Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi

Casa gradina


Qdidactic » bani & cariera » constructii » casa gradina
Cultivarea bonsaiului - pentru gradini si terase



Cultivarea bonsaiului - pentru gradini si terase


CE ESTE UN BONSAI?

„Bonsai'. Tradus ad-litte-ram cuvantul inseamna

„copac in tava' si chiar despre asta si este vorba: despre un copac miniatural, de maximum 70 cm inaltime, care creste intr-o tava sau intr-un vas, dar care, in ciuda dimensiunilor sale reduse, seamana perfect cu fratii lui mai mari: are aceeasi forma, acelasi mod de dezvoltare si poarta chiar si fructe. Un copac in miniatura



Bonsaiul nu este insa vreo specie pitica, ci un copac absolut obisnuit, dar al carui proces normal de crestere a fost impiedicat in mod artificial, prin diverse procedee care vor fi descrise in amanunt in continuare. Marimea si forma sa sunt, deci, rezultatul interventiilor horticultorului; din acest motiv, cultivarea bonsailor se apropie mult de domeniul artei. O arta vie – deci cu atat mai valoroasa - care atrage ca un magnet privirile celor din jur. Iata de ce bonsaii se integreaza perfect in domeniul decoratiunilor interioare: practic in orice apartament care se respecta si in orice sediu de firma de top exista asemenea „decoruri' vii, care inveselesc atmosfera si ii incanta pe vizitatori. In plus acesti copaci prezinta si avantajul ca pot fi amplasati pe un spatiu foarte mic.

Ca urmare, bonsaii pot sta la baza unor afaceri excelente, legate fie de cresterea si comercializarea en-detail a acestor plante, fie de inchirierea lor pentru ocazii deosebite (in special receptii), fie de prestarea unor servicii de intretinere adresate posesorilor de bonsai.

Scurta istorie a bonsailor

Arta cultivarii bonsailor a aparut in antichitate si s-a pastrat relativ nealterata de atunci (civilizatia ultimelor 200 de ani a fost incapabila sa aduca vreo inovatie reala). Primii pomi



 

miniaturali cultivati in ghivece au aparut In Japonia, in secolul al IX-lea (asa dupa cum stim din cateva arhive iconografice budhiste ale perioadei), dar abia in secolul al XIII-lea arta bonsaiului a fost cu adevarat absorbita in cultura japoneza.

Pentru mult timp, ea a ramas rezervata nobilimii si preotilor de manastiri, care i-au imprimat un caracter filozofic si sacru. Abia pe la inceputul secolului al XlX-lea bonsaiul a castigat popularitate la orice nivel al societatii. La Targul International de la Paris, in 1878, a fost prezentata pentru prima data in Europa o colectie de bonsai.

Merita insa amintit faptul ca arta bonsailor provine de fapt de la calugarii budhisti din China, care au dat cresterii pomilor in tavite o semnificatie religioasa. Pentru ei, era o cale de a stabili o legatura speciala intre Dumnezeu, creator al universului, si natura, in toate formele sale. Din aceasta perspectiva, a cultiva bonsai inseamna intr-o oarecare masura, o forma de intelegere a conceptului creatiei lumii, prin participarea la creatie la nivelul banal.

De ce nu creste bonsaiul?

Dimensiunile reduse ale bonsaiului se datoreaza, in primul rand, faptului ca acest copacel a fost plantat intr-o tavita, ceea ce a dus la ingustarea radacinilor. Apoi, pe parcursul cresterii, el a fost practic fortat sa ramana la un gabarit mic, fie prin taierea periodica a crengilor, fie prin insarmare. Insarmarea este o operatie prin care trunchiul si crengile sunt infasurate cu o sarma din aluminiu, in forma de spirala, care tine crengile in pozitia dorita si le impiedica sa creasca

Copaceii potriviti pentru a fi transformati in bonsai se pot lua direct din natura: plantele tinere din zonele de munte

(speciile de conifere, in special) se preteaza foarte bine la aceasta transformare, deoarece conditiile aspre de la munte le-



 

au redus deja dimensiunile. Aceste plante nu trebuie decat sa fie supuse operatiilor descrise mai sus O a doua posibilitate este sa se sadeasca seminte si sa se creasca planta de la zero, dar procesul dureaza cativa ani. Si, in fine, bonsaii se pot obtine si plecand de la butasi de tija; important este ca acest butas, din care se va dezvolta copacelul, sa aiba cateva frunze care sa ii asigure supravietuirea, hranind radacinile pe cale de formare.

Desi cultivarea bonsailor cere tehnici inalte specializate bonsaii sunt in primul rand si in principal doar pomi ce cresc ca si pomii din paduri sau livezi.

 

Obtinerea bonsailor

Desi traditiile filozofice antice ale Orientului indepartat cer sa va gasiti propriul bonsai in natura, este cu certitudine mult mai simplu, in aceste zile, sa obtineti un bonsai de la un crescator profesionist sau de la un importator. Totusi, este de asemenea posibil sa produceti proprii bonsai, asa cum se va vedea in continuare. Iar primul pas este

 

1.Colectarea din natura

Aceasta actiune are doua avantaje: 1) va permite sa alegeti forma pe care o doriti si 2) pomul are deja cativa ani sau chiar un deceniu. Exista insa si dezavantaje: colectarea este supusa unor restrictii si exista pedepse severe pentru preluarea oricarui tip de planta din rezervatiile protejate sau chiar din salbaticie (daca planta in sine este protejata), ceea ce limiteaza mult posibilitatile. Acolo unde este vorba de o proprietate privata, trebuie, desigur, sa cereti permisiunea proprietarului.

Chiar daca nu exista restrictii legale pentru colectare, locul trebuie sa fie potrivit pentru producerea unui posibil bonsai. Oprirea din crestere a pomilor poate rezulta numai din



 

cauza conditiilor nefavorabile unei dezvoltari normale. Aceasta poate fi cauzata de clima zonei (mare altitudine, de exemplu), lumina slaba (cum ar fi tufisuri dese sau umbra permanenta a unei creste, costise) sau chiar de un sol sarac (in mlastina nisipoasa sau pamant pietros).

Operatia de culegere

Radacinile unui pom formeaza o retea complexa, care patrunde adanc in pamant in cautare de apa si de substante nutritive. De aceea, radacinile si radacinutele trebuie sa sufere cat mai putine stricaciuni posibile. Planta nu trebuie sa fie niciodata smulsa; sapati cu maxima grija un sant destul de adanc incat sa fie sigura scoaterea tuturor radacinilor cu cat mai mult pamant imprejur posibil. De asemenea, luati niste pamant din zona pentru a face mai usoara tranzitia pomului de la natura la ghiveci. Aceasta regula este valabila in special pentru foioase (coniferele pot fi transplantate cu radacinile aproape dezgolite si tot au sanse sa se prinda).

Operatia de transportare

Functia esentiala a radacinilor este sa permita pomului sa „bea' si acesta este motivul pentru care este vital ca ele sa fie pastrate umede in timpul transportului. Cel mai natural mod de a face acest lucru este sa se ia un mic muschi, care sa fie umezit si cu care sa se infasoare radacinile de jur imprejur. Radacinile astfel infasurate trebuie sa fie acoperite apoi cu o folie de plastic sau aluminiu. Daca transportul dureaza cateva zile, mingea de radacini infasurate trebuie udata din nou.

Pentru pomii care au doar cateva radacini fine si in special atunci cand se afla in afara perioadei de stagnare, stropiti pomul. Aceasta va impiedica uscarea inainte de mutare. Inainte de infasurare, radacinile trebuie sa fie, de asemenea, bine stropite. Aceasta stropire actioneaza ca o etansare si ajuta la stoparea deshidratarii pomului prin



 

transpiratie, dandu-i astfel o mare sansa de a supravietui socului transplantarii. Uneori este recomandat sa se taie scurt radacinile si frunzisul chiar imediat dupa scoaterea din pamant, inainte de transport. Astfel, se reteaza unele dintre frunze si extremitatile radacinilor pentru a limita evaporarea prin frunze si pentru a usura absorbtia apei de la nivelul radacinii.

Atentie! Prelevarea din natura este o operatie delicata, daca avem in vedere varsta plantei. Pentru plantele tinere de la

1 la 4 ani, nu apar deloc probleme si punerea in vasul specific unui bonsai poate urma dupa un an de aclimatizare. Pentru plantele mai in varsta (mai interesante), trebuie luate precautii deosebite la prelevare si apoi pentru a incepe o adevarata munca de pepiniera, ce va dura mai multi ani, inainte de punerea in vasul definitiv.

 

2.Cresterea din seminte

Cresterea din seminte ramane cea mai simpla si cea mai naturala metoda de inmultire, dar nu si cea mai sigura. Este necesara multa rabdare, in special cu pomii care cresc foarte incet. In nici un caz nu se poate obtine un bonsai din seminte in mai putin de cinci ani.

Cum se obtin semintele

Trebuie subliniat ca sansele unei germinari de succes a semintelor gasite in natura sunt foarte scazute. Unele seminte, de exemplu, ar putea fi atacate de paraziti cu dezvoltare periculoasa, in timp ce altele ar putea fi foarte bine contaminate cu boli virale sau fungoase.

Dar asta nu trebuie sa va descurajeze in a colecta specii potrivite din padure si a experimenta bucuria de a creste un pom dintr-o samanta gasita chiar de dvs. Trebuie numai sa fiti constient de riscuri si limite. O solutie sigura este sa cumparati din comert seminte selectate. Acestea ofera o rata foarte mare



 

de germinare si faptul ca sunt comercializate arata ca riscul de a avea boli si paraziti este mult scazut.

Semintele vandute in comert special pentru producerea bonsailor vin, in principal, din Orientul indepartat si sunt dintre speciile care se preteaza foarte bine la aceasta metoda de crestere. Dar aceste seminte nu se transforma in bonsai fara o ingrijire speciala. Tehnica miniaturizarii nu impune modificari genetice ale pomilor, asa ca semintele de bonsai, daca sunt lasate in pace, vor produce plante de marime normala.

Prepararea semintelor

Multe dintre semintele mici pot fi sadite direct toamna sau primavara, dar acesta nu poate fi si cazul semintelor mari, de pomi, in special daca ele au un invelis dur, rezistent. Acestea trebuie lasate la inmuiat in apa calduta pentru cel putin

24 de ore si s-ar putea sa fie necesar sa se faca si o incizie, fara

a dauna insa miezului semintei.

Adesea, samanta nu va germina fara un tratament special, cunoscut sub numele de „stratificare'' , care consta in formarea de straturi alternante de seminte si nisip umed. Aceasta tehnica inmoaie semintele si le ajuta sa incolteasca, cu o crestere considerabila a sanselor de reusita. Fiti pregatit insa sa asteptati, intrucat aceasta forma de preparare a semintelor poate dura cateva luni sau chiar un an, in functie de

specie. inainte de sadire, este foarte bine sa inmuiati semintele in dezinfectant (care poate fi unul dintre cele ce se folosesc de obicei pentru semintele de flori) pentru a limita riscul imbolnavirilor cand rasadul incepe sa incolteasca. Oricum trebuie sa fiti pregatit sa stropiti sau sa pulverizati cu fungicide la cateva zile de la germinarea semintelor. Daca folositi seminte cumparate, cititi pe pachet data de valabilitate, pentru ca pierderile sa nu fie mai mari decat cele normale.

 

 

Prepararea solului

Pentru majoritatea pomilor, compostul ideal pentru semintele de sadit este constituit din parti egale de turba, argila si nisip. Aceasta compozitie standard poate fi ajustata pentru a se potrivi cerintelor unei anumite specii si ea este potrivita pentru aproape toti pomii. Nu poate fi insa utilizata pentru tufele (arbustii) de camp, care au nevoie de un sol foarte acid.

Cea mai buna pentru aceste rasaduri este turba pura sau turba cu nisip. Asigurati-va ca amestecul de ghiveci este pastrat umed. Compostul trebuie sa fie curatat de impuritatile mari si de pietricelele sau bulgarii pe care-i poate contine; poate ca ar fi chiar folositor sa-l treceti printr-o sita rara de gradina. Orice sol utilizat pentru acoperirea semintelor trebuie sa fie trecut printr-o sita fina de gradina.

Pentru a preveni imbolnavirile, solul trebuie dezinfectat cu un produs bazat pe formol (for-malina 5%) sau cu aburi.

Odata ce rasadului i-a aparut prima pereche de frunze, el trebuie mutat de mai multe ori, cu foarte mare grija. Radacinile, in mod special, sunt foarte delicate si nu trebuie retezate la aceasta varsta. De aceea, containerul utilizat pentru sadire poate fi considerat temporar si nu atat de important ca tavita in care va fi plantat bonsaiul mai tarziu. Desi unii prefera sadirea semintelor in tavite sau boluri, noi recomandam ghivecele mici, in special pentru semintele mari.

Tehnica sadirii

Umpleti vasul cu compostul potrivit pana la aproximativ

2 cm de margine. Batatoriti usor solul cu un mic presor

(paleta) de lemn si saditi semintele risipite astfel incat ele sa nu se ingramadeasca, cand vor germina.

Semintele mari pot fi sadite individual, iar cele mici cu un semanator. Daca nu aveti un semanator, folositi o bucata de carton tare indoit in doua, cu care apasati usor semintele.



 

Acoperiti semintele cu un strat de compost trecut printr-o sita fina. Grosimea compostului ce acopera semintele va varia in functie de marimea semintelor: cele mai mari vor avea nevoie de 1-2 cm de strat de compost in timp ce cele mici cer numai o prafuire.

Imediat dupa aceasta faceti cu mare grija prima stropire, o stropire fina astfel incat stratul de la suprafata sa nu fie deranjat. Din nou, marimea semintelor si grosimea stratului de suprafata vor influenta metoda de udare: semintele mari bine acoperite pot fi udate cu o stropitoare prevazuta cu un pulverizator fin, semintele mici acoperite cu un strat subtire de compost, trebuie sa fie udate cu apa extrem de fin pulverizata cu un spray de mana. Semintele incapsulate, neacoperite cu compost, trebuie sa fie udate pe dedesubt prin tinerea containerului intr-o tava ce contine apa, pana cand compostul este saturat. Aveti grija ca apa care urca prin capilare sa nu imprastie semintele, atunci cand ajunge la suprafata

Cateva sfaturi

Germinarea este urmata de o dezvoltare rapida a tinerei plante: aceasta isi dezvolta repede radacinile, pierde frunzele- samanta si produce frunze adevarate. Dar rasadurile raman fragile si trebuie supravegheate cu foarte mare atentie. Asigurati-va ca nivelul umiditatii este cel adecvat pentru ca planta sa poata creste, dar nu excesiv pentru a nu fi incurajate imbolnavirile (cum ar fi putrezirea).

Pentru a evita deshidratarile severe, rasadul nu trebuie expus direct luminii solare. El trebuie sa fie obisnuit gradat atat cu caldura, cat si cu frigul. Daca sezonul este potrivit, rasadul poate fi pus in ghivece dupa cateva luni. in acest stagiu poate fi folosit un ghiveci de pamant obisnuit, atata timp cat planta nu poate fi considerata inca drept bonsai. Acum se poate incepe hranirea plantei cu fertilizator pentru a incuraja



 

dezvoltarea sa. Ghiveciul trebuie sa fie tinut afara, daca este permis.

Daca aveti o gradina, ar putea fi posibil sa va plantati pomisorul intr-un „pat' pentru primul sau an, chiar daca va trebui sa urmariti cu mare atentie dezvoltarea, in sensul de a va asigura ca rasadul nu creste prea repede, astfel incat sa numai fie potrivit pentru cultivarea ca bonsai mai tarziu. Aceste radacini ating uneori proportii surprinzatoare, cu un efect extraordinar. Asemenea bonsai au o contributie spectaculoasa in decorarea unei camere.

Tratarea bonsailor trebuie sa inceapa in al doilea an dupa germinare, desi prima sa mutare intr-o tava speciala pentru bonsai nu va avea loc pana la sfarsitul anului al treilea. In tot acest timp, daca folositi ghivece sau plante sadite afara in paturi asigurati-va ca nu cresc buruieni in detrimentul rasadului. Cand este vreme calda, spargeti crusta solului care se formeaza in jurul bazei tinerei plante, pentru a preveni evaporarea prea mare.

 

3.Inmultirea vegetativa

Acest termen este folosit pentru a descrie toate tehnicile prin care plantele sunt crescute altfel decat din seminte. Aceasta inseamna producerea radacinilor din ramuri in curs de dezvoltare, categorie care include si altoirea.

Inmultirea prin butasi

Fara indoiala, aceasta este cea mai simpla si cea mai rapida metoda de inmultire. Este, de asemenea, metoda cu cele mai mari sanse de a furniza o planta similara cu planta-mama, ceea ce nu este la fel de probabil din seminte. Radacinile trebuie sa fie produse de catre o ramurica vie, taiata din pom, astfel incat sa poata urma o existenta independenta, in

 

 

principiu, asigurand conditiile necesare, ar trebui sa fie posibil sa faceti taieri de butasi de la orice planta.

Contactul direct cu apa trebuie sa provoace butasilor cresterea radacinilor; ca urmare, puteti pune ramurica intr-un pahar cu apa. Metoda da rezultate, de obicei, numai in cazul plantelor cu bune proprietati de inradacinare, cum ar fi plantele suculente. Ramurile de pom cer conditii speciale.

Prelevarea butasilor

Folositi o lama ascutita (asa cum este un cutit de altoire) sau o foarfeca de gradina foarte buna, pentru a face o taietura curata. Dezinfectati lama cu alcool sau formol (solutie de formalina 5%) sau prin sterilizare cu flacara, pentru a preveni raspandirea infectiilor.

Metoda cea mai simpla este de a taia o ramura de aproximativ 15 cm lungime. Orientati baza taieturii pe o diagonala (taiere simpla) si indepartati frunzele de jos. Puteti, de asemenea, sa taiati o bucata din ramura-mama impreuna cu o ramurica (butas in forma de „T') sau sa pastrati o parte din scoarta ramurii (butas coaja sau „calcai'). Ultima metoda are avantajul expunerii mai mari a celulelor din cambiu, sporind cresterea radacinii si sansa supravietuirii. Unde mladitele au frunze, pastrati cateva noduri la baza. Cand le introduceti in compost, radacinile tind sa creasca din aceste noduri. De fapt, unii dintre butasii de planta, cum ar fi aceia de vita-de-vie, cresc numai daca nodurile sau mugurii sunt ingropati.

Cand trebuie sa se taie butasii? Aceasta intrebare simpla face obiectul multor controverse. Se poate spune ca taierile de butasi pot fi facute in tot timpul anului, desi cele mai bune perioade variaza de la specie la specie, ciclul de crestere pentru fiecare planta fiind semnificativ diferit.

Desi taierile de butasi pot fi facute de la anumite specii primavara devreme, cele mai bune rezultate sunt obtinute, in



 

general, folosind ramurile noi de pana la un an, daca sunt suficient de lemnoase, ceea ce, in mod uzual, inseamna ca ramurile nu vor fi bune de taiat pana in vara. in acest fel, ramurica nu va avea de suferit socul unei cresteri majore in saptamanile imediat urmatoare dupa inradacinare. Daca prima crestere nu incepe pana in toamna, nu trebuie sa actionati in forta pana primavara urmatoare, timp in care planta va fi mult mai puternica.

Desi pare simpla, prelevarea butasilor necesita o grija deosebita. Acesta este pretul obtinerii unei bune rate de succes. Daca sunt foarte infrunziti, pastrati numai frunzele de sus. Taiati o parte din frunzele ramase pentru a limita transpiratia si apoi deshidratarea butasului. indepartati frunzele de jos, dar aveti grija sa pastrati mugurii aflati in axilele lor. Introduceti baza butasilor in pudra hormonala, apoi scuturati cu grija excesul.

Stimularea inradacinarii se poate face cu substante stimulatoare, aplicate sub forma de solutii diluate sau sub forma de praf (substanta activa pulverizata se amesteca intim cu talc sau praf de mangal). Stimularea inradacinarii se mai poate obtine prin tratarea cu hormoni de inradacinare: Radistim Rizopon, Calux.

Plantarea butasului

Udati bine continutul ghiveciului (cea mai buna metoda este sa tineti ghiveciul in apa). Faceti o gaura in compost cu un bat sau cu un creion (daca introduceti butasul fara a face gaura, hormonul radacinii va fi lasat la suprafata), apoi apasati compostul usor, cu degetele, in jurul bazei tulpinii, astfel ca butasul sa se fixeze singur in compost. Udati abundent.

Deshidratarea este cauza principala a esecului in cazul inmultirii prin butasi. Profesionistii supun butasii lor unor

 

 

pulverizari foarte fine. Amatorii se limiteaza la a uda butasii de doua ori pe zi, in timpul cresterii lor.

O buna metoda de a limita transpiratia este de a plasa un acoperis din plastic transparent peste butas macar pana cand fac radacini. Dar fiti atenti la orice urma de mucegai.

Aparitia unor noi muguri indica inradacinarea si este un semn ca butasul s-a prins. Dar unele plante pot supravietui din propriile rezerve si pot dezvolta noi muguri, fara sa apara insa radacini. De aceea trebuie sa aveti multa rabdare si sa asteptati pana cand sunteti absolut siguri ca butasul s-a prins inainte de a-1 planta in ghiveci.

Avantajele butasilor

Principalul avantaj este, fara indoiala, reproducerea exacta a caracteristicilor plantei-mama. in ceea ce priveste crearea in sine a bonsaiului, inmultirea prin butasi are avantajul unui specimen de planta care poate fi modelat asemenea bonsaiului dorit. Cu alte cuvinte, puteti alege stilul si forma pe care le doriti si sa copiati ce vedeti.

Un alt avantaj considerabil este acela ca, odata ce butasul s-a prins, veti avea o planta care este mult mai avansata decat o samanta care abia a incoltit. Chiar daca butasul creste puternic, nu uitati ca are nevoie de cateva saptamani pentru ca ghemul de radacini sa devina stabil. Deci tratati cu multa grija noul pomisor. Retezarile pot incepe cat de curand e necesar si ajuta la oprirea noilor radacini de la un efort excesiv.

3.Inmultirea prin marcotaj

Aceasta tehnica e similara cu prelevarea de butasi, in masura in care e bazata pe principiul producerii spontane a cresterii radacinii dintr-un mugur. Prin marcotaj, inradacinarea are loc fara ca ramura aleasa pentru inmultire sa fie separata de planta-mama. Radacinile cresc dupa ce o parte din ramura e ingropata in pamant sau in alt mediu care favorizeaza



 

inradacinarea. A-ceasta e cea mai blanda metoda de inmultire, in sensul ca ramura nu este separata de parintii ei pana cand nu este bine inradacinata. Exista multe si diferite metode de inmultire prin marcotaj, dar vor fi descrise numai cele mai des utilizate. O distinctie clara se face intre marcotajul in sol si marcotajul aerian.

Marcotajul in sol

In acest caz, radacinile cresc acolo unde ramura sau lastarul este in contact direct cu pamantul. Acest tip de inmultire e considerat spontan, in masura in care adesea e gasit in natura la plantele cu ramuri taratoare.

Marcotajul aerian

Este o metoda complet artificiala de inmultire, care prezinta insa un numar de avantaje. Pot fi obtinute repede plante bine formate, dar cel mai important e faptul ca trunchiul plantei astfel obtinute este mai mare decat al plantei obisnuite de aceeasi varsta. Tehnica e relativ simpla, dar rezultatele nu pot fi garantate. Va avertizam ca o ramura pregatita pentru marcotaj aerian e iremediabil distrusa, daca operatia nu reuseste. Ca si in cazul marcotajului simplu, aceasta metoda va permite sa alegeti oricare parte a ramurii pe care doriti sa o utilizati. Forma sa va trebui sa se potriveasca cu stilul de bon- sai pe care doriti sa-1 cresteti.

Spre deosebire de marcotajul simplu, cel aerian va permite sa folositi orice parte a ramurii, de la orice nivel al plantei. Aveti nevoie de un cutit de altoire foarte ascutit, o folie de polietilena, o bucata de sfoara, rafie sau doua benzi elastice si ceva muschi ce poate fi taiat chiar de la baza pomului. Alegeti partea ramurii care va forma baza bonsaiului, faceti doua taieturi de-o parte si de alta a ramurii, cam la 2-3 cm departare, fara insa sa vatamati partea lemnoasa,

 

 

indepartati cu grija coaja dintre cele doua incizii si presarati pudra cu hormoni de inradacinare pe partea expusa.

Apoi acoperiti cu muschi umed si formati un bandaj de polietilena pentru a tine muschiul pe loc. Legati pentru a pastra bandajul strans la ambele capete. Radacinile vor creste in muschi. Aceasta va dura cam una pana la doua luni pentru foioase si trei pana la sase luni pentru conifere, care sunt mult mai greu de inmultit prin marco-taj aerian. Incizia mentionata mai sus poate fi incercuita cu sarma de cupru ce se introduce in taietura pentru a incetini circulatia sevei, detrerminand cresterea de noi radacini intr-un efort al pomului de a supravietui.

Marcotajul aerian de obicei da rezultate primavara, in perioada cea mai activa de crestere, cand apar primele frunze. Evident, marcota nu trebuie separata de planta mama pana cand radacinile sale nu sunt bine dezvoltate. Radacinile vor creste de obicei prin folia de polietilena, iar ramura poate fi apoi taiata dedesubtul inciziei. Radacinile crescute prin aceasta metoda sunt foarte delicate si, desi ele vor fi strans infasurate in jurul noului pom, nu trebuie sa incercati sa le descurcati. Odata pomul plantat, ele se vor descurca singure in mod natural.

Separarea si plantarea trebuie sa fie facute numai in afara perioadei de stagnare. Marcotajul aerian e de asemenea folosit pentru scurtarea trunchiului unui bonsai care a crescut prea inalt.

 

4.Altoirea

Aceasta metoda de inmultire e potrivita in mod special pentru plantele de interior si pentru acelea crescute in sere, pentru ca e mult mai usor sa pastrati muschiul umed in mediul controlat al unei sere, pana cand vor creste radacinile.



 

Metoda se bazeaza pe legatura tesuturilor vii a doua plante. Metoda consta in unirea partii aeriene (altoiul) la tulpina crescuta in pamant a celeilalte plante. Planta produsa va avea caracteristicile altoiului. Altoirea este importanta pentru crearea bonsailor, pentru ca se garanteaza transmiterea caracteristicilor foarte specifice, ceea ce nu este sigur in cazul inmultirii prin seminte.

Altoirea poate fi considerata cea mai sigura metoda de inmultire. Se economiseste, de asemenea, mult timp, comparativ cu inmultirea prin seminte. Altoirea ofera entuziastilor din acest domeniu si alte beneficii, cum ar fi imbunatatirea formei pomului. Este posibil sa folositi propriile ramuri ale bonsaiului pentru a adauga o ramura acolo unde lipseste. Aceasta operatie scoate altoirea din domeniul inmultirii si o introduce in acela al formarii bonsailor. Altoirea nu este folosita pentru a transforma genul pomilor, facand dintr-un pom „dioecious' steril un „monoecious' producator de fructe. Este suficient doar sa se altoiasca o ramura de la un pom mascul la unul femela pentru a asigura o notabila si usoara fertilizare a florilor.


Formarea unui bonsai

Prin definitie, bonsaiul perfect trebuie sa aiba un trunchi care sa arate matur, cu frunze si ramuri viguroase. Proportiile pomului trebuie sa fie similare cu cele ale pomilor crescuti in natura, dar in miniatura.

Rezultatele perfecte pot fi obtinute numai prin interventii continue Aceasta va implica taieri frecvente ale ramurilor frunzelor si radacinilor, in acelasi timp cu insarmarea, care modeleaza trunchiul si ramurile in stiluri variate de bonsai. De retinut este faptul ca in miniaturizarea pomilor nu se folosesc tehnici contra naturii si nu se fac nici un fel de modificari ale plantei din punct de vedere genetic.



 


Urmatoarele pagini va arata cum sa va formati propriul bonsai.

1.Tehnica de taiere

Oricare ar fi tehnica de crestere, scopul taierii este intotdeauna acela de a controla cresterea pomului prin conducerea dezvoltarii ramurilor, frunzelor si mai tarziu a fructelor (prin rarire). Iata de ce sunt atat de importante taierile de-a lungul vietii unui bonsai. Ca si la pomii fructiferi, trebuie sa facem distinctii intre taierile pentru obtinerea formei dorite a pomului si cele pentru ingrijirea si mentinerea lui. in ambele cazuri este nevoie de echipament special pentru operatiile delicate pe care le implica.

 

Stanga Pentru a mentine un Bonsai mic si compact, crengile vor fi taiate regulat Dreapta: O planta tanara, dezvoltata, va fi redusa la dimensiunile unui Bonsai.

 

2.Echipamentul pentru taiere

Un set de foarfece sau clesti reprezinta uneltele esentiale pentru cresterea si ingrijirea unor pomi care sa corespunda estetic unui bonsai. Ramurile trebuie sa fie taiate cu un cleste puternic, iar uneori (in cazul ramurilor batrane, de exemplu) cu un ferastrau. Exista doua tipuri de foarfeci, cele cu lame groase si puternice si cu manere largi si cele cu lame scurte si manere lungi si drepte. Primele sunt pentru taierea frunzelor, iar

 

 

celelalte pentru ciupirea mugurilor. Uneltele mentionate sunt unelte generale, bune la toate.

 

3.Taierile pentru forma

Intr-o mare masura, calitatea bonsaiului depinde de acest lucru. Taierea trebuie sa se faca foarte devreme la pomii crescuti din seminte sau inmultiti pe cale vegetativa (prin lastari, marcotaj sau altoire). Oricum, aceasta se poate face mult mai tarziu la pomii colectati din natura.

Ca o regula de baza, intotdeauna taiati una dintre doua ramuri opuse fata de trunchi. in acest fel veti produce un pom cu ramurile alternante, pentru pastrarea traditiei bonsaiului. Dincolo de aceasta regula fundamentala, taierea pentru formarea bonsaiului este destinata pentru a da pomului forma dorita. Fiti atent cand indepartati ramurile, pentru ca o ramura taiata de pe trunchi nu va mai creste din nou si puteti avea o forma asimetrica sau urata a pomului.

 

un bonsai neglijatmai multi anicreste foarte dezordonat si isi pierde aspectul

de arbore matur (stanga) Doar prin taierea radicala se poate obtine o forma clara de bonsai (mijloc) , din care va rezulta forma finala dreapta)

 

Orice eroare in judecata dvs. poate fi rectificata prin altoire, prin inlocuirea unei ramuri, dar este intotdeauna o operatie delicata si nu se garanteaza succesul.

Taieturile trebuie sa fie curate, astfel ca pomul, sa se poata vindeca repede. Aceasta presupune adesea folosirea unei



 

perechi de foarfeci cu lame putin curbate. Pentru ramurile putin mai groase, mica gaura ramasa in trunchi trebuie umpluta cu mastic de altoire pentru a se accelera vindecarea si pentru a se elimina toate urmele cicatricei in locul in care coaja a crescut din nou. Acolo unde a fost folosit un ferastrau de retezare, este aproape intotdeauna necesar sa ajustati, sa curatati taietura cu un cleste sau cu lama unui cutit de altoire.

 

Ramificarile unei crengi trebuie eliminate, lasand doar doua ramuri. Locurile taierii vor fi acoperite cu ceara pentru altoire

Uneltele trebuie sa fie intotdeauna ascutite si curate. Sterilizati lama cu o flama dupa fiecare retezare, pentru a reduce riscul transmiterii bolilor virale. Din acest punct de vedere, ar fi poate folositor sa puneti accentul pe calitatea uneltelor utilizate. Uneltele traditionale japoneze cu siguranta nu sunt ieftine, dar sunt perfect adaptate cerintelor cultivarii bonsailor. Rezistati tentatiei de a folosi foarfeci de gradina obisnuite sau oricare alte unelte. Veti reusi numai sa riscati ruinarea completa a pomului dvs.

4.Taierile pentru intretinere

Sunt cel putin la fel de importante ca si taierile de formare, in termeni generali, taierea pentru ingrijire sau intretinere este destinata restrangerii cresterii neregulate rezultate ca urmare a dezvoltarii naturale a pomului. Intentia este de a promova armonia dintre trunchi si ramuri, ceea ce este esential pentru a obtine un bonsai valoros.

Taierea pentru ingrijire si intretinere este repetata pe tot parcursul perioadei de crestere pentru a reduce numarul ramurilor noi.

 

 

5.Desmugurirea

Acest tip de retezare este numai pentru foioase. Ciupiti mugurii cu unghiile cand incep sa creasca prima data. Aceasta se face in mod normal la inceputul primaverii, de altfel putand fi facuta de mai multe ori in timpul anului la cativa pomi (de exemplu ulm, artar, carpen). Cand aceasta se face in mod repetat se produc frunze mai mici. Pomul poate fi afectat intr- un anumit grad si de aceea trebuie hranit cu regularitate cu cantitati mici de substante fertilizante.

6.Ajustarea frunzelor

Aceasta se refera in principal la pomii bogat infrunziti, cum ar fi castanii si stejarii. Taiati frunzele la jumatate, primavara tarziu. Frunzele taiate astfel vor cadea si vor fi inlocuite cu frunze mai mici in timpul verii. Pomii foiosi cu frunze mici pot avea frunzele complet indepartate (taiere dura , operatia fiind repetata de cateva ori in sezonul de crestere. Aceasta este o practica radicala care trebuie sa fie facuta daca pomul este cu adevarat sanatos si viguros.

7.Taierea sau ciupirea lastarilor

Este cea mai importanta operatie de intretinere a bon- saiului, calitatea frunzisului pomului depinzand in mare masura de aceasta. Ciupirea ajuta la pastrarea formei prin inhibarea cresterii naturale. Metoda poate sa difere de la o specie la alta, in functie de natura pomului - conifer sau foios.

8.Ciupirea foioaselor

Periodicitatea acestei operatii depinde de ritmul de crestere al pomului. Pentru un artar, ea se va repeta de mai multe ori pe sezon, in timp ce un gherghin poate necesita ciupirea doar de doua ori, vara devreme si toamna devreme.

Tehnica este aproximativ similara pentru toate speciile. Ea consta in ciupirea lastarilor deasupra unei legaturi de frunze, lasand intotdeauna o pereche de frunze pe ramura.



 

Aceasta operatie va permite ramurii sa se ramifice si in acelasi timp va impiedica dezvoltarea puternica a noilor frunze.

Trebuie precizat ca pomii infloriti sau cu fructe nu trebuie sa fie taiati (ciupiti) pana nu se termina inflorirea sau formarea fructelor. Adunati intotdeauna frunzele pe care le-ati taiat. Daca le lasati cazute in jurul pomului, planta va arata neingrijita, iar frunzele descompuse vor pastra solul umed si vor favoriza infectarea cu boli ce vor necesita tratarea cu fungicide Pentru aceasta puteti folosi un pamatuf sau o pensula cu par moale.

9.Ciupirea coniferelor

In timp ce motivele pentru care se face aceasta operatie sunt aceleasi ca la foioase, tehnica este considerabil diferita, in primul rand aceasta se face doar o data pe an, in general la mijlocul primaverii, cand tinerele ramuri incep sa inmugureasca. In cele mai multe cazuri este suficient sa indepartati un mugur din trei cu degetele. Faceti aceasta prin tragere usoara si mugurele trebuie sa se indeparteze usor. Nu utilizati foarfece, pentru a nu taia varfurile celor ramase, care ar putea sa se ingalbeneasca cateva saptamani mai tarziu. in timp ce mugurele de pin trebuie doar usor tras mugurii de molid este necesar sa fie rasuciti, indoiti, spre deosebire de celelalte conifere. Ienuparul trebuie sa fie ciupit exact de-a lungul sezonului de crestere, care dureaza de la mijlocul primaverii pana la mijlocul toamnei.

10.Insarmarea

Acesta este probabil cel mai caracteristic aspect al artei bon-saiului, cel putin pentru un incepator. Necesitatea aplicarii acestei tehnici a aparut din nevoia de a modifica aranjamentul natural al ramurilor in sensul de a le incuraja sa creasca in unul din stilurile clasice specifice bonsailor.

 

 


a. Echipamentul

Elementul esential este sarma de cupru sau alama, ocazional sarma de otel, de diferite diametre. Mai este necesar si un cleste cu falci scurte si manere lungi si plate, precum si un cleste de taiat sarma. Desi nu este o componenta stricta a echipamentului pentru insarmare, clama sau „dispozitivul pentru rasucirea sau tragerea trunchiului' va permite sa incovoiati trunchiul sau ramurile mari spre forma ceruta.

b. Tehnica

Aceasta consta in infasurarea, in lungime, a sarmei din metal spiralate in jurul trunchiului sau ramurii, lucrand incepand din partea de jos. Aceasta infasurare restrictiva va va permite sa obtineti forma dorita. Sarma nu trebuie sa fie prea stransa, astfel incat sa impiedice curgerea sevei si eventual sa produca strangularea pomului. Prezenta tehnica de formare a bonsailor a fost dezvoltata relativ recent, dar este universal adoptata. Totusi, trebuie sa aveti grija ca sarma sa nu marcheze coaja sau sa se intipareasca in pom. Din acest motiv, ea trebuie sa fie regulat indepartata si rebobinata.

 

Legarea cu sarma a crengilor si a trunchiului, pentru a fi modelate. La inceut vor fi legate toate crengile.

Sarma va fi legata la un unghi de 4 o

 

Coniferele se insarmeaza la sfarsitul perioadei de stagnare, de obicei spre sfarsitul iernii. Prin contrast, foioasele trebuie insarmate primavara. La conifere, insarmarea trebuie sa


 

fie lasata timp de 5-6 luni, iar la foioase timp de 8-10 luni, desi nu exista reguli fixe. Urmariti tot timpul bonsaiul insarmat si indepartati orice sarma care are tendinta sa marcheze lemnul.

 

pentru indepartarea Crengilor aflate prea aproape unele de altele

Puteti folosi sarma

de 5-6 mm

 

Insarmarea este una dintre tehnicile specifice bonsaiului si nu o parte a esteticii bonsaiului, asa cum multi ar putea sa gandeasca. Pomii nu trebuie sa fie pastrati permanent insarmati. Insarmarea este mai mult o metoda aspra de formare a bonsaiului, considerata de unii ca fiind in contradictie cu spiritul bonsaiului. Ea trebuie sa fie practicata cu cumpatare si numai atunci cand este absolut necesara Daca ati uitat din neatentie o sarma si aceasta s-a uicastrat in lemn, nu incercati sa o indepartati si astfel sa faceti mai mult rau decat bine. Taiati simplu cu lemn cu tot.

 

 

Ingrijirea bonsaiului

Bonsaiul nu este numai un alt soi de planta de interior sau balcon. Este o fiinta care cere o atentie repetata si constanta. Acesta este pretul pe care trebuie sa-1 platiti pentru a mentine aceste magnifice plante.

1.Transplantarea in alte vase

Amestecul de pamant. Un amestec de buna calitate este esential atat timp cat are un efect direct asupra sanatatii pomului. Opiniile in ceea ce priveste compozitia sunt impartite, dar, ca regula generala, un bonsai va creste viguros intr-un amestec facut din parti egale de pamant gras, de buna calitate, turba si nisip. Unele plante, ca rhododen-dronii sau azaleele, au nevoie de un mediu acid de crestere. Expertii sunt in general de acord ca amestecul ideal difera de la foioase la conifere si pomi flori-coli. Este important sa se mentina amestecul in care planta se dezvolta, asa ca trebuie sa va interesati la producator despre aceasta cand va cumparati bonsaiul.

Amestecul trebuie sa fie intotdeauna cernut pentru a elimina orice risc de vatamare a radacinilor.

Spre deosebire de o planta normala de interior sau balcon, bonsaiul are nevoie de un vas in perfecta armonie cu marimea si stilul acestuia. Sa ne amintim ca in limba japoneza cuvantul bonsai inseamna „pom in tava'. Ignorati aceasta pe riscul dumneavoastra: puteti incheia cu o catastrofa estetica si un bonsai distrus.

Exista posibilitatea de a obtine aceste vase de la furnizori specializati. Vasele plate sunt cele mai potrivite pentru pomii care obisnuiesc sa se intinda sau sa se tarasca.

2.Pregatirea vasului

 

 

Vasele usor adancite se recomanda pentru pomii drepti, iar vasele adanci pentru plantele inalte, subtiri sau in cascada.

Aranjamentele sub forma de padure sau padurice sunt mai atractive daca sunt dispuse in tavi foarte plate sau pur si simplu pe dale de piatra decorate cu cateva roci.

Vasele pentru bonsai au gauri largi, prin care poate fi drenat excesul de apa provenit de la udarile frecvente, pentru a evita astfel putrezirea radacinii. Nu acoperiti aceste gauri cu o piatra cu pamant sau cu o bucata de vas. Folositi o sita din plastic

(care nu va rugini sau nu va putrezi), fixata in locul respectiv cu sarma izolata cu plastic, indoita si scoasa in afara tavii. in acest fel, nimic din amestecul cernut nu se va scurge in afara chiar si dupa o udare abundenta. Sita din plastic are, de asemenea, avantajul de a opri vizitatorii nedoriti, cum ar fi paduchele de lemn, provenind din ghivece. Se poate folosi plasa rigida din material plastic existenta in comert si care se foloseste in constructii.

Imbatranirea artificiala a bonsaiului

Este visul oricarui pasionat de a poseda un exemplar foarte batran, fructul muncii catorva generatii. Dar varsta aparenta a unui bonsai nu este intotdeauna rezultatul trecerii anilor: exista o varietate de tehnici simple pe care le puteti folosi pentru a imbatrani artificial bonsaii dvs. Tehnica principala de imbatranire este cunoscuta sub numele de „jin', prin care se va da trunchiului unei parti din acesta sau unei ramuri aspectul de lemn mort rasucit si plesuvit de trecerea timpului.

 

 


Tehnica presupune cojirea (jupuirea) unei fasii de coaja cu ajutorul unui scalpel special sau al unui cutit de altoire foarte bine ascutit. Urmeaza apoi frecarea lemnului cu un smirghel foarte fin pana cand se obtine o suprafata bine slefuita, si tratarea cu acid citric diluat sau cu solutie de curatare. Acest tratament va produce ingalbenirea rapida a lemnului, dandu-i un aspect batranicios. Este o tehnica potrivita in mod special pentru conifere (ienuperi, tisa, brazi, pini, molizi, cedri), care capata un aspect de pomi venerabili, parca „batuti de vant si stropiti de mare'. La majoritatea coniferelor, daca sunt indepartate toate acele de pe ramuri, aceste ramuri vor muri si coaja va cadea de la sine, natural. Foioasele, cu exceptia stejarilor, rareori se vor supune practicii

„jin'.

4.Mutarea din vasul propriu

Cand planta depaseste dimensiunile vasului din cauza cresterii radacinilor, devine necesar sa schimbati vasul.

Pentru a muta bonsaiul din vasul sau stopati udarea pana cand amestecul este relativ uscat, dar in acelasi timp asigurati-va ca planta nu sufera. Apoi ridicati incet bonsaiul de trunchi; daca amestecul este uscat, planta trebuie sa iasa destul de usor.

 

 

5.Taierea radacinii

Taierea radacinilor conduce direct la micsorarea

(miniaturizarea) pomului. Pe de alta parte, ea ajuta si la intinerirea pomului, prin aducerea radacinilor de hranire un pic mai aproape de trunchi.

Incepeti prin a indeparta mare parte din pamantul aflat in ghemul de radacini batrane, prin razuirea blanda cu ajutorul unei greble speciale pentru bonsai. Aceasta grebla, ce poate fi inlocuita cu o furculita cu varfurile indoite, ajuta si la descalcirea radacinilor. Operatia trebuie facuta cat mai bland posibil, evitand vatamarea radacinilor (in special a celor mari). Luati o foarfeca si taiati radacinile aproximativ la jumatate din lungimea lor. indepartati complet orice radacini ce nu par sanatoase sau care au fost vatamate atunci cand a avut loc

„pieptanarea' Pomul dvs. este acum gata pentru mutare. Taierea radacinii este o proba pentru bonsai. De aceea

este vital ca aceasta operatie sa se faca la inceputul primaverii, cand pomul este in plina vigoare. Udati abundent dupa mutare,apoi pastrati indeajuns de uscat pana cand pomul se restabileste.

6.Transplantarea propriu-zisa

 

 


Dupa ce ati pregatit tava asa cum s-a descris, intindeti un strat de drenaj din pietricele pe fund. Amestecul trebuie cernut de mai multe ori, cu materialul grosolan plasat peste stratul de drenaj, urmat de straturi succesive de amestec, cu cel mai fin strat deasupra. Apoi plantati bonsaiul si adaugati pamant foarte fin Daca este destul de uscat, pamantul foarte fin va trece printre radacini pana

dedesubt. Incercati sa mentineti in locul respectiv masa de radacini a pomului cu ajutorul unei sarme metalice trecute peste baza si prin orificiile de drenaj. Aceasta este o metoda eficienta si invizibila. Nu uitati sa indepartati sarma atunci cand pomul s-a inradacinat.

Se poate, de asemenea, acoperi pamantul cu un strat de muschi care este decorativ si serveste si la pastrarea solului umed dupa fiecare udare. Udarea trebuie sa fie facuta incet, continuand pana cand excesul de apa incepe sa curga prin gaurile de drenaj. Pentru a preveni deshidratarea prea rapida prin evaporare, puneti bonsaiul intr-un loc adapostit de vant si



 

soare, timp de cateva saptamani. El ar trebui sa inceapa sa creasca imediat, invingand socul de a fi mutat. Niciodata nu. uitati ca mutarea este intotdeauna traumatizanta pentru planta si actionati in consecinta.

7.Udarea

Un pom care se dezvolta in mediul sau natural are nevoie de o cantitate considerabila de apa, pe care o obtine prin radacinile dezvoltate, care se intind adanc in pamant Un bonsai are cerinte similare, proportional cu marimea sa. Cu alte cuvinte, majoritatea bonsailor au nevoie de udari frecvente si abundente, in special vara. Faptul ca multi bonsai sunt pastrati afara si expusi la ploaie nu inseamna ca se poate renunta la udare.

Ca si ceilalti pomi, bonsaii au nevoie de apa proaspata, fara elemente toxice. Bineinteles ca cea mai buna apa este apa de ploaie, chiar daca in orase aceasta poate fi poluata. Solutia ideala ar fi sa colectati apa de ploaie intr un vas, dar aceasta nu este intotdeauna o varianta practica.

Apa de izvor este de asemenea potrivita, cu conditia sa nu fie prea dura (de exemplu cal-caroasa), caz in care trebuie sa se foloseasca echipament de dedu-rificare a apei. Apa de la robinet ar trebui sa fie folosita numai daca ea este relativ libera de chimicalele folosite in procesul de purificare. Pericolul principal este clorul, care este foarte toxic pentru plante.

Orice apa veti folosi - in mod special daca este de izvor - asigurati-va ca nu este prea rece, ori altfel ii veti produce plantei un soc. Este o idee buna sa umpleti vasul cu care udati cu cateva ore inainte de folosire, astfel ca apa sa se poata incalzi pana la temperatura mediului ambiant.

8.Hranirea

Pe langa faptul ca preiau apa din sol, radacinile absorb de asemenea substantele nutritive necesare hranirii plantei.



 

Este mai mult decat evident ca o cantitate mica de amestec aflata in vasul unui bonsai este incapabila sa contina destule substante nutritive pentru a asigura dezvoltarea si supravietuirea plantei. De aici rezulta ca hranirea regulata cu fertilizator este vitala

Ce fertilizator folositi

Traditia bonsaiului nu este de acord cu folosirea fertilizatorilor sintetici, in special fertilizatorii lichizi si pudrele de minerale de baza. in afara de inlaturarea lor ca „moderne', trebuie subliniat ca pomii bonsai obtin mai multe beneficii de la un fertilizator cu actiune lenta, adica de la un fertilizator organic cu o rata de descompunere lenta. Un fertilizator ideal pentru bonsai contine aproximativ 50% nitrati, 30% fosfati si

20% carbonat de potasiu. Mai poate fi bazat pe faina de oase, faina de peste, pudra de coarne sau sange deshidratat. Acesta poate fi introdus sub forma de pudra si imprastiat pe suprafata solului care se grebleaza sau sub forma de tablete, care sunt simplu plasate pe suprafata si absorbite prin actiunea capilara.

Preferinta traditionala este pentru tablete, dar acestea nu pot fi folosite daca suprafata solului este acoperita de muschi, pe care tabletele il pot „arde' .(ofili).

Nu exista o singura regula pentru fertilizare. Se aseamana putin cu udarea, ca frecventa si cantitate, depinzand in intregime de speciile de plante si de marimea vasului.

Trebuie sa aveti mereu in minte faptul ca prea mult fertilizator dauneaza mai mult decat prea putin fertilizator. Fertilizatorii nu sunt destinati sa faca bonsaii sa creasca, ci sa le asigure supravietuirea. Prea mult fertilizator poate contracara efortul de miniaturizare a pomului, ba chiar ar putea sa „arda' radacinile si sa conduca la moartea plantei

Hraniti plantele in timpul sezonului de crestere, aceasta insemnand din primavara pana-n toamna. Nu dati pomilor



 

fructiferi si cu flori nici un fel de fertilizator decat dupa ce acestia au inflorit. Pentru foioase continuati fertilizarea pana cand cad frunzele; coniferele nu se mai fertilizeaza dupa mijlocul toamnei. Daca folositi fertilizator-pudra, 2 doze (2 lingurite) pe luna ar trebui sa fie suficiente.

Daca fertilizati cu tablete, asteptati pana cand acestea se dizolva complet inainte de a le inlocui si nu puneti tablete noi in aceleasi locuri ca cele dinainte, intotdeauna plasati tabletele cam la jumatatea distantei dintre marginea vasului si trunchi. Asigurati-va, oricum, ca ele sunt putin mai aproape de trunchi ca sa nu poata dauna radacinilor. Nu necajiti pomul cu hranirea in timpul iernii, cand radacinile absorb foarte putine substante nutritive. Exista fertilizatori care se pot adauga in apa folosita pentru stropirea frunzisului. Oricum, intotdeauna fiti atent cu folosirea produselor din comert pentru ingrijirea plantelor de casa Unele produse, cum ar fi cele pentru lustruirea frunzelor, pot provoca vatamarea a numeroase tipuri de plante. Chiar daca sunt crescute cam in acelasi fel, ele au totusi nevoie de ingrijire diferita. In final, retineti ca bonsaii de interior nu trebuie sa fie fertilizati timp de trei luni dupa ce au fost transplantati.

Ca ingrasamant organic se foloseste, de obicei, pudra de coarne, care se aplica o singura data, primavara, numai bon- sailor de exterior.

Sanatatea bonsaiului

Bonsaii sunt pomi sensibili, cu nevoie de ingrijire, precizie la taiere, formare si transplantare mai mult decat oricare alte plante. Mediul foarte restrans in care trebuie sa traiasca ii face vulnerabili la boli si daunatori. Tratamentul preventiv ajuta, iar o privire permanenta si atenta va detecta orice infectie intr-un stadiu incipient.

 

 

Ca orice fiinta vie, bonsaiul poate suferi de diferite patologii ce se pot clasa in trei grupe:

Boli fiziologice: planta sufera de un dezechilibru alimentar (exces sau lipsa de apa, exces sau carenta de unul sau mai multe elemente minerale) sau luminos.

Boli produse de paraziti (insecte, paduchi, acarieni).

Boli criptogamice, bacteriene sau virale. In natura, planta lupta prin propriile sale mijloace, dar uneori parazitul antreneaza moartea vegetalului ceea ce in mod sigur contribuie la selectia naturala. Aceasta rezistenta naturala la paraziti permite plantei de a supravietui intr-un mediu bine precizat, unde parazitul nu se poate dezvolta din diverse motive (conditii de clima, vecinatatea unor plante repulsive pentru paraziti). in natura, fiecare parazit are dusmanul sau (de ex. buburuzele se hranesc cu purici).

Acest ansamblu de echilibre foarte complexe, unde fiecare traieste intre propriile sale limite si unde intreaga epidemie este oprita (infranta) printr-o aparare individuala, este distrus de om prin aceea ca el selectioneaza plantele pentru folosinta sa, creand imense populatii ale unei singure specii si de acelasi soi (asa cum este cazul unui lan de grau). Si mai grav inca e transportul plantelor de pe un continent pe altul sau, si mai simplu, al fructelor si al marfurilor. Parazitul insoteste intotdeauna gazda sa, gasind adesea conditii excelente de dezvoltare in tara de primire, unde lipseste dusmanul sau natural, dezvoltandu-se in toata splendoarea si creand adevarate ravagii.

Maladii fiziologice

Nu exista agent patogen exterior (insecta sau boala) care paraziteaza planta, dar pot exista una sau mai multe cauze fizice sau chimice la originea unei tulburari fiziologice a plantei (crestere proasta, decolorarea sau vestejirea foliajului).



 

Excesul de apa

Este cauza cea mai frecventa de distrugere a unei plante dintr-un vas. O lunga perioada ploioasa, un exces de udare, o umiditate a solului prea mare (gaura de drenaj infundata, de exemplu), un sol prea compact pot cauza moartea plantei prin asfixierea radacinilor. Primele simptome se traduc prin ingalbenirea frunzelor mai batrane. O udare excesiva, chiar temporara, poate fi, de asemenea cauza acestei deteriorari, si slabiciunea plantei este o usa deschisa bolilor si parazitilor.

Lipsa de apa

Uscaciunea cronica are intr-o prima faza efecte analoage, care se manifesta prin ingalbenirea frunzelor (o parte din radacini fiind uscate). Daca udarea e reluata la timp planta isi reface sistemul radicular si isi revine. Din contra, da.ca lipsa de apa persista, planta atinge stadiul de vestejire temporara, apoi stadiul de vestejire permanenta: planta moare de sete si nu mai este nimic de facut.

Carentele si excesele de elemente minerale

Carentele sau lipsa unor elemente minerale antreneaza dezechilibre de alimentare a plantei si se traduc prin accidente vegetative caracteristice. Volumul mic de pamant al vasului il expune pe acesta unor carente sigure, daca nu se aplica plantei un ingrasamant adecvat.

a) Carenta in fier impiedica formarea clorofilei. Frunzele se ingalbenesc, cu exceptia nervurilor, care raman verzi. Cresterea e oprita, planta se usuca („arde').

Adaugati fier sub forma de „chelate de fier' si, in cateva zile, planta va deveni iar verde.

b) Carente de azot (N), acid fosforic (P) si potasiu (K): sunt in general caracterizate printr-un foliaj (deschis) transparent, avand tendinta de ihgalbenire, in special pe marginea frunzelor.

 

 

Numai o alimentatie completa si echilibrata permite mentinerea unei plante in stare buna. Un ingrasamant bun trebuie sa contina cele trei elemente de baza: N, P, K sub o forma echilibrata, dar si oligoelemente in doze foarte mici

(magneziu, mangan, bor etc).

c)       Excesul de anumite elemente minerale. O crestere proasta si ingalbenirea pot fi, deasemenea, datorate excesului anumitor elemente minerale, in special a calcarului, care ridica pH-ul si blocheaza fixarea fierului.

Pentru a evita acest fenomen, alegeti cu grija amestecul de pamant in functie de nevoile specifice fiecarei plante. Excesul de ingrasaminte poate avea efecte identice - vestejirea rapida si adesea definitiva, daca nu se intervine rapid, prin spalarea cu lesie a pamantului prin scufundare.

d) Exces de soare, exces de umbra. Mai ales in perioadele foarte calde, soarele poate cauza veritabile arsuri, in special plantelor cu frunze mari. Acestea se decoloreaza se ingalbenesc, devin maro si sfarsesc prin a se arde complet sau prin a avea pete arse. Este nevoie de mare atentie cand o planta e scoasa in exterior dupa un sejur prelungit la umbra sau in sera. Planta trebuie obisnuita progresiv cu soarele, nu expusa brutal. O arsura de soare e fara remediu. Pe de alta parte, plantele care cer sa traiasca in plin soare se ofilesc la umbra, alungindu-se anormal si pierzandu si vigoarea. Trebuie respectata cu grija expunerea proprie fiecarei specii. Umbrirea

e ideala, fiind necesara pentru bonsai in plina vara, in conditiile climatului tarii noastre.

Parazitii animali

Paduchii

Se instaleaza de preferinta la extremitatile fragede ale tijelor si sug seva plantelor, provocand o debilitate si deformatii ale tijelor si frunzelor. Dar pot fi gasiti si pe



 

frunze si mai ales pe trunchiul arborilor. Cosenilele produc un suc dulce, care atrage furnicile si pe care se dezvolta ciuperci microscopice negre (care poarta numele de rugina frunzelor). Ele innegresc complet planta precum funinginea. Cosenilele- fainoase sunt foarte de temut, deoarece invadeaza o gradina foarte repede si sunt foarte dificil de combatut. La adapostul carapacelor lor de ceara deci etanse, ele sunt insensibile la tratamentele obisnuite.

Produsele sistemice sunt protectoare, dar trebuie intotdeauna insotite, in caz de atac, de un produs specific impotriva cosenilelor. Exista un insecticid uleios care formeaza un film, o pelicula toxica si care sufoca literalmente cosenilele sub scutul lor. Repetati tratamentul la un interval de

15 zile.

Alte insecte daunatoare

Aleurodele sau mustele albe merita a fi mentionate, caci atacurile lor, chiar daca sunt destul de rare, sunt foarte dificil de anihilat. Sunt niste musculite mici albe, mult mai mici decat paduchii si care se fixeaza in colonii numeroase pe frunze (afecteaza in special „fucsia'). Ele zboara in nor la foarte mica distanta in jurul plantei. Produsele sistemice permit lupta preventiva, dar in cazul unui atac trebuie sa se trateze plantele prin pulverizare sub frunze, unde se afla larvele.

Gargaritele mari gri-negre, sunt prevazute cu un cioc cu care rod de jur-imprejur frunzele, in timpul noptii, facand decupari rotunjite caracteristice. Larvele lor se dezvolta in sol. Acestea sunt mici viermi albi, identici cu larva de carabus si care ataca radacinile plantei, rozandu-le coaja. Daca planta se vestejeste, e deja prea tarziu. Nu mai e nimic de facut. Rare in oras, ele sunt insa din ce in ce mai frecvente in gradini, unde fac ravagii enorme.

 

 

Bonsaii nu sunt crutati si trebuie luate precautii, daca se diagnosticheaza un atac asupra foliajului. Insecticidele pe baza de lindane sunt destul de eficace.

Diferite specii de omizi, corespunzand la diferite specii de insecte, ataca foliajul. Ele sunt rareori in colonii importante si debarasarea de ele este posibila si prin suprimarea cu mana. Pinii sunt foarte adesea atacati de omizi, care rod acele si se inconjoara cu dejectiile lor. Tratamentele cu insecticide permit o protejare usoara.

Veteranul actual al Colectiei de la Gradina Botanica Brooklyn, din New York, este un Pinus parviflora (Pin alb japonez) care are in jur de 267 de ani si care a fost prelevat din natura, respectiv din Muntii Insulei Shikoku, din Japonia. El a fost importat de Statele Unite in 1964, de la Colectia Kyukaen Acum se afla amplasat intr-un vas rotund, glazurat, marmorat in albastru si maro, cu inaltimea de 175 mm. Magnificul bonsai masoara 950 mm in inaltime, iar coroana are dimensiunile de 750 x 700 mm. Cu ani in urma, un alt bonsai a fost veteranul acestei colectii, si anume un Juniperus chinensis - Sargentii, care avea in jur de 850 de ani si era cunoscut sub numele de „Fudo . Din pacate, el a murit incet, la scurt timp dupa integrarea sa in aceasta colectie, dar este si astazi expus, datorita trunchiului sau curbat gratios si a tinutei sale artistice, care parca vrea sa demonstreze ca adevarata

frumusete este eterna

 

Vase pentru bonsai

Multi experti considera ca rolul vasului pentru un bonsai este la fel de important ca al ramei pentru un pictor. Menirea lui este, ca si in cazul ramei, sa puna bonsaiul in lumina cea mai favorabila. Caracteristicile unui vas bun includ:

un bun sistem de drenaj;



 

un interior neglazurat;

forma si culoare care sa puna in valoare bonsaiul.

Dintre materialele potrivite pentru vase amintim ceramica, lemnul, ciment, portelan, toate acestea putand fi glazurate sau neglazurate.

De-a lungul anilor, a devenit traditional a selecta nuantele neutre de maro, gri si rosu pentru plantele mereu verzi in special si vasele mai colorate, in verde, albastru si alb pentru pomi foiosi. Este recunoscut si inca demult ca, de exemplu, pomii care infloresc arata foarte bine in vase albastre, verzi sau rosu-inchis. O exceptie fac pomii si arbustii cu flori rosii, care arata cel mai bine in vase albe. Dar toti arata foarte bine in vase maro natural glazurate sau neglazurate.

Pomii fructiferi arata bine in vase colorate, de exemplu cei cu fructe rosii in vase albe, iar cei cu fructe galbene sau portocalii in vase albastre. Dar revenim la acelasi maro de baza, intotdeauna corect. La fel si pomii foiosi care au frunze rosii, galbene sau portocalii.

Vasele negre intens glazurate sunt de asemenea de efect. in general, cu cat bonsaiul este mai matur cu atat vasul este mai simplu, iar cu cat bonsaiul este mai delicat, cu atat vasul trebuie sa fie mai deschis, mai luminos.

Este de asemenea important ca relatia dintre marimea pomului si a vasului sa fie in armonie cu forma si greutatea bonsaiului.

Vasele pentru bonsai pot avea orice forma, de la patrata la rectangulara, de la rotunda la ovala, de la vase adanci pentru pomii in cascada, la cele rotunde sau patrate.

 

Uneltele si materialul

Pentru a putea lucra comod si ordonat, exista un intreg sortiment de unelte necesare. Uneltele substituiente ieftine nu



 

numai ca ingreuneaza munca, dar au si rezultate proaste. in magazinele specializate exista, intotdeauna, unelte si accesorii de calitate. Uneltele bune nu sunt ieftine dar asigura servicii de calitate si sunt durabile. O trusa buna contine urmatoarele instrumente:

o foarfeca ingusta pentru Bonsai

-- o foarfeca lata

-- un cleste concav

-- un cleste Jin

-- o penseta

-- o pensula sau o perie pentru Bonsai

-- un cleste pentru sarma

-- o grebla pentru radacini

-- lopeti (de 3 dimensiuni)

o mistrie din alama sau din otel

un mic fierastrau mobil

-- un cutit pentru sculptat lemnul

o stropitoare cu gatul lung si 'dusul' fin

Pentru un incepator, cu mai putina pricepere, numai foarfeca pentru Bonsai este indispensabila.

Mai este nevoie de urmatoarele materiale:

diverse feluri de pamant pentru Bonsai

-- sarma de diverse grosimi pentru Bonsai

plase de plastic

-- ingrasaminte pentru Bonsai

-- ceara speciala pentru altoire

-- o mica colectie de vase pentru Bonsai.

 

Ingrijirea uneltelor

Pentru a prelungi durabilitatea uneltelor, este necesara o buna intretinere a lor. Uneltele, mai ales foarfecele si clestii trebuie curatate de rasina, murdarie si resturi de plante. Rasina



 

intarita trebuie indepartata iar suprafetele taioase vor fi curatate cu ulei pentru masina de cusut. Daca foarfecele si clestii nu sunt folosite mult timp, se ung cu ulei si se freaca insistent iar apoi se invelesc intr-o carpa uscata de lana si se pastreaza intr-un spatiu uscat. Din cand in cand, foarfecele, clestii si cutitele vor fi ascutite ca o piatra fina de polizor.

In comert se gasesc unelte inoxidabile, de cateva ori mai scumpe decat cele normale. Sunt preferabile pentru cine lucreaza in aer liber.

Pamantul de Bonsai si ingrasamintele trebuie depozitate intr-un loc uscat. Pamantul ud si ingrasamintele bulgari si pulbere se altereaza din cauza umezelii. Vasele de Bonsai trebuie trebuie intoarse daca sunt pastrate in aer liber.

 

BONSAI DIN ARBORI AUTOHTONI

Jugastrul, Acer campestra

Foarte raspandit in Europa Centrala, in Germania poate fi intalnit pe marginea strazilor, in gardurile vii si in diverse alte locuri. Coloritul sau de toamna,galben-portocaliu,este foarte frumos. Dintre foioase, jugastrul este cel mai potrivit pentru Bonsai.

Jugastrul poate fi modelat in toate formele cu dimensiuni cuprinse intre 10 cm si 1 m. Se obtin frunze mici asezand plantele la soare. Jugastrii sunt oferiti de crescatoriile bune. Fireste, materialul vegetal este putin prea tare. Ideal este ca radacina sa aiba aproximativ grosimea degetului mare, plantelor tinere sa li se poate forma foarte bine tulpina.

Pamantul: Jugastrul este un arbore fara pretentii. Toate amestecurile de sol pot fi folosite. Pentru plantele tinere se foloseste un pamant mai usor pentru cele mature se foloseste unul mai greu in care se amesteca mai mult nisip si lut.

 

 

Hranirea: Toate ingrasamintele pentru Bonsai pot fi folosite cu succes. Hranirea se efectueaza din aprilie cu ingrasaminte lichide. Dupa 4 saptamani, hranirea se va face cu ingrasaminte sub forma de pulbere sau bulgari. Se foloseste lingura de pulbere la un vas de 10 x 12 cm (lunar, pana in august). ingrasamintele vor fi asezate in gramajoare mici si la urmatoarea hranire, vor fi puse in alt loc.

Iernatul: Nu este necesara o anumita protectie. Iernatul sub o folie sau sticla ofera destula protectie.

Plantele mici trebuie acoperite cu pamant afanat, nisip, turba sau frunzis. Stratul de iernat trebuie sa fie bine batatorit pentru ca nici un soarece sa nu muste din tulpina.

Legarea cu sarma: Jugastrii cresc forte incarligat si coltunasii trebuie, de aceea, sa fie legati pentru a obtine o forma armonioasa. Planta va fi legata in primaverile timpurii si dezlegata incepand din vara pana in iarna. Sarma ramane 3-5 luni pe planta. in cazul lastarilor tineri, in cateva saptamani sarma se poate incastra adanc si trebuie inlaturata. La unii lastari, legarea cu sarma nu mai este necesara Toamna, sarma de pe ramurile groase poate fi indepartata si, la nevoie, in primavara urmatoare, se va trece la o noua legare cu sarma, in special la crengile care trebuie corectate.

Taierea crengilor: Se va face tot anul, de preferinta, insa in perioada ianuarie-martie cand planta nu are seva care sa se scurga prin rani. in plus, planta inca desfrunzita poate fi taiata mai usor. Lastarii subtiri care se formeaza vara pot fi imediat taiati pentru a i se da plantei forma dorita. Locul taieturii va fi uns cu ceara sau balsam.

Taierea frunzelor: La jugastru nu se va face in fiecare an taierea frunzelor. Aceasta inseamna ca planta nu este disponibila in fiecare an pentru a fi expusa. De aceea, se va face o planificare a operatiunilor pe mai multi ani.



 

Locul de amplasare: Jugastrii de dimensiuni mici pot fi adesea intalniti in paduri luminoase si in parcuri si suporta umbra destul de bine.

Ca Bonsai, Jugastrii trebuie, insa, sa aiba mult soare pentru ca frunzele sa nu fie prea mai iar coditele sa nu creasca prea lung. Daca Bonsaii sunt plasati in penumbra este bine ca planta sa fie intoarsa din cand in cand pentru ca frunzele sa nu creasca unilateral.

Transferul: ca toate foioasele, si jugastrii vor fi transferati o data la 2 pana la 4 ori, in functie de varsta plantei. Anotimpul corect este primavara, din martie pana la sfarsitul lui aprilie. in acest anotimp jugastrii suporta taierea masiva a radacinii.

Forme de stil: Jugastrii pot fi modelati in toate formele de stil, de la forme elegante la forme dinamice sau bizare. Formele de cascada pun, insa, probleme. Mai sunt posibile si semicascadele, dar crengile inferioare se usuca. Marimea este cuprinsa intre 10 cm (Bonsaii in grupe) si 60-80 cm (Bonsaii solitari).

Jugastrii mari sunt, insa, foarte rari. Cei gasiti in natura au atatea defecte incat e mai bine sa renuntati. Jugastrii pot fi taiati cu abilitate, asa incat din acestia se pot obtine Bonsai valorosi.

Artarul de stanca, Acer mospessulanum

Ca si jugastrul, acest soi de artar cu frunze mici este foarte potrivit pentru Bonsai. in Germania, el este foarte rar. Artarul de stanca provine din sud-estul Frantei unde se intalneste adesea in tinuturi stancoase. Acest soi creste stufos. Rareori copacii depasesc m. Artarul de stanca nu atinge, in natura, o varsta prea inaintata, dar, totusi este potrivita pentru Bonsai, si, cu o ingrijire buna este posibila atingerea unei varste si mai inaintate. Taierea frunzelor nu trebuie sa fie



 

exagerata. Pamantul nu trebuie sa fie prea ud si sa contina prea mult humus. Vasele nu trebuie sa fie prea plate, lucru valabil pentru toti artarii.

Pamantul: Se poate folosi pamant pentru Bonsai existent in comert, amestecat cu 50-80% argila granulata arsa (cu granulatia de 3-5 mm). La plantele tinere se foloseste un amestec care contine mai mult humus. La plantele in varsta se foloseste mai multa argila arsa sau nisip cu granulatie mare. Lutul japonez poate fi folosit cand este amestecata si putina turba si drenajul este asigurat de un strat de pietris

Hranirea: Pot fi folosite toate ingrasamintele organice pentru Bonsai. Hranirea se face din aprilie pana la sfarsitul lui august in portii mici, o lingurita la fiecare cm pe suprafata pamantului de Bonsai. ingrasaminte sub forma de bulgari: un bulgar la fiecare 10 cm. Hranirea optima se face din doua in doua saptamani.

Iernatul: Nu este necesara nici o protectie suplimentara in afara de paza contra rozatoarelor. in iernile grele, soarecii rod cu placere scoarta artarilor.

Legarea cu sarma: Este suficient ca aceasta sa se faca din martie pana in august. Legarea se va face cat mai repede, chiar din iarna (februarie, martie) pe cat posibil chiar o legare dubla. Din iunie sarma trebuie controlata pentru ca sa nu se incastreze.

Taierea crengilor: Se va face cel mai bine in perioada de calm a plantei, in ianuarie sau februarie.

Taierea formatoare: De la inceputul lui iunie pana la sfarsitul lui august, la nevoie.

Taierea frunzelor: Se va face o data la 2-3 ani. Frunzele sunt taiate pana la codita. Coditele raman.

 

 

Locul amplasarii: Vara in plin soare sau intr-un loc putin umbrit. Daca este prea multa umbra, planta creste unilateral si coditele frunzelor sunt prea lungi si frunzele prea mari.

Transferul: Plantele tinere sunt transferate o data la

ani. Cele mai in varsta o data la 4 ani.

Artarul de Virginia, Acer negundo

Artarii de Virginia sunt rari la noi. Si crescatoriile dispun rareori de un asemenea material. in parcuri si gradini sunt cultivate ca plante decorative cu frunze alb-verzi cu modele. Majoritatea formelor au trunchiuri multiple. Coloritul de toamna depinde foarte mult de locul de amplasare. Un loc umbros da plantei, toamna, frumoasa culoare galben luminoasa.

Pamantul: in natura, artarii de Virginia prefera un sol racoros continand humus si necesita, ca Bonsai, un amestec compus din o parte lut, o parte nisip, o parte compost. La plantele mai in varsta, cantitatea de lut trebuie sporita: un lut mai permeabil, cel mai bun fiind Akadama. Plantat in vase plata, stratul de drenaj trebuie sa fie de 1 cm. in vase foarte plate, artarii de Virginia trebuie umbriti pentru ca stratul subtire de pamant nu trebuie sa se usuce prea repede.

Hranire: Vor fi folosite ingrasaminte pentru Bonsai, dar in cantitate mica pentru a nu duce la cresterea exagerata a coroanei. Se administreaza putine ingrasaminte pentru a tine cresterea sub control si pentru ca sa nu moara ramuri izolate, ceea ce se intampla adesea.

Iernatul: Artarii de Virginia vor fi protejati sub folie sau sticla. in cazul vaselor inalte nu este necesara o protectie suplimentara. in vase mai plate (3-6 cm), radacina trebuie ingropata in pamant, frunzis sau nisip. Iarna , planta va fi ferita de inghet daca radacinile au fost vatamate in timpul verii.

 

 

Legarea cu sarma: Lemnul foarte tare al artarului de Virginia il face foarte greu de modelat, fara a-1 rupe. De aceea, se recomanda sa fie legate numai ramurile care sunt, de felul lor, indoite. Acestea sunt crengi de 1 pana la 2 ani care vor fi formate cu sarma cu un invelis de hartie. in noiembrie artarul poate fi cel mai bine indoit. Crengile trebuie indoite cu delicatete.

Radacinile externe nu sunt posibile

Taierea crengilor: Iarna, crengile pot fi taiate fara ca din planta sa iasa prea multa seva. Locurile taieturii trebuie imediat acoperite pentru ca planta sa nu sufere.

Vara, in perioada de crestere - adesea cresc numai crengi in partea de sus - acestea trebuie inlaturate pentru ca planta sa fie mai deasa si infrunzita in zonele inferioare.

Taierea formatoare: Ca si la castani si la artari, frunzele depasesc adesea, linia propusa. De aceea, frunzele trebuie constant taiate. Lujerii mai trebuie legati si taiati toata vara.

Taierea frunzelor: La artarul de Virginia taierea frunzelor nu se va face prea devreme, deoarece, in caz contrar, frunzele vor creste destul de mari. Perioada optima pentru aceasta operatie este sfarsitul lui iunie inceputul lui iulie. La plantele tinere, taierea se efectueaza din 2 in 2 ani, iar la cele mai in varsta o data la 3 ani.

Locul de amplasare: Din cauza frunzelor mari si a coditelor lor lungi artarii se vor plasa in locuri insorite. Plantele tinere din vasele mici vor fi asezate la umbra.

Transferul si dezgroparea: in natura, planta poate fi dezgropata din martie pana la sfarsitul lui aprilie. Transferul se va face din februarie pana in aprilie si din octombrie pana in noiembrie. in cazul unei taieri radicale a radacinii, planta va fi pusa in ghiveci in primavara.

 

 

46

 

Hranire: Toate ingrasamintele pentru Bonsai existente in comert pot fi folosite. ingrasamintele sub forma lichida, de pulberi sau bulgari au o alcatuire diferita, dar ele vor fi folosite in functie de schimbarea produsului. Hranirea se va face din mai pana in septembrie astfel: o lingurita de ingrasamant sub forma de pulbere pe suprafata solului, din 10 in 10 cm. La inceputul iernii, resturile de ingrasaminte ramase pe sol trebuie indepartate.

Iernatul: Bonsaii de artar sunt foarte rezistenti la rigorile iernii si pot ierna in aer liber daca se tine cont de urmatoarele: Bonsai-ul este scos din vas si ingropat intr-un loc umbrit, de preferat sub un copac sau un tufis. Suprafata pamantului poate fi acoperita cu putin frunzis sau crengute de molid.

Legarea cu sarma: Artarul va fi legat din noiembrie pana in aprilie. Sarma va ramane pe planta pana vara. in cazul ramurilor mai tinere, sarma se incastreaza in cursul verii si, de aceea, va fi inlaturata. Dupa cateva luni, se poate lega din nou. Pe trunchi si pe bifurcatia sa, sarma nu trebuie, in nici un caz, sa se incastreze.

Taierea ramurilor: Artarul va fi taiat cand plantele sunt in perioada de odihna (din ianuarie pana in martie). Crengile mici pot fi taiate tot anul. Locurile taieturilor de peste 3 mm diametru trebuie unse cu ceara sau cu balsam ca sa nu putrezeasca.

Taierea formatoare: Se efectueaza iarna, cand planta nu are frunze si poate fi formata mai usor. in cursul primaverii si verii cand planta creste se va efectua o noua ajustare.

Taierea frunzelor: Pentru a obtine un artar frumos, trebuie sa se efectueze taierea frunzelor. Aceasta va avea loc anual, de la mijlocul pana la sfarsitul lunii iunie. Se taie toate frunzele si se lasa doar coditele. Dupa cateva saptamani apar frunze noi care sunt de doua ori mai mici decat cele vechi.



 

Locul de amplasare: Vara, artarii au nevoie de un loc luminos, insorit pentru ca frunzele sa nu creasca prea mari. Daca planta sta intr-un loc insorit pe o singura parte, langa un perete sau un copac, trebuie intors din cand in cand pentru a nu creste inegal. Un loc putin inaltat cu 50-120 cm de la pamant da plantei ocazia de a fi luminata suplimentar.

Transferul: O data la 2 pana la 4 ani, Bonsaii de artar vor fi transferati in vase care sa aiba cel putin 5 cm inaltime. Perioada de transfer este din februarie pana la sfarsitul lui aprilie.

Formele de stil: Varietatea formelor posibile pentru Bonsaii de artar nu este prea mare. Formele recomandabile sunt grupele de 3 sau 5 forma dreapta, de matura, sau inclinata. Artarii cresc foarte mari. Copaceii nu vor fi mai mici de 60 cm. Marimea ideala este de 80-140 cm.

Paltinul, Acer pseudoplatanus

in Alpi se pot gasi paltini vigurosi. Acesti arbori se mai intalnesc si in parcuri si pe marginea strazilor. Este interesanta scoarta descuamata care, la maturitate, capata o structura frumoasa. infloreste primavara, cand frunzele sunt de un verde proaspat. Paltinii au toamna un colorit variat, de la galben la rosu portocaliu.

Ca Bonsai, paltinii sunt destul de grosieri, cu frunze mari si lastari puternici. Trebuie, de aceea, sa se adopte masuri mai energice. La 80 cm Bonsaii sunt deja armoniosi. Frunzele putine si mari sunt reduse prin taiere, in luna iunie.

Pamantul: Toate pamanturile obisnuite pentru Bonsai pot fi folosite. Pentru plantele mari si mai in varsta se foloseste un lut permeabil (Akadama). Pentru plantele tinere se pune mai multa turba in acest sol.

Hranirea: ingrasamintele organice pentru Bonsai, sub forma lichida, de bulgari sau de pulbere se folosesc lunar din



 

aprilie pana in august. Vara se va proceda la taierea frunzelor, iar prima hranire se va face cu ingrasaminte lichide. Ca urmare, frunzele sunt mai stimulate, iar taierea poate fi facuta din doua in doua saptamani

Iernatul: Bonsaii de paltin nu sunt foarte robusti. Ei nu pot fi expusi, iarna, in aer liber, ci trebuie acoperiti cu folie sau sticla. Este potrivit si un spatiu mai rece cu un aer putin umed. Legarea cu sarma: Aceasta operatie nu este simpla in

cazul paltinului din cauza scoartei groase si pline de miez in care sarma se incastreaza repede. Planta va fi legata prin februarie sau martie cu sarma moale de aluminiu. Primavara si vara trebuie sa fim atenti ca sarma sa nu se incastreze. Daca apare acest pericol sarma trebuie inlaturata. Toamna sarma va fi complet indepartata si, in anul urmator, vor fi legate din nou crengile care necesita acest lucru.

Taierea crengilor: De la sfarsitul lui februarie pana la sfarsitul lui martie se vor elimina sau scurta crengile groase.

Locul taieturii va fi uns cu balsam sau chit special. Ramurile fine, filigranate, pot fi taiate tot anul.

Taierea formatoare: Din mai pana in septembrie, lujerii noi pot fi taiati pentru a da plantei forma dorita. Astfel, crengile se indesesc.

Taierea frunzelor: Frunzele paltinului sunt relativ mari pentru Bonsai, de aceea taierea frunzelor este necesara. Fireste, taierea se va face o data la 2-3 ani si nu in fiecare an.

Locul de amplasare: Trebuie sa fie insorit si luminos. in locuri umbrite, frunzele cresc mari iar coditele acestora sunt prea lungi.

Transferul: Intervalul de transfer este de 2 pana la 4 ani. Pentru a urmari o crestere optima se transfera o data la 2 ani, iar, in cazul Bonsailor maturi din 3 in 3 sau din 4 in 4 ani. Momentul transferului este primavara devreme, din februarie



 

pana in aprilie. Cu aceasta ocazie, radacinile vor fi mult scurtate. Dupa transfer, plantele trebuie ferite de inghet

Forme de stil: Paltinii nu vor fi intrebuintati pentru a obtine Bonsai de toate formele. Au fost experimentate formele drepte sau inclinate, tulpini multiple si formele de matura (nu sunt potrivite formele de cascada).

Mesteacanul, Betula

Mestecenii, foarte raspanditi la noi, pot fi intalniti in gradini, adeseori ca arbori dominanti. Cu scoarta sa de efect, cu alura sa eleganta si cu frunzulitele sale mici, mestecenii par un material ideal pentru Bonsai. La Bonsai, schimbarea permanenta a ramurilor poate cauza mari pagube, fiindca, mai intai mor crengile de jos, care, deja constituie un element important pentru forma si proportii. Uscarea crengilor nu este o boala sau o lipsa de substante nutritive ci este un lucru natural pentru mesteceni si salcii. Totusi, mestecenii sunt potriviti pentru Bonsai.

Prin taierea crengilor in partea de sus a coroanei, cresterea poate fi directionata spre crengile de jos care nu vor muri toate o data.

 

Pamantul: in locurile lor de origine, mestecenii prefera un sol nisipos, permeabil, lutos. Pot fi folosite amestecuri cum ar fi: un sfert nisip, un sfert turba si doua sferturi lut. i n plus, un strat de drenaj de cel putin 1,5 cm de pietris fin. Hranire: Se folosesc ingrasaminte organice pentru Bonsai.Se prefera cele lichide cu care Bonsai-ul va fi hranit din 2 in 2 saptamani. Nu se vor folosi ingrasaminte uscate pentru ca planta sa nu se ofileasca..

Iernatul: Mestecenii-Bonsai nu sunt, iarna, atat de rezistenti, ca arborii din natura. Se va evita uscarea crengilor prin acoperirea lor cu turba sau frunzis si, in fine, cu o folie.



 

Legarea cu sarma: Mestecenii nu suporta legarea cu sarma a fiecarei ramuri. Ramurile subtiri din partea de jos nu vor fi legate fiindca pot muri foarte repede. Numai ramurile sanatoase si puternice vor fi legate. Peste iarna, sarma nu trebuie sa ramana pe planta. Legarea se va face la inceputul lui martie. La sfarsitul lui noiembrie sarma va fi inlaturata. Taierea crengilor: Crengile puternice pot fi taiate la mesteacan numai iarna, cand planta se odihneste. Locurile taieturilor trebuie imediat unse cu ceara sau cu balsam. Taierea formatoare: Mestecenii pot fi taiati tot anul daca crengile lor sunt mici. Crengile mai puternice se taie iarna. Taierea frunzelor Mestecenii reactioneaza foarte diferit la taierea frunzelor. Partial, noile frunze ajung la fel de mari ca si cele vechi. in partile inferioare nu apar deloc frunze. Multi colectionari de Bonsai care poseda mesteceni, procedeaza la taieri partiale, adica taie numai frunzele care sunt prea mari. Micile frunze sunt lasate sa creasca. Lunile potrivite pentru taierea frunzelor sunt mai si iunie.

Locul de amplasare: Mestecenii pot sta la umbra pentru ca frunzele lor sa nu devina cafenii. Prea multa umbra dauneaza plantei fiindca frunzele cresc mai mari si mai putine. Crengile nedezvoltate mor.

Transferul: Bonsaii de mesteacan trebuie transferati din doi in doi ani pentru a dezvolta lastari subtiri. in martie vor fi transferate plantele, cu o taiere usoara a radacinii. inaltime vasului nu trebuie sa fie mai mica de 3 cm. Udatul: Mestecenii au nevoie, vara, de foarte multa apa, da nu de apa in exces. In nici un caz udarea nu se va face in plin soare pentru ca frunzele sa nu devina cafenii pe margine. Forme de stil: Exista grupuri frumoase de cate doi sau trei Bonsai de mesteceni. Formele recomandate pentru mesteacan sunt cele drepte sau usor inclinate. Formele batute de vant sunt mai putin potrivite



 

52

 

Legarea cu sarma: Carpenii pot fi legati mult timp. Sarma nu trebuie sa ramana prea mult timp pe planta fiindca lasa urme spiralate pe scoarta Daca legarea se face iarna si in iunie sarma se incastreaza, ea va fi inlaturata. In acest scurt timp, ramurile dezlegate pastreaza forma respectiva. Daca ramuri izolate mai trebuie inca formate, in iarna urmatoare se va proceda, din nou, la legarea cu sarma.

Taierea crengilor: Carpenii vor fi taiati, ca si alte foioase, din februarie pana la sfarsitul lui aprilie. Locurile taieturilor mai mari de 6 mm vor fi curatate cu un cleste pentru muguri si unse cu ceara speciala. Crengile subtiri pot fi taiate pe parcursul intregului an.

Taierea formatoare: Pentru a da carpenului o forma frumoasa, suprafata crengilor trebuie armonizata. Pentru a mentine o asemenea forma este necesara efectuarea mai multor taieri in timpul verii.

Taierea frunzelor: La carpen, frunzele pot fi taiate anual, in iunie, fara ca planta sa fie vatamata.

Locul de amplasare: Carpenii sunt foarte adaptabili si pot creste atat in locuri umbrite cat si in locuri insorite. Daca planta sta in plin soare, frunzisul creste des si luxuriant. La umbra, frunzele se intind dupa lumina si nu se incadreaza armonios in forma dorita.

Locul de amplasare al carpenului trebuie sa fie putin mai sus pentru ca animalele de companie sa nu ajunga la el. Melcii omizile si furnicile pot de asemenea sa dauneze plantelor.

Transferul si dezgroparea: Carpenii pot fi transferati in functie de varsta si marime cu o periodicitate de 2 pana la 4 ani. Transferul se va face din aprilie pana la inceputul lui mai. Jamadori poate fi dezgropat din martie din pamantul inmuiat de roua.

 

 

Forme de stil: Carpenului i se poate impune orice forma. Numai in cazul Bonsailor prea mici nu se recomanda taierea frunzelor pentru ca, astfel, le cresc frunze prea mari. Se pot realiza si forme extreme pe stanci, de exemplu cascade, totusi acestea nu pot fi bine puse in valoare. Formele drepte sunt mai de efect si mai aproape de forma naturala.

Udatul: Carpenii vor fi udati cu apa de ploaie sau cu apa de la robinet care a stat mai mult timp. Acestia suporta mai bine umezeala decat fagii rosii, dar excesul de apa dauneaza radacinilor. Pentru carpen este necesar un sol bun care sa nu retina apa.

Fagul comun (rosu), Fagus sylvatica

Cine viziteaza o expozitie de Bonsai poate vedea de fiecare data, acolo, si fagi. Acesti Bonsai sunt mari si impresionanti iar imaginea lor in expozitie este una memorabila.

Pentru a deosebi fagul comun de fagul alb se observa caracteristicile trunchiului Fagul comun are, la batranete, o coaja albastrui-verzuie. Fagul alb are, la maturitate, o scoarta usor crapata, gri-maslinie. La taiere, lemnul fagului alb este deschis la culoare. Lemnul fagului comun devine rosiatic. Frunzele fagului comun sunt usor ondulate, inchise la culoare si netede, cu nervurile frunzelor deschise la culoare, iar frunzele fagului alb sunt de un verde deschis, dintate, cu nervuri clare.

Pamantul: In natura se gasesc fagi care cresc pe un sol lutos, cu mult humus. Pentru bonsai se foloseste lut japonez pur pentru ca acesta este permeabil, nu se taseaza cu timpul si nu retine apa pe care fagul comun nu o suporta deloc.

Hranirea: Se poate face cu ingrasaminte pentru Bonsai din mai pana in august, la interval de 4 saptamani. Adesea, Bonsaii de fag sunt foarte mari si trebuie hraniti cu grija



 

Pentru aceasta, se foloseste un piron tare de 1,5 cm si se fac gauri de 5 cm adancime in pamant la o distanta de 15 cm una de alta, care se umplu cu ingrasaminte sub forma de pulbere pana la margine. Dupa 4 saptamani, se fac alte gauri de 5 cm langa vechile gauri care se umplu cu ingrasaminte. Astfel planta este hranita uniform cu substante nutritive.

Iernatul: Fagii sunt arbori care rezista destul de bine iarna. Ei traiesc iarna in vase intinse deoarece in cele adanci apa se aduna si radacinile putrezesc. E mai bine ca deasupra plantei sa se puna o folie. Astfel, pamantul isi pastreaza o umezeala moderata iar radacinile sunt bine aerisite. Planta este, astfel, sanatoasa iarna.

Legarea cu sarma: Fagul reactioneaza imediat daca nu este legat stiintific, adica sarma nu trebuie sa se incastreze catusi de putin. Chiar si o usoara incastrare lasa cicatrici si urme care raman vizibile decenii de-a randul. Se leaga in octombrie si se dezleaga in iunie. Daca este necesar, se va lega din nou in toamna urmatoare. in acest scurt timp, sarma nu trebuie sa se incastreze.

Taierea crengilor: Taierea de baza la fagii rosii se poate realiza numai primavara sau iarna, cand planta nu mai secreta atata seva. Lastarii noi sunt taiati, de regula, in proportie de

2/3. La Jamadori proaspat scos din pamant apar adesea locuri ale taieturii de marimea unei monezi. Acestea sunt curatate cu clestisorul pentru muguri si unse cu ceara speciala

Taierea frunzelor: Reducerea marimii frunzelor la fagul rosu nu functioneaza. Se taie toate frunzele care nu mai cresc in anul acela. De aceea se cauta fagi cu frunze mici sau o planta mare, bine proportionata.

Locul de amplasare: Fagii rosii prefera un loc racoros, umbros cu un aer umed dar suporta bine si un loc insorit. Frunzele capata un aspect luminos, ceea ce poate fi un



 

dezavantaj. Cand fagul rosu este plasat in soare, trebuie sa aiba o coroana deasa care sa umbreasca vasul si sa tina racoare la radacina.

Transferul: Fagii rosii vor fi transferati la fiecare 3-4 ani in perioada martie - sfarsitul lui aprilie. inaltimea vasului nu trebuie sa fie mai mica de 3 cm. Materialul vasului poate fi din ceramica smaltuita, de aceeasi culoare cu a scoartei. Este important ca, la transferul fagilor rosii, sa existe destul pietris de drenaj pe fundul vasului pentru ca radacinile de dedesubt sa nu putrezeasca, deoarece fagii rosii nu suporta apa in exces,

Udatul: Fagii rosii au nevoie de un pamant putin umed cu o radacina bine oxigenata. Pamantul prea ud face ca radacinile sa se sufoce. Din mai pana in iunie, fagii suporta pamantul ud, deoarece plantele sunt in crestere, iar apa le stimuleaza acest proces.

Formele de stil: Bonsaii de fag rosu sunt cel mai bine pusi in valoare cu forme puternice. Si grupe cu 5 sau mai multi copaci pot fi frumos aranjate. Au un aspect placut si trunchiurile duble sau triple. Formele bizare se intalnesc mai rar, dar pot fi vazute in expozitii. Formele inclinate ca si cele batute de vant si semicascadele sunt foarte potrivite. Cascadele nu sunt recomandabile deoarece crengile nu formeaza o structura frumoasa a frunzisului fiindca este o planta uriasa.

Ulmul, Ulmus

Ulmii sunt foarte potriviti pentru cresterea Bonsailor. Linia lor dreapta este foarte filigranata si decorativa. Ca material se foloseste planta de crescatorie. Sunt disponibile diferite soiuri de ulmi cu frunza mica. Jamadori din natura au o radacina urata care nu poate fi ameliorata si trebuie curatata de muschi. Curatarea de muschi, la ulm trebuie terminata in ani. Nu va sfiiti sa introduceti aceasta tehnica, deoarece in tot acest timp planta se dezvolta normal. Bonsaii din ulmi indigeni



 

cresc relativ repede si au o coaja mai groasa decat soiurile asiatice. Se folosesc urmatoarele soiuri indigene: ulmul de munte, Ulmus glabra; velnisul, Ulmus laevis, ulmul de camp, Ulmus minor si ulmul pitic cu frunze mici, Ulmus pumila. Pentru incepatori se recomada, in special, ulmii tineri (de 4 pana la 8 ani) care alcatuiesc o forma dreapta sau o forma de matura. Pentru a putea forma materialul cel mai bun, trec cativa ani, deoarece in stadiul initial nu este deloc simplu. in

5 ani se formeaza deja Bonsai foarte armoniosi.

Pamantul: Amestecul indicat pentru ulmi este urmatorul:

compost, nisip si pietris. Pentru Bonsaii mari se va folosi lut

(Akadama) in proportie de 1/3. Ulmii sunt plantati adesea in vase intinse (cu o inaltime de cel mult 3 cm). Stratul de drenaj va fi de 1 cm. Este foarte important ca acest drenaj sa functioneze. Cand planta se ia din vas de mai multe ori pe vara, stratul de drenaj poate fi controlat si, la nevoie, reinnoit.

Hranirea: Pot fi folosite toate ingrasamintele care se gasesc in comert. Pentru a obtine un frumos colorit de toamna de la galben la rosu-portocaliu, din august planta nu mai trebuie hranita si apa de udat va fi folosita cu economie.

Iernatul: Ulmii indigeni rezista iarna. Totusi se intampla ca toate crengile sa inghete sau sa se usuce. De aceea, ulmii trebuie sa fie bine protejati iarna, sub sticla sau folie. Dupa posibilitati, radacina va fi iarasi ingropata iar coroana va fi protejata cu muschi.

Legarea cu sarma: Nici in cazul ulmilor nu se poate renunta la legarea cu sarma. Simtul tactil ajuta la desfasurarea operatiei in conditii optime. O sarma usor incastrata lasa urme urate, spiralate. Legarea cu sarma se face, de obicei, in noiembrie, la putin timp dupa caderea frunzelor. Sarma ramane pe planta pana in vara urmatoare.

 

 

Cand, primavara, apar primele frunze, plantele trebuie observate constant pentru ca sarma sa nu se incastreze. in acest caz sarma trebuie imediat inlaturata. La nevoie, va fi reluata operatia.

Taierea crengilor: La prima modelare a ulmilor, trebuie inlaturata o mare parte din crengi. Din locul taieturii, ramura creste incet. De aceea este necesar ca planta proaspat formata sa fie plantata intr-un ghiveci foarte mare pentru a stimula cresterea. Astfel se dezvolta mai repede si locul taieturii. Prin taiere, se realizeaza forma, din martie pana la sfarsitul lui aprilie. O rarire a coroanei se repeta anual din ianuarie pana in aprilie. Pentru a mentine conturul formei coroanei, planta se taie toata vara. Crengile tari trebuie taiate, iar locul va fi curatat cu un cleste de muguri si tratat cu ceara speciala pentru ca bacteriile sa nu atace locul taieturii.

Taierea frunzelor: Poate fi efectuata anual. Se recomanda, insa, sa se faca mai bine, la 2-3 ani. Chiar si fara taierea frunzelor, ulmii dezvolta o coroana bogata.


 

Calendarul unui bonsai

 

I. Primavara (martie-aprilie)

A. Bonsai de exterior. Operatii de executat:

Prima plantare in vas sau transplantarea, daca aceasta este necesara, intr-un pamant potrivit



 

2. Fertilizare:

• amestecati pudra de coarne in amestecul de transplantare;

• imprastiati pudra de coarne pe suprafata in cazul plantelor care nu se transplanteaza.

3. Taierile pentru forma si taierile pentru in tretinere

4. Insarmare, daca este necesara

Tratamentul preventiv cu un produs mixt prin pulverizare. Nu utilizati produse sistemice (adica anumite produse pentru boli si daunatori) fara efect asupra unei plante fara frunzis

6. Stropiri si udari moderate. Evitati excesele.

7. Repuneti progresiv in vegetatie, cu curatirea suprafetei solului.

8. Scoateti bonsaii la aer, luand insa toate precautiile:

• la gerurile intarziate

• la caderea soarelui pe frunzele fragede, care s-au dezvoltat deja la adapost de soarele puternic de afara.

 

B. Bonsai de interior. Operatii de executat:

1. Taiere si curatire

2. Reluati progresiv fertilizarea cu ingrasamant lichid

Transplantare daca este necesar

 

II. Vara (mai-septembrie)

A.      Bonsai de exterior. Operatii de executat:

Udare cu regularitate. Pulverizati in zilele uscate si fierbinti.

2. Taiere: ajustati cu regularitate frunzele, ciupiti coniferele (sfarsitul lui mai, inceputul lui iunie).

3. Curatarea regulata a solului si indepartarea buruienilor

Insarmarea foioaselor

 

 

5. Supravegheati eventualele atacuri parazite favorizate de caldura si umiditate

6. Asigurati umbra pentru speciile sensibile la soare puternic de vara

 

B. Bonsai de interior. Operatii de executat:

Udari regulate si pulverizari

2. Fertilizari regulate

3. Transplantarea, in cazurile in care este posibila pe timpul verii

4. Taierile de intretinere

5. Boli si paraziti: atentie la atacurile parazite; tratati preventiv

6. Atentie la soare, mai ales in cazul plantelor situate in spatele unor geamuri.

 

III. Toamna octombrie - noiembrie)

A.      Bonsai de exterior. Operatii de executat:

1. Reduceti udarile, fara a lasa plantele sa se usuce. Supravegheati excesul de apa provenit de la ploile puternice de toamna.

2. Opriti orice fertilizare.

3. Lasati partile lemnoase sa se intareasca pentru iarna Nu mai taiati. Taierile vor fi reluate in luna martie.

4. Suprimati acele ingalbenite ale pinilor si frunzele moarte.

5. Tratati plantele impotriva mucegaiului ce se dezvolta pe vase datorita umiditatii.

6. Transplantare: numai gutuiul de Japonia se transplanteaza in aceasta perioada.

7. Pregatiti bonsaiul pentru iarna.

 

 

B. Bonsaiul de interior. Operatii de executat:

1. Reduceti udarile si fertilizarea pentru a ajuta incetinirea vegetatiei.

2. Puneti in interior bonsaii care au petrecut vara afara.

3. Preveniti atacurile insectelor si bolilor. Insectele au tendinta de a se refugia in interiorul caselor toamna.

4. Taiere normala si ciupire daca este nevoie.

 

IV. Iarna decembrie - februarie)

A.      Bonsai de exterior. Operatii de executat:

1. Protectia impotriva frigului. in caz de ger, acoperiti bonsaii plantati afara cu panza netesuta.

Udarile: verificati simplu daca pamantul este umed. Daca pamantul este uscat, umeziti-1, dar numai daca nu ingheata.

B. Bonsai de interior. Operatii de executat:

1. Evitati excesul de apa impotriva caldurii sau uscarii aerului.

2. Pulverizati cu regularitate cu apa pura, pentru a lupta impotriva uscarii aerului.

Mentineti prin taiere forma bonsaiului dvs. Daca exista cresteri importante, dar in principiu este mai bine sa nu faceti nimic.

4. Fertilizare: in principiu nu, dar numeroase specii suporta

un ingrasamant usor.

 

Investitia initiala

Amenajarea unei pepiniere pentru cresterea bonsailor necesita foarte putin spatiu, de exemplu o camera de apartament, o terasa inchisa, un balcon ceva mai mare (tot inchis). Din acest motiv, investitia in afacere este foarte accesibila -10-15 milioane de lei - insemnand punerea la punct



 

a acestui spatiu si achizitionarea de materiale specifice (tavite, ingrasaminte, diverse ustensile de gradinarit etc). Pe parcurs, puteti cultiva in paralel cu bonsaii si alte plante decorative de interior, foarte cautate de colectionari, cum ar fi cactusii.

Avand in vedere ca inmultirea prin seminte necesita o perioada mai indelungata, se presupune ca pentru inceput veti porni cu mult material prelevat din natura. Este chiar indicat ca, pentru inceput^ sa va procurati cateva exemplare de bonsai stabili din toate punctele de vedere, adica deja formati si pe care sa exersati o parte din gama de lucrari prezentate in acest dosar, sa observati cu atentie cum se comporta si ce se intampla cu pomii miniaturali. Aceasta experienta nu este obligatorie daca sunteti un vechi si experimentat specialist in horticultura si flori-cultura.

Transplantati apoi cateva exemplare prelevate din natura, pe care veti putea aplica intreaga gama de lucrari studiate cu mare atentie, din paginile anterioare, numai dupa ce se vor prinde, intre timp, din semintele pe care se presupune ca le-ati semanat, vor incepe sa iasa la lumina plante foarte tinere, pe care le veti putea trata cu indemanarea pe care deja ati dobandit-o.

Cum merge aceasta afacere in alte tari?

Patria bonsailor este Japonia. Aici, cultivarea acestor copaci este o arta cu traditie indelungata si frumusetea bonsailor japonezi este celebra in toata lumea, dar foarte importana este si vechimea lor, care poate atinge un numar considerabil de ani si care atrage dupa sine preturi mari de vanzare.

Un bonsai se vinde in Occident la preturi cuprinse intre

50 si 500 $, tranzactiile efectuandu-se in magazine specializate. Acestea sunt de fapt niste sere incalzite, cu o suprafata de 50-80 mp, unde copacii cresc mai bine si sunt



 


protejati eficient. Profitul mediu al unui asemenea magazin se situeaza la cea 40.000 $ pe an.

In Romania, bonsaii se vand cu 500.000-1.000.000 de lei bucata, in functie de specie, forma si vechime, lucru care poate conduce la vanzari de 15-20 de milioane de lei pe luna, cu o rata a profitului de peste 60%.

 

Salcia moale tanara. Bonsai pusi la iernat in

tunele de folie

 

 

Stanci cu ienupar tarator Dracila toamna

 

Jneapanul chinezesc

 

Vasele pt bonsai in diverse marimi si forme

 

 

Balsam, chit pt rani, pulbere cu hormoni de crestere, decolorant, briceag, cutit pt radacini, cutite pentru coaja, foarfeci pt bonsai, clestiJin, penseta perie, cleste pt sarma, Grebla, mistrie, lopeti

 

plasa pt bonsai, betisoare de lemn, pamant granulat, ingrasamant si sarma pt bonsai

CUPRINS:

 

Ce este un bonsai?.. ..1

Scurta istorie a bonsailor. ..1

De ce nu creste bonsaiul?2

Obtinerea bonsailor3

Formarea unui bonsai.16

Ingrijirea bonsaiului 23

Imbatranirea artificiala a bonsaiului . 25

Parazitii animali   . . . . . . . . . . . . . 34

 

 

Vase pentru bonsai ..37

Uneltele si materialul . . . . . . . . . . .38

Bonsai din arbori autohtoni . . . . . . . . ..40

Calendarul unui bonsai58

Investitia initiala.61

 

 



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

bani

Casa gradina



Arhitectura
Cadastru
Casa gradina
Desen
Electrica
Instalatii
Protectia muncii

Referate pe aceeasi tema


Electrocasnice - sfaturi Info-ghid
Iluminatul incaperilor
Amenajarea unei gradini private
Cultivarea bonsaiului - pentru gradini si terase
Cum ingrijesti gazonul?
Cum sa-ti faci helesteu in curte
'DECO' la fereastra
Crin de gradina
Ingrijirea Gazonului



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.