Scurta prezentare a situatiei surzilor din tara noastra

Scurta prezentare a situatiei surzilor din tara noastra

Putem considera ca nivelul de dezvoltare economico-sociala a unei tari isi pune amprenta asupra posibilitatilor de integrare sociala a surzilor din tara respectiva. Situatia din Romania se apropie mai mult de cea a tarilor din vestul Europei sub aspectul integrarii surzilor in mai multe domenii ale vietii sociale. Astfel, sub aspectul integrarii scolare, datele disponibile ne arata ca cei aproximativ 3200 de elevi surzi sunt cuprinsi in cele 8 gradinite autonome, 15 scoli elementare care au si gradinite in structura lor, 6 scoli sau centre scolare profesionale, 5 licee aflate in structura acestor centre scolare, 2 unitati post liceale si mai multe clase integrate in scoli generale. Aceasta retea, ce se intinde in orasele mai mari sau cu mai multe persoane surde, cuprinde pe aproape toti copiii de varsta scolara, invatamantul de 9 ani fiind obligatoriu. Este posibil ca un numar mic de copii surzi din zonele rurale sau izolate sa ramana nescolarizati, fie ca parintii lor nu stiu ca exista scoli speciale fie ca ei nu au posibilitati materiale sa-i duca la scoala. Insa situatia va fi remediata curand odata cu infiintarea “Autoritatii Nationale pentru Persoane cu Handicap”, a “Autoritatii Nationale pentru Drepturile Copiilor si Adoptii” si retelei de asistenta sociala din cadrul primariilor. Ca urmare a cresterii cerintelor de educatie, s-a creat in 1999 o specializare noua-“Comunicare prin limbaj gestual”-la Catedra de Teologie Ortodoxa Didactica si Asistenta Sociala a Facultatii de Teologie Ortodoxa de la Universitatea din Pitesti. Astfel surzii au posibilitatea sa lucreze ca profesori de religie in scolile pentru surzi sau ca asistenti sociali in diverse unitati. Ar fi de preferat ca persoanele surde sa aiba posibilitatea sa studieze in mai multe speialitati. Speram ca acest lucru sa fie posibil odata cu aparitia unor interpreti calificati care sa fie angajati in invatamantul superior,

Dupa terminarea scolii generale, majoritatea elevilor surzi urmeaza cursuri cu durata de 3-4 ani in cadrul scolilor profesionale unde se pot califica in diverse meserii din mai multe domenii cum ar fi cel al constructiilor si lucrarilor publice (instalator sanitar, zugrav-vopsitor-mozaicar-faiantar, sculptor in lemn, tamplar, montator tamplarie din aluminiu sau PVC), in domeniul hotelier-alimentatie (cum ar fi cofetar-patiser, brutar, frizer-coafor), in sectorul serviciilor de intretinere (electromecanic, depanator aparate electrice si electrocasnice, tinichigiu auto. vopsitor caroserii auto), in industria textila si confectiilor, etc

Modalitatea dominanta de comunicare este cea orala dar, dupa 1990 s-a manifestat tendinta de a se folosi tot mai mult comunicarea gestuala in scolile speciale. In 1999 s-a adoptat Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 102 care, la articolul 15, pct. (a), a recunoscut oficial limbajul gestual si a recomandat formarea si angajarea de interpreti in limbajul gestual in toate domeniile care au tangenta cu persoanele surde. De asemenea, a fost adoptat un ordin comun al MEC si MSF de atestare a interpretilor in limbaj gestual pentru persoanele surde si in limbajul specific persoanelor cu surdocecitate.

Se poate conclude ca daca un copil surd poate sa mearga la scoala el poate sa aiba o viata mai buna decat unul neinstruit, poate comunica si poate invata o meserie. El poate fi un dezavantajat sub aspect economic dar nu mai poate fi considerat retardat mental, deoarece poate comunica cel putin gestual si poate primi informatii in acest limbaj de la parinti, rude, vecini sau semeni de ai lui. Desigur, surzii doresc o integrare cu autonomie. Aceasta presupune ca surzii sa se dezvolte cu mandria de a fi surzi, sa aiba un limbaj gestual fluent si legaturi stranse cu alti surzi. Auzitorii pot sa-i ajute sa se integreze in societatea majoritara dar trebuie sa tina seama de cultura lor, sa nu exagereze cu mainstreamingul, sa aprecieze limbajul gestual deoarece unii surzi nu pot sa suplineasca limbajul gestual cu cel verbal, ceea ce-i poate duce la izolare de societatea auzitorilor.

Pentru a se reduce in mare masura aceasta izolare, persoanele surde, chiar daca poarta o proteza, trebuie sa fie ajutate ca sa nu se simta marginalizate in societate. In acest sens se recomanda atat auzitorilor cat si persoanelor cu deficienta de auz sa adopte unele strategii de comunicare. Astfel, persoanele surde, daca nu inteleg ceva trebuie sa intrebe din nou “Despre ce este vorba, nu am inteles?, fara sa le fie teama sau rusine. Chiar si persoanele cu auzul perfect normal pot intelege gresit un mesaj. Daca vorbirea lor este dificil de inteles de auzitori, este foarte util sa aiba la indemina un carnetel si un pix pentru a le folosi in caz de necesitate. Daca se afla intr-un grup de auzitori care vorbesc, sa le ceara acestora sa-I vorbeasca pe rind. Daca se afla la cursuri, la o petrecere sau la un eveniment social, persoana surda sa fie lasata sa aleaga un loc care ofera cele mai bune conditii de vizibilitate si, totodata, cat mai departe de sursele de zgomot. Ea ar trebui sa atraga atentia pesoanelor care doresc sa-i vorbeasca sa-i atinga bratul pentru a-i atrage atentia.

De partea cealalta, cand auzitorii vorbesc cu o persoana surda este util sa respecte unele strategii usor de realizat care faciliteaza comunicarea, cum ar fi:

- sa inchida sonorul la aparatele de rsadio sau televizor,

- sa vorbeasca in fata persoanei surde si sa pastreze contactul ocular pe tot timpul conversatiei, cu toate ca in cultura auzitorilor mentinerea indelungata a contactului ocular poate fi nterpretata ca un gest de lipsa de educatie,

- sa nu poarte o conversatie indelungata intr-un mediu cu mult zgomot,

- daca persoana surda nu a inteles mesajul, sa nu treaca mai departe pana nu se lamureste problema. In caz contrar se accentuaeza sentimentul de marginalizare sau de ignorare a persoanei sale.

- cand cei din jur se amuza la o gluma sau un banc,este bine sa se explice persoanei surde gluma pe intelesul ei,

- cand se poarta o conversatie la telefon solicitata de persoana surda, este de preferat sa se transmita simultan mesajul primit deoarece cel transmis ar putea fi citit de pe buze. Sa nu se spuna niciodata “ nu este important” ceea ce s-a comunicat prin telefon. Persoana surda trebuie lasata sa aprecieze importanta mesajului. Sub acest ultim aspect mentionam ca tot mai multi surzi “se inarmeaza” cu telefoane mobile si astfel pot comunica direct prin SMS.

- sa nu se vorbeasca cu miscari exagerate ale gurii, cu voce strigata sau fara voce. Este de preferat o vorbire cu voce normala dar cu un ritm mai lent.

Desigur, daca auzitorii ar participa la unele cursuri de limbaj gestual ar putea nu numai sa comunice mai usor cu persoanele surde. Ele ar cunoaste o noua limba, o noua cultura, care le-ar imbogati orizontul cultural si ar duce la crearea unei mai bune integrari sociale a persoanelor lipsite de auz fara voia lor.