Soldurile intermediare de gestiune (profitul pe scara rezultatelor)

Pentru a se realiza o cuantificare globala a rentabilitatii capitalului angajat in raport cu resursele proprii, se recurge la integrarea ansamblului de activitati dintr-o inteprindere, la analiza globala a rezultatelor. In acest sens, pe baza contului de profit si pierdere se pot determina o serie de indicatori valorici, care poarta denumirea de solduri intermediare de gestiune (SIG), indicatori care se inscriu in categoria indicatorilor de apreciere a performantelor economico-financiare ale inteprinderii.

Soldurile intermediare de gestiune reprezinta, de fapt, paliere succesive in formarea rezultatului final. Pentru a evidentia acesti indicatori se impune o tratare prealabila a contului de profit si pierdere, conform tabelului nr. 1:

Constructia indicatorilor se realizeaza in cascada pornind de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului si marja comerciala) si incheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exercitiului) fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare la treapta respectiva de acumulare.

Marja comerciala (MC) este un indicator specific inteprinderilor care desfasoara activitate comerciala sau mixta (industriala si comerciala) a carui marime exprima excedentul veniturilor din vanzarea de marfuri in raport cu costul marfurilor vandute:

in care:

VVM   = venituri din vanzarea marfurilor;

CMV   = costul marfurilor vandute.

Marja comerciala este un important indicator de apreciere a performantelor activitatii desfasurate de inteprinderile comerciale fiind si principala resursa financiara a acestora.

Marimea marjei comerciale trebuie apreciata in functie de tipul politicii de vanzare promovata de inteprindere. Astfel in cazul inteprinderilor specializate in comert de lux sau comert traditional, corespunzator unei cifre de afaceri reduse ii revin o marja comerciala ridicata. In schimb, in cazul inteprinderilor care practica metode de vanzare prin autoservire si dispund de spatii comerciale mari, de obicei inregistreaza o marja comerciala redusa in conditiile unei cifre de afaceri ridicate.

Comparativ cu cifra de afaceri care este un indicator de volum al activitati, marja comerciala este indicatorul de baza pentru aprecierea gestiunii inteprinderilor comerciale. De asemenea marja comerciala constituie un indicator important in realizarea studiilor previzionale, permitand determinarea pragului de rentabilitate sau punctul critic al unei activitati comerciale.

Productia exercitiului (PE) insumeaza productia vanduta, variatia productiei stocate si productia imobilizata, dimensionand intreaga activitate a inteprinderii pe parcursul unui exercitiu financiar :

in care:

PV   = productia vanduta;

SPS = soldul productiei stocate (daca este creditor se ia in calcul cu +, daca e debitor se ia cu -)

PI    = productia imobilizata.

Productia exercitiului este indicatorul central in calculul soldurilor intermediare de gestiune, alaturi de marja comerciala. Totusi, productia exercitiului nu are un caracter omogen deoarece include atat produsele vandute, inregistrate la pretul de vanzare cat si productia stocata si imobilizata inregistrata la costul de productie.

Valoarea adaugata (VA) exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie peste valoarea bunurilor si servicilor provenite de la terti, in cadrul activitatii curente a inteprinderii. Ea reprezinta sursa acumularilor care servesc la remunerarea participatilor directi si indirecti la activitatea economica a firmei.

in care:

MC = marja comerciala,

PE = productia exercitiului;

Cit =consumuri intermediare de la terti.

Consumurile de la terti includ cumparaturile de materii prime si materiale, variatia stocurilor de materii prime si materiale, ale cheltuieli si cumparari externe.

Realitatea informatiilor furnizate de notiunea de valoare adaugata trebuie sa se fundamenteze pe o interpretare prudenta a indicatorului. Astfel, cresterea valorii adaugate nu constituie neaparat un semn de prosperitate pentru inteprindere in masura in care aceasta crestere poate fi insotita de o scadere brusca a performantelor comerciale si de o inrautatire a trezoreriei.

Excedentul brut de exploatare (EBE) exprima acumulatea bruta din activitatea de exploatare reflectand masura in care aceasta poate sa-si dezvolte potentialul productiv, sa remunereze capitalurile proprii si imprumutate si sa faca fata obligatiilor fiscale. Excedentul brut de exploatare nu este influentat de sistemul de amortizare si provizioane, de politica fiscala, de politica de investitii sau de modul de distribuire a dividendelor fiind recomandat in analizele comparative ale inteprinderilor. Excedentul brut din exploatare se determina astfel:

in care:

VA = valoarea adaugata;

Se   = subventii de exploatare;

Ave = alte venituri din exploatare;

IT   = cheltuieli cu impozite si taxe;

CP = cheltuieli cu personalul;

Ace = alte cheltuieli din exploatare.

Reflectand surplusul monetar din exploatare (venituri din exploatare - cheltuieli din exploatare ce presupun plati catre terti ) acest indicator face trecerea de la analiza rezultatelor contabile la analiza fluxurilor financiare. Astfel, excedentul brut de exploatare masoara performantele economice ale firmei, constituie baza de calcul a capacitatii de autofinantare si de determinare a fluxurilor de trezoreriei.

Rezultatul exploatarii (RE) este reprezentat de surplusul (deficitul) generat de activitatea de exploatare a inteprinderii, determinat ca diferenta intre veniturile din exploatare si cheltuielile din exploatare.

in care:

EBE = excedentul (deficitul) brut din exploatare;

A = cheltuieli de exploatare privind amortizarea si provizioanele.

Rezultatul exploatarii exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitati de exploatare a inteprinderii, tinand cont de politica financiara si fiscala a inteprinderii.

Rezultatul curent al exercitiului (RC) este rezultatul tuturor operatiunilor curente ale inteprinderii, luand in considerare atat rezultatul activitati de exploatare cat si pe cel al activitatii finaciare.

in care:

RE = rezultatul exploatarii;

= venituri financiare;

= cheltuieli financiare.

Deoarece in calculul acestui indicator sunt incluse si elementele finaciare, acest fapt permite aprecierea impactului politicii finnciare a inteprinderii asupra rentabilitatii.

Rezultatul extraordinar (Rex) se calculeaza in mod independent de celelalte solduri intermediare de gestiune. Marimea acestui indicator poate furniza informatii utile pentru potentialii investitori referitor la impactul evenimentelor extraordinare asupra activitatii inteprinderii.

in care:

 = venituri extraordinare;

 = cheltuieli extraordinare.

Rezultatul net al exercitiului (RNE) reprezinta ultimul sold intermediar de gestiune care se determina in functie de rezultatul curent, rezultatul extraordinar si impozitul pe profit, astfel:

in care:

RC = rezultatul curent;

 = rezultatul extraordinar;

IP = impozitul pe profit.

Acest indicator exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care vor fi remunerati actionarii pentru capitalurile subscrise.

Soldurile intermediare de gestiune prezinta in final rezultatul net al activitatii inteprinderii dar, avantajul pe care il confera rezida in faptul ca asigura suficiente informatii pentru a identifica treptele de formare ale acestuia, modul de repartizare a valorii inteprinderii intre factorii implicati in desfasurarea activitatii acesteia.