Relatiile dintre parinti si copii

Relatiile dintre parinti si copii

Aparitia copiilor are menirea sa asigure o mai temeinica legatura intre sot si sotie.

Aspectele privind relatiile dintre parinti si copii trebuie abordate, in principal, din doua unghiuri de vedere: de la parinti spre copii, urmarind aspectul atasamentului parintilor pentru copii si modul de relationare cu copiii, strategiile educationale utilizate, deci modul in care se realizeaza functia educativa a familiei si de la copii spre parinti, incluzandu-se si relatiile dintre copii in cadrul aceleiasi familii

Conceptiile privind relatia parentala au evoluat semnificativ, ele diferentiindu-se de cele traditionale. Modernitatea a impus alte tipuri de relatii intre parinti si copii, caracterizate printr-o scadere relativa a autoritatii tinerilor fata de varstnici, mai putin intalnita in societatile traditionale

E. M. Duvall evidentiaza existenta a doua tipuri de modele si anume:

– modelul mamei traditionale (ce se impune prin perseverenta si rigiditate);

– modelul mamei moderne, axat mai mult pe dezvoltarea capacitatilor instructiv-formative ale copiilor si mai putin pe constrangere si impunere.

Un alt cercetator –E. A. Elder – a identificat:

– modelul tatalui traditional – acesta asigura educarea propriilor copii de pe pozitia aceluia care are intotdeauna dreptate si in orice problema;

– modelul tatalui modern – acesta este mult mai flexibil; el foloseste mai putin metode restrictive.

In perioada actuala se constata implicarea barbatilor din ce in ce mai mult in viata de familie, in ingrijirea copiilor si in responsabilitati domestice, in timp ce in societatile traditionale acestea erau lasate doar in grija femeii. Angajarea barbatilor in viata de familie poate fi privita ca o consecinta a implicarii tot mai intense a femeilor in activitatile profesionale, in urmarea unei cariere si a diminuarii timpului acordat familiei – copii, sot si activitati casnice – dar si egalitatii intre barbat si femeie, care duce la eliminarea prejudecatilor si conceptiilor gresite cu privire la drepturile si obligatiile barbatului modern. Deci, schimbarea rolului femeii in societatea contemporana antreneaza simultan schimbari ale rolului barbatului si al motivatiilor, perceptiilor si realizarilor.

Este important de retinut ca, daca pentru societatea traditionala a fi parinti era mai curand o obligatie fata de societate, pentru familia moderna parentalitatea e mai mult un privilegiu pe care si-l asuma din proprie convingere. Ca atare, relatia parentala ar trebui sa fie una caracterizata de echilibru, cadru relational optim, afectiune, colaborare, cooperare. Si aceasta pentru ca relatia parentala influenteaza in mare masura procesul de formare a personalitatii copiilor si, totodata, modul de adoptare in perspectiva a propriului rol conjugal si parental.

Copilul invata de la parinti tipurile de comportament necesare pentru a se incadra in societate. Copiii observa cum se comporta parintii lor, interzicand adesea modele de comportament pe care le preiau de la parinti

Dupa cum remarcau anumiti cercetatori, copilul joaca roluri ca si actorul de teatru, cu tot atata convingere si uneori cu tot atat talent, roluri pe care le insuseste de la adulti si, in primul rand, de la parinti si de la fratii mai mari. Jucand aceste roluri, copilul le insuseste ca modele de comportament.

Grupul familial de tip „nucleu“ (tata si mama) are marea menire de a pregati din toate punctele de vedere – pentru viata – pe fiii sau fiicele sale.

Dictonul romanesc „are cei sapte ani de acasa“ are mare aplicabilitate. Deja de la nastere si, probabil, chiar mai devreme, copilul isi incepe interactiunea cu cei care il ingrijesc, in special cu mama. Copilul isi observa si isi percepe mama si se ajusteaza in mod activ la conduita ei. Inca din primele saptamani, copilul ii imita expresiile faciale, raspunde si are initiative. Calitatea interactiunilor precoce va decide directia atasamentului copilului, intre cei doi parinti

Problemele cotidiene din societatea moderna in care sunt antrenati si membrii familiei, cresterea numarului familiilor care traiesc sub nivelul minim de subzistenta datorita lipsei locurilor de munca si disponibilizarilor facute in mai toate domeniile de activitate etc., au dus la aparitia a tot mai multe familii cu probleme: parinti care-si uita sau ignora rolul si obligatiile pe care le au fata de proprii copii, aparand astfel copii delicventi, fie datorita imitarii modelului parental, fie datorita lipsei familiei care nu-l doreste, il renega si nu-l sustine.