Piata muncii. Delimitari conceptuale.

Notiuni teoretice despre factorul munca

Factorul munca - conditie generala a oricarei activitati - se asigura, ca si ceilalti factori de productie, prin intermediul pietei.

Piata muncii se intemeiaza, de asemenea, pe intalnirea si confruntarea cererii cu oferta.

Ea functioneaza in fiecare tara, pe diferite grupuri de tari si la scara mondiala.

Orice activitate, care se initiaza sau exista in societate, genereaza nevoia de munca. Aceasta reprezinta volumul total de munca necesar activitatilor dintr-o tara pe o perioada data. Dar ea nu constituie in intregime o cerere care se exprima (manifesta) pe piata muncii. Conditia generala pentru ca nevoia de munca sa ia forma cererii de munca este remunerarea sa, salarizarea ei. De aceea, in cererea de munca nu se includ activitatile care se pot realiza de catre femeile casnice, miliari in termen, studenti, alti nesalariati.

Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariata care se formeaza la un moment dat intr-o economie de piata.Cererea se exprima prin intermediul numarului de locuri de munca.

Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama utilizarii disponibilitatilor de munca existente in societate, adica a volumului de munca ce poate fi depus de populatia apta de munca a tarii respective, in perioada data. Si in acest caz, trebuie sa avem in vedere ca nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta, ci numai acelea care urmeaza sa fie remunerate, salarizate.

Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii in conditii salariale. Prin urmare, in oferta de munca nu se include femeile casnice, studentii, militarii in termen si alti oameni care depun activitati nesalariale.

Oferta de munca se exprima prin numarul celor apti de munca sau populatia apta disponibila din care se scade numarul femeilor casnice, al studentilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate, intrucat, au resurse pentru existenta sau au alte preocupari.

Cererea si oferta de munca nu trebuie considerate prelungiri simple si directe ale cererii si ofertei de bunuri  economice pe o alta piata, ci ca niste categorii specifice cu un continut care le este propriu. In acest sens se impun atentiei urmatoarele aspecte:

Pe termen scurt, cererea de munca este practic invariabila, deoarece dezvoltarea unor activitati existente si initierea altora noi, generatoare de locuri de munca, presupun o anumita perioada de timp;

Oferta de munca in ansamblul sau se formeaza in decursul unui timp indelungat in care creste si se instruieste fiecare generatie de oameni pana la varsta la care se poate angaja;

Posesorii fortei de munca au o mobilitate relativ redusa; oamenii nu se deplaseaza dintr-o localitate in alta si nu-si schimba cu usurinta munca, ci sunt atasati mediului economico-social, chiar daca nu au avantaje economice. De asemenea, oferta de munca depinde de varsta, sex, starea sanatatii, psihologie, conditii de munca etc, aspecte care nu sunt neaparat de natura economica;

Oferta de forta de munca este eminamente perisabila si are caracter relativ rigid. Cel ce face oferta trebuie sa traiasca, nu poate astepta oricat angajarea pe un loc de munca;

Generatiile de tineri nu sunt crescute de parintii lor ca niste marfuri sau numai pentru a deveni salariati, ci ca oameni. De aceea, oferta de munca nu se formeaza in exclusivitate pe principiile economiei de piata.

Cererea si oferta de munca nu sunt omogene, ci de compun din segmente si grupuri neconcurentiale sau putin concurentiale, neputandu-se subsitui reciproc decat in anumite limite sau deloc.

1.1.Piata muncii.Delimitari conceptuale

Piata muncii, ca expresie a raporturilor dintre cerere si oferta, se desfasoara in doua trepte sau faze. Prima se manifesta pe ansamblul unei economii sau pe segmente mari de cerere si oferta, determinate de particularitatiile tehnico-economice ale activitatilor. In cadrul acestei faze, se formeaza coditiile generale de angajare ale salariatilor, se contureaza principiile care actioneaza la stabilirea salariilor si o anumita tendinta de stabilire a salariilor la un nivel inalt sau scazut. A doua faza reprezinta o continuare a celei dintai si consta in intalnirea cererii cu oferta de munca in termeni reali, in functie de conditiile concrete ale firmei si salariatilor ei. Cererea se dimensioneaza precis, ca volum si structura, pe baza contractelor si a altor angajamente asumate de firma, iar oferta se delimiteaza si ea pornind de la programul de munca, numar de ore suplimentare pe care salariatii accepta sa le efectueze sau nu, in functie de nevoile si aspiratiile lor, de situatia sociala si economica etc. la momentul respectiv. Din confruntarea cererii cu oferta de munca la  acest nivel se determina marimea si dinamica salariului nominal. Insuficienta ofertei la acest nivel se traduce pritr-o cerere suplimentara care se manifesta pe prima treapta, iar insuficienta cererii, printr-o oferta suplimentara pe aceeasi treapta.

Procesul de restructurare a economiei tarilor aflate in perioada de tranzitie la economia de piata este insotit de importante modificari pe piata muncii(modificari privind statutul muncii, modificari structurale si ocupationale),care are anumite particularitati generate de structura economiei, performantele si potentialul economic, gradul de pregatire si posibilitatilor de perfectionare a fortei de munca.

Tranzitia pe care o parcurge economia romaneasca include si organizare unei piete adecvate a fortei de munca, proces deosebit de complex si dificil, pentru ca piata fortei de munca este cea mai imperfecta dintre toate pietele, ceea ce impune in politica economica masuri adecvate pentru asigurarea functionarii ei normale.

Ocuparea fortei de munca reprezinta in orice societate, inclusiv in tarile dezvoltate, o conditie esentiala a asigurarii echilibrelor macro-economice si stabilitatii social-politice.Este un proces complex, dinamic, de interes major, pentru toti agentii economici si partenerii sociali, pentru prezentul si viitorul societatii, cu implicatii variate: economice, psihosociale, educational-culturale, politice.

Cresterea gradului de ocupare a fortei de munca si diminuarea fenomenului somajului sunt in prezent obiective esentiale ale politicii economice a tuturor tarilor, posibil de realizat prin stabilirea

Piata muncii este cadrul de confruntare dintre cererea si oferta de forta de munca intr-un anumit interval de timp si intr-un anumit spatiu, care se finalizeaza prin vanzarea-cumpararea de forta de munca in schimbul unui pret numit salariu, functionand in fiecare tara, pe diferite grupuri de tari si la scara mondiala.Ca subsistem al sistemului general al economiei nationale, piata fortei de munca reprezinta cadrul in care este valorificat cel mai important factor de productie-munca-prin intermediul fortei de munca.La randul sau, piata muncii este un sistem definit prin ansamblul relatiilor economice cu privire la angajarea si utilizarea fortei de munca, precum si cu privire la asigurarea protectiei si asistentei sociale detinatorilor acestei marfi speciale.De asemenea, piata fortei de munca, sau piata muncii poate fi definita ca''spatiul economic in care se intalnesc, se confrunta si se negociaza in mod liber cererea de forta de munca( detinatorii de capital in calitate de cumparatori) si oferta ( posesorii de forta de munca).Piata muncii la nivelul fiecarei tari se poate referi la o localitate, la o zona mai mica sau mai mare ori la intreaga economie, avand faze diferite:

-in cazul fortei de munca necalificate sau de calificare inferioara, raza este mica, nevoile de forte de munca putandu-se satisface la nivelul unei localitati;

-pe masura ce nivelul de calificare al fortei de munca creste, forta de munca de calificare mai inalta e mai rara, aparand necesitatea extinderii razei pietei muncii la zone mai largi sau chiar la intregul teritoriu al tarii.

Piata muncii este un ansamblu eterogen, compus din piete ale muncii individualizate pana la fiecare meserie sau specialitate, care functioneaza distinct si intre care exista posibilitatea influentarii reciproce prin recalificari profesionale.