Inflatia - fenomenul inflationist: concept, cauze, forme, consecinte

Inflatia

Fenomenul inflationist: concept, cauze, forme, consecinte

Fenomenul inflationist constituie un alt obiectiv al managementului guvernamental. El a intrat in limbajul curent al oamenilor de afaceri la sfarsitul secolului XIX, fiind asociat in exclusivitate dereglarilor in circulatia monetara. In aceasta perioada sistemele monetare se bazau pe o circulatie concomitenta a monedelor din metale pretioase si a semnelor valorii, respectiv a bancnotelor, care oricand se puteau converti in aur si argint. O emisiune suplimentara de bancnote peste rezerva de metal pretios detinuta de banca de emisie ducea la nerespectarea acestei reguli. In acest mod bancnotele se "devalorizau" atragand dupa sine marirea preturilor. Aceasta dereglare a capatat denumirea de inflatie.

Acest fenomen se mentine si in sistemele monetare bazate numai pe bancnote cand se incalca echilibrul fundamental dintre masa monetara aflata in circulatie si suma tranzactiilor economice. In anii primului si a celui de-al doilea razboi mondial emisiunile monetare pentru finantarea cheltuielilor de razboi iesite de sub control au dus la aparitia unor preturi exprimate in numere astronomice.

Aceste conceptii referitoare la inflatie au in vedere numai fenomene monetare. Distantandu-se de aceste conceptii, J.M. Keynes reconsidera raportul dintre moneda si activitatea economica, aratand ca moneda este integrata in mecanismul economic si deci nu are natura exogena.

Din aceasta perspectiva, inflatia se manifesta prin tendinta de crestere generalizata a preturilor care se poate masura cu ajutorul urmatorilor indici: indicele general al preturilor sau deflatorul PIB (PNB); indicele preturilor de consum; indicele costului vietii; modificarea puterii de cumparare a banilor; devansarea cresterii indicatorilor macroeconomici de rezultate de catre masa monetara existenta in economie si care este disponibila pentru a fi cheltuita.

Dupa al doilea razboi mondial s-a impus ca instrument principal de masurare a inflatiei indicele pretului de consum

Indicele general al preturilor si tarifelor de consum (IPC) exprima modificarea medie ponderata a cheltuielilor pe care o familie de talie medie din mediul urban le face pentru asigurarea mijloacelor de subzistenta in concordanta cu nivelul si structura nevoii sociale.

Acest indice de tip Laspeyres se calculeaza dupa relatia:

unde:

Q₀ reprezinta structura cosului de bunuri ce reflecta nevoia sociala in perioada de baza.

In tarile cu economie de piata, acest indice se calculeaza pe baza statisticilor efectuate in acest scop. Prezentam in continuare pe un exemplu o metodologie adoptata de organul legislativ pentru determinarea indicelui preturilor si tarifelor de consum:

Analiza datelor continute in tabelul de mai inainte, ne permite formularea urmatoarelor observatii:

Cresterea preturilor cu 56,25% reiese din cresterile diferentiate ale preturilor grupelor de marfuri reprezentative cuprinse in esantionul aprobat, precum si din ponderile grupelor de marfuri in ansamblul cheltuielilor efectuate de o familie pentru consum. In tarile cu o economie de piata dezvoltata, ponderea cheltuielilor la o parte din prima grupa de marfuri si anume la alimente nu depaseste 20%. Aceasta pondere se obtine prin practicarea unor politici fiscale adecvate (TVA la majoritatea produselor sub 10% iar la unele alimente greu substituibile cum sunt laptele, painea de maximum 2%) sau politici de stimulare a producatorilor de astfel de bunuri.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

In procesul de concepere a metodologiei de stabilire a acestui indice ca de altfel si in cel de aplicare, apar o serie de confruntari intre organizatiile patronale si sindicale. Primele cauta sa scoata cresteri cat mai mici ale preturilor, iar sindicatele sa ridice valoarea acestuia. Miza o reprezinta indexarea salariilor nominale. Totusi se constata in ultima perioada tendinta de apropiere intre cele doua pozitii.

IPC este folosit de guverne drept criteriu de apreciere a reusitelor sau nereusitelor politicilor sale economice fiind si un imbold pentru cresterea investitiilor intr-o tara.   

Cauzele inflatiei

La nivel macroeconomic nivelul preturilor se formeaza in urma interactiunii dintre cererea si oferta agregata.

Aceste cheltuieli sunt cuprinse in mai multe grupe de cheltuieli si anume: cheltuieli pentru consum individual (C_p);cheltuieli pentru investitii ale firmelor (Inv); cheltuieli publice, guvernamentale (C_G);cheltuieli efectuate de agentii economici pentru a realiza operatiunile de export (E) si import (I ).

Oferta agregata se obtine prin insumarea productiilor (incasarilor totale, cifrelor de afaceri) ale tuturor agentilor economici dintr-o tara. Aceste elemente aratate pot fi redate prin: productiile ramurilor si sectoarelor care sustin oferta; resursele consumate; costurile platite si sansele sacrificate.

Asemanator analizei corelatie cerere - oferta - pret de echilibru la nivel microeconomic si in cazul analizei macroeconomice cererea si oferta globala sunt analizate prin relatia lor cu indicele general al preturilor (IGP). Graficul de mai jos reda sugestiv aceste corelatii:

IGP OA

P_E

E

P₂

CA

Q_o Q_E Q_C QA

Din grafic rezulta ca pe baza confruntarii cererii si ofertei globale se formeaza un pret de echilibru (IGP). Reducerea IGP va reduce oferta agregata (Q_o) si va determina cresterea cererii agregate (Q_c); invers cresterea IGP va duce la cresterea ofertei agregate (Q_o) si respectiv la reducerea cererii agregate (Q_c).

Deci pretul de echilibru general se formeaza dupa urmatorul mecanism: daca cererea agregata este mai mare decat oferta agregata apare o lipsa de produse in economie, iar preturile tind sa creasca, ceea ce ii va determina pe producatori sa produca cat mai mult. Deoarece veniturile raman la nivelul existent, cresterea preturilor va determina scaderea cererii pana in punctul in care preturile ajung la echilibru.

Din aceasta perspectiva de abordare se pot analiza cauzele care determina inflatia. Astfel literatura economica prezinta trei cauze fundamentale care determina acest proces:

a)     Inflatia prin cerere;

b)     Inflatia prin costuri;

c)      Inflatia combinata.

Sa le analizam pe rand:

a)Inflatia prin cerere (demande-pull inflation sau demande-side inflation) este aceea inflatie care rezulta din cresterea cererii agregate.

Economistii apreciaza in mod diferit solutiile de stapanire a acestui tip de inflatie; astfel unii considera ca atingerea acestui obiectiv se poate realiza prin mentinerea sub control a ofertei de bani in economie; altii afirma ca legatura dintre masa monetara aflata in circulatie si nivelul cheltuielilor nu este chiar asa de directa, fiind de parere ca poate avea loc o crestere autonoma a cheltuielilor fara ca aceasta sa fie influentata de sporirea ofertei de bani; in acest sens reducerile de impozite pe salarii si in general pe venituri sau cresterea incitatiei de a investi cand se contureaza increderea in cresterea economica reprezinta o solutie de rezolvare a acestei probleme.

Indiferent de cauze, atunci cand cererea agregata creste, firmele reactioneaza pe de o parte prin sporirea preturilor iar pe de alta parte prin cresterea productiei. Ambele demersuri pot fi sporite numai pana la o limita: cresterea veniturilor este limitata la nivelul veniturilor, iar productia de cat de mult vor creste costurile.

Pe masura cresterii cererii agregate firmele raspund prin cresterea productiei si a ofertei in general. Prin urmare resursele se reduc si cresc costurile ceea ce va determina in mod firesc cresterea preturilor. Cresterea productiei este insa oprita de cresterea costurilor care ating plafonul preturilor, plafon determinat de volumul veniturilor. Din aceste motive, acest tip de inflatie se manifesta pe termen scurt deoarece exista o limitare a veniturilor.

b) Inflatia prin costuri (cost push sau supply side inflation) apare in situatia cand costurile de productie cresc independent de cererea agregata care ramane constanta.

Daca in situatia inflatiei prin cerere care este asociata unei economii in avant, efectele erau cresterea productiei si a ocuparii fortei de munca, in situatia inflatiei prin costuri, efectul este invers.   Literatura economica din domeniu citeaza drept cauze ale inflatiei prin costuri o serie de factori printre care se numara:

- cresterea salariilor determina inflatia prin costuri cand cresterea salariilor nu este sustinuta de cererea de munca;

- cresterea profiturilor determina inflatia in conditiile in care exista firme mari de tip oligopol care determina impunerea de preturi mari independent de cerere;

- cresterea preturilor la produsele importante determinata de cresterea preturilor la materii prime, combustibil, energie se repercuteaza in costul productiei interne si implicit al preturilor independent de cererea de pe piata interna; acest tip de inflatie se numeste inflatie importata;

cresterea impozitelor;

epuizarea resurselor naturale;

calamitati naturale.

c) Inflatia combinata

La nivelul economiei nationale inflatia se poate manifesta ca urmare a interactiunii celor doua cauze majore: cererea si costurile. Acest tip de inflatie face foarte dificila precizarea cauzei esentiale care a determinat fenomenul. Astfel daca o inflatie a fost determinata la inceput prin cresterea costurilor, autoritatile pot actiona in directia sporirii cererii agregate, in scopul diminuarii somajului care apare ca element esential al inflatiei.

De asemenea, o inflatie ce porneste din cerere, determina cresterea puterii economice a unor firme, care in consecinta actioneaza in directia cresterii preturilor de piata.

Daca aceste evolutii se petrec rapid, asistam la fenomenul numit spirala preturi-salarii.

Pentru a mai atenua din cresterea costurilor sindicatele vor solicita salarii mai mari care vor determina cresterea costurilor firmelor. Indexarile realizate de guverne vor conduce la emiterea de cantitati suplimentare de bani ce vor determina cresterea continua a inflatiei.

In afara acestor cauze fundamentale, literatura economica mai mentioneaza urmatoarele:

Modificarile de structura in cerere sau oferta; de exemplu in unele ramuri de activitate apare o cerere mai mare, iar in altele cererea ramane constanta sau poate sa scada. In ramurile care au o cerere in scadere preturile mentinute de firme si salariile mentinute de sindicate raman inflexibile. In acest mod apare somajul structural si o inflatie structurala.

Teama de inflatie determina agentii economici sa ia unele masuri de marire a preturilor ceea ce va determina din partea sindicatelor cerere pentru marirea proportionala a salariilor nominale, factor cu rata prognozata a inflatiei. Daca evolutia reala este mai mica decat cea prognozata va determina cresterea inflatiei.

Intensitatea inflatiei si sensurile evolutiei ei.

Incadrarea intensitatii concrete a inflatiei in unul sau altul din tipurile de inflatie difera in literatura de specialitate de la un autor la altul. Cateva din aceste denumiri sunt redate in continuare: inflatie taratoare (exprimata printr-un IPC=3%), inflatie moderata sau rapida (IPC=6-10%), inflatie galopanta (cu doua cifre) etc.

Avand in vedere evolutiile inflatiei intr-o serie de tari (America Latina sau unele tari din fostul bloc comunist), s-a ajuns la concluzia ca intensitatea inflatiei trebuie judecata prin corelarea ei cu o serie de indicatori care exprima dinamica economiei nationale.

Asemenea corelatii sunt surprinse in tabelul de mai jos:

Consecintele inflatiei

Consecintele inflatiei sunt cunoscute in literatura de specialitate sub numele de "costuri".

a)     Inflatia contribuie la redistribuirea veniturilor in detrimentul majoritatii populatiei.

Astfel desi s-ar parea la o prima vedere ca efectele cresterii preturilor pot fi atenuate printr-o sporire corespunzatoare a veniturilor populatiei, in realitate inflatie redistribuie bogatia de la cei cu veniturile fixe in favoarea detinatorilor de proprietati a caror valoare creste.

b)     Inflatia creeaza o stare de incertitudine in lumea oamenilor de afaceri ceea ce influenteaza deciziile acestora de investire, deoarece este greu de cuantificat raportul dintre costuri si incasari.

c)      Inflatia contribuie la inrautatirea raporturilor economice externe ale tarii, ceea ce dezechilibreaza balanta de plati externe. Daca inflatia intr-o tara este puternica, exporturile acesteia apar mai scumpe in raport cu altor tari cu o inflatie mai mica. In aceiasi logica importurile apar mai ieftine decat cele autohtone. Deci balanta de plati scade devenind deficitara ceea ce va determina si un curs al monedei nationale nefavorabil. Tot ca o consecinta a acestor fenomene se descurajeaza productia interna cu toate urmarile ei.

d)     Urmarirea fenomenelor inflationiste determina folosirea suplimentara a unor resurse fapt care va determina cresterea costurilor diferitelor tranzactii.

Se considera ca o inflatie de 3-4% pe an denumita "inflatie taratoare" (creeping inflation" este binevenita fiind apreciata ca un factor de stimulare a activitatii economice.

Politici si masuri de combatere a inflatiei

Politicile de combatere a inflatiei sunt corelate cu cauzele fundamentale care determina inflatia.

Ele sunt sintetizate in tabelul urmator:

Toate politicile prezentate mai sus, urmaresc sa exercite o actiune concertata asupra cererii si ofertei agregate in vederea reducerii ritmului de crestere a inflatiei, cat si a diminuarii costurilor ei.

Concluzie

Inflatia este un fenomen deosebit de complex care nu este inca suficient cercetat si din acest motiv nu exista un consens asupra cauzelor care-l determina.