Lucrari pregatitoare pentru intocmirea situatiilor financiare

LUCRARI PREGATITOARE PENTRU INTOCMIREA SITUATIILOR FINANCIARE

1.1. DELIMITARI PRIVIND LUCRARILE DE INCHIDERE A EXERCITIULUI FINANCIAR

Exercitiul financiar incepe de la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie. In acest scop pe baza bilantului contabil se determina situatia patrimoniului, situatia financiara si rezultatul obtinut.

Situatia patrimoniului se evalueaza pe baza urmatoarei relatii:

Situatia neta a patrimoniului Activul patrimoniului -Datoriile

(capital propriu)

Situatia financiara se dermina pe baza relatiei:

Trezoreria = Fond de rulment - Necesarul de fond de rulment

Rezultatul obtinut se calculeaza prin relatia:

Rezultatul contabil = Venituri - Cheltuieli

(+ in cazul rambursarii de capital, - in situatia aportului de capital).

Informatia contabila trebuie sa satisfaca in mod egal pe toti utilizatorii de informatie contabila. In acest sens Reglementarile contabile simplificate, armonizate cu

directivele europene precizeaza ca situatiile financiare anuale simplificate cuprind:

bilantul;

contul de profit si pierdere;

politici contabile si note explicative.

Optional se poate intocmi situatia fluxurilor de trezorerie.

Documentul oficial, folosit pentru finalizarea incheierii exercitiului financiar, este bilantul.Pe baza lui se asigura o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare,cat si a rezultatului obtinut. Pentru a raspunde acestei cerinte, bilantul contabil a fost conceput si structurat ca un set de modele (situatii de sinteza), rangul de model de baza fiind atribuit bilantului in calitatea sa de cont al situatiei Patrimoniului. Celelalte componente au primit diverse continuturi si denumiri, in raport de latura patrimoniului reprezentata de cerintele informationale formulate cu privire la gestiunea patrimoniului.

In normele europene si standardele internationale, privind contabilitatea, formatia bilantiera figureaza sub diverse denumiri, cum sunt: situatii financiare, documente contabile de sinteza sau conturile anuale. Desi formatia bilantiera cuprind pe langa bilant si alte situatii financiare, s-a avut in vedere ca dintre toate componentele formatiei cea care caracterizeaza patrimoniul in totalitatea sa este modelul propriu bilantului. In raport cu acesta, celelalte parti sunt segmente care merg din bilant, dezvoltand pe plan informational indicatorii economico-financiari, consolidati in modelul de baza denumit bilant contabil. Orice cont, sau situatie asociata bilantului starii patrimoniului, are un caracter complementar ¸si convergent fata de acesta.

In modelul continental de contabilitate, la componentele de mai sus se adauga tabloul (tabelul) de finantare sau tabloul de trezorerie.

Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a "CEE" si cu I.A.S., grupeaza elementele de activ si pasiv dupa destinatia si provenienta lor. Astfel, bilantul cuprinde toate elementele de activ si pasiv grupate: atat dupa destinatie, cat si provenienta.

Potrivit art.22 din Legea contabilitatii nr.82/1991 si pct.120 din Regula-
mentul de aplicare a acesteia, pentru verificarea inregistrarii corecte in contabili-
tate a operatiilor patrimoniale, se intocmesc lunar balante de verificare de catre
toti agentii economici, indiferent de forma de organizare si tipul de proprietate.

Intocmirea situatiilor financiare anuale simplificate reprezinta un proces complex de agregare a datelor in vederea constituirii indicatorilor economico-financiari privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute. Derularea acestui proces se concretizeaza intr-o suita de lucrari, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisa a bilantului.

Lucrarile preliminare sunt denumite lucrari de inchidere a exercitiului, fiind

structurate astfel:

[ 1.] stabilirea balantei conturilor inainte de inventarierea generala a
patrimoniului contabilitatea operatiilor de regularizare privind:

(a)      diferentele de inventar;

(b)      amortizarile;

(c)   provizioanele pentru deprecieri

(d)   diferentele de inventar;

(e)      amortizarile;

(f)       provizioanele pentru deprecieri;

(g) provizioanele pentru deprecieri;

(h) provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

(i) tranzactiile in valuta

(j) delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor

[2] stabilirea balantei conturilor dupa inventariere;

[3] determinarea rezultatului exercitiului si distribuirea profitului sau finantarea pierderii;

[4] redactarea situatiilor financiare anuale.

Un aspect specific contabilitatii din Romania este acela ca pentru fiecare exercitiu financiar incheiat, normalizatorii elaboreaza "Precizari privind masurile referitoare la intocmirea bilanturilor contabile la agentii economici". O asemenea solutie se justifica pentru o economie de tranzitie si pentru perioada de asimilare a cadrului contabil conceptual. Totusi, prin aceste precizari nu trebuie derogat de la principiul permanentei metodelor de evaluare si calcul economic. Desigur, derogari se pot produce, insa, cu respectarea prevederii privind mentionarea si calculul efectelor asupra patrimoniului si rezultatului,iar schimbarea de metoda sa nu devina fluctuanta. Ori, aceasta cerinta nu se respecta prin prevederile mentionate mai sus. Mai mult, se produc abateri de la principiile si normele contabile general acceptate.

1.2. STABILIREA BALANTEI DE VERIFICARE A CONTURILOR INAINTE DE INVENTARIERE

Pentru centralizarea si controlul exactitatii datelor inregistrate in conturi se intocmeste balanta de verificare inainte de inventarierea patrimoniului. Discutata din acest punct de vedere balanta pregateste datele necesare compararii soldurilor din inventarul contabil si inventarul faptic. In felul acesta ea poate fi adoptata ca un inventar contabil al patrimoniului.

Prin sistemul de balante se controleaza relatiile de echilibru intre debitul si creditul conturilor, intre inregistrarea cronologica si cea sistematica, intre elementele valorice ale conturilor analitice si cele ale conturilor sintetice. De o semnificatie deosebita este controlul inregistrarii in conturi a tuturor operatiilor, deci a documentelor justificative, prin confirmarea sau infirmarea egalitatii intre totalul rulajelor debitoare sau creditoare din balanta cu totalul rulajului determinat prin Registrul -jurnal.

Situatia de referinta a inventarului faptic o reprezinta soldurile finale calcu-
late in balanta, de aceea balanta poate fi interpretata si ca un inventar contabil.

Balanta conturilor poate fi discutata si prezentata si ca un instrument de ver-
ificare a continutului soldurilor conturilor contabile, in sensul ca acestea sa re-
flecte operatii economice si financiare reale, consemnate in documentele justificative si inregistrate in concordanta cu normele metodologice de utilizare a conturilor.

1.3. INVENTARIEREA GENERALA A PATRIMONIULUI

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a patrimoniu-
lui fiecarui agent economic si cuprinde toate elementele patrimoniale, precum si
bunurile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice.

Inventarierea reprezinta ansamblul operatiilor prin care se constata existenta
tuturor elementelor de activ si de pasiv, cantitativ si valoric sau numai valoric,
dupa caz, existente in patrimoniul unitatii, la data la care aceasta se efectueaza.

In conformitate cu prevederile art.8 din Legea contabilitatii nr.82/1991, regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, precum si persoanele fizice care au calitatea de comerciant, au obligatia sa efectueze inventarierea generala a patrimoniului: la inceputul activitatii, cel putin o data pe an pe parcursul functionarii sale,in cazul fuzionarii, sau incetarii activitatii, precum si in alte situatii prevazute de lege.

La inceputul activitatii inventarierea are ca obiect principal stabilirea si evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul in natura. Pe parcursul functionarii sale,unitatea patrimoniala efectueaza inventarierea patrimoniului cel putin o data pe an, deregula, cu ocazia inchiderii exercitiului financiar. Ministerul Finantelor Publice poate aproba exceptii de la regula inventarierii obligatorii anuale la solicitarea justificativa a unitatii patrimoniale, cu avizul Directiilor Generale ale Finantelor Publice judetene respectiv a municipiului Bucuresti.

Inventarierea patrimoniului agentilor economici prezinta o importanta deosebita si anume:

. inventarierea este punctul de plecare la unitatile nou infiintate concomitent folosind
la deschiderea si organizarea contabilitatii, la evaluarea elementelor patrimoniale ce
constituie aportul in natura;

. inventarierea permite cunoasterea corectitudinii gestionarii mijloacelor materiale si
banesti, descoperind eventualele degradari, risipe, lipsuri, sustrageri, furturi, delapidari
si stabilirea raspunderilor celor vinovati si luarea masurilor de recuperare a prejudiciilor;

. inventarierea permite stabilirea unor indicatori necesari procesului decizional (stabilirea
productiei neterminate, a rezultatelor financiare finale, calculul costului productiei);

. inventarierea contribuie la mobilizarea resurselor interne prin aceea ca ea identifica
bunurile fara miscare sau cu miscare lenta, avariate, degradate.

Inventarierea generala a patrimoniului reprezinta lucrarea preliminara prin care se sta-
bileste situatia reala a patrimoniului, care se refera atat la constatarea marimii faptice a el-
ementelor patrimoniale, cat si la evaluarea lor la nivelul valorii actuale. Nu se poate con-
cepe un bilant, adica nu se poate determina situatia financiara si rezultatul unei intreprinderi
la un anumit moment si pe o anumita perioada de timp, fara sa se efectueze, in preala-
bil, inventarul. Numai printr-un bilant alcatuit pe baze reale, intreprinzatorul se poate orienta
si mentine intr-o economie insotita de variatia preturilor si puterii de cumparare a banului.

Relatia proprie inventarului prin care se determina situatia reala a patrimoniului la un moment dat este de forma:

Situatia neta a patrimoniului = Activul inventariat - Datoriile inventariate

Constatarea existentei elementelor inventariate se face prin observarea directa (numarare,cantarire, masurare si calcule tehnice, dupa caz ) pentru bunurile corporale (materiale), pe baza de registre sau documente (extrase de cont) confirmate de terti pentru bunurile corporale (nemateriale), creante si datorii. In ceea ce priveste evaluarea elementelor patrimoniale inventariate se face la nivelul valorii actuale denumita valoare de inventar. Aceasta valoare este egala cu valoarea de intrebuintare stabilita pe baza referintelor si tehnicilor celor mai bine adaptate la natura bunului (pretul pietei, bareme, indici specifici, etc). In contabilitatea din tara noastra, deocamdata evaluarea activelor si pasivelor inventariate se face la preturile folosite la inregistrarea acestora in contabilitate, egal de regula, cu costul istoric.

Toate bunurile ce se inventariaza se inscriu in listele de inventar, care reprezinta prima
parte a registrului de inventar, diferentiate in raport de felul si natura activelor si pasivelor
constatate efectiv pe teren (active fixe, stocuri, productie in curs de fabricatie, etc).

In listele de inventar completeaza cantitatea, pretul unitar si val-
oarea bunurilor inventariate. Pretul unitar este in cele mai multe cazuri acelasi cu cel inregistrat, cu ocazia intrarii bunurilor in patrimoniu.

Conform Legii contabilitatii nr.82/1991, evaluarea cu ocazia inventarierii, se face, astfel:

.bunurile de natura imobilizarilor, stocurile si celelalte bunuri se evalueaza la valoarea
actuala, denumita valoare de inventar; creantele si datoriile se evalueaza la valoarea lor nominala;

.bunurile depreciate se evalueaza, la valoarea lor de utilitate, stabilita in functie de utili-
tatea bunului in unitate si de pretul pietei.

Creantele, datoriile, precum si disponibilitatile in devize se evalueaza la cursul in vigoare din ultima zi a exercitiului.

Titlurile imobilizate se evalueaza la valoare de utilitate pe care o reprezinta pentru unitate, iar titlurile de plasament, la cursul mediu al ultimei luni a exercitiului sau la valoarea probabila de negociere, dupa caz.

In listele de inventariere se inscrie valoarea contabila, atunci cand valoarea de vanzare este mai mare comparativ cu aceasta, sau valoarea de inventar (de vanzare), in cazul constatarii unor deprecieri (rezultate financiare necorespunzatoare la
unitatile la care sunt detinute titlurile), situatie cand se constituie provizioane. Pe baza listelor de inventariere obisnuite (varianta simplificata), intocmite de catre comisiile constituite cu acest scop, se procedeaza la confruntarea datelor scriptice cu cele faptice, completandu-se listele de inventariere finale sau centralizatoarele numai pentru pozitiile cu diferente, in plus sau in minus, delimitate pe grupe si feluri de elemente patrimoniale si aceasta pentru gestiunile care se urmaresc in contabilitate, atat cantitativ, cat si valoric cum sunt cele de materii prime si materiale consumabile, de produse finite, de marfuri prin comertul en-gros si altele. In situatia gestiunilor oglindite in contabilitate numai valoric, cum este cazul celor din comertul cu amanuntul, aceasta operatiune se realizeaza prin compararea valorii totale a inventarului cu soldul scriptic sau minusul valoric total aferent gestiunii verificate.

In cazul in care la anumite sortimente sau elemente patrimoniale de natura imobilizarilor corporale sau valorilor stocabile se constata plusuri sau minusuri, este necesara evaluarea diferentelor si numai dupa aceasta se efectueaza incadrarea lor pe cauze in vederea solutionarii si inregistrarii in contabilitate.

Rezultatele inventarierii se constata intr-un proces verbal de inventariere, in care se in-
scriu printre altele, urmatoarele elemente: perioada si gestiunile inventariate, precum si persoanele care au efectuat inventarierea, plusurile si minusurile constatate, compensarile efectuate, bunurile depreciate, precum si creantele si obligatiile incerte si in litigiu, valorificarea rezultatelor inventarierii, constituirea si regularizarea provizioanelor, precum si alte elemente privind concluziile si propunerile referitoare la inventarierea patrimoniului unitatii. Procesul verbal de inventariere si listele de inventariere centralizatoare,atunci cand este cazul, reprezinta documentele pe baza carora se solutioneaza si se inregistreaza in contabilitate plusurile si minusurile constatate, avandu-se in vedere in acest sens urmatoarea ordine de efectuare a operatiilor respective:

. efectuarea ¸si inregistrarea in contabilitate a compensarilor legale;

. stabilirea plusurilor definitive (finale) ¸si inregistrarea lor in contabilitate, dupa efectuarea compensarilor legale;

. determinarea ¸si inregistrarea lipsurilor neimputabile ¸si a pierderilor din calamitati;

. imputarea in sarcina celor vinovati a lipsurilor provenite din vina unor salariati sau a

unor terti;

. inregistrarea lipsurilor in curs de clarificare;

. constituirea ¸si regularizarea provizioanelor privind deprecierea elementelor patrimoniale

Pentru fiecare din operatiile mentionate anterior se vor prezenta atat aspectele
mai importante de natura metodologica, cat si cele privind reflectarea in contabili-
tate a influentelor pe care le genereaza asupra patrimoniului supus inventarierii.

Datele pe care le contin procesul verbal de inventariere si listele intocmite cu
prilejul acestei operatiuni se utilizeaza, de asemenea pentru completare Registrului inven-
tar, care este un document obligatoriu, in care se inregistreaza, la sfarsitul fiecarui an,
toate elementele patrimoniale de activ si pasiv inventariate, ceea ce justifica contin-
utul fiecarui post din bilantul contabil, in sensul concordantei sale cu situatia faptica.

1.4. CONTABILITATEA OPERATIILOR DE REGULARIZARE

La incheierea exercitiului, elementele de activ si cele de pasiv de natura da-
toriilor se evalueaza si se reflecta in situatiile financiare simplificate la valoarea de
intrare, respectiv valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

In acest scop, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea stabilita pe baza inventarierii astfel:

pentru elementele de activ, diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si
valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se
la valoarea lor de intrare. Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar
stabilita la inventariere si valoarea contabila neta a elementelor de activ se inregistreaza
in contabilitate pe seama unei amortizari suplimentare, in cazul activelor amortizabile
pentru care deprecierea este ireversibila sau se constituie un provizion pentru depreciere,
atunci cand deprecierea este reversibila aceste elemente mentinandu-se, de asemenea,
la valoarea lor de intrare. Prin valoare contabila neta se intelege valoare de intrare, mai
putin amortizarea si provizioanele pentru depreciere cumulate.

Pentru elementele de pasiv, de natura datoriilor diferentele constatate in minus intre
valoarea de inventar si valoare de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste el-
emente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Diferentele constatate in plus intre

valoarea stabilita la inventariere si valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura
datoriilor se inregistreaza in contabilitate prin constituirea unui provizion, aceste ele-
mente mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

1.4.1. OPERATII PRIVIND REGULARIZAREA PLUSURILOR SI MINUSURILOR DE INVENTAR

a) Stabilirea si inregistrarea plusurilor definitive

Dupa stabilirea rezultatelor inventarierii, plusurile si minusurilor de inventar, se procedeaza la inregistrarea si decontarea lor gestionara. A efectua aceasta operatiune inseamna a regulariza rezultatul inventarierii.

Eseu: Subsistemul metodologic managerial Lucrare: Oboseala in munca - cauzele oboselii

In principiu, plusurile se inregistreaza ca intrari in patrimoniul intreprinderii, iar mi-
nusurile se imputa. Daca lipsurile constate la inventariere nu sunt din vina cuiva, se decon-
teaza, dupa caz, asupra cheltuielilor sau veniturilor intreprinderii. De asemenea, se pot ad-
mite compensari cantitative ale lipsurilor cu plusurile, in cazurile care exista riscul de con-
fuzie intre sorturile aceluiasi produs, fara a se diminua patrimoniul unitatii. Compensarea
se admite, de regula, numai pentru aceeasi perioada de gestiune si la acelasi gestionar.

Pentru bunurile materiale acceptate cu pierderi se acorda scazaminte, fara a depasi val-
oarea constatata in minus. De asemenea, pentru aceste valori, in cazul compensarii lipsurilor
cu plusurile stabilite la inventariere, scazamintele se calculeaza numai in situatia cand cantitatile lipsa sunt mai mari decat cantitatile in plus. Calculul se efectueaza, in primul rand, pentru valorile materiale la care s-au constatat lipsurile, iar daca mai raman diferente cantitative, in minus, cotele de scazaminte se pot aplica si pentru celelalte valori materiale admise in compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferente. Diferenta stabilita in minus, in urma compensarii si aplicarii tuturor cotelor de scazaminte reprezentand un prejudiciu pentru patrimoniu, se recupereaza de la persoanele vinovate, in conformitate cu dispozitiile legale.

[1.] [a.] plusurile de active imobilizate

Plusurile constatate la inventarierea activelor necorporale ¸si a celor corporale se inregistreaza la valoarea de intrare ¸si respectiv de inventar, stabilita in functie de pretul pietei ¸si de utilitatea bunului in cadrul unitatii, in creditul contului 131 "Subventii pentru investitii" ¸ si debitul conturilor corespunzatoare categoriilor de elemente in cauza, si anume:

. 203 "Cheltuieli de dezvoltare",

. 205 "Concesiuni, brevete, licente marci comerciale ¸si alte drepturi ¸si valori similare ",

. 208 "Alte imobilizari necorporale",

. 211 "Terenuri si amenajari de terenuri",

. 213 "Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii".

In acest caz trebuie inregistrata si TVA corespunzatoare, formula contabila fiind:

4426 "TVA - deductibila' = 4427 "TVA - colectata'

Si concomitent, pentru cota de TVA nedeductibila stabilita pe baza de decont, se face inregistrarea:

635 "Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate = 4426 "TVA deductibila

[1.] [a.] plusuri de stocuri

Plusurile constatate la valorile stocabile achizitionate de la terti, cum sunt materii prime, materiale consumabile, obiectele de inventar si ambalajele se inregistreaza la pretul de evidenta, debitandu-se conturile sintetice de gradul I sau de gradul II, dupa caz, cu ajutorul carora sunt reflectate in contabilitate, prin creditul conturilor corespunzatoare de cheltuieli, dupa cum urmeaza:

. plusul de materii prime ¸si materiale consumabile:

302 "Materiale consumabile" = 602 "Cheltuieli cu materialele consumabile"

La contul 602 "Cheltuieli cu materialele consumabile", in mod normal se
folosesc subconturile aferente categoriilor de materiale consumabile urmarite dis-
tinct si anume: 6021 "Cheltuieli cu materiale auxiliare"; 6023 "Cheltuieli privind
materialele pentru ambalat"; 6024 "Cheltuieli privind piesele de schimb" s.a..

. plusul la obiecte de inventar:

.plusul de ambalaje

Plusurile constatate la inventarierea valorilor stocabile si la animale si la pasari obtinute din productie proprie, cum sunt semifabricatele, produsele finite, animalele si pasarile, se inregistreaza la pretul de evidenta, debitandu-se conturile sintetice de gradul I cu ajutorul carora se oglindesc in contabilitate, prin creditul contului privind veniturile din productia stocata astfel:

. plusul de semifabricate

. plusul de produse finite

. plusul de animale ¸si pasari:

Plusurile constatate la inventarierea marfurilor se inregistreaza in mod asemanator cu

cele privind valorile stocabile achizitionate de la terti. Deosebirea consta in aceea ca

pretul de evidenta este cel cu amanuntul sau alt pret de vanzare care contine ¸si TVA

aferenta neexigibila, ceea ce impune folosirea pe langa conturile de marfuri ¸si cheltuieli,

si a conturilor 378 "Diferente de pret la marfuri" ¸si 4428 "TVA neexigibila".

Evaluarea marfurilor constatate in plus se face la pretul de cumparare sau de inregistrare corespunzator sortului sau articolului din care face parte plusul, pret asupra caruia se calculeaza adaosul comercial, iar suma celor doua elemente constituie baza de calcul pentru TVA neexigibila.

Totalul pretului de vanzare, inclusiv TVA neexigibila, se inregistreaza in debitul contului 371 "Marfuri" si in creditul conturilor:

. 607 "Cheltuieli privind marfurile", pentru pretul de cumparare sau alt pret asimilat cu

acesta

. 378 "Diferente de pret la marfuri", cu adaosul comercial luat in calcul pentru determinarea pretului de vanzare;

. 4428 "TVA neexigibila", cu suma corespunzatoare cotei de 19% si pretului de vanzare

fara TVA sau de 15,966% ¸si pretului de vanzare cu amanuntul, inclusiv TVA.

Determinarea marimii elementelor de mai sus se poate face si prin folosirea pretului de
vanzare total, inclusiv TVA neexigibila, din care se deduce atat rabatul sau adaosul comercial, prin folosirea cotei medii determinate in luna anterioara, cat si TVA neexigibila, pe baza cotei de 15,966%. Aceasta ultima cota se inmulteste cu pretul de vanzare total, inclusiv TVA neexigibila, iar cota privind rabatul sau adaosul comercial se inmulteste cu pretul de vanzare fara TVA.

[1] [a.] plusurile de titluri de plasament

Plusurile constatate la inventarierea titlurilor de plasament se inregistreaza la valoarea de intrare si respectiv de inventar, astfel:

50 "Investitii financiare pe termen scurt" = 668 "Alte cheltuieli financiare"

[1.] [a.] plusuri constatate la inventariere casieriei

Plusuri constatate la inventariere casieriei se inregistreaza in debitul contului

531 "Casa" si creditul contului 668 "Alte cheltuieli financiare", astfel:

5311 "Casa in lei" = 668 "Alte cheltuieli financiare"

Sau:

5314 "Casa in valut˘a" = 668 "Alte cheltuieli financiare"

Ministerul Finantelor recomanda ca unitatile patrimoniale cu capital privat sa foloseasca con-
tul 7582 "Venituri din donatii si subventii primite" in locul contului 668 "Alte cheltuieli financiare".

b) Determinarea si inregistrarea lipsurilor neimputabile si a pierderilor din calamitati

Lipsurile neimputabile si pierderile din calamitati se analizeaza impreuna datorita
asemanarilor pe care le prezinta in ceea ce priveste reflectarea lor in contabilitate.

In categoria lipsurilor neimputabile sunt incluse, in principal, pierderile nor-
male (inerente) care se produc in timpul depozitarii-pastrarii, transportului manipularii si
vanzarii unor active circulante materiale. Asemenea pierderi apar ca urmare a uscarii,
prafuirii, volatilizarii, spargerii s.a. fiind inevitabile, fapt pentru care exista stabilite norme si cote procentuale legale pentru suportarea lor legala de catre intreprindere.

La randul lor, pierderile din calamitati naturale se pot constata atat la elementele patrimoniale de natura imobilizarilor, cat si la cele privind activele circulante materiale, iar pe baza documentelor justificative constatatoare se suporta de catre unitate. In ceea ce priveste lipsurile neimputabile se prezinta aspectele metodologice cele mai importante privind determinarea marimii lor.

Normele de pierderi sunt stabilite pe feluri sau grupe de elemente patrimoniale materiale si se aplica de toti agentii economici. Ele sunt diferentiate pe tipuri de categorii de operatii (transport, depozitare, manipulare, desfacere) si de asemenea, pe perioade calendaristice ale anului (la produsele alimentare).

Normele de pierderi sunt prevazute sub forma unor cote maxime, iar acordarea lor efectiva
are loc la limita minusurilor constatate la inventariere. Pierderile normale, denumite si perisabilitati se determina prin aplicarea cotelor procentuale la volumul cantitativ sau valoric al intrarilor sau iesirilor in si din gestiune de la ultimul inventar pana la cel pentru care se face calculatia.

Cantitatea si valoarea pierderilor normale determinate prin calcul se deduc din lipsa neta
din gestiune, obtinandu-se diferenta in minus definitiva. Aceasta diferenta in minus poate fi neimputabila cand se solutioneaza ca pierderi materiale peste normele legale, care, cu ajutorul organelor competente se suporta de catre intreprindere sau poate fi imputabila, in care caz seconsidera o creanta financiara a unitatii fata de gestionar. In cazul in care gestiunea este colectiva, repartizarea cuantumului imputatiei pe fiecare membru al colectivului se face in raport cu remuneratiile realizate in ultimele trei luni si in functie de prezenta la lucru la gestiunea in cauza in perioada de la ultimul inventar pana la cel la care s-a constatat lipsa imputabila.

Pentru inregistrarea in contabilitate a lipsurilor neimputate si a pierderilor din calamitati se are in vedere natura elementelor patrimoniale de la care provin, precum si simbolizarea acestora in planul de conturi general, asa cum se prezinta in continuare.

a) Lipsuri neimputabile si pierderile din calamitati constatate la mijloace fixe
Acestea se reflecta in creditul contului "Instalatii tehnice, mijloace de transport, an-
imale si plantatii', la valoarea de intrare in unitate, prin debitul conturilor: "Amortizari privind imobilizarile corporale", pentru amortizarea inregistrata anterior in contabilitate, si "Cheltuieli privind amortizarea imobilizarilor", cu valoarea neamortizata astfel:

%

"Amortizari privind imobilizarile corporale" "= 213 "Instala¸tii tehnice, mijloace de                                                                

"Cheltuieli privind amortizarea                                transport , animale si plantatii"

imobilizarilor

La conturile "Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii'
si "Amortizari privind imobilizarile corporale" se folosesc subconturile corespunza-
toare categoriilor de mijloace fixe din care fac parte lipsurile ce se inregistreaza.

b) Lipsurile si pierderile constatate la materii prime si materiale consumabile

Lipsurile si pierderile constatate la materii prime si materiale consumabile se oglindesc
in creditul conturilor de valori materiale (301 302), la pretul de inregistrare, prin debitul con-
turilor corespondente de cheltuieli (601 602).In debitul sau creditul acestor conturi de chel-
tuieli prin corespondenta cu contul "Diferente de pret la materii prime si materiale" se inreg-
istreaza cota proportionala din diferentele in plus sau in minus aferente lipsurilor sau pierder-
ilor din calamitati. Pentru pierderile din calamitati se face numai inregistrarea de majorare
a cheltuielilor extraordinare privind calamitatile si celelate evenimente extraordinare (671) si de scadere a gestiunilor in cauza (301 302) pentru costul efectiv de achizitie, dupa cum urmeaza:

.scoaterea din evidenta sau scaderea gestiunii:

602 "Cheltuieli cu materialele consumabile"= 302 "Materiale consumabile"

. repartizarea diferen¸telor de pret in plus (nefavorabile)

. repartizarea diferentelor de pret in minus (favorabile):

. inregistrarea pierderilor din calamitati:

671 "Cheltuieli privind calamitatile = %

si alte evenimente extraordinare" 301 "Materii prime"

302 "Materiale consumabile"

c) Lipsurile si pierderile la semifabricate si la produse finite

Lipsurile si pierderile la semifabricate si la produse finite se inregistreaza in creditul con-
turilor de gestiune (341 si 345) prin debitul contului 711 "Variatia stocurilor" la valoarea de evidenta. Prin intermediul acestui cont de venituri se inregistreaza si diferentele de pret aferente, pe debit sau pe credit, dupa cum sunt in plus sau in minus, asa cum reiese din inregistrarile urmatoare:

. scaderea din evidenta

. repartizarea diferentei de pret in plus (nefavorabile):

. repartizarea diferentei de pret in minus (favorabile)

. inregistrarea pierderilor din calamitati

d) Lipsurile si pierderile la animale si pasari.

Lipsurile si pierderile la animale si pasari se inregistreaza in contabilitate in

functie de modul cum au fost procurate, din productie proprie sau prin achizitionare.

Lipsurile neimputabile si pierderile din calamitati, la animalele si pasarile provenite anterior
din productie proprie, se inregistreaza in mod similar cu aceleasi categorii de minusuri constatate la inventarierea semifabricatelor si produselor finite, cu mentiunea ca se folosesc contul de gestiune si de diferente de pret corespunzatoare acestui element de stocuri asa cum se prezinta in continuare:

. scaderea din contabilitate a lipsurilor si pierderilor, la pretul de evidenta

. repartizarea diferentei de pret in plus (nefavorabile)

. repartizarea diferentei de pret in minus (favorabile)

Lipsurile si pierderile care se refera la procurari anterioare de animale si pasari
prin achizitionare se inregistreaza in mod similar cu cele constatate la materii prime
si materiale consumabile, retinandu-se ca se folosesc conturile specifice de cheltu-
ieli (606) si de diferente de pret (368), asa cum reiese din inregistrarile urmatoare:

. scaderea din evidenta a lipsurilor sau pierderilor la pretul de inregistrare

. repartizarea diferentelor de pret in plus (nefavorabile)

. repartizarea diferentelor de pret in minus (favorabile)

. inregistrarea pierderilor din calamitati

e) Lipsurile si pierderile constatate la gestiunile de marfuri.

Lipsurile si pierderile constatate la gestiunile de marfuri, comparativ cu cele redate anterior, prezinta unele particularitati datorita pretului de evidenta utilizat, care poate fi cel de vanzare sau cu amanuntul, inclusiv TVA.

Pentru scaderea din evidenta a minusurilor constatate este necesar sa se determine si sa fie
inregistrate rabatul sau adaosul comercial si TVA neexigibila aferente. In acest scop se folos-
esc cota de 15,966% de TVA si coeficientul de rabat sau adaos comercial calculate in luna anterioara. Acesta se aplica la pretul cu amanuntul total diminuat cu TVA determinata, aferente minusului din gestiune, iar valorile care se determina se inregistreaza in debitul conturilor 378 "Diferente de pret la marfuri" si respectiv 4428 "TVA neexigibila' asa cum reiese din inregistrarile urmatoare:

. scaderea din evidenta a lipsurilor si pierderilor de marfuri, la pretul cu amanuntul, inclusiv

TVA:

. inregistrarea pierderilor din calamitati

In cazul in care evidenta gestiunilor de marfuri se organizeaza la un alt pret decat cel
de vanzare cu amanuntul, inregistrarea in contabilitate a lipsurilor si pierderilor din calamitati
se efectueaza in mod similar cu cel prezentat la materii prime si materiale consumabile, deci
fara sa mai intervina conturile 378 "Diferente de pret la marfuri" si 4428 "TVA neexigibila'.

607 "Cheltuieli privind marfurile" = 371 "Marfuri"

f) Lipsurile neimputabile si pierderile din calamitati stabilite la ambalaje

Comparativ cu materiile prime si materialele consumabile, acestea nu prezinta partic-
ularitati in legatura cu reflectarea lor in contabilitate, iar inregistrarile in cauza sunt:

scaderea gestiunii de ambalaje, la pretul de inregistrare

.repartizarea diferentelor de pret in plus (nefavorabile)

. repartizarea diferentelor de pret in minus (favorabile)

. inregistrarea pierderilor din calamitati

c) Imputarea lipsurilor provenite din vina unor salariati sau a tertilor

Inregistrarea lipsurilor imputabile ocazioneaza, intr-o prima etapa includerea in cheltuieli a costului lor efectiv de achizitie sau a altei valori, ca in cazul minusurilor neimputabile, utilizandu-se conturile de cheltuieli corespunzatoare categoriilor de bunuri din care fac parte minusurile care se imputa.

In ceea ce priveste a doua etapa se inregistreaza operatia de imputare propriu-zisa a costului efectiv din gestiune sau a altei valori, inclusiv TVA aferenta, corespunzatoare lipsei de gestiune, debitanduse contul 4282 "Alte creante in legatura cu personalul" sau 461 "Debitori diversi", dupa cum minusul in cauza provine din vina unor salariati ai unitatii sau din vina tertilor, care pot fi persoane fizice sau juridice. In ambele situatii se crediteaza conturile 758 "Alte venituri din exploatare" ¸si 4427 "TVA colectata", pentru costul de achizitie sau alta valoare de imputare si respectiv TVA aferenta, astfel:

4282 "Alte creante in legatura cu       %

personalul = 758 "Alte venituri din exploatare"

4427 "TVA colectata"

Sau

461 "Debitori diversi"                        = %

758 "Alte venituri din exploatare"

4427 "TVA colectata

De la aceasta regula fac exceptie lipsurile de numerar constatate la casierie, care se inregistreaza astfel:

668 "Alte cheltuieli financiare' = 531 "Casa"

Si

428 "Alte datorii si creante in legatura cu

personalul" = 768 "Alte venituri financiare"

Incasarea sumelor disponibile imputate se inregistreaza prin debitarea conturilor de disponibilitati banesti in casierie sau la banca (531, 512), dupa caz.

d) Inregistrarea lipsurilor in curs de clarificare

O categorie distincta de lipsuri la inventariere o constituie cele care nu pot fi solution-
ate si implicit cheltuielile sau rezultatele financiare in momentul constatarii lor. Asemenea lipsuri se refera la valorile materiale si banesti care se scad din conturile de gestiune datorita
degradarii sau lipsei lor efective, dar pentru care nu pot fi luate masuri de urmarire sau de
solutionare intrucat necesita cercetari suplimentare in vederea stabilirii cauzelor care le-au determinat, inclusiv de organele de urmarire penala in cazul furturilor efectuate de autori necunoscuti.

Clarificarea lipsurilor analizate se face in termen de 60 de zile, retinandu-se ca solutionarea lor trebuie sa se gaseasca in bilantul contabil aferent exercitiului in care au fost constatate.

Contabilitatea lipsurilor nesolutionate se organizeaza cu ajutorul contului bifunctional        473 "Decontari din operatii in curs de clarificare", care reflecta pe debit sumele ce nu pot fi inregistrate definitiv intr-un alt cont, iar pe credit pe cele solutionate. Se debiteaza cu lip-
surile evaluate lcKcostul efectiv de intrare in patrimoniu sau alt pret de evaluare prin core-
spondenta cu creditul contului in care acest pret se gaseste inregistrat. Altfel spus, con-
tul in cauza se intrerupe intre conturile de active circulante si cele de cheltuieli.

Contul analizat se crediteaza prin debitul conturilor de cheltuieli care se folosesc pentru inregistrarea lipsurilor solutionate in momentul constatarii lor. Soldul contului in cauza reprezinta lipsurile inregistrate si nesolutionate.Pentru exemplificare se presupune ca la gestiunea de materii prime s-a constatat o lipsa nesolutionata, pentru care diferentele de pret sunt nefavorabile, ceea ce ocazioneaza efectuarea urmatoarei inregistrari contabile:

473 "Decontari din operatii in curs de                                 %

clarificare = 301 "Materii prime"

308 "Diferente de pret la materii prime si materiale "

In cazul in care diferentele de pret sunt favorabile este necesar sa se debiteze contul 308 "Diferente de pret la materii prime si materiale", alaturi de contul 473 "Decontari din operatii in curs de clarificare".

In urma cercetarilor efectuate se stabileste ca lipsa' inregistrata anterior se solutioneaza prin
incadrarea in categoria pierderilor din cauza de forta rrrajora' (calamitati), inregistrandu-se astfel:

671 "Cheltuieli privind calamitatile si alte               = 473 "Decontari din operatii in curs

evenimente extraordinare"                 de clarificare

In cazul in care solutionarea lipsei in cauza se face prin imputare sunt necesare inregistrarile contabile:

601 "Cheltuieli cu materiile prime" = 473 "Decontari din operatii in curs de clarificare"

Si

%

4282 "Alte creante in legatura cu                 = 758 "Alte venituri din exploatare"

personalul 4427 "TVA colectata"

sau

%

461 "Debitori diversi" = 758 "Alte venituri din exploatare"

4427 "TVA colectata"

OPERATII PRIVIND CALCULUL AMORTIZARILOR

Anumite active ale intreprinderii, in special imobilizarile sufera in decursul timpului pierderi de valoare care rezulta din folosirea lor, din schimbari tehnologice (declasarea tehnologica) sau din orice alte cauze.

Amortizarea este anuitatea (cota anuala) din valoarea de intrare a imobilizarilor corespun-
zatoare deprecierii ireversibile si care se recupereaza prin includerea, sau trecerea pe cheltu-
ielile fiecarui exercitiu si apoi deducerea acestor cheltuieli din veniturile obtinute. Amortismentul are un statut juridic, fiscal. Amortizarea este o obligatie ce decurge din principiul prudentei, intrucat unitatea care nu amortizeaza imobilizarile isi supraestimeaza activul si rezultatul.

Amortizarea activelor imobilizate se calculeaza si inregistreaza pe baza planului de amortizare sau a fiselor mijloacelor fixe. La incheierea exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, este normal ca valoarea de inventar sa fie egala cu valoarea ramasa de amortizat. Daca valoarea de inventar este mai mica decat cea ramasa de amortizat, diferenta se regularizeaza astfel:

[a.] inregistrarea unei amortizari extraordinare, in cazul in care se constata
o depreciere ireversibila (exemplu mijloacele fixe inutilizabile propuse pentru
caeaistituirea unor provizioane pentru deprecierea mijloacelor fixe in cazul cand
se constata o depreciere reversibila sau relativa, ca urmare a unor cauze cum sunt:

.. aparitia unei deprecieri de care nu s-a tinut seama cu ocazia amortizarii;

. supraevaluarea mijloacelor fixe cu ocazia reevaluarii anterioare;

. lipsa de utilitate in momentul inventarierii (trecute in conservare, inutilizabile temporar);

. alte cauze care determina ca valoarea actuala sa fie mai mica decat valoarea ramasa de

amortizat

681 "Cheltuieli de exploatare privind = 281 "Amortizari privind imobilizarile corporale

amortizarile si provizioanele

Fiscal, aceste cheltuieli sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil.

1.4.3. OPERATII PRIVIND PROVIZIOANELE PENTRU DEPRECIERI

Provizioanele reprezinta provizii (rezerve) care se constituie in exercitiile curente pe
seama cheltuielilor cu scopul de autoprotectie, fiind destinate acoperirii riscurilor posibile, obiec-
tive si subiective, ce apar in perioada urmatoare a deprecierii elementelor patrimoniale.

Spre deosebire de amortizare, care atunci cand se inregistreaza recuperandu-se din chel-
tuielile de exploatare ale exercitiului, reprezinta o constatare a uzurii efective a imobilizarilor,
provizioanele sunt cheltuieli sau pierderi previzibile, anticipate, probabile, deci nu sunt inca certe.

La finele exercitiului provizioanele constituite la sfarsitul anului precedent, sau in cursul anului se analizeaza si se regularizeaza astfel:

[a. daca deprecierea este mai mare decat provizionul constituit, se formeaza un provizion suplimdanaacteprecierea constatata este mai mica decat provizionul constituit, diferenta se deduce din provizion si se inregistreaza la venit cu ocazia anularii unui provizion devenit fara obiect, iesirea din patrimoniu a imobilizarilor se inregistreaza la cheltuieli, iar provizionul constituit la venit; are loc realizarea riscului, sau cheltuiala devine exigibila, provizioanele constituite anterior se inchid prin conturile de venituri.

Contabilitatea suplimentarii sau constituirii provizioanelor pentru deprecierea elementelor de activ se organizeaza cu ajutorul unor conturi distincte de cheltuieli, care se debiteaza, si a altor conturi de provizioane, care se crediteaza, conturi grupate astfel:

[a.] 6813 "Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor

Contul de cheltuieli (6813) se debiteaza prin creditul oricaruia din cele trei conturi de
provizioane amintite (290, 291, 293) in functie de categoria in care se incadreaza elementele patrimoniale pentru care se constituie sau se suplimenteaza, dupa caz, provizioanele pentru depreciere.

[a.] 6814 "Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor
circulante";

391 "Provizioane pentru depreciere materiilor prime";

392 "Provizioane pentru deprecierea materialelor";

393 ,,Provizioane pentru deprecierea productiei in curs de executie";

394 "Provizioane pentru deprecierea produselor";

395 "Provizioane pentru deprecierea stocurilor aflate la terti";

396 "Provizioane pentru deprecierea animalelor";

397 "Provizioane pentru deprecierea marfurilor";

398 "Provizioane pentru deprecierea ambalajelor";
491 "Provizioane pentru deprecierea creantelor clienti";

[a.] 6863 "Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor financiare";

296 "Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare";

495 "Provizioane pentru deprecierea creantelor - decontari in cadrul grupului si cu asociatii';

Din cele prezentate anterior se poate observa ca pentru fiecare din cele trei categorii de
activitati ale unitatii patrimoniale (de exploatare, financiara, extraordinara) este constituita cate o grupa distincta alcatuita dintr-un cont de cheltuieli si unul sau mai multe conturi de provizioane. In plus, este creata, ca o grupa distincta, cea privind cheltuielile si provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor neamortizabile de natura celor necorporale, corporale si in curs.

Contabilitatea diminuarii sau anularii provizioanelor privind deprecierea elementelor pat-
rimoniale de activ se organizeaza prin debitarea conturilor de provizioane amintite mai sus si creditarea unor conturi distincte de venituri, conturi care se fac perechi cu cele de cheltuieli utilizate anterior pentru constituirea sau suplimentarea provizioanelor in cauza si anume: 7813 "Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizarilor";

7814 "Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante";

7863 "Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare";

Se observa ca pentru fiecare din cele patru grupe de provizioane este creat un cont distincte venituri din provizioane. Pentru diminuarea sau anularea provizioanelor, toate conturile de provizioane din cadrul grupei se debiteaza prin creditul contului de venituri corespunzator grupei respective, de exemplu:

"Provizioane pentru deprecierea
imobilizarilor        necorporale" 7813 "Venituri din provizioane pentru

"Provizioane pentru de- = deprecierea imobilizarilor"
precierea imobilizarilor corporale"

293 "Provizioane pentru de-
precierea imobilizarilor in curs"

Inregistrarea in contabilitate a deprecierilor care se stabilesc cu prilejul inventarierii se poate
utiliza si prin metoda anularii integrale a provizioanelor existente de la incheierea exercitiului anterior si inregistrarea integrala a celor determinate la ultima inventariere. Operatiunea de anulare si cea de constituire a provizioanelor se reflecta in contabilitate in mod identic cu cele privind diminuarea si respectiv suplimentarea provizioanelor, ceea ce, sintetizand se poate prezenta astfel: inregistrarea anularii sau diminuarii provizioanelor; inregistrarea constituirii sau suplimentarii provizioanelor.

1.4.4. OPERATII PRIVIND PROVIZIOANELE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI

Spre deosebire de provizioanele pentru depreciere care corespund pierderilor
de valoare a activelor, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli corespund (in prin-
cipiu) datoriilor pe care evenimentele survenite sau in desfasurare le fac probabile.

Prin prudenta aceste datorii probabile sunt acoperite dinainte datorita veniturilor
curente. Se evita astfel ca rezultatul exercitiilor ulterioare sa fie grevat de acestea. Cateva exemple de astfel de provizioane:

provizioane pentru litigii destinate sa faca fata eventualelor consecinte pecuniare ale
unui litigiu;

provizioane pentru garantii date clientilor: intreprinderea care acorda clientilor sai
garantii dupa vanzare trebuie, de exemplu sa se astepte sa fie obligata sa efectueze lu-
crari gratuite si deci este prudent ca sa-si acopere anticipat cheltuielile corespunzatoare
constituind provizioane pentru riscuri;

provizioane pentru reinnoirea imobilizarilor constituite de catre intreprinderile conce-
sionare atunci cand ele se obliga prin contracte sa asigure reinnoirea imobilizarilor pe
care le utilizeaza;

provizioanele pentru cheltuieli de repartizat asupra mai multor exercitii constituite cel
mai adesea in provizioane pentru reparatii capitale; acestea joaca apriori rolul care este
a posteriori de amortizari; ele permit esalonarea anticipata a cheltuielilor care nu pot fi
suportate de un singur exercitiu;

provizioane pentru pensionarile obligatorhyale personalului.

La incheierea exercitiului, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli constitu-
ite efectiv se inregistreaza in debitul conturilor de cheltuieli si creditul conturilor de
provizioane pentru riscuri si cheltuieli. De asemenea, se analizeaza provizioanele con-
stituite la finele anului precedent si cele^in cursul exercitiului, regularizandu-se astfel:

[a.] prin debitul conturilor de cheltuieli, in cazul majorarii provizionului:

Fiscal, sunt deductibile cheltuielile cu provizioanele pentru litigii, ai caror clienti sunt declarati falimentari, cheltuielile pentru garantii acordate clientilor si cheltuieli cu provizioanele pentru diferente de curs valutar, la valoarea lor neta.

1.4.5. TRANZACTIILE IN VALUTA

Pentru prezentarea situatiilor financiare a tranzactiilor in valuta apelam la IAS nr.23, "Efectele variatiilor cursurilor de schimb valutar". Elementele monetare cuprind disponibilitatile banesti, precum si activele si datoriile de primit sau de platit in sume fixe sau determinabile in bani. La data bilantului, elementele monetare in valuta trebuie raportate prin utilizarea cursului de schimb la vedere de la 31 decembrie.In situatia in care intreprinderea a achizitionat titluri de valoare intr-o alta intreprindere, pe termen scurt, mediu sau lung, diferentele de curs valutar trebuie prezentate in situatiile financiare ca fiind capital propriu pana in momentul cedarii investitiei nete, moment in care diferentele de curs valutar sunt recunoscute ca fiind venituri sau cheltuieli. Diferentele de curs aferente creantelor ¸si imprumuturilor pe termen lung, exprimate in devize, rezultate la inchiderea exercitiului:            [a.] in cazul diferentelor favorabile de curs valutar; [b] in cazul diferen¸telor nefavorabile de curs valutar;

1.5. VERIFICAREA CONCORDANTEI DATELOR DIN CONTABILITATEA SINTETICA CU CELE DIN EVIDENTA OPERATIVA SI ANALITICA

Rolul acestor confruntari este acela de a descoperi eventualele erori de inreg-
istrare intervenite in cursul perioadei de gestiune, de a le identifica si corecta. In activitatea practica este posibil sa apara anumite erori datorita neop-
erarii unor documente justificative in evidenta operativa, operarii unor docu-
mente cu date eronate, totalizarii eronate a stocurilor sau soldurilor etc. Depistarea erorilor se face prin confruntarea datelor din evidenta operativa cu cele din
contabilitate, in ordinea inversa desfasurarii operatiilor economice, in sensul ca se confrunta
mai intai soldurile si in cazul in care nu exista concordanta se verifica modul de determinare
al lor, se totalizeaza rulajele si numai dupa aceea - daca mai este necesar - se puncteaza
(verifica exactitatea) inregistrarile facute cu documentele care au stat la baza acestora. In Vinele cazuri, cu caracter de exceptie, pot fi descoperite calcule eronate in docu-
mentele justificative emise de catre terti si care nu s-au descoperit pana in aceasta etapa. Concordanta datelor contabilitatii sintetice cu cele din evidenta analitica reprezinta o
conditie esentiala pentru asigurarea realitatii informatiilor care stau la baza intocmirii bilantului. Cu ocazia verificarii pot sa apara erori care vizeaza: omiterea de la inregistrare a
unor documente justificative, inregistrarea unor documente justificative in alte conturi analitice decat cele implicate, inversari de coloane, rubrici, randuri la inregistrarea documentelor justificative, totalizari eronate sau calcule eronate ale documentelor de evidenta.

Concordanta dintre evidenta sintetica si cea analitica se realizeaza pe baza balantei de verificare analitice a carei structura este dependenta de natura elementelor patrimoniale pentru care se intocmeste. In cazul in care apar neconcordante in ceea ce priveste suma soldurilor con-
turilor analitice si soldul contului sintetic, identificarea erorilor se realizeaza in ordinea
inversa desfasurarii lucrarilor de evidenta. Se verifica, in primul rand, modul de in-
sumare a datelor din conturile analitice, apoi se urmareste realitatea elementelor contu-
lui analitic in cauza si in final se verifica modul de inregistrare a operatiilor economice.

1.6. CENTRALIZAREA DATELOR CONTABILITATII PRIN INTERMEDIUL BALANTEI DE VERIFICARE

Ultima etapa premergatoare intocmirii bilantului Jt) constituie centralizarea datelor contabil-
itatii curente cu ajutorul balantei de verificare sintetice, care reprezinta o lucrare preliminara cu caracter complex si un rol important pentru obtinerea unor informatii in deplina concordanta cu realitatea. Prin intocmirea balantei generale (sintetice) provizorii se verifica exactitatea rulajelor si soldurilor stabilite pentru conturile sintetice. In acest sens se au in vedere atat seriile de egalitati intre coloanele pentru sume si solduri debitoare si creditoare, cat si existenta concordantei cu datele care se obtin prin intermediul balantelor analitice si a celor oferite de evidenta operativa. Balanta de verificare generala provizorie sau altfel spus balanta de verificare intermediara si implicit balanta de verificare generala definitiva, con tribuie la realizarea mai multor obiective, dintre care cele mai importante sunt: .asigura centralizarea datelor contabilitatii curente in vederea obtinerii unui tablou gen-
eral al patrimoniului unitatii si care trebuie sa reflecte echilibrul valoric al elementelor
inregistrate. In alta ordine de idei, o parte din elementele balantei de verificare (sol-
durile conturilor) servesc pentru intocmirea bilantului propriu-zis, iar altele ajuta la
completarea anexei la bilant si a raportului de gestiune; . reprezinta o sursa importanta de informatii pentru analiza economico-financiara
deoarece prin modalitatea specifica de grupare si centralizare a informatiilor, balanta de
verificare ofera posibilitatea cunoasterii periodice a existentei si miscarii elementelo .patrimoniale ale intreprinderii si totodata constituie o baza pentru efectuarea analizei si
controlului unor aspecte ale activitatii economico-financiara ale unitatii; . faciliteaza verificarea exactitatii inregistrarilor efectuate in conturile sintetice, ceea ce
reprezinta scopul principal al balantei de verificare sintetice si aceasta avandu-se in
vedere si faptul ca principiul dublei inregistrari impune asigurarea permanenta a unor
egalitati si corelatii privind inregistrarile efectuate in conturi. Cu ajutorul balantei de verificare sintetice pot fi depistate usor o serie de erori care pot sa survina ca urmare a nerespectarii egalitatilor impuse de principiul dublei inregistrari, dintre care se amintesc: .inregistrarea sumei in debitul unui cont, dar nu si in creditul contului corespondent sau
invers;

inregistrarea eronata a sumei in unul din cele doua conturi corespondente; . erori de adunare in jurnale sau fise de cont sah; . greseli de stabilire a unor solduri. Pe langa erorile mentionate si care pot fi depistate prin intermediul balantei de verificare,mai pot sa apara si alte genuri de erori care aparent pastreaza principiul dublei inregistrari, dar care denatureaza realitatea cum ar fi: . inregistrarea in contabilitate a unei operatii economice de doua ori; . neinregistrarea unei operatii;                            Identificarea unor astfel de erori nu se face decat cu ajutorul evidentei analitice si in urma analizei elementelor patrimoniale.

CAPITOLUL 2. REZULTATUL EXERCITIULUI

Rezultatul se defineste ca fiind variatia patrimoniului intreprinderii in cursul unui exercitiu determinata prin activitatea sa: rezultatul nu este deci decat un post de capitaluri proprii la finele exercitiului si contul de rezultat un coiahvde capitaluri proprii. Inregistrarea cheltuielilor si veniturilor care determina rezultatul se face de-a lungul in-
tregului exercitiu, in timp ce, din punct de vedere juridic, aceste cheltuieli sunt angajate si
aceste venituri definitiv dobandite. Elaborarea contului de rezultat se efectueaza deci inca de
la inceputul exercitiului, insa la finele acestuia ea trebuie sa fie desavarsita prin aplicarea a
doua principii contabile fundamentale: principiul continuita/fii- activitatii si principiul prudentei. Rezultatul exercitiului sau rezultatele ale regiilor autonome, societatilor comerciale si alti agenti economici se determina ca diferenta intre venituri si cheltuieli, indiferent de data incasarii sau platii lor, cuantificate, contabilizate si localizate pe feluri omogene si pe segmente de gestiune compatibile si clare. Legea contabilitatii nr.82/1991 prevede, in legatura cu aceasta urmatoarele: art. 16. "Con-
tabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli dupa natura sau destinatia lor, dupa caz"
si "Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, dupa natura sau sursa lor, dupa
caz"; art. 18. "In contabilitate profitul sau pierderea se stabilesc lunar, cumulat de la inceputul anului. Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileste la incheierea acestuia'.

2.1. REFLECTAREA IN CONTABILITATE A DETERMINARII REZULTATULUI

Rezultatul exercitiului se determina lunar cu ajutorul contului 121 "Profit si pierdere", care caracterizeaza veniturile si cheltuielile, ¸si determina rezultatele pe structura activitatilor si operatiilor de baza.

Contul 121 "Profit si pierdere" este un cont bifunctional prin modul cum incepe

sa functioneze cat si prin sold. Compararea veniturilor cu cheltuielile si cuantificarea

finala a formarii rezultatelor exercitiului se realizeaza in mai multe etape:

[a.] [1.] Se deconteaza veniturile si cheltuielile ocazionate de activitatea curenta, preluand

soldurile conturilor din urmatoarele grupe de conturi, astfel:

a) pentru soldurile creditoare ale conturilor de venituri:

%

70 "Cifra de afaceri"     = 121 "Profit ¸si pierdere"

71 "Variatia stocurilor"

72 "Venituri din productia de imobilizari"

75 "Alta venituri din exploatare"

b) pentru soldurile debitoare ale conturilor de cheltuieli:

121 "Profit ¸si pierdere"                     = %

60 "Cheltuieli privind stocurile"

61 "Cheltuieli cu lucrari ¸si servicii

executate de terti"

62 "Cheltuieli cu alte servicii executate de

terti" 65 "Alte cheltuieli curente

Soldul contului 121 dupa aceasta etapa, reflecta "Valoarea adaugata".

Se deconteaza cheltuielile cu personalul, cu impozitele ¸si taxele, toate considerate prin asimilare "cheltuieli cu munca vie".

Din compararea veniturilor cu cheltuielile de aceasta natura se poate

determina ca indicator intermediar "Rezultatul din opera¸tiuni extraordinare",

iar contul 121 "Profit ¸si pierdere" va reflecta "Rezultatul exercitiului".

2.2. CALCULAREA, INREGISTRAREA ¸SI DECONTAREA IMPOZITULUI PE PROFIT

Impozitul pe profit reprezinta pentru un agent economic o cheltuiala, determinata de remunerarea factorului "macroeconomic" ca participant la viata economico-sociala a agentului economic.

Normele contabile internationale prevad contabilizarea impozitului pe profit in categoria

cheltuielilor fiscale, in vederea determinarii profitului net al agentului economic

(rezultatul exercitiului) ¸si prezentarea acestora in contul de rezultate. Cheltuiala cu impozitul

este suportata la nivelul intregii activitati a agentului economic si inscrisa in

partea de cheltuieli a contului 121 "Profit si pierdere, inaintea rezultatului exercitiului.

Impozitul pe profit este datorat de catre toate societatile comerciale, regiile autonome, organizatii cooperatiste, institutii financiare si de credit, alti agenti economici organizati ca personae juridice, inclusiv cele cu capital strain, precum si untatile economice ale altor persone juridice, romane sau straine, care realizeaza profituri din activitatea desfasurata.

Plecand de la principiul independentei exercitiului si respectand cerintele unei contabilitati de angajamente, un prim indicator va fi:

Rezultatul exercitiului inainte de impozitare= Veniturile exercitiului- Cheltuielile exercitiului

Rezultatul exercitiului inainte de impozitare, corectat cu cheltuielile nedeductibile din punct

de vedere fiscal si deducerile fiscale permit obtinerea rezultatului fiscal (profit impozabil sau

pierdere), aceasta modalitate de calcul se utilizeaza pentru intreprinderile mici, mijlocii si mari:

Rezultat fiscal = Rezultatul exercitiului + Cheltuielile neadmise a se - Deducerile

inainte de impozitare deduce din rezultat fiscale

In cazul in care societatea comerciala face parte din categoria microintreprinderilor impozitul

pe profit se va determina prin aplicarea cotei procentuale de 1,5% asupra cifrei de afaceri.

Calculul impozitului pe profit se face lunar, in functie de profitul realizat, cumulat de

la inceputul anului, pe baza soldului creditor din contul 121 "Profit si pierdere", pana la data

de 25 a lunii urmatoare pentru perioada expirata in cursul anului si pana la 31 ianuarie pentru exercitiul financiar al anului expirat, iar regularizarea ¸si varsarea se face trimestrial.

2.3. REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI

Dupa decontarea impozitului pe profit, soldul contului 121 "Profit si pierdere" reflecta "Rezultatul net al exercitiului", rezultat supus repartizarii.

Asadar, contul 121 "Profit si pierdere" inregistreaza in credit la sfarsitul exercitiului

(luna) sumele inregistrate in creditul conturilor de venituri de la contul 701-787.

In credit se mai inregistreaza:

. pierderi realizate in exercitiul precedent care diminueaza capitalul social prin debitul

contului 1012 "Capital subscris varsat":

. pierderile realizate in exercitiul precedent care nu au fost repartizate in corespondenta

cu contul 117 "Rezultatul reportat".

Se debiteaza la sfarsitul exercitiului cu cheltuielile colectate in conturile

de cheltuieli din clasa a 6-a de la conturile 601pana la 698.

In debitul contului se mai inregistreaza:

. profitul net realizat in exercitiul precedent destinat maririi capitalului prin creditul contului

1012 "Capital subscris varsat";

. rezervele constituite din profitul realizat in exercitiul precedent prin creditul contului

106 "Rezerve";

. profitul realizat in exercitiul precedent nerepartizat prin trecerea acestuia in creditul

contului 117 "Rezultatul reportat";

. profitul realizat in exercitiul precedent destinat repartizarii prin creditul contului 129

"Repartizarea profitului".

La sfarsitul exercitiului, soldul creditor al contului reprezinta PROFITUL, daca veniturile sunt mai mari decat cheltuielile sau PIEDEREA, in situatia inversa, cand contul prezinta sold debitor. In bilantul contabil, soldul contului 121 "Profit si pierdere" se scrie

cu semnul (+) daca este profit si cu semnul (-) daca este pierdere.

Contul 121 "Profit si pierdere", avand rolul de a determina rezultatul financiar pe perioada

unui exercitiu, dupa aprobarea bilantului, se soldeaza prin repartizarea profitului pe destina

tii. In cazul in care nu se decide repartizarea completa, profitul ramas nerepartizat se

transfera in creditul contului 117 "Rezultatul reportat", incat contul 121 "Profit si pierdere" se disponibilizeaza in vederea inregistrarii rezultatului financiar pentru exercitiul curent.

2.4. CONTABILITATEA REPARTIZARII PROFITULUI

Profitul contabil poate fi repartizat provizoriu in cursul exercitiului si cu caracter definitiv

la sfarsitul acestuia, cand se supune aprobarii generale a actionarilor si asociatilor.

Profitul bilantier, asa cum prevad reglementarile in vigoare, se poate repartiza pe urmatoarele destinatii:

. rezerve legale, in cota procentuala stabilita;

. varsaminte la buget, in cazul regiilor autonome;

. rezerve statutare ¸si alte rezerve;

. dividende, in cazul societatilor comerciale;

. report la noul exercitiu;

. acoperirea pierderilor din anii precedenti, cand este cazul.

Pentru repartizarea profitului realizat la finele exercitiului

se poate considera ca se parcurg doua etape si anume:

. repartizarea din profitul brut;

. repartizarea profitului net.

Repartizarea din profitul brut se efectueaza pentru acoperirea pierderilor din

exercitiile anterioare si pentru constituirea rezervelor legale, ceea ce se inregistreaza in

contabilitate astfel:

.acoperirea pierderilor din anii precedenti

. constituirea rezervelor legale

Dupa efectuarea inregistrarilor de repartizare a profitului in debitul contului 129 "Repartizarea profitului" in conturi analitice distincte pentru toate destinatiile profitului, se obtine o suma totala care este egala cu soldul creditor al contului 121 "Profit si pierdere". Ulterior, cu prilejul definitivarii lucrarilor contabile aferente lunii ianuarie, ambele conturi se inchid prin corespondenta directa, debitandu-se contul 121 "Profit si pierdere" si creditandu-se contul 129 "Repartizarea profitului".

121 "Profit si pierdere" = 129 "Repartizarea profitului"

In situatia in care adunarea generala a actionarilor sau asociatilor hotaraste

ca repartizarea profitului sa se amane pentru perioada urmatoare se debiteaza contul

121 "Profit si pierdere" prin creditul contului 117 "Rezultatul reportat".

Dupa aprobarea bilantului si deschiderea exercitiului urmator sau altfel spus cu prilejul efectuarii lucrarilor contabile aferente lunii ianuarie din noul exercitiu se inchid conturile 121 "Profit si pierdere" si 129 "Repartizarea profitului", primul debitandu-se ¸si ultimul creditandu-se pentru profitul net repartizat pe destinatii legale, profit care este oglindit in soldul fiecaruia din cele doua conturi.

In urma operatiei de mai sus in cele doua conturi utilizate, atat pe debit cat si pe credit se reflecta profitul net aferent anului fiscal incheiat, ceea ce impune efectuarea operatiei de anulare sau altfel spus de corectare a rulajelor celor doua conturi in cauza, in vederea oglindirii in cadrul lor numai a operatiilor privind noul exercitiu. In acest scop se debiteaza si se crediteaza acelasi cont cu suma in rosu.

CAPITOLUL 3. SITUATIILE FINANCIARE ANUALE SIMPLIFICATE INTREPRINDERII

3.1. STRUCTURA SITUA¸TIILOR FINANCIARE ANUALE SIMPLIFICATE

Pentru realizarea functiilor contabilitatii de informare, decizie si control este necesar ca

in urma lucrarilor curente de contabilitate sa se sintetizeze periodic informatiile generate de conturi si calculele contabile in documente de sinteza expresiv si relevante, accesibile nu numai specialistilor, ci si celor interesati de gestiunea unitatii patrimoniale in calitate de: investitor, administrator, creditor, banca, fiscalitate si alte organisme economice si sociale.

Prin trecerea la noul sistem de contabilitate adaptat cerintelor economiei de piata,

documentele de sinteza au o importanta deosebita, in calitatea lor de instrumente de informare a tertilor si de dezvoltare a analizelor financiare necesare conducerii intreprinderii,

acestea realizand obiectul de baza a contabilitatii financiare, respectiv de a reda o imagine

fidela asupra situatiei patrimoniale, rezultatelor si situatiei financiare a intreprinderii.

Obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.

Situatiile financiare elaborate in acest scop satisfac necesitatile comune ale majoritatii

utilizatorilor. Totusi situatiile financiare nu toate informatiile de care utilizatorii au nevoie

pentru luarea deciziilor economice, intrucat acestea, in mare masura, releva efectele financiare ale unor evenimente din trecut si nu ofera de regula informatii nefinanciare.

Pozitia financiara a unei intreprinderi este influentata de resursele economice pe care le controleaza de structura sa financiara, de lichiditatea si solvabilitatea sa, precum ¸si de capacitatea sa de a se adapta schimbarilor mediului in care isi desfasoara activitatea. Informatiile despre resursele economice controlate de intreprindere si capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa capacitatea intreprinderii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului in viitor. Informatiile despre structura financiara sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare si a modului in care profiturile si fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate intre cei care au un interes fata de intreprindere; aceste sunt utile pentru anticiparea sanselor intreprinderii de a primi finantare in viitor. Informatiile despre lichiditate si solvabilitate sunt de asemenea utile pentru a anticipa capacitatea intreprinderii de a-si onora angajamentele financiare scadente.

Lichiditatea se refera la disponibilitatile de numerar in viitorul apropiat, dupa luarea in calcul

a obligatiilor financiare aferente acestei perioade. Solvabilitatile se refera la disponibilitatile de numerar pe o perioada mai mare in care urmeaza sa se onoreze angajamentele financiare scadente. Informatiile despre performanta unei intreprinderi, in special despre profitabilitatea acesteia, sunt necesare pentru evaluarea modificarilor potentiale ale resurselor economice, pe care intreprinderea le va putea controla in viitor, in acest sens informatiile despre viabilitatea performantelor sunt importante. Informatiile despre performante sunt utile pentru aprecierea capacitatii intreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente. Ele sunt utile si pentru formularea rationamentelor despre eficienta cu care intreprinderea poate utiliza noi resurse. Informatiile privind modificarile pozitiei financiare a unei intreprinderi sunt utile pentru a evalua activitatile sale de exploatare, finantare si investitii in perioada de raportare. Aceste informatii sunt utile, oferind utilizatorului o baza pentru evaluarea capacitatii intreprinderii de a genera numerar sau echivalente de numerar si a nevoilor intreprinderii de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie.

. bilantul;

. contul de profit si pierdere;

. situatia modificarilor capitalului propriu;

. situatia fluxurilor de trezorerie;

. politici contabile si note explicative.

Aceste situatii financiare trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei, modificarilor capitalului propriu si fluxurilor de trezorerie ale societatilor respective pentru exercitiul financiar la care se refera. Acestea trebuie sa respecte prevederile Legii contabilitatii nr.82/1991 republicata, ale Ordinul Ministerului Finantelor Publice Nr.94/2001 si ale Standardelor Internationale de Contabilitate.

Incepand cu data de 1 ianuarie 2003, microintreprinderile si intreprinderile mici si mijlocii se vor supune reglementarilor Ordinului 306 din 26.02.2002 pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene.

Societatile care intra in aria de aplicare a Ordinului 306/2002 au obligatia de a intocmi urmatoarele situatii anuale:

. bilantul;

. contul de profit si pierdere;

. politici contabile si note explicative.

Optional se poate intocmi situatia fluxurilor de trezorerie.

3.1.1. STRUCTURA BILANTULUI CONTABIL

Bilantul contabil a patruns in lumea teoriei si practicii economice ca un model de sintetizare la un moment dat, in expresie baneasca a relatiilor de echilibru dintre activul si pasivul patrimoniului, privit in totalitatea si structura sa, functia sa de baza fiind aceea de

stabilire a situatiei patrimoniului. Ulterior, continutul si functia sa au fost largite si cu

cea de masurare a rezultatului financiar, ca element component al situatiei patrimoniului.

Conceperea bilantului ca model de calcul si descriere a situatiei patrimoniului reprezinta acceptiunea cel mai des intalnita in literatura de specialitate. In prezent, bilantul capata noi valente, fiind analizat si prezentat ca un model de reprezentare a situatiei, miscarii si transformarii patrimoniului.

Bilantul a fost astfel conceput si structurat ca un set de modele, rangul de model de

baza fiind atribuit bilantului situatiei patrimoniului, denumit si "contul general al patrimoniului".

Bilantul contabil are rolul de a generaliza periodic datele contabilitatii curente si de a stabili

pe aceasta cale o serie de indicatori economico-financiari sintetici, ceea ce ii confera caracterul de model contabil si informational, dar si de model de gestiune a valorilor materiale si banesti delimitate patrimonial. In plan informational, bilantul dezvaluie si pune in evidenta raporturile cauzale dintre bunurile materiale si bani, ca obiecte de drepturi si obligatii pe de o parte, drepturile si obligatiile titularului de patrimoniu in legatura cu aceste valori, pe de o alta parte, intre alocarea aacestor valori si finantarea lor, intre utilizarea valorilor ¸si reproductia lor. El furnizeaza informatii de reflectare si control asupra relatiilor de echilibru privind starea si miscarea patrimoniului.

Ca model de gestiune, bilantul serveste la punerea in miscare a mecanismelor proprii

subiectului de drept orientate spre asigurarea in conditii de eficienta a reproductiei patrimoniului.

Pe baza lui se fundamenteaza deciziile privind alocarea, finantarea, utilizarea si recuperarea

fondurilor

Modul de intocmire a bilantului, structura si caracterul sau informativ sunt strans legate de principiile gestiunii patrimoniale. Indicatorii din bilant trebuie sa fie prezentati distinct, continutul lor economic se cere a fi bine determinat, in corelatie cu alti indicatori cuprinsi in notele explicative. Indicatorii cuprinsi in bilant indeplinesc functia de generalizare a datelor furnizate de contabilitate si de grupare intr-un mod sistematic, unitar, pe intreaga economie. Bilanul contabil surprinde situatia patrimoniala a intreprinderii la un moment dat, furnizand informatii cu privire la echilibrul financiar al intreprinderii respective.

Utilizarea bilantului ca instrument de analiza a activitatii economico-financiare la

nivel micro si macroeconomic, ii confera acestuia caracteristicile unui model economic.

Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ, datorii si capital propriu ale persoanei juridice la incheierea exercitiului financiar, precum si in celelalte situatii prevazute de lege.

Bilantul cuprinde toate elementele de activ, datorii si capital propriu grupate dupa natura si lichiditate, respectiv natura si exigibilitate.

Structura simplificata a bilantului va cuprinde:

1. ACTIVE IMOBILIZATE

1.1. Imobilizari necorporale

1.2. Imobilizari corporale

1.3. Imobilizari financiare

2. ACTIVE CIRCULANTE

2.1. Stocuri

2.2. Creante

2.3. Investitii financiare pe termen scurt

2.4. Casa si conturi la banci

3. CHELTUIELI IN AVANS

4. CHELTUIELI CE TREBUIE PLATITE PE O PERIOADA PANA LA UN AN

5. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE

6. TOTAL ACTIVE MINUS CHELTUIELI CURENTE

7. DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA MAI MARE DE UN AN

8. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI

9. VENITURI IN AVANS

10. CAPITAL SI REZERVE

10.1. Capital subscris

10.2. Prime de capital

10.3. Rezerve din reevaluare

10.4. Rezerve

10.5. Rezultatul raportat

10.6. Rezultatul exercitiului financiar

3.1.2. STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

In general bilantul contabil este considerat a fi documentul de sinteza contabila sau

contul anual care descrie situatia patrimoniala si echilibrul financiar, indicand totodata si

marimea rezultatului economico-financiar global. Bilantul contabil nu explica insa provenien

ta rezultatului economico-financiar si in consecinta cauzele care au generat performantele

activitatii unui agent economic. Din aceste considerente s-a impus necesitatea elaborarii si

publicitatii unui alt document de sinteza contabila sau cont anual, intitulat "cont de profit

si pierdere" a carui ecuatie bilantiera fundamentala poate fi prezentata in doua versiuni:

REZULTAT = VENITURI - CHELTUIELI VENITURI = CHELTUIELI +REZULTAT

Rezultatul poate fi o marime denumita profit sau beneficiu, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, in situatia inversa; profitul si pierderea sunt recunoscute si sub denumirea de rezultat beneficiar, respective rezultat deficitar. Rezultatul economico-financiar (profit sau pierdere) mai poate fi calculata si dupa urmatoarea relatie bilantiera:

REZULTAT = CAPITALURI PROPRII (aferente exerci¸tiului "N") - CAPITALURI

PROPRII (aferente exerci¸tiului "N-1").

In principiu, structurarea informatiei contabile in cadrul contului de profit si pierdere, trebuie sa permita determinarea atat a rezultatului economico-financiar global al unui exercitiu, cat si a celor trei paliere intermediare ale acestuia si anume:

.. rezultatul din exploatare

. rezultatul financiar

. rezultatul extraordinar.

Structurarea informatiei contabile in contul de profit si pierdere se face in: venituri,cheltuieli, rezultate economico- financiare.

a) Veniturile

Veniturile sunt inregistrate in clasa a 7-a in func¸tie de natura lor economic˘a. Acestea se detaliaza astfel: venituri din exploatare, venituri financiare, venituri extraordinare. In categoria veniturilor se include atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume propriu din activitati curente, cat si castigurile din orice alte surse.

b) Cheltuielile

Cheltuielile sunt inregistrate in clasa a 6-a in functie de natura lor economica. Ele

se detaliaza astfel: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare.

Structura simplificata a contului de profit si pierdere este urmatoarea:

1. Cifra de afaceri

2. Variatia stocurilor de produse finite, produse reziduale, semifabricate si productie in curs de executie

3. Productia imobilizata

4. Alte venituri din exploatare

5. Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile

Alte cheltuieli

6. Cheltuieli cu personalul; Salarii ;Cheltuieli cu asigurarile si protectia sociala

7. Amortizari si provizioane pentru deprecierea imobilizarilor corporale si necorporale

Ajustarea valorii activelor circulante

8. Alte cheltuieli de exploatare

9. PROFIT/PIERDERE DIN EXPLOATARE

10.Venituri din interese de participare

- din care in cadrul grupului

11.Venituri din alte investitii financiare si creante care fac parte din activele imobilizate

- din care in cadrul grupului

12.Venituri din dobanzi si alte venituri suplimentare

- din care in cadrul grupului

13.Ajustarea valorii imobilizarilor financiare si investitiilor financiare detinute ca active circulante

14.Cheltuieli cu dobanzile si alte cheltuieli similare

- din care in cadrul grupului

15.PROFITUL/PIERDEREA DIN ACTIVITATEA CURENTA

16.Venituri extraordinare

17.Cheltuieli extraordinare

18.PROFITUL/PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARA

19.Impozitul pe profit

20.Alte impozite

21.REZULTATUL EXERCI TIULUI FINANCIAR