Consumul si economiile

Consumul si economiile

Consumul constituie componenta principala in structura cererii agregate; de exemplu, in Romania consumul final (privat si public) reprezinta peste ¾ din produsul intern brut.

Consumul cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate pentru achizitionarea bunurilor de consum, intr-o perioada determinata de timp, de regula un an. Ca proces, el constituie scopul final al activitatii economice si consta in folosirea bunurilor de consum de catre populatie si administratiile publice si private pentru satisfacerea trebuintelor personale si colective.

Structura consumului poate fi analizata dupa diferite criterii, cum sunt: dupa natura bunurilor de consum avem consum de bunuri materiale si consum de servicii; dupa subiectul consumului exista consum privat si consum public; dupa durata consumului acesta se imparte in consum de bunuri care isi pierd utilitatea intr-un singur act de consum si consum de bunuri de folosinta repetata si indelungata, care se depreciaza in mod treptat; dupa variatia consumului cu venitul exista consum de bunuri normale, a caror cerere creste o data cu venitul si consum de bunuri inferioare, a caror cerere scade o data cu cresterea venitului.

Consumul care isi are sursa in venitul curent si se modifica o data cu variatia acestuia se numeste consum indus, iar consumul care nu depinde de venitul realizat se numeste consum autonom. Acesta din urma poate avea ca sursa imprumuturile sau economiile acumulate in perioadele anterioare. Consumul poate fi mai mare decat venitul disponibil realizat numai pe o perioada scurta de timp; pe o perioada indelungata de timp consumul autonom tinde spre zero.

Factorii care influenteaza consumul reprezinta acele imprejurari, de natura obiectiva sau subiectiva, care determina cresterea sau descresterea cheltuielilor pentru consum, la un moment dat sau pe o anumita perioada de timp. In afara de venitul disponibil, nivelul si dinamica consumului depind in principal de urmatorii factori:

Avutia economica, in care se include si capitalul uman, astfel ca pe masura ce avutia generatoare de venit creste si consumul va creste. Intre modificarea avutiei si evolutia consumului exista, deci, o relatie directa sau pozitiva;

Creditul de consum, care influenteaza direct consumul prin sumele imprumutate si indirect prin rata dobanzii la creditele pentru consum;

Anticipariile consumatorilor in legatura cu evolutia venitului lor si a preturilor la bunurile de consum. Daca consumatorii se asteapta ca veniturile lor viitoare sa creasca; consumul va creste, si invers. Aceasi relatie directa sau pozitiva exista si in privinta anticiparii evolutiei preturilor la bunurile de consum;

Impozitele si taxele, care influenteaza in sens invers nivelul si evolutia consumului. Autoritatea publica poate astfel, prin modificarea politicii fiscale sa inflenteze cheltuielile si respectiv cererea pentru consum;

Nivelul general al preturilor; daca preturile bunurilor de consum cresc, consumul nominal va creste, dar consumul real poate sa nu creasca sau chiar sa scada.

Consumul se extinde sau se contracta in functie de cresterea sau reducerea venitului real, insa nu in aceasi proportie, ci intr-o proportie mai mica. Aceasta corelatie dintre venit si cheltuielile pentru consum a fost pusa in evidenta de catre economistul englez J.M Keynes, prin ceea ce el a numit legea psihologica fundamentala, potrivit careia "o data cu cresterea sau scaderea venitului oamenii inclina, de regula si in medie, sa-si mareasca sau sa sa-si diminueze consumul, dar intr-o proportie mai mica"

Pentru teoria macroeconomica importanta este analiza in dina-mica a consumului in functie de evolutia venitului si a altor factori.

Cheltuielile de consum sunt determinate in principal de venitul curent disponibil. Functia de consum bazata pe aceasta ipoteza este numita functia keynesiana. In forma cea mai simpla a acestei analize, consumul este functie de venitul disponibil C=c(VD), evidentiind astfel ca cererea pentru consum si implicit cererea agregata nu sunt independente de venit

Functia de consum pune, deci, in legatura cheltuielile de consum cu venitul disponibil si este analizata cu ajutorul a doua expresii tehnice: inclinatia medie si inclinatia marginala spre consum.

Inclinatia medie de consum sau rata medie a consumului (ĉ) exprima partea din venitul disponibil alocata cheltuielilor pentru consum la un moment dat si se determina ca raport intre nivelul cheltuielilor pentru consum (C) si cel al venitului disponibil (VD):

ĉ=C/VD

Daca luam in considerare cerinta legii psihologice fundamentale, potrivit careia pe masura ce venitul real creste sau scade, consumul se extinde sau se contracta, dar intr-o proportie mai mica, atunci inclinatia medie spre consum are tendinta de reducere o data cu cresterea venitului disponibil.

Inclinatia marginala spre consum (c') exprima cresterea consumului (∆C) ce ia nastere la cresterea cu o unitate a venitului disponibil (∆VD)sau partea din sporul venitului care se adauga la consum, intr-o anumita perioada de timp.

c'=∆C/∆VD

Inclinatia marginala spre consum este, de regula, o marime pozitiva dar subunitara (0<c'<1). Deci, in conditii normale c' nu poate lua nici valoarea zero, nici valoarea unu, marimea ei fiind mult mai aproape de unu.

Intrucat consumul creste o data cu cresterea venitului disponibil functia consumului este ascendenta, respectiv curba consumului are panta pozitiva. Marimea pantei este data de inclinatia marginala spre consum (c') si indica nivelul cheltuielilor de consum la fiecare nivel al venitului disponibil.

Figura 3.1 Functia keynesiana de consum

Functia de consum keynesiana poate fi analizata in trei moduri: ca functie simpla lineara, ca functie afina (lineara dar cu consum autonom) si ca functie concava (cele trei forme sunt redate in figura 3.1)

a) Functia liniara a consumului unde acesta este un consum indus si creste proportional cu venitul (vezi figura 3.1 A)

C=c'(VD),       unde 0<c<1

In aceasta ipoteza, inclinatia medie spre consum (ĉ) este constanta si se identifica cu inclinatia marginala spre consum (c') care indica marimea pantei functiei (curbei) consumului.   

b) Functia afina a consumului, unde acesta este format din consumul autonom (C₀) si consumul indus de venitul disponibil din perioada curenta. In aceasta ipoteza, inclinatia medie spre consum se modifica de la o perioada la alta si este decrescatoare, iar inclinatia marginala spre consum este constanta si inferioara inclinatiei medii (fig.3.1 B)

C=C₀+c'(VD)

c) Functia concava a consumului de forma C=f(VD), cu ∆C/∆VD>0 si C₀>0 si unde ĉ si c' se modifica in functie de variatia venitului (figura 3.1.C). Forma concava a functiei de consum arata ca ĉ scade o data cu variatia venitului iar c' are valoarea pantei tangentei in fiecare punct al curbei si scade o data cu cresterea venitului disponibil.

Economiile si functia de economisire. Veniturile disponibile necheltuite de posesorii lor sunt economisite. Economiile reprezinta, deci, partea din venitul disponibil peste cheltuielile pentru consum.

VD = C + E

E = VD - C, unde E = economiile

Pentru ca venitul sa depaseasca cheltuielile de consum si sa se realizeze economii, sunt necesare anumite conditii, cum sunt: existenta unei activitati economice eficiente care sa asigure un excedent de venit peste nevoile curente ale vietii; existenta unei anumite doze de prevedere in vederea satisfacerii unor trebuinte viitoare; existenta unei proprietati a venitului economisit de a fi conservat proprietate ce s-a generalizat o data cu folosirea monedei ca mijloc de economisire si rezerva; existenta unor instrumente si institutii care sa faciliteze procesul economisirii (sistemul finaniar bancar) etc. Existenta acestor conditii permite formarea economiilor menajelor, administratiilor publice si ale celor private.

In conditiile unui nivel al venitului disponibil, marimea economiilor depinde de o serie de factori care stimuleaza inclinatia si dorinta oamenilor pentru economisirea unei parti a venitului, cum sunt: prudenta sau prevederea de a avea o rezerva pentru situatii neprevazute sau de a putea majora cheltuielile pentru consum in viitor; spiritul de afaceri; dorinta de a lasa avere mostenitorilor ; senzatia de independenta si de liberatate de miscare pe seama unor venituri economisite; manifestarea, la unele persoane, a zgarceniei sau avaritiei etc. La aceste mobiluri ale indiviziilor se adauga si prevederile administratiilor publice centrale si locale, ale administratiilor private de a-si asigura resurse pentru investitii sau rezerve pentru a putea face fata unor urgente sau dificultati in viitor.

Toate aceste mobiluri sau factori incita gospodariile si administratiile publice si private sa nu consume o parte din veniturile disponibile, generand economiile pozitive. Pot aparea si economiile negative sub forma economiilor pentru asigurarea batranetii, a ajutoarelor de somaj finantate prin imprumuturi etc.

Economiile depind in principal de venitul disponibil realizat. Relatia intre nivelul economiilor si al venitului este pusa in evidenta de functia de economisire.

E=e(VD) sau E=e(VD)-C₀

Ca si in cazul functiei de consum, functia de economisire este analizata cu ajutorul a doua expresii tehnice: inclinatia medie si inclinatia marginala spre economii.

Inclinatia medie spre economii sau rata medie a economiilor (ē) exprima partea proportia economiilor in totalul venitului disponibil, la un moment dat.

ē = E / VD

Inclinatia marginala spre economii (e') evidentiaza variatia economiilor (∆E) in raport de modificarea venitului disponibil (∆VD) si arata cu cat cresc economiile la cresterea cu o unitate a venitului.

e' = ∆E / ∆VD

Inclinatia marginala spre economii este o marime pozitiva si subunitara (0<e'<1), de regula, mai mica decat inclinatia marginala spre consum. Pe de alta parte, daca in cazul inclinatiei marginale spre consum, cresterea venitului devanseaza cresterea consumului, in cazul e' cresterea economiilor devanseaza cresterea venitului.

Intre inclinatiile (medii si marginale) ale consumului si ale economisirii exista niste relatii simple. Astfel, intrucat orice venit sau spor al venitului disponibil sunt fie cheltuite sau economisite (VD=C+E); ∆VD=∆C+∆E) inseamna ca suma dintre fractiuni trebuie sa fie egale cu intregul (cu unitatea).

Deci,

ĉ Ĉ+ē=1 c' + e' = 1

ĉ=1-ē c' = 1 - e'

ē=1-ĉ e' = 1 - c'

Functia economisirii poate fi, astfel, dedusa porniind de la functia consumului:

E=1-c'(VD); E=1-c'(VD)-C₀

Impartirea venitului disponibil pentru consum si economii implica, in fapt, o singura decizie; astfel ca, daca stim relatia consu-mului fata de venit, cunoastem si dependenta economiilor fata de acesta. Ca urmare, avem doua perechi de concepte paralele: inclina-tiile medii si cele marginale ale consumului si respectiv economiilor.

Vom analiza corelatiile dintre variabilele functiei consumului si ale economisirii cu ajutorul unui exemplu ipotetic. Astfel, presupunem ca in perioada de baza consumul este pozitiv, respectiv consumul autonom este de 300 miliarde u.m. Consumul indus este o parte a venitului disponibil (cealalta parte se economiseste) si se mareste pe masura ce VD creste, cu o inclinatie marginala spre consum de 0,7 (c'=0,7).

Functia de consum este deci: C=300C₀+0,7(VD), iar functia economisirii este E=e'(VD)-300C₀

Tabelul 3.1 Relatiile consumului si economiilor cu venitul

Atat datele din tabel cat si reprezentarea grafica a celor doua functii permit formulrea unor particularitati ale acestora, si anume:

• odata cu cresterea venitului rata medie a consumului (ĉ) scade, iar rata medie a economiilor (ē) creste. Un venit disponibil in crestere este insotit de cresterea consumului, dar intr-o proportie mai mica si de sporirea mai accentuata a economiilor. Pe masura ce indiviziii ating un anumit nivel de bunastare, cu cat venitul disponibil este mai ridicat, cu atat decalajul dintre venit si consum este mai mare;

• exista un nivel al consumului unde rata medie a acestuia este egala cu unitatea (ĉ=1). Acest nivel de echilibru, unde consumul este egal cu venitul disponibil si pentru care economiile sunt egale cu zero, se mai numeste si prag de ruptura;
• sub acest nivel de echilibru, consumul depaseste venitul disponibil, cea ce inseamna ca economiile sunt negative, avand loc un proces de dezeconomisire (consumatorii apeleaza la imprumuturi sau isi cheltuiesc economiile);
• peste nivelul de echilibru, venitul disponibil depaseste consumul si intervine procesul de economisire. Rezulta astfel ca se poate economisii decat la un nivel al venitului disponibil, superior pragului de ruptura, unde consumul este inferior venitului realizat si apar economiile pozitive;
• pentru toate nivelurile de venit inclinatia marginala spre consum este o marime pozitiva dar subunitara (1>c'>0), ceea ce inseamna ca pentru fiecare unitate suplimentara de venit disponibil se cheltuieste numai o fractiune, iar diferenta se economiseste (1>e'>0). Asadar, ambele functii (a consumului si cea a economisirii) sunt crescatoare fata de venitul disponibil, marimea pantei fiind data de inclinatiile lor marginale (c'=0,7 si e'=0,3). Intrucat analiza este facuta pe exemplul functiei afine a consumului, c'si e' sunt prin definitie constante la toate nivelurile de venit iar graficele consumului si economisirii au forma unei drepte;
• linia inclinata la 45 de grade serveste la localizarea nivelului de echilibru la care cheltuielile de consum egaleaza venitul disponibil. In exemplu ipotetic luat, functia (curba) consumului intersecteaza linia de 45s la nivelul de echilibru al venitului de 1000 miliarde unitati monetare.

In teoria keynesiana despre functia de consum si cea de economisire, analizate mai sus, cheltuielile de consum si economiile sunt corelate, dupa cum s-a vazut, cu venitul curent disponibil. Teoriile mai recente in domeniu pun in relatie consumul si economiile cu venitul total detinut de-a lungul vietii precum si cu alte variabile sau factori de influenta, cum sunt avutia, varsta, asteptarile referitoare la venitul viitor etc.