Cronica literar-artistica - tipuri de cronica literar-artistica

1. Obiect si functii specifice; tipuri de cronica literar-artistica

Gen ziaristic de sine statator, cronica literar-artistica se legitimeaza prin obiect: evenimentul de actualitate din domeniul literaturii si artei, precum si prin functii specifice: informare rapida, corecta si eficienta asupra vietii la zi a domeniului la care se aplica, promovarea valorilor literar-artistice autentice, respingerea non-si pseudo valorilor, participarea la procesul de educare estetica a publicului.

Mijlocitor intre artist si public, cronicarul de literatura si arta este chemat, pe de o parte, sa sustina prezenta operei in spatiul public printr-un program critic, printr-un efort teoretic de inlesnire a transmiterii mesajului intentionat de artist, pe de alta parte, sa raspunda unor cerinte resimtite de public la intalnirea cu evenimentul de literatura si arta.

Or, pentru a-si indeplini menirea, cronicarul de literatura si arta trebuie sa dispuna de o solida pregatire filosofica si estetica. Adaugand la aceasta o deosebita sensibilitate la frumos, gustul rafinat si sigur in depistarea valorilor literar-artistice, o bogata si riguroasa cultura de specialitate, obtinem o suma a calitatilor indispensabile pentru a putea contribui eficient la promovarea functiilor genului ziaristic practicat: cronica literar - artistica.

Cele mai importante functii ale cronicii literar-artistice sunt:

a) orientarea in campul literaturii si artei:

Accesul unui numar din ce in ce mai mare de oameni atat la procesul creatiei, cat si la receptarea operei, sporeste necontenit oferta literar-artistica adresata unui public care se vede. astfel, in imposibilitatea fizica de a-si asuma totalitatea valorilor de circulatie curenta. Asa stand lucrurile, revine cronicarului obligatia jalonarii unui traseu reprezentativ in universul literaturii si artei, un traseu care, chiar daca este. pe alocuri, expresia subiectivitatii cronicarului, este totusi - sau ar trebui sa fie - riguros controlat de asumarea scopurilor majore ale politicii culturale, precum si de alinierea cronicanilui la comandamentele cultural - artistice promovate de institutia de presa la care acesta profeseaza; b) constientizarea, prin motivatie, a sensului in care trebuie dirijate
interesele literar- artistice:

Demersurile de constientizare a finalitatii de ansamblu a proceselor de culturalizare in care suntem angrenati constituie suportul motivational stabil la care se raporteaza participarea publicului la cultura. Este de asteptat, asadar, din partea cronicarului, sa orienteze interesele literar - artistice ale publicului spre anume tablouri de valori. in functie de gradul asumarii constiente de catre acesta a finalitatii produse de politica culturala curenta, sa faciliteze acordul intereselor cu scopurile urmarite;

c) valorificarea axiologica a atitudinii si preferintei exprimate:
Criteriile valorificarii axiologice constituie punctul central al activitatii

cronicarului de literatura si arta, intrucat ceea ce confera validitate atitudinii si preferintelor literar - artistice este certitudinea raportarii lor la valori autentice, certitudine in absenta careia toate celelalte demersuri - de orientare, de valorificare preferentiala, de constientizare a factorilor motivationali - isi pierd justificarea prin aplicarea la un teren pennanent minat de amenintarea non -sau pseudo- valorii, pe care nu se poate construi un destin cultural valid.

Principalele tipuri de cronica literar - artistica ce apar in presa noastra sunt:

cronica literara;

cronica dramatica;

cronica cinematografica;

cronica de arta plastica;

cronica muzicala;

cronica (din ce in ce mai frecventa) a programelor de radio si
televiziune;

- cronica (destul de sporadica) de balet si dans modern.

2. Judecata si criteriu in cronica literar-artistica

in elaborarea cronicii literar-artistice, cronicarul foloseste, de regula, urmatoarele tipuri de judecati:

Lucrare: Generatia asteptata - IIFF Anonimul - film Document online: Istoria cinematografului - pe ani

a) judecati de existenta

Cronica literar-artistica uzeaza. in general, de trei categorii de judecati de existenta:

prima, cea a judecatilor de identificare a evenimentului. Astfel, orice
cronica literara, de regula in partea introductiva, alteori expediate la subsol,
va cuprinde informatii cu privire la autorul si titlul lucrarii la care se refera,
editura, anul aparitiei, precum si datele tehnice ale realizarii lucrarii
respective. Cronica dramatica va cuprinde date privind autorul si piesa,
teatrul care o joaca, precum si date privind realizatorii spectacolului; regie,
scenografie, muzica, distributie, corp tehnic etc. Cronica de film va cuprinde
date de generic: titlu, producatori, autori: regizor, scenarist, operator,
compozitor, coregraf etc. interpreti, tehnicieni. Cronica de arta plastica va
cuprinde date privind expozantul, genul expozitiei (pictura, grafica, arte
decorative etc), galeriile de arta sau alte sali care gazduiesc expozitia.
Cronica muzicala va informa cu privire la repertoriu, dirijor,
interpreti(orchestre si solisti), sala de concert etc;

cea de a doua. formata in principal din fragmentele narative ale
cronicii (povestirea, in linii generale, a subiectului cartii, piesei de teatru,
filmului etc),stabilirea genului, scolii, curentului etc, in care se incadreaza
evenimentul comentat, inventarierea procedeelor stilistice sau tehnice folosite
de autori, constatarile cu privire la succesul sau insuccesul de public etc;

cea de a treia, constand din citate din alte cronici literar-artistice care
se refera la evenimentul comentat (de regula, acestea constituind argumente
de autoritate);

b) judecati de gust:

Din punct de vedere estetic, gustul desemneaza, pe de o parte, temperamentul estetic al individului care determina afinitatea lui pentru un anumit registru de valori artistice, pe de alta parte, facultatea de a aprecia intuitiv si sigur valorile estetice. Cronicarul literar-artistic apeleaza la gust in aceasta din urma acceptiune a sa, intrucat, daca in primul sau inteles gustul denumeste o facultate relativa si schimbatoare, cel de al doilea inteles al gustului denumeste o facultate sigura si perfectibila prin exercitiu cultural, orientata dupa criterii care permit sa distingem intre bunul si prostul gust. Or, cronicaail este mai mult decat contemplatorul privat al operei de arta ce constata ca aceasta ii place sau nu, el reprezentand un „arbitru' al gustului.ce se exprima ca exponent al exigentelor, idealurilor si gusturilor estetice ale epocii si climatului socio-cultural din care face parte, formulandu-si judecatile in numele lor.

Ambiguitatea gustului face insa ca judecatile de gust sa-si gaseasca un loc destul de redus in cazul cronicii literar-artistice, ele fiind mai degraba instrumente ale cronicarului in procesul depistarii valorilor literare si artistice care merita sa faca obiectul cronicii;

c) judecati de valoare:

Dat fiind ca functia majora a cronicii literar-artistice tine de aprecierea valorilor literaturii si artei, atat din punct de vedere al structurii ideatice si calitatii mesajului, cat si din cel al modalitatilor de expresie, locul principal in cronica va fi rezervat judecatilor de valoare. Cele mai des folosite judecati artistice de valoare sunt:

judecatile de valorizare care confera unei opere sau unei parti a
acesteia atributul de„frumos'sau „urat', in sensul izbutirii sau neizbutirii
estetice. Judecatile de valorizare pot fi universal afirmative sau de perfectiune
{„Craii de curtea-veche' de Matei Caragiale este un roman frumos, adica
izbutit, din punct de vedere artistic), universal negative („Lazar de la Rusca'
de Dan Desliu este un poem urat. adica neizbutit din punct de vedere estetic)
sau particulare (,.Din cand in cand bunul Homer doarme'¹ scria Horatiu,
intelegand prin aceasta ca si capodoperele homerice au, pe alocuri,
neimpliniri estetice);

judecatile de valorizeze relativa sau de ierarhizare, constand in
situarea diferitelor opere pe diferite trepte ale izbutirii estetice. Judecatile de
ierarhizare pot fi obiective (,Divina comedie' a lui Dante este o opera mai
valoroasa decat „Tiganiada' lui Budai-Deleanu) si subiective (facand totusi
rezerva ca .Divinei comedir ii prefer pentru orele mele de desfatare artistica.
„Tiganiada');

judecatile de compensatie, ce constau in ierarhizari care presupun o
valorizare anterioara. (Daca, de ex. am emis o judecata de valorizare
universal afirmativa despre desenele lui Constantin Piliuta: .Desenele lui
Constantin Piliuta sunt frumoase' si o judecata de valorizare universal
negativa despre picturile autorului: „Picturile lui Constantin Piliuta sunt
urate', sau cel putin o judecata de valorizare particular negativa: „Unele
dintre picturile lui C. Piliuta sunt urate', putem construi o judecata de
compensatie: „Desenele lui Piliuta sunt mai frumoase decat picturile sale',
cea ce. cel putin dupa parerea noastra, este si adevarat);

judecatile de caracterizare, care atribuie operei apartenenta la o
anume categorie estetica. (,.0 scrisoare pierduta' de I.L. Caragiale este o
capodopera a comicului);

judecatile de analogie, care caracterizeaza o anume opera artistica,
stabilind analogii cu o alta opera artistica mai general cunoscuta, al carui
prestigiu se presupune a fi meritat si de opera in discutie („Balzac. intocmai
ca Shakespeare, a pictat toate categoriile de scelerati: pe acea din lumea buna
si din boema, pe acei din puscarie si din spionaj, pe cei din banci si din
politica. intocmai ca Shakespeare. a zugravit pe monomanii de toate spetele:
pe acei ai avaritiei, ambitiei si ai stiintei, ai artei, ai dragostei paterne si ai
iubirii', scria Taine intr-un eseu consacrat lui Balzac);

judecatile de motivatie, care dau, o data cu caracterizarea operei, si
motivul pretuirii ei artistice („Lucrarea domnului Caragiale este originala:
comediile sale pun pe scena tipuri din viata noastra sociala de azi. si le
dezvolta cu semnele lor caracteristice'', scria Maiorescu despre Caragiale).

Este evident ca prezenta clasificare a tipurilor de judecati folosite in cronica literar-artistica are mai degraba virtuti didactice, pentru ca, altfel existenta lor reala este una de obligatorie vecinatate, de completare si sustinere reciproca intr-un edificiu unitar si. tocmai de aceea, coerent. in absenta judecatilor de existenta, care dau posibilitatea identificarii evenimentului literar-artistic care face obiectul cronicii, demersul critic ar functiona in gol. excluderea judecatilor de gust ar priva cronica de prezenta spirituala s autorului, transformand-o intr-o constructie rece si impersonala, iar lipsa judecatilor de valoare ar goli de obiectivitate orice apreciere sau ierarhizare.

Continutul principal al judecatilor artistice de gust si de valoare fiind distingerea valorilor din campul literaturii si artei de nonvalori si ierarhizarea valorilor artistice, cronicarul de literatura si arta va trebui sa se raporteze permanent la un set admis de criterii. Acestea sunt:

a) Criteriile de calitate artistica

1. Criterii estetice, cum sunt expresivitatea operei, forta sa de sugestie, originalitatea, caracterul sau simbolic, idealitatea, masura in care este reprezentativa, concordanta intentiei cu realizarea formala, locul si rolul operei in cadrul seriei sau contextului artistic din care face parte, masura in care se realizeaza unitatea dintre concret-senzorial. concret-istoric si general uman. caracterul de structura realizat printr-un act de compozitie, armonia si starea de tensiune, caracterul spectaculos, forta de influentare a sensibilitatii publicului.

Criterii extra- estetice, vizand functiile sociale ale operei, importanta
sa in contextul cultural din care face parte, accesibilitatea, succesul sau
insuccesul.

Criterii general-culturale, ideologice, cum sunt umanismul,
caracterul popular, gradul de exprimare a specificului national, integrarea in
universalitate.

b) Criteriile de ierarhizare artistica

Nediscutand aici problemele de ierarhizare care tin de progresul artistic (criterii de care sunt interesati cu precadere criticul si istoricul de literatura si arta), este de observat ca in procesul de ierarhizare cronicarul va porni, de obicei, de la ceea ce Tudor Vianu numea adancimea artistica a operei, depistabila in procesul receptarii. Si cum actul receptarii operei se realizeaza pe cai ce tin de emotie, spirit si intelect, criteriile de adancime artistica a operei (de ierarhizare, deci) vor fi:

Complexitatea componentei emotionale a receptarii (gravitatea
emotiei declansata de poezia eminesciana, puternicul sau rasunet organic
vadesc una dintre culmile cele mai inalte ale realizarii artistice):

Complexitatea componentei spirituale a receptarii (dupa lectura
operei eminesciene suntem alti oameni, cu un alt tip de reactie spirituala in
fata vietii):

Complexitatea componentei intelectuale a receptarii (cu cat o opera
da nastere mai multor interpretari - operatie ce tine de intelect - cu atat este
mai adanc artistica).

BIBLIOGRAFIE

Hervouet, Loic, Ecrirepour wn lectur, 1975. Trimedia, Lille Martin— Lagardetie, Jean Luc, Ecrire, informer, convaincre, 1994. Paris Syiros RALEA, Mihai, Prelegeri de estetica. 1972, Ed. Stiintifica. Bucuresti. Viaiui, Tudor. Estetica, 1968, Ed. pentru Literatura, Bucuresti.