Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi




Economie


Qdidactic » bani & cariera » economie
Aspecte privind gradul de internationalizare a serviciilor stn. si intrenationalizarea serviciilor



Aspecte privind gradul de internationalizare a serviciilor stn. si intrenationalizarea serviciilor


ASPECTE PRIVIND GRADUL DE INTERNATIONALIZARE A SERVICIILOR STN. SI INTRENATIONALIZAREA SERVICIILOR



Controversele notabile din literatura economica privind conceptul de trans-nationalitate lasa loc unui consens in legatura cu factorii majori care accentueaza procesul de internationalizare a serviciilor. Intr-adevar, dezvoltarea STN si impactul progresului tehnologic asupra sectorului de servicii sunt recunoscute unanim ca avand un cuvant important de spus in directia influentarii gradului de internationalizare a serviciilor.

Comertul international, dupa cum s-a aratat anterior, pierde teren in fata celorlalte modalitati de prezenta pe o piata externa.

Este evident in acest caz ca acordurile de licenta, societatile mixte sau ISD efectuate de marile transnationale preiau comanda dezvoltarii. Numeroase segmente de servicii, cum ar fi cele de productie sau cele care sunt implicate in activitati de circulatie, s-au internationalizat datorita cresterii rapide a sferei de influenta a STN din domeniul industriei prelucratoare.




Marile banci, agentii de publicitate, firme de consultanta, companii de transport sau lanturi hoteliere nu au facut decat sa le urmeze. Interactivitatea dintre ramuri a determinat acest comportament. Serviciile de afaceri au urmat clientii din industria prelucratoare, dar fenomenul a avut si o incidenta inversa, in sensul ca existenta unei retele globale de corporatii prestatoare de servicii de afaceri a orientat stabilirea in spatiu a companiilor din industrie.

Companiile de servicii, prin internationalizare, pot face chiar mai mult, actionand si asupra sectorului propriu si determinand si internationalizarea altor categorii de servicii. Globalizarea clientilor este principala cauza a globalizarii producatorilor de servicii.

Prezenta locala pe o piata nu este dictata doar de caracteristicile serviciilor (intangibilitate, eterogenitate, imposibilitatea stocarii, necesitatea proximitatii fizice dintre producator si consumator) dar si de dorinta mentinerii renumelui, care actioneaza ca un certificat de garantie pentru client.

Serviciile bancare si de asigurari, cele de publicitate si serviciile profesionale (consultanta juridica si financiara, contabilitate si audit, recrutarea personalului inalt calificat, cercetarea pietei, sondarea opiniei publice) sunt nevoite sa ofere servicii de reputatie mondiala pentru clientii anterior plasati pe piata. STN au inteles faptul ca prezenta comerciala pe piata sau tranzactiile cu servicii desfasurate prin intermediul filialelor asigura continuitatea activitatii si siguranta mai mare, gradul scazut de standardizare a serviciilor invalidand simplele activitati de comert. STN din servicii inca de la inceput se orienteaza asupra ISD. Fluxurile de ISD iau treptat locul modalitatilor clasice de comert, tendintele de liberalizare si importanta tot mai mare care li se acorda in negocierile comerciale ajutand  la propagarea fenomenului.

Schimbarile tehnologice din sectorul serviciilor au ajutat procesul de internationalizare prin intermediul STN. Acestea au inlesnit:

separarea procesului de productie in numeroase activitati dispersate sub  aspect geografic, pentru a se valorifica avantajele legate de costuri

conectarea si controlarea diferitelor stadii ale procesului de productie   diversificat sub aspect geografic. Sporirea eficientei prin realizarea de economii de scara sau de gama, ca avantaj pentru producator dar si accesul la o paleta mai mare de produse diferentiate si mai ieftine, ca avantaj pentru consumator, sunt motive pentru care unii analisti cred ca globalizarea economiei mondiale este o urmare a evolutiei din domeniul serviciilor.

Comertul cu servicii dintre tari, care rezulta din procesul globalizarii, poate fi redus in principal la tranzactii intra si inter-firma cu produse intermediare sau cu servicii intermediare: servicii financiare, servicii de management sau alte materii prime informationale.

O parte insemnata a acestor servicii este tranzactionata de STN, ale caror strategii presupun o coordonare cu atat mai eficienta cu cat serviciile de management sunt mai bine puse la punct.

O prima concluzie este ca mijlocul principal de internationalizare a serviciilor nu poate fi comertul transfrontalier ci extinderea activitatilor corporatiilor internationale. Terminologia utilizata este diferita, vorbindu-se despre conglomerate transnationale de servicii (American Express, Sears, etc.), conglomerate transnationale integrate (Mitsubishi, Mitsui, etc.), sau firme de servicii multi - unitati, dupa terminologia utilizata de Porter.

STN din sectorul serviciilor actioneaza, dupa cum am mentionat anterior, si asupra dezvoltarii industriale dar si asupra altor sectoare din domeniul tertiar.

Este evident ca expansiunea comertului si a investitiilor, dezvoltarea economica si modernizarea unei zone sunt greu de realizat fara un sector bancar sau de transporturi bine puse la punct.

Pe de alta parte, turismul, publicitatea, serviciile de audit si consultanta sau alte servicii profesionale organizate in cadrul STN ajuta la diversificarea mai mare a sectorului insusi.


A doua concluzie importanta care se poate trage este ca pe fondul unei internationalizari rapide si crescande a sectorului tertiar, dimensiunea si scara de operare a firmelor unei tari conteaza pentru stabilirea pozitiei lor pe piata mondiala.

Aceasta afirmatie este verificata in practica prin pozitia dominanta a societatilor transnationale pe piata internationala a serviciilor. In acelasi timp exista si nevoia existentei furnizorilor locali de servicii, care se orienteaza mai usor in spatiul respectiv, mai mic si cunoscut de mai mult timp.




1.  DIFERENTE SECTORIALE


Pentru o analizare corecta a serviciilor si pentru relevarea eterogenitatii lor se impune sublinierea faptului ca intensitatea internationalizarii cunoaste diferente de la caz la caz, in functie de particularitatile fiecarui serviciu, dar luand in calcul si amploarea impactului tehnologic si a gradului de reglementare asupra fiecarei activitati care tine de tertiar.

Analizele facute de Uniunea Europeana dupa intrarea in vigoare a Pietei Unice au stabilit urmatoarea configuratie sectoriala:

un grad ridicat de internationalizare caracterizeaza doua segmente de servicii: lanturile hoteliere si transporturile aeriene, la ambele fiind utilizata o internationalizare prin intermediul comertului;

un grad mediu de internationalizare se intalneste la urmatoarele segmente: servicii bancare si de asigurari, la care internationalizarea are loc mai ales prin ISD, serviciile de telecomunicatii, la care se foloseste exclusiv comertul si serviciile de afaceri, care se internationalizeaza prin ambele moduri.

un grad mai mic de internationalizare se poate inregistra la serviciile de distributie, transporturile rutiere si de constructii. Producerea si distributia serviciilor sunt cele care se internationalizeaza mai mult decat comertul cu servicii, chiar daca barierele naturale si cele legislative se sterg treptat, prin progresul tehnologic si prin colaborarea institutionala mondiala.


2. SERVICIILE UN NOU SUBIECT PENTRU TEORIA ECONOMICA



Un fapt inedit in legatura cu atentia acordata serviciilor in teoria economica este ca s-a produs o trecere de la o istorie a unei marginalizari indelungate la un interes tot mai mare incepand cu sfarsitul anilor 1970 si inceputul anilor 80. Nu doar literatura economica trateaza diverse aspecte ale tertiarului, dar si dezbaterile din cadrul organizatiilor si organismelor internationale (GATT, apoi OMC, UNCTAD; OCDE) acorda spatii importante pe ordinea de zi acestui fenomen. Tonul a fost dat de Allan Fisher, Colin Clark si Jean Fourastie, care aratau in urma cu o jumatate de secol in cadrul unor modele trisectoriale de dezvoltare ca rolul serviciilor va creste.

O serie de autori sustin ca la originea interesului teoretic pentru servicii trebuie cautate realitati, de genul consecintelor primului soc petrolier din1973. Constrangerilor impuse de producatorii de titei nu li se putea face fata decat prin progrese rapide in tehnologie, iar acestea presupuneau o intensificare a cercetarii si explorari privind posibilitatile de imbunatatire a managementului, a sistemului financiar, a transporturilor si a serviciilor de distributie.

Cu alte cuvinte, tarile afectate de cresterea preturilor la titei incearca sa gaseasca noi surse de avantaj si / sau noi modalitati de valorificare a avantajelor existente.

O a doua explicatie ar putea fi adusa de o alta realitate a ultimelor decenii: incetinirea cresterii economice si  agravarea somajului in perioada anilor 1970, sub impactul primei crize economice grave postbelice care a aparut in tarile dezvoltate. Se spera astfel ca activitatile de servicii, intensive in forta de munca, ar putea  contribui  la depasirea  acestor probleme.

In al treilea rand, se impune mentionarea progreselor tehnologiilor din domeniul informatiei  si al  telecomunicatiilor, care aduc schimbari in diviziunea internationala  a  muncii. Se poate spune ca exista o cronologie a constientizarii importantei serviciilor.



Intr-o prima etapa constientizarea s-a produs la nivelul practicienilor care s-au confruntat prima data cu noua realitate caracterizata prin cresterea numarului activitatilor de servicii mai intai din interiorul si apoi si din afara industriei prelucratoare.

In etapa a doua, situata la sfarsitul anilor 70, sub impactul crizei economice, teoreticienii au ajuns la concluzia ca functia economica responsabila pentru crearea avutiei  sufera modificari fundamentale, serviciile trecand in prim-plan prin dobandirea unei dimensiuni strategice in context national si international. 

In etapa a treia serviciile au trecut din realitatile teoretice si practice pe masa de negocieri, in cadrul GATT: la inceput in cadrul grupului de negocieri asupra barierelor comerciale netarifare in contextul Rundei Tokyo iar apoi in 1986, la Runda Uruguay, in cadrul grupului distinct de negocieri privind comertul cu servicii. In etapa a patra se inscrie GATS, instrument juridic multilateral care asigura cadrul de reglementare si de liberalizare progresiva a comertului cu servicii.

Cert este ca la nivel teoretic se face simtita nevoia regandirii paradigmei economiei industriale. In timp ce economiile industrializate se transforma tot mai mult in economii de servicii, mentalul uman are dificultati in perceperea imaterialului si a  subiectivului, care functioneaza dupa alte reguli.

Alaturi de dificultatile psihologice in intelegerea importantei serviciilor se inscriu si o serie de stereotipii care intretin perceptiile negative asupra serviciilor. Jan de Bandt incearca o sintetizare a acestora, astfel:

evocarea caracterului neproductiv al serviciilor

aparenta expansiune a sectorului

aparitia unor servicii care nu ar raspunde nici unei nevoi reale

serviciile ca reflectare a cresterii costurilor cu organizarea

serviciile ca urmare a dezindustrializarii (fenomenul tertiarizarii privit nu ca o revolutie ci ca o contrarevolutie)

serviciile ca expresie a incetinirii cresterii economice globale

serviciile si paradoxul productivitatii, etc.

Regandirea si adaptarea bagajului teoretic referitor la servicii trebuie sa fie sustinute in acelasi timp si de modificari de ordin statistic.

Tertiarul nu mai este doar un sector in cadrul economiei, alaturi de agricultura si industrie; el se transforma intr-un liant, patrunzand in toate domeniile economice si fiind dificil de separat. De aceea provocarea lansata pentru statisticieni este tentanta, necesitand o rezolvare cat mai urgenta.

Pentru ca teoria economica sa aiba posibilitatea sa analizeze fenomenul si sa ofere solutii utile este nevoie de abandonarea vechiului mod de percepere a realitatii dar si de noi concepte, metodologii si instrumente statistice.

In acest sens, solutia vehiculata cel mai frecvent este  abordarea interdisciplinara, care presupune dezvoltarea legaturilor cu sociologia, marketingul, antropologia culturala, hermeneutica, tinand seama de gradul de interactiune comunicativa: in timp ce stiinta economica s-ar dovedi mai utila pentru analizarea serviciilor de piata in care predomina comportamentul economic rational, celelalte discipline s-ar dovedi mai relevante in studierea tranzactiilor cu servicii care presupun interactiuni mai clare.



3. RAPORTUL DINTRE SERVICII SI DEZVOLTAREA ECONOMICA


Daca secolul al VIII-lea a insemnat un inceput in ceea ce priveste abordarea conceptuala a serviciilor, secolul al XIX-lea a adus primele incercari de surprindere a rolului lor la dezvoltarea economica prin scoala istorica germana si Friedrich List.

Mai tarziu, se lanseaza modelul dezvoltarii trisectoriale, teoria societatii postindustriale a lui Daniel Bell din 1973 sau teoria economiei informationale , care explica expansiunea serviciilor si procentul crescand al fortei de munca din acest sector integrandu-le intr-un proces pe termen lung de transformare structurala a tarilor industrializate.

Anii 80 inseamna o perioada fertila sub aspectul contributiilor pe tema serviciilor care au fost reconsiderate in scopul studierii raporturilor cu dezvoltarea economica.

Dincolo de dilemele privind posibilitatile reale de concepere a unei teorii unitare si coerente privind raportul servicii-dezvoltare exista un acord general privind  cresterea ireversibila a ponderii sectorului in tarile dezvoltate.

Totusi probleme apar in momentul detectarii factorilor care determina aceasta crestere ca si a acelor tipuri de servicii care contribuie cel mai mult la cresterea economica. Teoreticienii care considera ca expansiunea serviciilor se datoreaza productivitatii scazute vad oferta responsabila de acest lucru, in timp ce alti autori care cred in forta motrice a serviciilor exagereaza, dimpotriva, rolul cererii. Cu privire la tipurile de servicii care contribuie cel mai bine la dezvoltare, poate fi realizata o impartire a lor in servicii stagnante, servicii regresive si progresive.

Serviciile stagnante sunt cele care se caracterizeaza printr-o crestere slaba a productivitatii muncii sau prin  ritmuri negative. Serviciile medicale, recreative sau hoteliere se inscriu in aceasta categorie.

Serviciile regresive sau pubela atrag forta de munca slab calificata si se caracterizeaza prin scaderea costurilor si a preturilor la respectivele activitati: exemplul cel mai concludent il constituie serviciile de fast-food.

Serviciile progresive sunt acelea la care, desi preturile au crescut, productivitatea muncii a compensat acest lucru, serviciile informationale intrand in aceasta categorie.

            Raportul servicii-dezvoltare poate fi descompus in doua faze:

in prima faza serviciile reprezinta cel de-al treilea stadiu firesc de evolutie a economiei. Originea acestui model se regaseste in lucrarile autorilor Fisher-Clark-Fourastie care au fost baza de plecare pentru curentele de gandire postindustriale.

in a doua faza teoria privind acest subiect s-a dezvoltat ca reactie la post-industrialism, omogenitatea acestor teorii fiind insa mai scazuta, interpretarile cauzelor si implicatiilor expansiunii serviciilor, ca si metodologiile propuse fiind diverse.

Totusi se pot desprinde doua trasaturi care unifica sau apropie aceste lucrari:

sunt respinse conceptele postindustriale care neglijeaza importanta industriei

se accepta ideea ca industria ar fi baza de expansiune a serviciilor, acestea fiind abordate in interdependenta cu sectorul industrial.

Sintetizand, se pot stabili pentru aceasta a doua faza doua axe teoretice:

teoria economiei autoservirii - dezvoltata de Gershuny considera ca se va ajunge la o substituire a serviciilor achizitionate anterior de pe piata cu servicii produse in cadrul gospodariilor, ca urmare a cresterilor in planul productivitatii si a inovatiilor din domeniul produselor de larg consum.

Dupa alti autori, elementul determinant al noilor economii il reprezinta serviciile de productie si cele de consum, avansate, care se constituie in motorul ierarhiei urbane moderne.

Daca prima axa este focalizata pe gospodarii, cea de-a doua este bazata pe structura productiei industriale.









Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|