Economia si functia economica, economia, activitate, stiinta si politica

Economia si functia economica

Se numeste functie economica ceea ce cauta corespondenta intre doua zone ale societatii, numite astfel si economice: resursele, respectiv nevoile materiale.

Nevoile materiale se prezinta in numar superior resurselor.         Iar considerate individual, ele prezinta, fara exceptie, limite naturale.

Vizavi de nevoi, resursele materiale - economice - ale societatii se prezinta intr-o capacitate - atat totala, cat si individuala - inca mai limitata decat nevoile. Admitand astfel limitarile cantitative existente in ambele zone (ale functiei economice), putem vorbi si de o limitare relativa a resurselor in raport cu nevoile economice ale societatii. Tocmai aceasta subliniere reprezinta piatra unghiulara a intelegerii notiunii de economie.

Limitarea resurselor fata de nevoi apartine tuturor societatilor, comunitatilor sociale si timpurilor istorice. Ea a determinat si determina inca o caracteristica fundamentala - intelegand aici a determina aspectul tuturor legitatilor si regulilor nescrise dupa care se conduce economia. Descoperirea este, pe cat de logica, pe atat abisala - oricat de cinica ar aparea aceasta limitare a resurselor in raport cu nevoile, ea pare a fi impulsionat activitatea economica, progresul economiei si, in final, nivelul civilizatiei, incepand, fireste, cu cel material. Ce ar fi fost, deci, de imaginat, in materie de civilizatie si implinire a speciei umane, daca resursele nu ar fi fost limitate, in raport cu nevoile ? Este o intrebare cu raspuns, astfel, nu foarte simplu.

Economia, activitate, stiinta si politica

Receptand ideea de mai sus drept fundamentala si unificatoare pentru viata economica de oriunde si de totdeauna, ajungem si la momentul primei diferentieri specifice. Aceasta se descopera in chiar interiorul notiunii de economie si raspunde la intrebarea fireasca: ce este economia ?

Economia are trei intelesuri concomitente: (1) activitate, (2) stiinta si (3) politica. Iar aceasta inseamna tot atatea zone sociale indeajuns de distincte, dar pastrand dintru inceput o esenta unica:

caracterul limitat al resurselor, in raport cu nevoile;

sensul functional al adaptarii resurselor - existente si limitate - la nevoile societatii.

Iar fiecare dintre cele trei semnificatii isi pastreaza zona distincta si inseamna, individual, si mai mult, dar si mai putin decat celelalte semnificatii (Diagrama 1).

Diagrama 1