Drepturile copilului

Drepturile copilului

1. Generalitati privind drepturile copilului

Copiii trebuie sa beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem toti indreptatiti, inca din momentul nasterii. Drepturile omului inseamna sa-i tratezi pe ceilalti asa cum ti-ar placea tie sa fii tratat, si anume cu demnitate, respect, egalitate si dreptate si se aplica fara deosebire de cetatenie, nationalitate, rasa, etnie, limba, sex, orientare sexuala, abilitati sau orice alt statut.

Pe de alta parte, copiii difera de adulti. Ei sunt vulnerabili, trebuie sa se joace, sunt in proces de dezvoltare si au nevoie de oarecare autonomie. De aceea, ei au nevoie de drepturi proprii, cu caracter special.

Drepturile copilului pot fi grupate in trei categorii

1) drepturi de protectie – se refera la protectia impotriva oricarei forme de abuz fizic sau emotional, precum si impotriva oricarei forme de exploatare;

2) drepturile de dezvoltare – se refera la disponibilitatea si accesul la toate tipurile de servicii de baza, precum educatia si serviciile de ingrijire medicala;

3) drepturile de participare – se refera la dreptul copilului de a fi implicat in deciziile care il privesc.

Necesitatea adoptarii unei legislatii care sa protejeze drepturile copilului s-a impus datorita evolutiei si transformarilor pe care le-a suferit societatea omeneasca.

Aceasta necesitate deriva si din faptul ca acesti copii reprezinta cetatenii de maine, aceia care vor prelua in viitor atributiile pe care, in prezent, le indeplinesc parintii lor.

Asigurand o protectie eficienta a acestor copii, cresc sansele ca evolutia viitoare a societatii omenesti sa fie mai accelerata, intrucat copiii reprezinta viitorul omenirii

Din punct de vedere normativ, putem vorbi de drepturile copilului odata cu proclamarea, la 10 decembrie 1948, de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.

Astfel, in art. 25 al acestei declaratii se stipuleaza ca: „mama si copilul au dreptul la ajutor de ocrotire deosebita. Toti copiii, fie ca sunt nascuti in cadrul unei casatorii sau in afara casatoriei, se bucura de aceeasi protectie sociala“.

Protectia drepturilor copilului are la baza urmatoarele principii

1) Principiul nondiscriminarii si egalitatii sanselor

– Protectia drepturilor copilului se face indiferent de rasa, culoarea, sexul, limba, religia, opinia politica, nationalitatea, apartenenta etnica si sociala, infirmitatea sau nasterea sa.

2) Principiul interesului superior al copilului

– Conform acestui principiu, in luarea deciziilor care privesc direct copilul, se va tine seama cu precadere de interesul acestuia.

3) Principiul responsabilitatii parintilor

– Parintii sunt primii chemati sa asigure copilului o exercitare deplina a drepturilor sale. In cazul in care nu o pot asigura, pot apela la ajutorul organelor abilitate ale statului, care au obligatia sa le acorde sprijin in acest scop.

Prin aplicarea eficienta a acestor principii se urmaresc urmatoarele obiective:

a) crearea pentru copil a unui mediu familial favorabil dezvoltarii depline si armonioase a personalitatii sale;

b) considerarea copilului drept membru activ al societatii, atat in familie, cat si la scoala si in societate;

c) posibilitatea participarii copilului la luarea deciziilor care il privesc, in functie de varsta si maturitatea sa;

d) asigurarea educatiei scolare pentru toti copiii si, ulterior, integrarea lor intr-o activitate utila.

2. Drepturile fundamentale ale copilului

Dreptul copilului la viata

Conform art. 22, alin. 1, din Constitutia Romaniei, dreptul la viata, precum si dreptul la integrarea fizica si psihica a persoanei sunt garantate. In acest sens, legislatia stabileste ca dreptul la viata apare in momentul in care copilul, separat de corpul mamei, isi incepe existenta sa proprie.

Dreptul la viata inceteaza odata cu producerea fenomenului natural al mortii.

Acest drept este protejat si de dreptul penal care, prin intermediul infractiunilor prevazute de art. 174/179 Cod penal, pedepseste orice actiune sau inactiune care ar duce la incalcarea dreptului la viata.

Dreptul la nume

Dreptul la nume reprezinta un drept fundamental al copilului, intrucat in cadrul societatii identificarea unei persoane se realizeaza si pe baza numelui.

Numele poate fi definit ca fiind cuvantul sau totalitatea cuvintelor prin care este individualizata o persoana.

In legislatia romaneasca, dreptul la nume este prevazut in art. 12 din Decretul nr. 31/1954, potrivit caruia „orice persoana are dreptul la numele stabilit sau dobandit potrivit legii“.

Dobandirea numelui are loc, de regula, in momentul nasterii copilului.

Dreptul de a dobandi o cetatenie

In legislatia romaneasca, cetatenia isi gaseste reglementarea juridica in cadrul Legii nr. 21/1991 privind cetatenia romana.

In cadrul art. 4 sunt enumerate modurile de dobandire a cetateniei, si anume: prin nastere; prin adoptie; prin repatriere; prin acordarea la cerere.

Dreptul copilului de a-si cunoaste parintii si de a fi crescut de acestia

De regula, orice copil beneficiaza de acest drept.

Exceptiile vizeaza urmatoarele situatii: copilul gasit, copilul abandonat, copiii din institutiile de ocrotire; copiii cu handicap incredintati unor institutii specializate.

Exista prezumtia ca parintii sunt aceia care s-ar ocupa cel mai bine de cresterea si educarea copilului, intrucat acestia ii doresc binele si realizarea lui in viata sociala.

Dreptul copilului de a-si pastra identitatea

Prin intermediul legislatiei interne a oricarui stat, se ocroteste acest drept, prin el intelegandu-se faptul ca, in principiu, copilul trebuie sa-si pastreze cetatenia, numele si prenumele, precum si relatiile familiale stabilite, de regula, intre el si rudele de sange.

Exista situatii speciale in care copilul isi poate schimba cetatenia, numele si relatiile familiale, dar toate acestea nu constituie incalcari ale drepturilor copilului de a-si pastra identitatea, ci reprezinta niste exceptii de la aplicarea acestui drept.

Dreptul copilului de a nu fi separat de parintii sai impotriva vointei lor

Acest drept reprezinta unul dintre cele mai importante drepturi ale copilului, in considerarea faptului ca, intre parinti si copii se leaga o stransa legatura afectiva care, daca ar fi distrusa, ar duce la dezechilibrare psihologica in comportamentul si dezvoltarea ulterioara a copilului.

Totusi, exista si exceptii de la aplicarea acestui drept, toate acestea fundamentandu-se pe interesul superior al copilului.

O astfel de exceptie o poate constitui situatia in care parintii isi maltrateaza copiii, fapt ce duce la dezechilibru in dezvoltarea armonioasa a acestuia.

„Relele tratamente“ aplicate minorului sunt prevazute si pedepsite de art. 306 Cod penal.

Dreptul copilului de a intretine relatii personale si contacte directe cu cei doi parinti ai sai

Acest drept are o aplicare mai limitata, datorita faptului ca el se aplica numai in anumite cazuri, si anume, atunci cand copilul este separat de cei doi parinti ai sai sau numai de unul dintre ei, mai ales in situatia in care parintii copilului divorteaza.

Document online: Manual de supravietuire - FOAMEA Proiect: Laicizare si revigorare religioasa

Legislatia noastra consacra in cadrul art. 43, alin. ultim din Codul familiei, dreptul parintelui divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, sa aiba relatii personale si contacte directe cu acesta.

Dreptul copilului de a parasi orice tara

Dreptul copilului de a parasi orice tara vizeaza libertatea de deplasare care, in Romania, este protejata de existenta unei norme penale care incrimineaza orice actiune de lipsire de libertate a unei persoane in mod ilegal

De asemenea, in Constitutia Romaniei este garantat dreptul la libera circulatie, in cadrul art. 25, alin. 1

Dreptul copilului de a-si exprima liber opinia asupra oricaror probleme care il privesc

In sensul exercitarii acestui drept, copilul are posibilitatea ca, in cadrul unei proceduri juridice, sau chiar administrative, sa fie ascultat, iar opinia lui sa fie luata in considerare, dar avandu-se in vedere atat gradul sau de maturitate, cat si varsta sa.

Dreptul copilului la libertatea de exprimare

Conform art. 10 din Conventia Europeana a drepturilor omului, libertatea de exprimare presupune posibilitatea persoanei de a primi sau comunica idei sau informatii in public ori in particular, atat verbal, cat si in scris.

Constitutia Romaniei, in art. 30, alin. 1, garanteaza libertatea de exprimare.

Dreptul copilului la libertatea de gandire, de constiinta si religie

In legislatia noastra, o prima garantie a exercitarii acestui drept o regasim in Constitutia Romaniei care, in art. 29, stipuleaza ca: libertatea gandirii si a opiniei, precum si „libertatea credintelor religioase“ nu pot fi ingradite sub nici o forma.

Constitutia mentioneaza, de asemenea, ca nimeni nu poate fi constrans sa adopte o credinta, opinie impotriva convingerilor sale.

Dreptul copilului la libertatea de asociere si la libertatea de reuniune pasnica

Exercitarea acestui drept presupune posibilitatea de a se constitui asociatii sau de a se afilia la acestea, precum si libertatea reuniunilor si a manifestatiilor prin care se pune in practica dreptul la libera exprimare.

Constitutia Romaniei garanteaza libertatea reuniunilor pasnice, sub numele de „libertatea intrunirilor“

Tot in acelasi act normativ este garantata si libertatea de asociere.

Dreptul copilului la protectia legii contra unor imixtiuni sau atacuri privind viata sa personala, corespondenta, onoarea sau reputatia

Acest drept este garantat de Constitutie in art. 26, alin. 1, precum si in art. 28.

Onoarea si reputatia copilului sunt ocrotite prin instituirea in Codul Penal a art. 205 referitor la insulta si art. 206 referitor la calomnie.

Prin intermediul prevederii acestor infractiuni, legea asigura persoanei respectul demnitatii si onoarei, privite atat din punct de vedere al sentimentului de autopretuire, cat si din punct de vedere al stimei si consideratiei, precum si al respectului de care se bucura persoana in cadrul societatii.

Dreptul copilului de a avea acces la informare

Acest drept se refera la posibilitatea ca minorul sa aiba acces la mijloacele de informare in masa, care furnizeaza informatii menite sa promoveze bunastarea sa sociala, educatia spirituala si morala, precum si sanatatea fizica si mentala.

Dreptul copilului de a beneficia de serviciile si de institutiile de ingrijire a copiilor

Pragmatic, acest drept vizeaza posibilitatea ca acei copii ai caror parinti muncesc sa poata merge la camine sau la gradinite, pe perioada de timp in care parintii lor lucreaza.

Dreptul copilului de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, de vatamare sau de abuz

Statul, prin organele sale abilitate, este cel care ia masurile de protectie pentru a-l feri pe copil de orice actiuni care ar aduce atingere atat dezvoltarii sale fizice si psihice, cat si procesului instructiv-educativ.

Protectia statului impotriva oricaror forme de violenta se materializeaza prin existenta, in cadrul Codului penal, a unei serii de infractiuni care incrimineaza faptele comise cu violenta.

Concret, este vorba de infractiunea de lovire sau alte violente, prevazute si pedepsite de art. 180 Cod penal, de infractiunea de vatamare corporala, prevazuta si pedepsita de art. 181 Cod penal, de infractiunea de vatamare corporala grava, prevazuta si pedepsita de art. 182 Cod penal.

Dreptul copilului de a beneficia de protectie si asistenta umanitara corespunzatoare

Acest drept se aplica numai in situatia in care copilul are statutul de refugiat sau cauta sa obtina acest statut.

Statul pe teritoriul caruia se refugiaza copilul considerat refugiat trebuie sa-i acorde acestuia protectie si asistenta umanitara, in conformitate cu reglementarile internationale, indiferent daca acest copil este insotit sau nu de ambii parinti, ori de unul dintre acestia: „In Romania, statutul de refugiat se acorda, la cerere, strainului care dovedeste ca in tara sa de origine are temeri justificate de a fi persecutat pentru considerente de rasa, nationalitate, religie, apartenenta la un anumit grup social sau pentru opiniile sale politice“

Dreptul copiilor de a li se asigura o viata plina si decenta

Acest drept se aplica numai la anumite categorii de copii, si anume copiilor cu handicap fizic si mental.

In conformitate cu acest drept, ei trebuie sa duca o viata in care sa aiba garantat un minim de demnitate si sa participe, pe cat posibil, la viata sociala.

Dreptul copiilor cu handicap de a beneficia de ingrijiri speciale

Acest drept presupune atat acordarea unui ajutor financiar copiilor cu handicap, care indeplinesc anumite conditii, cat si posibilitatea acestora de a avea acces la educatie, la ingrijirea sanatatii, la pregatirea pentru angajarea in munca.

Dreptul copilului de a beneficia de securitate sociala

Acest drept urmareste protectia copilului, inclusiv prin intermediul asigurarilor sociale.

Intra in aceasta categorie acordarea alocatiei, precum si a altor ajutoare financiare din partea statului, in conformitate cu situatia copilului si cu resursele de care acesta beneficiaza.

Dreptul copilului la un nivel de viata suficient pentru a permite dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala

Exercitarea acestui drept naste obligatii, atat in sarcina parintilor, care trebuie sa ia toate masurile pentru a asigura conditiile de viata necesare copilului, cat si in sarcina statului, care trebuie sa vina sa asigure, in caz de nevoie, o asistenta materiala concretizata, in principal, in acordarea de alimente, imbracaminte si locuinta.

Dreptul copilului la educatie

Acest drept reprezinta un drept fundamental al copilului, intrucat, in absenta educatiei, viitorului acestuia s-ar prezenta intr-o lumina sumbra.

Accesul la educatiei se face pe baza principiului egalitatii de sanse.

Dreptul la educatie este consacrat in Constitutia Romaniei sub denumirea de „dreptul la invatatura“.

Conform art. 32, alin. 1 din Constitutie, „dreptul la invatatura este asigurat prin invatamantul general obligatoriu, prin invatamantul liceal si prin cel profesional, prin invatamantul superior, precum si prin alte forme de instructie si perfectionare“.

Acelasi act normativ mai prevede ca invatamantul de stat este gratuit, precum si faptul ca libertatea invatamantului religios este asigurata.

Dreptul copilului de a avea propria sa viata culturala, de a profesa si de a practica propria sa religie sau de a folosi propria sa limba in comun cu alti membri ai grupului sau

Exercitarea acestui drept se face in raport cu dezvoltarea fizico-intelectuala a individului, de maturizarea sa.

Libertatea religioasa este garantata de catre Constitutia Romaniei, art. 29, alin. 1, sub denumirea „libertatea constiintei“.

Dreptul copilului la odihna si la vacanta

Dreptul la odihna se refera, in principal, la necesitatea de a dormi, necesitate care variaza de la individ la individ, fiind, in general, cuprinsa intre 6 si 10 ore pe zi.

Dreptul la vacanta este un drept complementar dreptului la invatatura si vizeaza o perioada variabila de timp, in cadrul careia copilul nu mai pastreaza activitate scolara.

Dreptul copilului de a participa in mod deplin la viata culturala si artistica

Conform acestui drept, accesul copiilor la viata culturala si artistica este garantat, statele avand obligatia sa actioneze in directia organizarii unor activitati recreative, artistice si culturale.

Dreptul copilului de a fi protejat impotriva exploatarii economice

Constitutia Romaniei garanteaza protectia copiilor impotriva exploatarii economice in cadrul art. 45.

Astfel, in art. 45, alin. 3 se stipuleaza ca: „exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise“.

Dreptul copilului de a fi protejat impotriva oricarei forme de exploatare si de violenta sexuala

Legislatia noastra incrimineaza toate practicile sexuale ilegale in Codul penal  – partea speciala, sectiunea a V-a numita „Infractiuni privitoare la viata sexuala“.

O prima infractiune care incrimineaza violenta sexuala este violul, care consta in raportul sexual cu o persoana de sex feminin, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara sau de a-si exprima dorinta

Aceasta infractiune se refera numai la minore, neaplicandu-se minorilor.

O alta infractiune se refera la persoanele de sex feminin care nu sunt majore; este cunoscuta sub numele de „Seductie“, si consta „in fapta aceluia care, prin promisiuni de casatorie, determina o persoana de sex feminin, mai mica de 18 ani, de a avea cu el raport sexual

Art. 201 din Codul penal incrimineaza actele de perversiune sexuala.

Coruptia sexuala este una din infractiunile care protejeaza pe minor impotriva oricaror acte sexuale si este prevazuta in art. 202 Cod penal.

O alta infractiune care protejeaza libertatea sexuala este prostitutia, care consta in fapta persoanei care isi procura mijloacele de existenta practicand, in acest scop, raporturi sexuale cu diferite persoane

Dreptul copilului de a fi protejat impotriva rapirii, vanzarii si comertului cu copii

In tara noastra a fost incriminata actiunea de rapire, sub denumirea de lipsire de libertate in mod ilegal.

Vanzarea si comertul cu copii, de multe ori se face sub forma aparent legala a unei adoptii.

De aceea, in dreptul international exista o serie de tratate si conventii referitoare la adoptia minorilor.

Dreptul copilului de a fi protejat impotriva oricarei forme de exploatare daunatoare oricarui aspect al bunastarii sale

Acest drept priveste, in special, protectia copilului impotriva torturii, a privarii de libertate in mod ilegal, a pedepselor sau tratamentelor crude si inumane.

Pe plan international, exista o serie de documente care interzic folosirea torturii, cum ar fi: Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (1987); Pactul international cu privire la drepturile civile si politice; Conventia privind drepturile copilului.

Dreptul copilului de a nu participa direct la ostilitati

Este vorba, in principal, de dreptul copiilor pana la 15 ani de a nu fi incorporati.

Acest drept nu se aplica decat in situatiile conflictuale, cand sunt angrenate in ciocniri militare doua sau mai multe state.

Dreptul copilului la un tratament conform cu demnitatea si valoarea personala

Acest drept se aplica numai in situatia in care un copil este banuit, acuzat sau chiar condamnat pentru savarsirea unei infractiuni.

Acest drept se refera, in principal, la acordarea prezumtiei de nevinovatiei, la prezentarea materialului acuzarii intr-un termen scurt, judecarea in regim de urgenta a cauzei minorului, sa aiba posibilitatea sa aduca dovezi in aparare, sa aiba dreptul la apel etc.