Evaluarea proiectelor de investiții

Evaluarea proiectelor de investiții

Evaluarea proiectelor de investitii ale intreprinderii este un proces deosebit de complex, care se cere a fi realizat de catre o echipa de specialisti bine structurata, intr-o succesiune logica, constituita din parcurgerea obligatorie a urmatoarelor sase etape:

Cuantificarea costului proiectului de investitii este pasul initial si hotarator, cu importante determinari asupra urmatorilor si asupra deciziei finale de selectie. In aceasta etapa se determina atat costurile initiale, legate de realizarea procesului investitional - ca fluxuri monetare negative sau de imobilizare, precum si costurile care vor aparea in viitor - ca rezultat direct al acceptarii si implementarii proiectului in cauza.

Previzionarea marimii fluxurilor banesti (cash-flow-urilor CF) ce vor rezulta din realizarea efectiva a proiectului de investitii - ca fluxuri pozitive de trezorerie sau de intrare ca expresie valorica a amortizarii capitalului imobilizat si a profitului anual obtinut din exploatarea obiectivului de investitii pus in functiune. Totodata, va fi previzionata si valoarea activelor la finele duratei de viata economica a obiectivului sau la sfarsitul duratei procesului de amortizare, care poate fi mai scurta decat durata normala de utilizare stabilita prin norme legale specifice. Aceste cash-flow-uri (fluxuri de trezorerie pozitive) se distribuie de-a lungul unei perioade de timp de cativa ani, astfel ca previzionarea marimii lor in prezent nu este o operatiune simpla.

Evaluarea gradului de risc al proiectului de investitii presupune identificarea previzionala, pentru fiecare an de exploatare a obiectivului de investitii, a diferitelor stari ale cash-flow-urilor (fluxurilor de trezorerie) generate de obiectivul vizat, precum si estimarea probabilitatilor de aparitie a fiecareia dintre starile identificate. Informatiile necesare sunt multiple, iar simularea unui numar suficient de variante cu ajutorul calculatorului electronic, folosind modelele puse la dispozitie de teoria domeniului, este obligatorie.

Determinarea costului adecvat al capitalului sau a ratei de actualizare ce urmeaza a fi folosita cand se actualizeaza cash-flow-urile ( adica fluxurile de trezorerie ) aferente proiectului de investitii evaluat. In acest scop, se ia in considerare gradul de risc al cash-flow-urilor estimate, potrivit evaluarii realizate in pasul anterior, si nivelul general al costului capitalului in economie, asa cum este acesta reflectat de rata gradului de risc egala cu zero.

Actualizarea cash-flow-urilor generate de exploatarea obiectivului de investitii pus in functiune are in vedere exprimarea acestor fluxuri ca valori prezente (actuale), in scopul obtinerii unei estimari, la timpul prezent, a valorii activului sau activelor la care se refera proiectul evaluat.

Compararea valorii prezente a cash-flow-urilor estimate cu costurile antecalculate ale proiectului. Daca valoarea prezenta actualizata a cash-flow-urilor la care se refera proiectul respectiv depaseste costul antecalculat al proiectului (potrivit procedurii descrise succint la etapa nr.1), atunci proiectul trebuie sa fie acceptat. In situatia inversa, proiectul trebuie refuzat.

Daca echipa manageriala a intreprinderii identifica sau realizeaza un proiect de investitii, care va genera o valoare actualizata mai mare decat costurile presupuse de punerea in practica a proiectului, aceasta inseamna asigurarea premiselor pentru crearea de valoare in cadrul intreprinderii, care va determina cresterea pretului actiunilor acesteia pe piata.

O alta posibilitate de a decide asupra acceptarii sau respingerii unui proiect de investitii este aceea a compararii ratei de rentabilitate estimata pentru proiectul respectiv cu o "rata prag" (hurdle rate) sau rata de rentabilitate scontata de investitori.

Pentru toate cele sase etape descrise anterior, evaluatorii si decidentii au nevoie de informatii multiple si de buna calitate. Datele culese trebuie sa fie monitorizate continuu de catre persoane calificate, iar evaluarea estimarilor poate fi realizata doar de catre cei mai competenti specialisti ai intreprinderii (sau chiar din afara acesteia) - economisti, ingineri, informaticieni, psiho-sociologi, juristi, analisti de costuri, controlori de gestiune.