NEOLIBERALISMUL ECONOMIC

In perioada interbelica s-au pus bazele unei noi doctrine economice (dirijismul) initiata de John Maynard Keynes. Aceasta doctrina fundamenteaza cadrul teoretic al interventiei statului in economia de piata concurentiala. In acest fel mecanismele interventiei statale se alatura celor concurentiale pentru a asigura functionarea normala, echilibrata a economiei capitaliste si ocuparea deplina a resurselor de munca disponibile.

In perioada 1933 - 1975 in tarile dezvoltate politicile economice au avut ca sursa principala de inspiratie dirijismul. Dupa 1990 asistam la o revigorare puternica si revenirea masiva la practicile economice de inspiratie neoliberala in aproape toate tarile lumii.

Bazele neoliberalismului au fost puse de Walter Euken (1891-1950) in lucrarea "Principii de baza ale politicii economice", elaborata inca in perioada interbelica, dar publicata postum. El dezvolta teoria TIPURILOR IDEALE (ABSTRACTE) DE ORGANIZARE A ECONOMIEI. Conform acestei teorii, intreaga dezvoltare economica a societatii umane se reduce la doua tipuri:

1. Economia liberala de piata;
2. Economia centralizata.

Economia liberala de piata are urmatoarele trasaturi:

• actiunea liberei initiative;
• stabilirea legaturilor intre intreprinderi prin intermediul pietei;
• stimularea producatorilor;
• cresterea bunastarii tuturor.

Principiile care stau la baza acestui model sunt:

• libera formare a preturilor;
• concurenta fara monopol;
• inviolabilitatea proprietatii private;
• autonomia intreprinzatorilor;
• rolul limitat al interventiei statului in economie.

Toate acestea au la baza legitimitatea proprietatii private.

Economia centralizata are urmatoarele trasaturi:

• conducerea birocratica;
• subordonarea intreprinderilor unui centru unic;
• incompatibilitatea cu initiativa producatorilor;
• lipsa stimulilor economici.

Intr-o astfel de economie toate proportiile sunt stabilite subiectiv prin incalcarea actiunii libere a legilor obiective. Include ca forme concrete: economia sclavagista, feudala si totalitarista ( fascista si socialista). Un asemenea tip de economie este irational si ineficient.

Conform teoriei neoliberale, statul poate interveni in societate si deci in economie numai in profitul intereselor private.

Desi limiteaza rolul economic al statului neoliberalii nu se opun oricarei forme de planificare economica. Maurice Aelais vorbeste de 2 tipuri de planificare:

a) Planismul concurential - in care fiecare agent economic este autonom, fiecare bun face obiectul pietei si al mecanismelor cerere oferta;

b) Planismul autoritar - in care preturile si cantitatile sunt stabilite prin plan central. Dupa parerea lui astazi exista doua sectoare distincte ale economiei:

1. sectorul diferentiat, cuprinzand industriile, unde tehnica optima de productie este realizata prin cooperarea intreprinderilor diferite;
2. sectorul nediferentiat, unde tehnica de productie se realizeaza in intregime de catre o singura intreprindere.

Statul trebuie sa planifice in mod necesar, mai ales primul sector pentru corelarea pe principii economice a activitatilor. Acelasi "stat" trebuie sa-i impiedice pe proprietarii privati sa abuzeze de puterea lor.