Declansarea crizei financiare actuale poate fi fixata oficial in 2007,cand American Home Mortgage a dat faliment din cauza prabusirii pietei imobiliare din SUA,prabusire cauzata in special de scaderea de catre FED a ratelor dobanzilor de la 6,5% la 1% intr-o perioada de doar 3 ani.Practic era o invitatie spre creditare si supraconsum inclusiv pentru persoanele cu riscuri mari de creditare,care in mod normal,sau nu aveau nevoie de credite sau ar fi fost respinse de normele mai aspre din trecut privind creditarea. Astfel,valoarea reala a caselor a fost artificial umflata din cauza revanzarilor efectuate pe un fond speculativ,pacalite fiind in special bancile,care preluau ipotecile cu grad mare de risc(subprime).Acesta a fost inceputul sfarsitului constructiilor noi. Si al bancii Lehman Brothers.

Criza imobiliara s-a extins rapid si asupra cardurilor de credit,datoriilor creditelor auto si ulterior in industrie. Faptul ca in acelasi an cu actuala criza,s-a inregistrat si cea mai mare frauda de pe piata de capital,produsa de Bernard Madoff, fost presedinte al bursei NASDAQ - a doua piata de capital ca marime din New York, dupa New York Stock Exchange,in varsta de 70 ani, fondatorul si pricipalul actionar al Bernard Madoff Investment Securities,va conduce clar catre o frica a investitorilor de plasare a banilor in aceste instrumente financiare.Aceste fapte ar putea duce spre o reorientare catre investitii masive in domenii mai putin volatile si mai palpabile din punct de vedere a transformarii lor in lichiditati cum ar fi constructii,infrastructura,proiecte de dezvoltare a energiilor alternative,etc.

Criza economica pe care Romania incepe sa o traverseze este cu precadere o criza interna, determinata de o crestere economica nesanatoasa, de vreme ce se poate volatiliza intr-un singur trimestru. Si asta pentru ca am avut in acesti ani o crestere bazata pe consum, finantat pe datorie. Cauza principala este consumul excesiv pe datorie. Criza financiara internationala a fost doar declansatorul crizei economice interne, pentru ca a afectat sursele de finantare. Noi consumam pe datorie, si acum ne imprumutam mult mai scump sau deloc. Aceasta stare de lucruri este valabila si pentru guvern, si pentru firme, si pentru populatie. Vulnerabilitatile unei economii dezechilibrate, cu numeroase reforme structurale amanate, au devenit acum evidente.

1Teoria heterodoxa a crizei

Teoria economica standard,ortodoxa,asa-numita sinteza neoclasica(ceea ce au in comun monetaristii si Keynes),nu pare sa mai corespunda realitatilor contemporane:ea nu a anticipat criza economica globala si nici nu o poate explica in mod convingator.Iar remediile propuse de economia neoclasica nu poate scoate lumea din criza decat pentru a o arunca intr-o alta criza.Este nevoie,in paralel cu regandirea politicilor macroeconomice,de o noua paradigma economica.Nu asistam doar la cea mai mare criza de dupa 1929,ci si la esecul sistematic al profesiei de economist si al economiei academice.Modelele macroeconomice au dat gres,si era normal sa dea gres,pentru ca pleaca de la premise false si au limitari care nu exista in lumea reala.

.TABELUL 1 ECONOMIA NEOCLASICA VERSUS

ECONOMIA HETERODOXA

Am selectat in Tabelul 1 o serie de deosebiri esentiale intre economia neoclasica si economia heterodoxa.Le vom analiza apoi individual pentru a intelege legatura lor cu criza economica.

Iata de ce este momentul sa fie revitalizata macroeconomia heterodoxa.Ea contine ceea ce macroeconomia neoclasica a refuzat sa incorporeze in curentul principal de gandire(mainstream economics).

Teoria heterodoxa sustine ca starea naturala a economiei si a pietelor nu este echilibrul,ci dezechilibrul.Echilibrul este tranzitoriu,ocuparea deplina a fortei de munca de asemenea,pentru ca expansiunea finantarii pe datorie conduce la un boom investitional care,la randul lui duce la inflatie si la o structura financiara fragila.Cu alte cuvinte echilibrul este tranzitoriu pentru ca sistemul nu se poate opri in acel punct de echilibru,ci va evolua si dincolo de acesta,intrand intr-o noua etapa de dezechilibru.

Un alt punct de separare intre cele doua perspective macroeconomice il reprezinta cauzele crizelor economice.Economia neoclasica sustine ca un colaps este provocat de socuri externe,precum:institutii imperfecte,erori umane sau un exces de masa monetara,pe cand economia heterodoxa sustine ca instabilitatea care duce la criza este legata de comportamentul pietelor financiare,de preturile activelor si de fluxurile de profit.

O alta ruptura intre economia ortodoxa si cea heterodoxa este inflatia.Inflatia nu este doar rezultatul cresterii salariilor peste productivitate.Inflatia poate fi si rezultatul unei rate mai mari de profit in economie.Firmele care opereaza in situatii de oligopol pot fi de acord cu cresterea salariilor peste productivitate,pentru ca vor reflecta cresterea salariilor in cresterea preturilor,cata vreme cererea este inelastica.Avem aici o legatura intre inflatie cronica si lipsa concurentei.

Teoria heterodoxa identifica patru tipuri de criza economica.In prima categorie,cresterea economica duce la scaderea somajului sla crestera puterii de negociere a angajatilor,astfel incat salariile reale cresc mai rapid decat productivitatea,ceea ce la un moment dat devine nesustenabil.

Al doilea tip de criza este subconsumul,in care salariile reale scad si pot declansa o criza daca scaderea lor nu este compensata de cresterea cheltuielilor publice.

A treia categorie este excesul de investitii,care poate fi asociat cu structura competitiei determinate de conceptele si politicile neoliberale.Aici putem include extinderea investitiilor productive,pentru castigarea de cota de piata,ceea ce duce la excesul de capacitate productiva.

Al patrulea tip de criza provine din baloanele speculative.Termenul de balon speculativ se refera la o situatie in care asteptarile publice excesive cu privire la pretul viitor al unui activ determina cresterea preturilor acelui activ in prezent.Balonul speculativ imobiliar in SUA a inceput imediat dupa prabusirea bursei americane,cand multa lume a fost dezamagita de performantele sistemului financiar si s-a reorientat sa investeasca in ceva perceput ca fiind sigur.Fireste,daca pietele ar fi eficiente,baloanele speculative nu s-ar mai putea crea.

2 Cine a declansat marea criza?

Principala slabiciune a fost reglementarea insuficienta sau lipsa de reglementare a bancilor comerciale, bancilor de investitii si a sistemului bancar din umbra.In primul rand bancile comerciale ar fi trebuit separate de cele de investitii.In trecut bancile care dadeau credite pastrau creditele in portofoliul lor.Dar in noul sistem financiar au fost gasite diferite metode de a impacheta aceste imprumuturi,de a le converti apoi in titluri de valoare care sa fie divizate si vandute unor investitori.Cei care acordasera un credit nu il mai aveau in portofoliu.

In al doilea rand,a fost permisa infiintarea de catre bancile comerciale si de investitii a unor entitati financiare care nu erau evidentiate in bilantul bancilor(OBSE) initiatoare,dar care plateau comisioane mari acestora.Aceste entitati erau opace pentru deponentul de rand,dar permiteau bancilor sa raporteze profituri mari,fara a inregistra in contabilitate si costurile asociate si fara a face provizioane de risc pentru investitiile derulate prin intermediul acestor vehicule financiare.

Dar fara indoiala vinovatul principal este sistemul bancar din umbra,care include fondurile speculative(de investitii),vehicule de investitii structurate,dealerii non-bancari de credite ipotecare,OBSE si toate instrumentele financiare derivative acestora.Criza a plecat de la securitizarea creditelor sub-standard.Securitizarea implica formarea unui bazin de active financiare,in special cele pentru care nu exista o piata secundara lichida,precum ipotecile,transferarea acestor active structurate catre un vehicul investitional specializat si folosirea lor drept colateral pentru emiterea de noi active financiare de catre acel vehicul investitional.Tot acest sistem putea functiona numai cata vreme valoarea activelor continua sa creasca datorita cresterii preturilor imobiliare.Cand balonul speculativ imobiliar s-a spart,tot acest sistem s-a prabusit.

Supraindatorarea a jucat un rol din ce in ce mai mare.Intrarile de capital necesare pentru acoperirea datoriei sunt din ce in ce mai mari,raportul active/datorie se deterioreaza.In ce priveste bancile de investitii,se estimeaza ca jumatate din castigurile lor foarte mari din ultimii patru ani dinaintea crizei s-a bazat pe supraindatorare,in timp ce bancile comerciale erau doar in aparenta bine capitalizate,pentru ca ascunsesera in afara bilantului vehicule financiare care facusera investitii toxice cu bani imprumutati.Mai mult,componentele sistemului bancar din umbra aveau un capital aproape de zero,ceea ce afecta raportul dintre capitalul propriu si cel imprumutat.

O alta slabiciune au constituit-o stimulentele persoanelor cu functii de conducere in sistemul financiar de a-si asuma riscuri excesive;aceste stimulente au reprezentat un efect pervers al premierii performantei financiare.Vorbim aici despre comisioanele bancare mari pentru securitizarea si distributia pachetelor derivative,despre primele de succes pentru bancheri²atunci cand asumarea de riscuri ducea la profit mare pe termen scurt-fara sa existe penalitati atunci cand apareau pierderile-,sau despre agentiile de rating platite de bancile de investitii ale caror produse derivative trebuiau sa le evalueze.Un astfel de sistem asimetric a facut ca managerii de top din sistemul financiar sa isi asume riscuri foarte mari chiar atunci cand intelegeau ca prabusirea pietei este previzibila in viitorul apropiat.

Dezvoltarea fara precedent a transferului riscului de credit(CDS)a vulnerabilizat bancile tocmai atunci cand ele credeau ca sunt protejate prin acest instrument.Pana la mijlocul lui 2008 numai pierderile dinCDS totalizau la nivel mondial 5 trilioane de dolari si au dus la cazurile spectaculoase de prabusire ale unor giganti precum AIG,Bear Sterns sau Lehman Brothers.

In ceea ce priveste criza economica din Romania,aceasta nici macar nu este o noutate pentru noi,deoarece,in cei douazeci de ani de la caderea comunismului,Romania a trecut prin alte doua etape de recesiune.Primul episod de recesiune,1990-1992,a fost unul firesc,o perioada de tranzitie de la economia de comanda la economia de piata.Al doilea episod de recesiune,1997-1999,a fost marcat de un val de privatizari si de reforme chinuitoare,nu intotdeauna reusite.Sase din primii zece ani postcomunisti au fost pentru Romania ani de recesiune.A urmat o perioada de recuperare si apoi una de crestere avantata,peste potential.Aceasta perioada,care a durat noua ani,a fost fara indoiala cea mai prosperi perioada de dupa 1989;dar cresterea haotica si lipsa unei viziuni strategice de dezvoltare au comprimat ciclul economic normal si recesiunea a revenit in 2009.

Principalele motoare ale cresterii economice in perioada 2003-2008 au fost consumul gospodariilor,care a sporit cu 10-15% in fiecare an, si formarea bruta de capital fix,care a crescut cu 20-30% in fiecare an,dar care include si constructiile si vanzarile de masini.Achizitia de masini de pasageri nu prea poate fi considerata investitie,iar constructiile au fost in mare parte rezidentiale sau comerciale,nu cu caracter productiv,ci speculativ.

Liberalizarea contului de capital a avut loc in perioada 2001-2004.Liberalizarea prea rapida a contului de capital a prilejuit,cum era de asteptat,intrari masive de capital strain,in buna parte capital speculativ.

Intrarile de capital au determinat aprecierea cursului de schimb.Intre octombrie 2004 si iulie 2007 cursul de schimb s-a apreciat cu 35%,de la aproximativ 4,2 lei/euro la aproximativ 3,1 lei/euro.Aprecierea leului a ieftinit importurile,stimuland cresterea deficitului comercial si implicit cresterea deficitului de cont curent de la sub 4% din PIB in 2002 la 14% din PIB in 2007.

Deprecierea leului in 2008 a fost destul de puternica,peste 10%,dar ajustarea deficitului de cont curent in 2008 a fost minima,facand inevitabila o ajustare brutala in 2009,pe baza reducerii drastice a importurilor.Euforia consumului pe datorie s-a terminat,cel putin pentru un timp.

Dar aceasta euforie,sau febra consumului excesiv pe datorie,ramane principala cauza a crizei.Finantarea consumului a fost asadar asigurata de cresterea datoriei externe pe termen scurt.Datoria externa totala a crescut de la 18 miliarde de euro in 2004 la 72 miliarde euro in 2008.La sfarsitul trimestrului 3 2008,deci la momentul culminant al cresterii economice,pentru ca din trimestrul 4 2008 a inceput decelerarea economica,datoria externa pe termen scurt reprezenta 33 de miliarde de euro,din care 99% era datorie privata.Practic,inainte sa se declanseze efectiv criza,fiecare roman era deja dator,in medie,3000 de euro.

In ceea ce priveste politica fiscala,introducerea cotei unice de 16% pe venit si profit in 2005 a stimulat cererea,nu oferta.Oamenii si firmele au ramas cu mai multi bani pe care i-au aruncat pe piata.De asemenea,veniturile bugetare au devenit tot mai dependente de impozitarea consumului -TVA si accize.Ca pondere in PIB,veniturile bugetare din impozitarea veniturilor si profiturilor chiar au scazut in 2005 si au crescur marginal dupa aceea,urmare a introducerii unor masuri compensatorii precum cresterea impozitului pe dividende de la 5% la 16%.In schimb,cheltuielile bugetare au crescut sensibil mai rapid.Putem identifica aici doua mari probleme:risipa banului public si cresterea exponentiala a cheltuielilor cu salariile bugetarilor.

O alta cauza a crizei a reprezentat-o amanarea reformelor structurale importante,in mai multe domenii.Pe piata muncii,economia romaneasca se confrunta cu :emigratie masiva,somaj mare in zonele rurale si in micile orase,angajari in economia subterana,cresterea costurilor cu forta de munca,lipsa formarii profesionale permanente.Agricultura este o alta rana deschisa,93% dintre gospodariile agricole fiind mai mici de 5 hectare-ceea ce le face imposibil de eficientizat ca atare,in timp ce productia lor se foloseste pentru autoconsum.Economia romaneasca a fost si ramane cea mai energofaga economie din Uniunea Europeana,cu un consum mediu de 6 ori mai mare decat media UE pentru a produce un euro de produs intern brut.

Amanarea unor reforme structurale a fost cauzata de lipsa de viziune strategica.De 20 de ani,Romania nu a avut,din pacate,o politica industriala,ci numai negocieri de la caz la caz cu investitorii strategici.Romania nu a avut o politica agricola,ci doar speranta intr-un an agricol bun si un balon speculativ imobiliar care a redus an de an suprafata de teren agricol disponibila(lanurile de vile au inlocuit lanurile de cereale).Romania nu a avut o politica energetica unitara,ci doar o serie de experimente de comasare,despartire si recomasare a productiei de energie,in paralel cu privatizarea distributiei de energie.In aceste conditii,nu trebuie sa ne mire ca dezvoltarea economica a fost haotica,bazata nu pe investitii,ci pe consumul pe datorie.

3 Criza lor si criza noastra

Instabilitatea este o trasatura interna a pietei libere,care conduce inevitabil la crize financiare si economice.Principala teza a acestui capitol este aceea ca avem de fapt doua crize:una pornita in SUA si extinsa,din cauza activelor toxice ale bancilor non-americane,in tarile dezvoltate precum Marea Britanie,Germania,Franta,Japonia,Canada;si o alta criza,determinata de deficitul prea mare al contului curent,specifica unor economii emergente,unor state noi membre UE,inclusiv Romania,si unor foste economii de coeziune precum Spania,Grecia sau Irlanda.Ele s-au suprapus din cauza mecanismului de transmitere-reducerea finantarii private,vizibila in ajustarea brutala a deficitului de cont curent.Desi toata lumea vorbeste despre criza economica globala,sunt de fapt doua crize.Opinie pe care o vom dezvolta pe urmatoarele coordonate:

-criza economica din Romania este de natura interna,ea ar fi aparut chiar si in absenta crizei fianciare declansate in SUA

-cauzele crizei economice din Romania sunt diferite de cauzele crizei economice din SUA si din nucleul dur european

-criza economica externa este doar factorul declansator al crizei economice interne

-mecanismul de transmitere a crizei a fost diferit in Europa de Est fata de Europa de Vest

-intrucat cauzele si mecanismul de transmitere difea,masurile de iesire din criza nu pot fi similare in Romania cu cele din SUA sau din Germania si Franta.

Sa incepem insa cu asemanarile.Desigur,exista puncte comune intre criza declansata in SUA si extinsa la nivelul celorlalte tari dezvoltate si cea din Romania.In primul rand procesul de dereglementare este o cauza comuna.Numai ca,avand in vedere nivelul mult diferit de dezvoltare a pietei financiare,dereglementerea s-a referit la lucruri diferite.Daca in SUA si apoi in Europa de Vest vorbim despre inovatii financiare permise fie prin dereglementare,fie prin nereglementare,iar vinoatul principal pare sa fie securitizarea creditelor ipotecare sub-standard in pachete complexe derivative,in Romania creditele ipotecare au o pondere mica din totalul creditelor acordate populatiei,iar piata secundara a ipotecilor este practic inexistenta.Desi liberalizate odata cu deschiderea contului de capital in 2004,instrumentele derivative lipsesc aproape cu totul;cata vreme Romania a liberalizat o piata care nu exista,economiile dezvoltate au dereglementat o piata foarte dezvoltata si au inventat o piata noua,nereglementataa.Deci la nivel principal vorbim de acelasi fenomen,de dereglementare,dar in practica diferentele sunt mai mari decat asemanarile.

In al doilea rand,un factor declansator al crizei a fost-si pe plan extern si pe plan intern-,fenomenul de coruptie asociat cu proasta gestionare a unor fonduri.Numai ca pe plan international,si in primul rand in SUA,coruptia a fost preponderent in mediul privat,la fel si alocarea gresita a resurselor,in timp ce in Romania coruptia a fost in mediul public,ca si alocarea gresita a resurselor.Cheltuielile bugetare foarte mari din perioada octombrie 2004-decembrie 2008 au reprezentat unul dintre factorii determinanti ai recesiunii incepute in 2009.

In al treilea rand,polarizarea distributiei veniturilor este factor determinant al crizei din SUA identificat de Watt(2008)si Palma(2009),un factor de criza recunoscut de teoria heterodoxa si care poate fi regasit,in mica masura,si in Romania.Bogatia este concentrata in mana unui grup restrans,clasa de mijloc este subtire si formata nu prin acumulare de capital,ci prin acumulare de datorii,o buna parte a populatiei este asistata social,iar introducerea cotei unice de impozitare in 2005 a adancit polarizarea sociala.

O alta asemanare este balonul speculativ de pe piata imobiliara.Dar nu se prea potrivesc datele:in SUA balonul speculativ a existat intre 2002 si 2006,in Romania a inceput in 2003 si s-a incheiat in 2008.Securitizarea creditelor sub-standard nu a existat in Romania.Desi considerat mare pentru dimensiunile economiei americane,un deficit de cont curent al SUA de 6% din PIB este mai usor de finantat decat unul de 14% al Romaniei si Spaniei,ca sa nu mai vorbim de deficitele in jur de 20%si peste ale Bulgariei si tarilor baltice.

Ce s-a intamplat in Romania, este mult mai simplu de explicat:o criza din prima categorie,cea mai frecventa in randul tarilor emergente,determinata de cresterea salariilor peste productivitate,cresterea consumului si finantarea prin datorie privata a cresterii exponentionale a deficitului de cont curent.

Vom insista asupra cresterilor de salarii pentru bugetari in sectiunea dedicata cauzelor crizei economice interne.Sa remarcam deocamdata ca,in timp ce in fiecare an din perioada 2004-2008 cresterea salariului mediu net a depasit cresterea productivitatii,se disting in special anii 2005,cand un rol important l-a jucat introducerea cotei unice(care a insemnat o reducere a impozitului pe venit de la 40% la 16%),si 2008,cand apropierea alegerilor a influentat cheltuielile bugetare.De observat totodata ca inertia cretterii salariilor a continuat si in primul trimestru din 2009,ca urmare a unor cresteri aprobate in 2008,in timp ce productivitatea muncii intrase deja pe teritoriu negativ.

Consecinta acestor cresteri de salarii a fost cresterea preturilor in mediul privat,acolo unde competitia este de tip monopol sau oligopol pe majoritatea pietelor,si nesustenabilitatea cheltuielilor publice cu personalul in sectorul bugetar,incepand in special cu 2009.

Cresterea salariilor a dus la cresterea consumului,impreuna cu alti factori precum politica fiscala si bugetara prociclica,relaxarea creditarii aprecierea puternica a cursului de schimb leu-euro intre noiembrie 2004-iulie 2007(o apreciere cu 35% in acest interval,care a ieftinit importurile si a favorizat pe termen scurt creditele in valuta).

Un alt element care deosebeste o parte din economiile de coeziune(Spania,Portugalia),noile state membre(in special Romania,Bulgaria) si viitoare state membre,de SUA si de nucleul dur european(Marea Britanie,Franta,Germania)este mecanismul de transmitere a crizei.In Vest,acest mecanism s-a manifestat prin infestarea sistemului bancar propriu cu active toxice(derivative cu pierderi).

In Estul Europei principalul mecanism de propagare a crizei a fost contul curent.O tara cu un deficit de cont curent mare este expusa volitatii fluxurilor internationale de capital.Cata vreme conditiile sunt favorabile si intra bani in tara,deficitul se poate finanta.Cand conditiile internationale sunt vitrege,cand apare o criza de lichiditati in marile economii ale lumii,investitorii au tendinta sa isi retraga banii sau sa renunte la investitii in tarile considerate mai riscante,chiar daca nu de acolo s-a declansat criza.Reducerea brusca a finantarii externe impune ajustarea brutala a deficitului de cont curent,insotita de obicei de recesiune.

Daca si cauzele crizei sunt diferite,si mecanismul de propagare este diferit,intrebarea fireasca este:putem aplica aceleasi masuri de iesire din criza?Raspunsul firesc este nu,mecanismul de ajustare este si el diferit.Tarile dezvoltate anunta pachete de stimulare a economiei,opereaza cu deficite bugetare foarte mari(12% din PIB in SUA pentru 2009)si intervin pe piata prin nationalizarea temporara a unor institutii financiare cu probleme,implementand in general politici macroeconomice anti-ciclice.Romania si alte tari aflate in aceeasi categorie cu ea sunt insa obligate sa aplice politici prociclice,sa reduca nivelul cheltuielilor publice si nu au resurse pentru pachete masive de stimulente,avand constrangeri bugetare dure.

Asadar,nu trebuie sa asteptam iesirea din criza economica interna odata cu iesirea marilor economii ale lumii din criza economica globala-criza lor este una,criza noastra este alta.

4Miturile economiei romanesti in timpul crizei

1       Mitul 1:Nu suntem in criza/Suntem putin in criza,dar trece repede/Criza a trecut deja

Cand SUA erau deja in recesiune,cand banci europene cadeau si se rugau sa fie salvate de stat,cand se vorbea deja despre iminenta crizei in Europa de Vest ca si in toata lumea,oficialitatile romanesti spuneau ca nu suntem in criza si ca nici nu vom fi.Economia noastra era considerata drept una solida,iar criza altora era privita ca o oportunitate pentru romani de a face noi investitii si de a-i ajunge din urma pe europeni.

Realitatea statistica este ca economia Romaniei a intrat in criza in trimestrul al patrulea din 2008,cand PIB-ul a scazut cu 13% fata de trimestrul al treilea din 2008^.Era inca o crestere (de 2,9%)fata de trimestrul 4 2007,dar raportat la trimestrul anterior,Romania inregistrase una dintre cele mai abrupte rasturnari de situatie din intreaga regiune.Exporturile,importurile si productia industriala au intrat pe teritoriu negativ tot in trimestrul 4 2008,o criza de lichiditati a dus dobanda interbancara la 70% in octombrie 2008,iar agentia de rating Fitch coborat ratingul Romaniei in noiembrie 2008 in categoria de investitii proaste.

2       Mitul 2:Criza din Romania este determinata de criza economica globala

Criza economica din Romania este de natura interna,ea ar fi aparut chiar si in absenta crizei financiare declansate in SUA.

Cauzele crizei economice din Romania sunt diferite de cauzele crizei economice globale.Romania se confrunta cu o criza tipica a finantarii deficitului de cont curent:un cont curent prea mare,finantat nesustenabil prin fluxuri speculative de capital si prin datorie externa privta pe termen scurt.La cresterea deficitului extern a contribuit excesul de consum pe datorie.

3       Mitul 3:Imprumutul de la FMI e o centura de siguranta

Romania a incheiat in mai 2009 un acord de imprumut stand-by de 12,9 miliarde de euro;pachetul total de finantare externa accesat a fost mai mare,de 20 de miliarde de euro,incluzand imprumuturile de la Banca Mondiala si Comisia Europeana.

Adevarul este ca imprumutul de la FMI era nu numai necesar,dar a avut mai degraba caracterul unui imprumut de urgenta,nu al unui imprumut preventiv.In absenta banilor de la FMI,se punea problema reala a incapacitatii de plata a cheltuielilor curente ale statului,precum si problema devalorizarii masive a cursului de schimb.Aceste probleme nu au fost rezolvate prin imprumutul de la FMI,ci doar amanate.

1       Mitul 4:Trebuie sa dam afara x% din bugetari

Reducerea numarului de bugetari este necesara-dar nu prin comparatie cu numarul de bugetari din alte tari ,nici prin raportare la numarul de bugetari din urma cu 4-5 ani,ci pentru alte doua motive.Primul motiv este acela ca sunt prea multi bugetari fata de nivelul veniturilor bugetare.Numarul bugetarilor a crescut cu 15% dar veniturile la buget au crescut doar marginal raportate la PIB,iar in 2008 au fost chiar sub nivelul din 2004.Al doilea motiv este acela ca sunt prea multi bugetari,si in unele cazuri prea bine platiti,raportat la calitatea serviciilor publice.Reducerea numarului de bugetari trebuie facuta pe baza unor criterii unitare,fara a risca sa ramanem in sectorul bugetar fara unii angajati eficienti,pastrandu-i pe cei ineficienti si cu functii de conducere.