daca, de exemplu, motivele familiale invocate sunt temeinic justificate sau sunt apreciate ca fiind netemeinice de catre autoritatea executiva.

Tot o modificare a raportului de serviciu, dar cu caracter permanent, o reprezinta schimbarea compartimentului in care isi desfasoara activitatea functionarul public care a beneficiat de aprobarea corespunzatoare in mod exceptional pentru motive de sanatate, desigur cu pastrarea clasei si gradului avute. Aceasta schimbare se poate face numai daca cel in cauza este apt sa indeplineasca profesional noile atributii care-i revin.

Document online: Test grila management Document online: Managementul inovarii, spiritul de initiativa si de intreprinzator

Daca, totusi, este cazul, pentru aceleasi motive, a schimbarii institutiei sau autoritatii in care isi desfasoara activitatea, atunci suntem in prezenta incetarii raportului de serviciu.

O alta modificare a raportului de serviciu, introdusa prin Statut, o reprezinta mutarea in cadrul altui compartiment al autoritatii sau institutiei publice

Mutarea poate fi definitiva (apreciem la cerere sau din oficiu, in acest din urma caz numai cu acordul scris al functionarului) si se dispune de conducatorul autoritatii sau institutiei in cauza pe o functie vacanta similara. Mutarea definitiva in cadrul altui compartiment poate avea loc in urmatoarele situatii:

cand se dispune de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea functionarul public pe o functie vacanta de aceeasi categorie, clasa si grad profesional sau cu o repartizare a postului corespunzator functiei publice detinute cu respectarea pregatirii profesionale a functionarului public si a salariului acestuia. In acest caz este necesar acordul scris al functionarului;

la solicitarea justificata a functionarului public, cu aprobarea conducatorului autoritatii sau institutiei publice, pe o functie publica de aceeasi categorie clasa si grad profesional si cu respectarea pregatirii profesionale a functionarului public.

Mutarea temporara se dispune motivat de catre acelasi conducator in interesul autoritatii sau institutiei publice pe o perioada de maximum 6 luni intr-un an cu respectarea pregatirii profesionale si a salariului avut de functionarul public.

Tot o modificare o reprezinta si exercitarea temporara a unei functii publice de conducere, vacanta in urma promovarii temporare a celui care indeplineste conditiile specifice necesare in acest scop si care inlocuieste titularul postului respectiv, suspendat din functie in conditiile legii.

Mutarea temporara se dispune pe cel mult 6 luni de catre conducatorul autoritatii cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici si, desi legea nu prevede, la randul sau cel mutat este suspendat din functia initial detinuta. De asemenea, acesta va beneficia, dupa caz, de salariul majorat pentru noua functie.

Functionarul public poate refuza mutarea in cadrul altei structuri a autoritatii sau institutiei publice, in alta localitate in situatiile in care poate refuza delegarea, situatii care au fost enumerate mai sus.

C. Suspendarea din functie publica reprezinta o situatie de intrerupere (incetare) temporara sau vremelnica a derularii raportului de serviciu legal reglementata si a carei finalizare are loc fie prin reluarea acestui exercitiu ori prin incetarea definitiva a relatiei juridice in cauza.

Statutul a prevazut suspendarea de drept (obligatorie) in urmatoarele situatii pentru functionarul public

a)     numit sau ales intr-o functie de demnitate publica pentru perioada respectiva;

b)     incadrat la cabinetul unui demnitar;

c)     desemnat de catre autoritatea sau institutia publica sa desfasoare activitati in cadrul misiunilor diplomatice ale Romaniei ori in cadrul unor organisme sau institutii internationale, pentru perioada respectiva;

d)     desfasoara activitate sindicala pentru care este prevazuta suspendarea, in conditiile legii;

e)     efectueaza stagiul militar, serviciul militar alternativ, este concentrat sau mobilizat;

f)      este arestat preventiv;

g)     efectueaza tratament medical in strainatate, daca nu se afla in concediu medical pentru incapacitate temporara de munca, precum si pentru insotirea sotului sau, dupa caz, a sotiei ori a unei rude pana la gradul I inclusiv, in conditiile legii;

h)     se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca, in conditiile legii pentru o perioada mai mare de o luna;

i)      carantina, in conditiile legii;

j)      concediu de maternitate, in conditiile legii;

k)     este declarat disparut prin hotarare judecatoreasca irevocabila;

l)      forta majora;

m)   in cazul in care s-a dispus trimiterea in judecata pentru savarsirea unei infractiuni care daca ar fi savarsita nu i-ar da dreptul sa intre in corpul functionarilor publici;

n)     pe perioada cercetarii administrative, in situatia in care functionarul public care a savarsit abaterea disciplinara poate influenta cercetarea administrativa. In aceasta situatie suspendarea se dispune numai la propunerea motivata a comisiei de disciplina;

o)     in alte cazuri expres prevazute de lege.

In cazul arestarii preventive masura suspendarii se impune deoarece functionarul nu-si poate exercita in mod practic functia detinuta. Nu intereseaza motivul arestarii, daca este cazul unei infractiuni intentionate sau din culpa, ori daca reprezinta fapte penale care-l fac incompatibil cu exercitarea functiei publice. Desigur, ramane de datoria conducerii autoritatii sau institutiei publice, in lipsa unei comunicari din oficiu, sa ceara, organului care a dispus arestarea (instanta de judecata), comunicarea masurii privarii de libertate si a duratei acesteia. La incetarea, de drept sau prin revocare a masurii respective - daca totusi urmarirea penala continua, ori s-a dispus trimiterea in judecata sau functionarul public se afla in curs de judecata - starea de suspendare din functie se mentine, pana la solutionarea definitiva a cauzei cand, in functie de solutia judiciara adoptata, functionarul este fie destituit, incetand de drept raportul de serviciu in urma condamnarii sale definitive, fie repus in functie daca s-a dispus scoaterea sa de sub urmarire penala sau incetarea acesteia, precum si in cazul in care instanta judecatoreasca dispune achitarea sau incetarea procesului penal. In acest ultim caz functionarul va fi reintegrat in functia publica anterior detinuta si ii vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

Functionarul public este obligat, ca in termen de 15 zile calendaristice de la data incetarii motivului de suspendare de drept, sa informeze in scris conducatorul autoritatii sau institutiei despre acest fapt, urmand ca acesta din urma sa asigure, in termen de 5 zile, conditiile necesare reluarii activitatii functionarului. Neinformarea atrage de drept incetarea raportului de serviciu.

Desi suspendarea opereaza de drept, ca si incetarea acesteia, apreciem ca, totusi, conducatorul organului administrativ trebuie sa emita actul administrativ de constatare a suspendarii ori a cauzei de incetare (revocare) a acestora si, implicit de revenire (reintegrare) in functie a celui vizat.

Desi Statutul nu a nominalizat expres, tot o suspendare de drept opereaza si in cazul in care, desi nu avem dispusa masura arestarii, s-a pus in miscare actiunea penala - fata de functionarul care a comis una din faptele penale prevazute de  art.50, lit. h) - de catre procuror (in faza urmaririi sau s-a dispus trimiterea in judecata) ori cel in cauza se afla in curs de judecata.

Si in aceasta ipoteza scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea ei, ori achitarea sau incetarea procesului penal determina, de drept, incetarea masurii suspendarii.

Oricum, stingerea urmaririi penale sau a procesului penal trebuie sa fie cauzata de lipsa vinovatiei celui in cauza ori de inexistenta abaterii penale pentru a determina repunerea in functie, intrucat, in caz contrar, daca a operat amnistia sau gratierea, prescriptia sau retragerea plangerii penale prealabile ori partile s-au impacat, nu opereaza de drept incetarea suspendarii, neexistand obligativitatea reintegrarii in functie.

Desigur, nimic nu impiedica functionarul ca in astfel de cazuri sa ceara continuarea urmaririi penale sau a judecatii in vederea dovedirii nevinovatiei sale cu scopul de a fi repus in drepturile sale si reintegrat in functie.

Raportul de serviciu se suspenda la initiativa functionarului public in urmatoarele situatii

a)       concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau pana la implinirea varstei de 3 ani, in cazul copilului cu handicap, in conditiile legii;

b)       concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau pana la implinirea varstei de 18 ani in cazul copilului cu handicap pentru afectiuni intercurente;

c)       desfasurarea unei activitati in cadrul unor organisme sau institutii internationale, altele decat cele vizand misiunile diplomatice romanesti ori organisme internationale la care a fost numit;

d)       pentru participarea la campania electorala;

e)       pentru participarea la greva, in conditiile legii.

In toate aceste cazuri solicitarea functionarului, respectiv cererea, se va formula in scris cu cel putin 15 zile calendaristice inainte de data cand se solicita suspendarea, trebuind insotita de documentele justificative si aprobata de conducerea institutiei sale prin act juridic, inclusiv incetarea suspendarii si revenirea in functie pe postul initial, cand, din nou, functionarul va solicita acest lucru, dar in termen de 5 zile de la incetarea starii de suspendare.

Raportul de serviciu se poate suspenda si la cererea motivata a functionarului public fara ca legea sa indice expres care sunt cazurile sau ipotezele acestei situatii care pot viza existenta unor interese personale legitime. Noi apreciem ca ele pot viza stari subiective sau obiective, cu caracter personal sau familial, vizand functionarul public, de exemplu, de genul perioadelor de pregatire si sustinere a unor examene de studii, de urmare a unor tratamente medicale, curative, in afara ingrijirilor medicale propriu-zise, vizite documentare, expeditii si activitati sportive, etc.

Desigur, motivarea trebuie dovedita de solicitant, iar caracterul justificat sau nu al motivelor este la aprecierea conducerii care poate incuviinta sau nu solicitarea.

Pe perioada suspendarii raportului de serviciu postul in cauza este rezervat in vederea asigurarii revenirii titularului sau, putand fi ocupat pe perioada determinata de un functionar public din corpul de rezerva sau de o alta persoana in baza unui contract individual de munca cu caracter temporar.

Desi Statutul nu a prevazut, apreciem ca masura suspendarii din functie mai poate fi dispusa facultativ si oricand de catre conducere pe durata aparitiei si mentinerii unor alte cauze ce afecteaza derularea normala a raportului de serviciu si care impun clarificarea situatiei de mentinere sau nu a titularului in functie ca, de pilda, aparitia unei pretinse stari de incompatibilitate, care trebuie verificata, etc..

Actul administrativ prin care se dispune/aproba suspendarea raporturilor de serviciu, precum si cel prin care se dispune reluarea activitatii de catre functionarul public se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici in termen de 10 zile lucratoare de la data emiterii.

D. Incetarea raportului de serviciu are loc, de regula, in acelasi mod unilateral, intocmai ca si formarea sa, cu respectarea acelorasi formalitati procedurale avute in vedere la numirea in functie, manifestarea de vointa a functionarului neavand, in principiu, relevanta juridica in lipsa hotararii organului competent, Statutul reglementand amanuntit cazurile de incetare

1       incetarii de drept a raportului de serviciu in urmatoarele situatii:

a)     la data decesului functionarului public, ca urmare a faptului mortii indiferent de cauza care a provocat respectivul eveniment (naturala, violenta, umana, etc.);

b)     la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii functionarului public, perioada pana la care, apreciem, desi legea nu o stipuleaza, va opera suspendarea, prin act juridic al conducerii, a raportului de serviciu;

c)     daca functionarul public nu mai indeplineste una din conditiile prevazute prin investirea sa (la art. 49 lit. a, d, f) respectiv cetatenia romana si domiciliul in tara, capacitatea de exercitiu deplina si studiile corespunzatoare, desi se subintelege ca, in baza principiului simetriei formal juridice, nementinerea conditiilor initiale si pe parcursul derularii raportului conduce la incetarea acestuia, astfel ca aceasta prevedere putea lipsi din textul modificat al reglementarii noi;

d)     la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta si a stagiului minim de cotizare pentru pensie, repectiv la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de varsta ori invaliditate a functionarului public ori a pensionarii anticipate;

e)     de la data constatarii nulitatii absolute a actului administrativ de numire in functie prin hotarare judecatoreasca definitiva, care apreciem ca opereaza cu efect retroactiv;

f)      cand functionarul public a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o fapta penala prevazuta de Statut sau condamnat, in mod similar, cu privare de libertate, indiferent de natura infractiunii;

g)     ca urmare a interzicerii exercitarii profesiei sau a functiei, ca masura de siguranta ori ca pedeapsa complementara, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, privitoare la interdictie;

h)     la data expirarii termenului pentru care a fost exercitata functia publica cu caracter temporar.

Constatarea cazului de incetare de drept a raportului de serviciu se face prin act administrativ al conducerii in termen de 5 zile lucratoare de la intervenirea lui, comunicat celui in cauza. Actul administrativ prin care s-a constatat incetarea de drept a raporturilor de serviciu se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici in termen de 10 zile de la emitere.

   incetarea raporturilor de serviciu prin acordul partilor, consemnat in scris

Pare curios acest caz prevazut de Statut deoarece raportul in cauza nu ia nastere prin acordul sau consimtamantul partilor - nefiind o relatie contractuala de munca, tipica pentru angajat si angajator (asa cum prevede art. 55 lit. b din Codul Muncii) - ci, dimpotriva, prin actul de numire unilaterala in functia publica a celui in cauza ceea ce influenteaza hotarator modificarea si incetarea relatiei juridice respective.

    incetarea raporturilor de serviciu prin eliberarea din functia publica in urmatoarele situatii

a)     Autoritatea sau institutia si-a incetat activitatea ori a fost mutata intr-o alta localitate, iar functionarul nu este de acord sa o urmeze.

O situatie, cea a incetarii activitatii, reprezinta practic o incetare a existentei sau o desfiintare a organului respectiv adica disparitia subiectului de drept administrativ ori a filialei sau serviciului din teritoriu, descentralizat sau deconcentrat ori strict subordonat acestuia, deci a unei parti din raportul juridic cu care se afla in legatura functionarul, indiferent de existenta sau nu a personalitatii juridice a structurii sau institutiei afectate .

O asemenea situatie poate sa apara ca urmare a unei reforme sau reorganizari institutionale care sa conduca la disparitia unor institutii, urmata sau nu de infiintarea altora, ceea ce presupune interventii normative adecvate care nu mai depind de vointa celor vizati prin ele si care nici nu le sunt imputabile acestora, fiind stari obiective ca mod de aparitie si manifestare.

Nefiind cazul unei simple reduceri de posturi ori restructurari de personal si nici de preluari de atributii si de functii de catre o alta institutie - deja existenta sau nou infiintata - functia inceteaza sa mai existe.

Alta situatie este mutarea organului (schimbarea sediului) intr-o alta localitate, iar functionarul refuza (nu vrea) sa o urmeze. Desigur, se are in vedere situatia in care in noua localitate nu se poate asigura total sau partial necesarul de personal de pe plan local, ceea ce obliga sa se recurga la proprii functionari anume deplasati in acest scop. Apreciem ca s-ar putea recurge la solutii temporare sau provizorii prin delegari sau detasari, desi acestea ofera doar o rezolvare pe moment a problemei.

Institutia fiind interesata in mentinerea, totala sau partiala, a raporturilor de serviciu face oferta corespunzatoare. Neacceptarea ei de catre functionar - nu conteaza din ce cauze sau motive - ii este imputabila, ceea ce indreptateste propria-i conducere sa recurga la eliberarea din functie.

Pentru personalul care-si urmeaza institutia nu opereaza nici o modificare a raportului de serviciu, partile ramanand in aceeasi relatie juridica, schimbandu-se doar locul desfasurarii activitatii.

b)     Autoritatea sau institutia isi reduce personalul ca urmare a reorganizarii activitatii prin reducerea postului ocupat de functionarul public. Pentru aceasta situatie facem urmatoarele precizari:

O precizare are in vedere faptul ca suntem in prezenta unei reduceri de activitate a institutiei (prin micsorarea volumului de activitati sau de atributii ori schimbarea naturii acestora), iar nu o desfiintare (incetare) completa a acesteia.

Statutul a precizat ca reorganizarea activitatii consta si in modificarea substantiala a atributiilor acesteia ori a structurii organizatorice a compartimentelor.

Alta precizare se refera la imprejurarea ca, drept consecinta a acestei situatii, anumite functii si posturi trebuie eliminate total sau partial. Relatia dintre functie si post ne arata ca dincolo de identitatea aparenta dintre ele (de exemplu, unei functii unice sa-i corespunda un singur post - de director, contabil sef, secretar general, jurisconsult, etc.), exista numeroase cazuri cand unei functii ii corespund mai multe posturi, dar niciodata invers (de pilda, mai multe posturi pentru functia de inspector, de consilier, de referent, etc.).

Daca dispare functia, dispar si toate posturile aferente, insa sunt si cazuri cand se elimina numai unele dintre ele ca urmare a reducerii de activitate si, implicit, consecinta disponibilizarii celor in cauza, titulari pe posturile respective. Totusi, conform Statutului reducerea unui post este justificata numai daca atributiile aferente acestuia se modifica in proportie de peste 50% sau daca sunt modificate conditiile specifice de ocupare a postului respectiv ori se reduc atributiile specifice sub 50% .

O noua precizare vizeaza faptul ca daca in institutie exista concomitent functii sau posturi similare vacante, restructurarea incepe cu acestea si, numai in masura in care operatiunea eliminarii acestora se dovedeste neindestulatoare, se va trece la eliminarea celor ocupate cu titulari.

O alta precizare are in vedere existenta posibilitatilor de redistribuire a personalului propriu in cadrul autoritatii pe functii sau posturi similare dar neocupate cu pastrarea, pe cat posibil, a gradului si clasei avute anterior de functionar, eventual de nivel inferior, dar cu acordul functionarului.

O ultima precizare are in vedere ca institutia are dreptul de optiune in selectarea personalului pastrat si a celui disponibilizat, dar in baza unor criterii profesionale prestabilite, unitar aplicate si respectate in procesul selectiei.

c)     Eliberarea din functie opereaza si ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia publica ocupata de catre functionar a functionarului anterior eliberat sau destituit nelegal ori din motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de reintegrare. Si pentru aceste situatii facem cateva precizari:

- institutia este obligata sa-l reprimeasca pe fostul sau functionar in temeiul cererii sau solicitarii exprese a acestuia bazata pe actul judecatoresc.

- functionarului aflat pe postul in cauza i se va oferi un post similar, daca este posibil, sau va fi eliberat din functie trecand in corpul de rezerva a functionarilor publici, daca nici Agentia Nationala a Functionarilor Publici nu i-a putut oferi un post corespunzator. Oricum, incetarea raportului de serviciu are loc din motive neimputabile titularului postului.

d)     In cazul incompetentei profesionale constatata prin calificativul "nesatisfacator" la evaluarea performantelor profesionale individuale, ceea ce inseamna practic necorespunderea profesionala sub aspectul functiei ocupate. Si pentru aceasta situatie se impune sa facem cateva precizari:

- functionarul public debutant care in urma parcurgerii perioadei de stagiu obtine la evaluarea activitatii sale calificativul "necorespunzator" si care va fi eliberat din functie.

- functionarul public definitiv care a obtinut acelasi calificativ pentru anul in curs, acordat la finele acestuia, ceea ce determina ca in anul urmator sa se dispuna, de indata, eliberarea din functie. Reglementarea modificata nu a mai conditionat masura eliberarii din functie de notarea "necorespunzator" pentru ultimii doi ani consecutivi si nici oferta conducerii pentru cel in cauza de trecere intr-o functie inferioara, urmata de acceptarea ei de catre titular ca si conditii cumulative de eliberare din functie, cum se prevedea in reglementarea initiala. Explicatia acestei situatii de eliberare din functie rezida din faptul ca desi investitura in functie se face pe baza verificarii cunostintelor teoretice si, eventual, a aptitudinilor profesionale practice, - in urma sustinerii concursului sau examenului de titularizare sau de promovare - totusi, de-a lungul timpului se pot ivi situatii de necorespundere profesionala comparativ cu cerintele initiale de investire. Astfel:

activitatea profesionala practica poate dezvalui carente, neevidentiate la concursul sau examenul initial, lipsa de cunostinte profesionale, in cauzele si situatiile deduse solutionarii functionarului respectiv, ori, pur si simplu, lipsa aptitudinilor corespunzatoare.

nu are importanta ca aceasta lipsa de profesionalism tine de o stare obiectiva sau subiectiva a celui in cauza, imputabila sau nu acestuia, precum boala, infirmitate, nepricepere, nivel slab de pregatire, etc.

abaterile disciplinare constand in intarzierea sistematica si neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor sunt distincte de necorespunderea in functie pe motive profesionale, reprezentand o incalcare de atributii (din intentie sau culpa) sub aspect formal - de exemplu, nepredarea la termen sau neinregistrarea la termen a lucrarilor, depunerea lor fara aprobarea sau viza conducerii, etc. - desi aceste abateri ar putea ascunde si deficiente profesionale, putand determina sanctiunile disciplinare corelative si, in consecinta, chiar acordarea unui calificativ necorespunzator.

e)     Functionarul public nu mai indeplineste conditiile specifice  pentru ocuparea functiei respective, conditii prevazute, de regula, in Statutul general.

f)      Starea sanatatii fizice sau/si psihice a functionarului constatata prin decizia organelor competente in baza expertizei medicale, nu permite indeplinirea corespunzatoare a atributiilor aferente functiei sale

g)     Ca urmare a refuzului neintemeiat al inaltului functionar public de a accepta numirea in conditiile mobilitatii in functie

In toate aceste cazuri anterior prezentate actul administrativ de eliberare din functie se comunica celui in cauza in termen de 5 zile lucratoare de la emitere si trebuie motivat. Se va acorda functionarului public un termen de preaviz de 15 zile calendaristice, cu sau fara reducerea programului de lucru pana la minimum 4 ore, fara afectarea drepturilor salariale cuvenite.

Eliberarea din functie in cazul motivelor neimputabile functionarului apt de exercitarea atributiilor se face doar in cazul in care nu exista functii publice corespunzatoare in cadrul respectivei autoritati sau institutii.

In caz de reorganizare a autoritatii sau institutiei publice, functionarii publici vor fi numiti in noile functii sau noile compartimente in urmatoarele cazuri:

se modifica atributiile aferente unei functii publice mai putin de 50%;

este schimbata denumirea fara modificarea in proportie de 50% a atributiilor aferente functiei publice;

este schimbata structura compartimentului.

Aplicarea acestor masuri se va face cu respectarea unor criterii dintre care enumeram:

mentinerea categoriei, clasei si gradului profesional al functionarului public;

indeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru functia publica;

pregatirea profesionala;

sa fi desfasurat activitati similare;

in cazul in care exista mai multi functionari publici se organizeaza concurs de catre autoritatea sau institutia publica.

Autoritatile sau institutiile au obligatia de a comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici lista functiilor vacante iar cel eliberat din functie poate solicita numirea intr-o asemenea functie in perioada de preaviz.

Aceeasi Agentie se va ingriji de redistribuirea functionarilor eliberati din functie din motive neimputabile acestora si care formeaza corpul de rezerva al functionarilor publici gestionat de respectiva agentie.

   destituirea disciplinara sau pe motiv de incompatibilitate a functionarului public in urmatoarele cazuri:

a)     ca sanctiune disciplinara aplicata pentru savarsirea repetata a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinte grave;

b)     daca s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate iar functionarul public nu actioneaza pentru incetarea acestuia intr-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.

In privinta destituirii disciplinare se impun unele precizari:

- abaterile in cauza incalca disciplina serviciului, adica totalitatea obligatiilor legale decurgand pentru functionari din regulamentul propriu al autoritatii sau institutiei publice aplicabil acestora si care vizeaza raporturile din interiorul organului (dintre subordonati si superiorii ierarhici).

- spre deosebire de Codul muncii si de angajati, abaterile disciplinare ale functionarilor sunt expres prevazute de Statut si/sau statutele ori regulamentele proprii, neputand reprezenta orice incalcare a legii care sa deschida poarta arbitrariului conducerii in aprecierea abaterii si in aplicarea sanctiunii.

- Statutul prevede categoriile de abateri disciplinare care pot fi savarsite de functionari, precum si sanctiunile aplicabile celor vinovati de savarsirea lor, inclusiv destituirea din functie, aspecte ce se vor analiza amanuntit in sectiunea consacrata raspunderii disciplinare. Asemenea prevederi figureaza si in statutele specifice ale anumitor categorii de functionari publici.

- destituirea intervine pentru abateri repetate, deci nu una singura ci cel putin doua, sau pentru o abatere, apreciata de conducere, ca fiind cu consecinte grave pentru buna functionare ori imaginea institutiei in cauza, atat in interiorul cat si in afara ei.

In privinta cazurilor de incompatibilitate care pot aparea pe durata exercitarii unei functii publice determinand destituirea se impun unele precizari:

In primul rand, aceste cazuri sunt cele prevazute de lege.

In al doilea rand, desi conduc la destituirea celui devenit incompatibil, ele devin motive imputabile acestuia doar daca functionarul nu a actionat in termen de 10 zile calendaristice de la data survenirii lor pentru incetarea acestora, ceea ce inseamna practic eliminarea noii stari care a determinat situatia de incompatibilitate si nu doar simplul demers intreprins fara nici o finalitate.

Desi legea a reglementat atat actiunea mijloc (demersul intreprins) cat si finalitatea ei (incetarea starii) s-ar putea ca aceasta finalitate sa nu poata fi atinsa prin puterile proprii functionarului, starea de incompatibilitate persistand cu toate eforturile acestuia ori pur si simplu ea apare ca o situatie obiectiva si cand, credem, nu se poate retine o destituire pe motive imputabile celui in cauza.

Asa ar fi, de exemplu, cazul casatoriei intervenite intre persoane aflate in raporturi ierarhice sau a numirii unei rude de gradul I intr-o functie aflata in astfel de raporturi ori dobandirea ori redobandirea unei alte cetatenii, decat cea romana concomitent cu pierderea cetateniei romane, care l-ar face incompatibil cu functia publica prin obligatiile care le impune ori situatiile pe care le creeaza (de exemplu, satisfacerea stagiului militar in tara straina, mobilizarea in armata straina, etc.).

Intr-o atare imprejurare ar fi fost mai indicat sa opereze eliberarea, iar nu destituirea, din functie pentru motive neimputabile functionarului.

Destituirea din functia publica se dispune prin act administrativ de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice si se comunica functionarului in termen de 5 zile lucratoare de la data emiterii. Desigur, acest act poate fi atacat in fata instantei de contencios administrativ de catre functionarul vizat in termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare.

   demisie ca urmare a cererii functionarului de incetare a raporturilor de serviciu

Legea nu defineste demisia, dar din reglementarea legala rezulta ca ea este expresia manifestarii unilaterale si libere a vointei titularului functiei publice de a denunta raportul juridic in care se afla cu toate consecintele ce decurg din incetarea acestuia, expresie a libertatii de care dispune.

Legea nu stabileste in mod riguros toate conditiile formale si de fond ale demisiei, decat in mod partial, de aceea apreciem ca:

demisia trebuie prezentata in forma scrisa;

ea trebuie notificata (depusa si inregistrata) conducatorului autoritatii sau institutiei publice ori persoanei care a efectuat numirea;

cel in cauza nu trebuie sa-si motiveze actiunea;

produce efecte dupa 30 de zile calendaristice de la inregistrare, indiferent de nivelul ierarhic al functiei;

in acest interval de preavizare - care reprezinta anuntarea prealabila a denuntarii unilaterale a raportului de serviciu de catre titular la un termen anterior intrarii masurii in aplicare efectiva, perioada in care raportul juridic se mentine - persoana poate reveni asupra demisiei sale, ramanand in functie, atata timp cat institutia nu a declansat sau efectuat demersurile necesare in vederea titularizarii altei persoane ori nu a suprimat postul devenit vacant incepand cu data limita a preavizului.

La incetarea, modificarea sau suspendarea raportului de serviciu functionarul public are indatorirea sa predea lucrarile si bunurile care i-au fost incredintate in vederea exercitarii atributiilor de serviciu.

La incetarea raporturilor de serviciu functionarul isi pastreaza drepturile dobandite in cadrul carierei sale cu exceptia cazului in care raportul de serviciu a incetat din motive imputabile acestuia.

El mai beneficiaza de drepturi din bugetul asigurarilor pentru somaj, daca raportul de serviciu a incetat prin nementinerea conditiilor prevazute pentru ocuparea functiei publice, referitoare la capacitatea de exercitiu si conditiile de studii, in situatia in care s-a constat pe cale judecatoreasca nulitatea actului de numire in functie in cazul expirarii termenului pe care a fost exercitata cu caracter temporar functia publica.

     Transferul. Desi Statutul il considera doar o modificare, reprezentand trecerea definitiva a titularului unei functii de la autoritatea sau institutia publica la o alta, intr-o functie identica sau diferita, dar in acelasi sector de activitate executiva cu respectarea conditiilor legale si cu incuviintarea conducerilor interesate in efectuarea acestui demers.

De aici si diferenta intre delegare si detasare, care sunt modificari temporare, si transfer care reprezinta o schimbare definitiva, incetand relatia cu organul apartinator si luand nastere un nou raport de serviciu cu o noua autoritate chiar daca se mentine aceeasi functie.

Transferul cunoaste doua modalitati si anume:

transferul in interesul serviciului;

transferul la cererea functionarului interesat.

Conditiile pe care le presupune transferul in general sunt urmatoarele:

existenta unui raport de serviciu in care se afla titularul unei functii publice;

acordul de vointa a celor doua institutii ori autoritati - prin conducerile lor - pentru efectuarea operatiunii intre ele;

dispozitia conducerii proprii a functionarului ce se transfera sau aprobarea data cererii sale;

forma scrisa a dispozitiei de transfer, a cererii de transfer si a aprobarii acesteia, precum si a acordului functionarului, daca transferul este in interesul serviciului;

transferul trebuie justificat fie prin interesul autoritatii la care are loc transferul, fie prin interesul personal si motivat a celui transferat.

Efectele transferului constau in:

nasterea raporturilor juridice intre cele doua autoritati sau institutii interesate prin perfectarea transferului in sensul ca una se obliga sa permita plecarea functionarului sau iar cealalta se obliga sa-l primeasca;

incetarea raportului de serviciu intre functionar si autoritatea apartinatoare initiala, precum si formarea unui raport juridic nou cu institutia fata de care opereaza transferul sau acceptarea acestuia;

pastrarea cel putin a clasei si gradului dobandite anterior de cel in cauza;

daca transferul in interesul serviciului opereaza in alta localitate cel in cauza are dreptul la o indemnizatie egala cu salariul de baza net din ultima luna, la acoperirea cheltuielilor de transport si la un concediu platit de 5 zile, aceste plati fiind suportate de autoritatea sau institutia la care se face transferul.

In privinta naturii juridice a transferului, la cerere sau in interesul serviciului (dar cu acordul scris al celui in cauza), distingem doua situatii si, implicit, doua categorii de acte juridice administrative si anume:

in cazul transferului in interesul serviciului avem actul de transfer (dispozitia de transferare) a autoritatii initiale (bazata pe solicitarea celeilalte institutii si pe acordul scris a celui transferat), precum si actul de numire in functie emis de cea de a doua institutie, intemeiat pe actele anterior indicate;

in cazul transferului la cerere avem actul de aprobare emis de autoritatea la care functioneaza cel in cauza si actul de numire in functie al autoritatii unde urmeaza sa functioneze; primul act desfiinteaza raportul de serviciu, cel de al doilea il formeaza.

In privinta sanctiunii aplicabile in materie de transfer in interesul serviciului refuzul de a-i da curs de catre cel vizat nu reprezinta o abatere din moment ce operatiunea nu se poate realiza decat cu acordul scris a celui in cauza, masura menita a garanta stabilitatea in functie, in primul rand, si a apara dreptul la cariera a functionarului, in al doilea rand.

Privind retrospectiv cazurile de incetare a raportului de serviciu se impun unele constatari:

- din pacate, enumerarea lor este incompleta, necuprinzand numeroase alte situatii posibile sa apara in practica, ca, de exemplu, in cazul averii functionarului, dobandita ilicit, nementinerea in functie a pensionarului.

- chiar incetarea raportului de functie din initiativa organului poate fi determinata de motive imputabile functionarului (destituirea disciplinara) sau neimputabile (obiective), ca, de exemplu, pensionarea.

- incetarea raportului de functiune este obligatorie (in cazul destituirii pentru condamnare penala) sau poate fi facultativa (in cazul mentinerii functionarului dupa pensionare).

- remarcam faptul ca raportul de serviciu poate inceta din initiativa titularului functiei (demisie, transfer in interes personal) ori din initiativa autoritatii sau institutiei publice (eliberarea si destituirea din functie, transferul in interesul serviciului, pensionarea).

- incetarea raportului de serviciu din initiativa titularului este practic nelimitata, pe cand din initiativa organului trebuie sa se limiteze la cazurile si conditiile expres prevazute de Statut.

Corespunzator incetarii functiei, potrivit reglementarilor anterioare actualului Statut, opera si incetarea raportului de munca aferent contractului individual de munca incheiat de functionar, fie prin denuntarea unilaterala a uneia din parti (nelimitata pentru salariat si limitativa pentru angajator) ori prin acordul de vointa al partilor - intocmai ca la incheierea conventiei - potrivit Codului muncii si legislatiei muncii. Aceste prevederi raman actuale numai pentru personalul auxiliar, de deservire.

In reglementarea actuala problematica jurisdictiei, derivand din modificarea si incetarea, ca de altfel chiar si formarea raportului de serviciu, poarta amprenta regimului juridic de drept public, motiv pentru care, de regula, caile de atac in materie au o natura administrativ-ierarhica si/sau contencios-judiciara, iesind astfel de sub incidenta conflictelor individuale de munca ce tin de competenta instantelor judecatoresti de drept comun potrivit legislatiei muncii si intrand in competenta instantelor judecatoresti de contencios administrativ.