UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRANCOVEANU

Facultatea de Management Marketing in Afaceri Economice

LUCRARE DE LICENTA

ECO-AGROTURSMUL,

COMPONENTE ALE DEZVOLTARII DURABILE

CUPRINS

INTRODUCERE

CAP. I NOTIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL SI AGROTURISMUL

1.1 Definirea si scopul turismului rural

1.2 Definirea si scopul agroturismului

1.3 Interferente intre turism rural si agroturism

1.4 Continutul activitatilor de turism rural si agroturism

CAP. II DEZVOLTAREA DURABILA

1.1. Conceptul de dezvoltare durabila

1.1.1. Turismul durabil - definitii si conceptii

1.1.2. Clarificari conceptuale cu privire la ecoturism

1.2. Turismul rural si agroturismul in Romania

INTRODUCERE

Practicarea agroturismului s-a extins din ce in ce mai mult in a doua jumatate

a secolului al XX-lea, in aproape tot continentul european. O vacanta la

tara a intrat in obisnuinta iubitorilor de aer curat, natura, spatii pur ecologice.

Cautarea mediului rural, pentru odihna si recreere este o tendinta generala in

practica mondiala a turismului actual. De aceea, regiunile rurale ale Europei

inscriu turismul, rand pe rand, in cadrul politicilor de dezvoltare locala pe viitor.

Turismul integrat in zonele si localitatile rurale reprezinta o alternativa de

a rezolva, in acelasi timp, probleme ce privesc, pe de o parte, satul, iar pe de alta

parte orasul. Prin turism rural se vor putea rezolva probleme ale politicii

amenajarii teritoriului, ale echilibrului oras-sat, conturandu-se astfel o schimbare

sociala ce ofera posibilitatea populatiei de la oras sa-si regaseasca radacinile,

valorile culturale, destinderea fizica, linistea si calmul pierdute sau uitate.

In tarile Uniunii Europene, agroturismul nu este un fenomen nou. De-a

lungul timpului, pentru majoritatea tarilor U.E. - timpul insemnand cateva

decenii - cazarea turistilor s-a practicat de o maniera mai mult sau mai putin

spontana ori organizata.

Noul in acest domeniul se manifesta prin expansiunea fenomenului turistic

in spatiul rural. Aceasta expansiune se explica, pe de o parte, prin relansarea

dezvoltarii regiunilor rurale si, pe de alta parte, prin diversificarea formelor de

practicare a turismului de masa. De aceea, tarile U.E. inscriu turismul in cadrul

politicilor de dezvoltare locala pe viitor, sub denumirea specifica de turism rural.

Intrat in obisnuinta vacantelor multora dintre turistii lumii, agroturismulnu

mai este o noutate. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor doua

Americi, Noii Zeelande, Australiei, vacantele la tara sunt preferate din ce in ce

mai mult, atat de utilizatori (turisti) cat si de prestatori (amfitrioni/proprietari ori

angajati ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabila - mai ales ca urmare a

schimbarii preferintelor si obisnuintelor turistilor catre turismul individual - in

dauna turismului de masa sau a celui de tip "industrial".

Pe de alta parte, migrarea catre oras, modernizarea muncii in sectorul

agricol, schimbarile provocate de cresterea concurentei in lumea rurala prin

largirea pietei libere comunitare1, au o contrapondere in agroturismul. Activitatile

din sfera turismului pot relansa economic satele, daca atitudinea binevoitorare a

locuitorilor acestora - de a primi si accepta in mijlocul lor valul risipitorilor si

pretentiosilor oaspeti - este receptata favorabil.

CAP. I NOTIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL

SI AGROTURISMUL

DEFINIREA SI SCOPUL TURISMULUI RURAL

Turismul rural este o activitate economica complexa, cu o larga sfera de

cuprindere, care pune in evidenta, printr-un mecanism propriu, circulatia turistica

rurala. Cautarea mediului rural pentru odihna si recreere este o tendinta generala

in practica mondiala a turismului. Venind in intampinarea acestei tendinte,

numeroase organizatii de turism, lucrative sau obstesti, din diverse tari europene

se preocupa, de mai multi ani, de organizarea si institutionalizarea turismului in

spatiul rural.

Astfel, in tarile cu un grad ridicat de urbanizare si industrializare a aparut

necesitatea de a recrea sau crea ambiantul rustic-rural sub multiple forme: sate de

vacanta, ferme de vacanta, sate club sau pentru tineret, statiuni rurale de odihna,

precum si satul turistic care, in ultimii ani, detine un loc prioritar.

Prin deschiderea granitelor europene "Anul turistic" - 1990 - a fost

infiintat EUROGITES, organizatie care acopera intreaga Europa geografica.

Programul de actiune al C.E. pentru perioada 1990-1992 a oferit acestei

organizatii mijloacele necesare pentru a putea transpune obiectivele stabilite prin

statut, in actiuni concrete.

Din anul 1993 Romania este membra EUROGITES. In conditiile de astazi,

cand EUROGITES nu primeste fonduri pentru a putea pune in aplicare obiectivele

stabilite prin statut si pentru a avea succes, turismul din toate tarile Europei si

implicit din Romania trebuie sa valorifice initiativa, pasiunea si curajul

intreprinzatorilor particulari.

Fiind un fenomen socio-economic nou in evolutia turismului, preocuparile de

a defini turismul rural sunt sporadice si pot fi intalnite in literatura de specialitate

diferite definitii conform unor orientari de moment a specialistilor.

Astfel, dupa unele abordari psihologice (107), turismul rural este definit ca o

forma particulara de turism, ca un domeniu si o arta a primirii turistului si a unui

comportament ce difera de alte forme de turism. Putem aprecia ca turismul rural

este o stare de spirit specifica locuitorilor rurali, care implica foarte mult respect

fata de oaspeti. Ca urmare, turistul nu este un anonim, ci un oaspete de seama, un

prieten al familiei, care revine mereu cu placere la pensiune. Ca atare, se poate

observa o mare diversitate a schimbului de impresii intre turisti si gazda,

cultivandu-se continuu relatii care duc in cele din urma la intensificarea fluxului

turistic din zona.

Privit prin prisma abordarii sociologice, turismul rural, poate fi definit ca o

activitate specifica mediului rural, in care turistii descopera viata la tara,

gospoaria proprietarului, mediul rural cu traditiile si obiceiurile sale. Din acest

motiv se impune ca turismul rural sa ramana un produs al societatii rurale,

respectiv amenajarea spatiului rural, implementarea echipamentelor de recreere si

odihna. Este necesar sa fie o contributie a intregii societati rurale, avand grija sa se

pastreze originalitatea mediului rural. In acest fel se produce insertia turistului,

dornic de a se integra unui mod de viata autentic, inedit, in societatea rurala. (35).

Din punct de vedere al abordarii geografice, turismul rural este apreciat in

raport cu existenta spatiului rural corespunzator, respectiv, turismul rural se

manifesta in spatiul rural indiferent de caracteristicile fizico-geografice si

demografice ale spatiului rural.

Dezvoltarea turismului rural apare ca o consecinta a restrangerii mediului

natural in conditiile urbanizarii planetei, a poluarii, a aglomeratiei umane, a

stresului fizic si psihic specifice unei existente moderne. Astfel, turismul rural

poate fi considerat ca o terapie necesara pentru relaxarea si "reincarcarea

bateriilor" omului modern, intr-un spatiu adecvat si placut si la un pret rezonabil.

Practicarea turismului rural presupune existenta urmatoarelor elemente: (20)

- existenta unui spatiu rural bogat in traditii cu un mediu natural deosebit;

- oamenii interesati sa practice o astfel de activitate;

- serviciile oferite de acesti oameni: cazare si masa;

- existenta unei baze materiale (care implica mijloace de transport si cai de

acces) si a unui cadru legislativ adecvat, care sa impulsioneze oamenii in

vederea practicarii unei astfel de activitati.

In ansamblul economiei locale, turismul rural se defineste ca fiind "o

forma de valorificare turistica a spatiilor rurale prin exploatarea resurselor

naturale, a valorilor si traditiilor culturale si istorice, a produselor agricole, a

produselor de marca cu identitate regionala, si specific etnografic si cultural,

menite sa acopere nevoile consumatorilor in materie de primire, alimentatie,

activitati recreative, divertisment si diverse servicii".

Turismul rural, in ansamblul sau include o paleta larga de modalitati de

cazare, de activitati, evenimente, festivitati, sporturi si distractii, toate

desfasurandu-se intr-un mediu tipic rural.

Agroturismul este un concept care cuprinde activitatea turistica organizata

si condusa de populatia locala si care are la baza o stransa legatura cu mediul

ambiant natural si uman.

Aceasta definitie de ordin general si care poate fi doar partial acceptata

pune in evidenta agroturismulfata de activitatea turistica traditionala, in care in

mod constant, turistii exclud orice relatii semnificative cu populatia.

Turismul ruraleste privit, in general, ca un ansamblu de o larga varietate de

activitati, evenimente, servicii de cazare, alimentatie publica si agrement,

dezvoltate intr-un spatiu caracterizat drept rural.

Totusi, cand este vorba de a defini exact turismul rural, apar o serie de

probleme.

Conform unei definitii, "turismul rural este un concept care include

toate activitatile turistice din zonele rurale". Aceasta definitie pare a fi unanim

acceptata si necontestata. Se pune mereu intrebarea: ce se intelege prin "zone

rurale". In unele tari din Europa, cum ar fi Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg

si Franta, termenul de zona rurala reprezinta zone diferite de orase, zone de litoral

sau zone montane. In Italia, de exemplu, termenul de zona rurala se refera la zone

care nu sunt nici urbane, nici de litoral, dar include si regiunile montane. In

Irlanda si Marea Britanie, zonele rurale sunt practic toate zonele care nu sunt

urbane. In Spania, Portugalia si Grecia, exista tendinta de a intelege prin zone

rurale acele parti, regiuni, utilizate pentru productia rurala. Se poate observa

astfel ca acest concept nu are acelasi inteles in toate tarile europene. Trecand peste

aceasta chestiune geografica, termenul de turism rural implica prezenta anumitor

trasaturi ale produsului turistic. De exemplu, o vizita la o fabrica dintr-o zona

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

rurala sau o zi petrecuta intr-un parc tematic dintr-o zona rurala nu reprezinta

turism rural in acceptiunea actuala a acestei notiuni. In acest context, Bernard

Lane, Directorul Programului de Dezvoltare a Agroturismului de la Universitatea

Bristol , considera ca turismul rural nu este sinonim cu turismul intr-o zona

rurala, ci trebuie sa aiba anumite trasaturi specifice, cum ar fi: deschiderea spre

natura, absenta aglomeratiei, liniste, medii nemecanizate, contacte personale in

antiteza cu anonimatul urban, sentimente de stabilitate si istorie nationala,

posibilitatea unei mai bune cunoasteri a zonei si a locului.

Turismul rural poate fi definit, pentru a evita controversa geografica, drept

un concept care acopera activitatile organizate si conduse la nivel local si bazate

pe atractiile mediului natural si uman.

Alaturi de notiunea de turism rural, termenul de turism verde este adesea

utilizat, distingandu-se de turismul alb (sporturi de iarna), turismul albastru

(vacante pe litoral) si turismul de lumini (turismul urban).

Motivatia principala a unei asemenea forme de turism este de integrare a

turistilor in mediu natural si uman si pe de alta parte implicatia populatiei locale in

furnizarea de servicii pentru turism.

Turismul rural este o forma de turism care "se desfasoara in mediul

rural, valorificand resursele turistice locale (naturale, economice, culturale si

umane) ca si dotarile si echipamentele turistice, inclusiv pensiunile si fermele

agroturistice, utilizeaza diverse spatii de cazare: hanuri si hoteluri rurale,

adaposturi, sate de vacanta si imbraca forme variate de sejur, cu un spectru larg

de motivatii: de tranzit sau itinerant cu valente cultural-cognitive etc

Turismul rural constituie o alternativa la turismul traditional, clasic,

desfasurat in statiuni si centre turistice, precum si la oferta "standard" de tip

industrial

DEFINIREA SI SCOPUL AGROTURISMULUI

In ceea ce priveste definirea agroturismului, ea are la baza necesitatea

gasirii de solutii pentru gospodariile rurale, in sensul cresterii veniturilor prin

valorificarea potentialului economic al acestora, dezvoltand serviciile de gazduire

si de valorificare a produselor proprii si locale.

De la aceasta necesitate fundamentala se pot formula diferite concepte sau

definitii derivate care sa caracterizeze agroturismul pe segmente specializate.

Din punct de vedere al spatiului de cazare (al asigurarii bazei

materiale), agroturismul poate fi definit ca o activitate capabila sa valorifice

excedentul de cazare existent in gospodaria taraneasca, pregatit si amenajat

special pentru primirea de oaspeti.

Din punct de vedere al activitatilor care graviteaza in jurul gospodariei

taranesti, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri si servicii oferite

de gospodaria taraneasca spre consumul persoanelor care, pentru o anumita

perioada determinata, vin in mediul rural pentru relaxare, odihna, agrement, cure

terapeutice, tranzactii sau afaceri, precum si multe alte activitati specifice.

Din punct de vedere al divertismentului, agroturismul este o forma de

turism cu multa varietate si unicitate in realizarea serviciilor ce se ofera oamenilor

care iubesc natura, cultura si arta taraneasca.

Agroturismul reprezinta o forma particulara de turism rural cu un grad de

complexitate mai ridicat, cuprinzand atat activitatea turistica propriu-zisa (cazare,

pensiune, prestari de servicii, sport, distractie etc.), cat si activitatea economica,

de regula agricola practicata de gazdele turistilor (activitati de productie, de

prelucrare a produselor agricole in gospodarie si de comercializare a

acestora).

Agroturismul este o componenta a turismului, in general si a

agroturismului , in special si prezinta in principal urmatoarele caracteristici:

- prezinta un grad de complexitate ridicat;

- reprezinta o activitate economica ce valorifica excedentul de spatii de

cazare existent in gospodaria taraneasca;

- ofera servicii turistice (cazare, pensiune, agrement);

- proprietarul desfasoara, in paralel si activitati cu profil agricol (cultivarea

plantelor, cresterea animalelor etc.);

- turistilor li se ofera posibilitatea, in scop de recreere, sa participe la

activitatile gospodariei (uscatul fanului, culegerea fructelor, mulsul

vacilor, pescuit, prelucratul produselor agricole, prepararea hranei);

- are o durata determinata de timp (vacante de vara sau iarna, weekend);

- are scopuri diferite: recreere, initiere in arta mestesugurilor traditionale,

studii si documentare;

- de regula, reprezinta o activitate secundara, activitatea agricola in

gospodaria proprie ramanand principala ocupatie si sursa de venit;

- constituie un mijloc de valorificare integrala a spatiului rural cu potentialul

sau natural, agricol, economic, turistic, cultural, socio-uman

- contribuie la dezvoltarea durabila a spatiului rural, prin: mentinerea

echilibrului ecologic; folosirea durabila a resurselor turistice; mentinerea

diversitatii naturale, culturale, etnografice, sociale etc, favorizeaza

dezvoltarea infrastructurii de comunicatii, edilitare etc; favorizeaza

dezvoltarea economica a localitatilor rurale; turistul beneficiaza de un

mediu nepoluat, ecologic; turistul are acces la atractii turistice naturale,

lipsite de factori de stres; ambianta intalnita de turist este familiala, cu un

puternic caracter ospitalier; permite realizarea unui turism adecvat

diferitelor categorii de varsta sau statut social: persoane de varsta a treia,

persoane cu dizabilitati, familii cu copii mici; tineri casatoriti etc.(135)

- turistul are acces la meniuri traditionale de sarbatori, specifice diferitelor

zone geografice;

- agroturismul se realizeaza in stransa corelatie cu economia locala, existand

- stransa corelatie in special cu ramurile agricole

1.3. INTERFERENTE INTRE TURISMUL RURAL SI AGROTURISM

Evolutia sociala, tendintele privind necesitatea petrecerii timpului liber

intr-un mod cat mai placut si divers creeaza premisele dezvoltarii organizate a

turismului rural si a agroturismului. La acest nivel cele doua forme de turism

trebuie sa dispuna de un management capabil sa armonizeze cadrul natural si

gospodaria taraneasca in scopul satisfacerii cerintelor turistului modern.

Desi actioneaza in spatiul rural, agroturismul si turismul rural sunt doua

concepte care pentru unii autori reprezinta acelasi lucru (Brasoveanu N., 1995,

Nistoreanu P., 1999), iar pentru altii sunt doua notiuni diferite (Florina Bran,

1997, Vasile Glavan, 1999, Ion Talaba, 1997).

Practica a aratat ca aceste categorii se identifica pana la un anumit nivel,

au un numitor comun care scoate in evidenta elementele de identitate, de

incluziune, cat si elemente diferite care le conduc la departajare, la diferentiere.

Oferta de "Turism rural" defineste toate ofertele turistice din mediul rural,

care nu sunt legate de gospodaria taraneasca: vacante in gospodarii, care si-au

pierdut in mare parte functia de baza, sejururi in case de vacanta, locuinte de

vacanta, case particulare. Turistii doresc sa cunoasca traditiile rurale, cultura si

natura, vor sa-si petreaca vacanta intr-un mediu rural intact, sa li se ofere produse

si specialitati regionale. Ei cauta linistea, aerul curat si doresc sa poata practica

sportul si drumetia.

In literatura existenta, inclusiv in cea din tarile Comunitatii Europene, apar

frecvent termenii de turism rural si agroturism.

In clarificarea acestor termeni si stabilirea interferentelor exista doua

tendinte de definire a acestor notiuni.

In prima categorie, criteriul de definire utilizat este ponderea veniturilor

realizate din activitatea de turism de care beneficiaza comunitatea rurala sau

numai o parte a acesteia.

In cea de-a doua categorie, criteriul de diferentiere se bazeaza pe ponderea

diferitelor elemente constitutive ale ofertei turistice. Sub acest aspect, termenul de

turism rural cuprinde si cultura, istoria, traditiile existente in spatiul rural, care

impreuna cu cele specifice din gospodaria taraneasca constituie componente ale

ofertei turistice.

In comparatie cu agroturismul, turismul rural este acela care a scos la

iveala mai ales in ultima perioada un aspect deosebit de interesant si anume

cerinte crescanda pentru turismul din regiunile rurale si reorientarea unor aspiratii,

gusturi, tendinte catre folclor, traditie si puritate a naturii si a necesitat un

comportament turistic special.

Unele din motivatiile posibile care au dus la aparitia si dezvoltarea

turismului rural sunt: reintoarcerea in natura, cunoasterea si adeziunea temporara

la grupurile de apartenenta specifica zonelor rurale, cunoasterea si intelegerea

creativitatii populare, motivatiile estetice, curiozitatea, odihna, cura de aer sau de

fructe, consumul de alimente, proaspete, sportul, vanatoarea, pescuitul sportiv,

ascensiunile si drumetiile, cadrul de compensare fizica si spirituala, prezentarea

puternica a elementelor patriarhale, fragmentarea vacantelor, acceptarea alegerii

ca destinatii de vacanta a tarilor invecinate, turismul cultural si de cunoastere,

sporirea gradului de solicitare pentru spatii de cazare cu un confort mai redus,

formele de agrement si animatie etc.

Prin continutul sau, turismul rural, se interfereaza in mare masura cu

agroturismul, cu care se completeaza si se stimuleaza reciproc.

Astfel, principalele categorii de servicii, cele de cazare, de alimentatie, de

transport trebuie sa se situeze la nivelul calitativ intalnit in orice forma de turism.

In plus, serviciile de alimentatie in turismul rural se bucura de conditii speciale

prin varietatea, calitatea si mai ales prin prospetimea produselor oferite chiar de

catre gazda care are in gospodarie animale si pasari.

Vizitatorii pot participa activ, daca doresc, in activitatea de agroturism, la

activitatile gospodaresti, gustand din senzatiile noi oferite de un mediu total diferit

de cel in care traieste in mod curent.

Agroturismul este si va ramane o activitate complementara sezoniera,

limitata in cele mai fericite cazuri la circa 100 zile turistice anual, greu de atins in

majoritatea pensiunilor agroturistice. (16)

Agroturismul, ca forma complementara a turismului rural, contribuie, pe

langa obtinerea unor venituri complementare pentru populatia locala si la

realizarea unor obiective sociale cum ar fi: continuitatea activitatilor agricole intrun

mediu slab-productiv, mobilizarea unui numar insemnat de gospodarii si de

persoane, ridicarea nivelului general de civilizatie a unei categorii de populatie

care traieste izolat, ameliorarea comportamentului social in relatiile umane,

cultivarea relatiilor umane si chiar ameliorarea situatiei igienico-sanitare din multe

localitati rurale.

1.4. CONTINUTUL ACTIVITATILOR DE TURISM RURAL SI

AGROTURISM

Incepand cu anii 1970, turismul ruralin Europa a resimtit puternic impactul

schimbarilor importante in atitudinile si preferintele consumatorilor, rezultand un

ritm accentuat de schimbare in continutul produsului turistic rural. Deplasarea

dinspre turismul de masa catre turismul individual si modificarea preferintelor

privind tipul de vacanta, i-a determinat pe producatorii de voiaje turistice sa

gaseasca alternative pentru destinatiile spre litoral si munte. Interesul crescut

pentru sport, sanatate, peisaje, cautarea autenticului, locuri de mici dimensiuni, au

stimulat dezvoltarea agroturismului .

Turismul rural se bazeaza pe trei elemente principale: spatiu, oameni si

produse.

Aceste elemente ale activitatii de turism rural sunt variate in functie de

regiune sau tara, deoarece descriu realitati foarte diferite.

Spatiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entitati care au, fiecare in parte, prezent si viitor propriu, iar exploatarea lor in interes turistic nu se face pe un teren uniform, pe aceeasi baza geografica, sociala, economica sau culturala.

Zonele geografice, atractiile turistice diverse, conditiile economice variate,

resursele umane diferite din punct de vedere cantitativ si calitativ fac ca ceea ce

este de dorit sau posibil intr-un anumit loc sa nu fie la fel in alt loc; ceea ce este

benefic sau tolerat intr-un loc sau pentru un anumit grup uman poate deveni nociv

sau intolerabil intr-un alt loc sau pentru un alt grup uman.

Satul a ocupat inca de la inceputurile activitatilor umane un loc dominant

in ansamblul retelei de asezari care s-a organizat in cadrul unui anumit peisaj

geografic.

Prin istoria, continuitatea si prezenta sa permanenta in teritoriu, el a

contribuit din plin la transformarea mediului geografic.

Toate schimbarile aparute in structura social-economica in decursul

timpului sunt reflectate in viata cotidiana a satului, care a pastrat in interiorul sau,

elemente valoroase ce marcheaza principalele trasaturi istorice si culturale.

Asezarile rurale prin principalele lor componente - vatra mosie, populatie,

ocupatii, traditii, obiceiuri prezinta importante valente turistice.

Turismul rural desi are o istorie mai veche, practic a luat un mai mare avant in

ultimul deceniu, cu sprijinul a numeroase asociatii de profil, multe la nivel de judet.

Pentru inceput, turismul rural se axeaza pe servicii turistice de baza, fiind

influentat si de dotarile de infrastructura pe care le detine habitatul rural.

Un element definitoriu care alcatuieste structura turismului rural il

constituie dezvoltarea sustinuta a serviciilor de divertisment si agrement rural. In

conditiile in care se vor crea premisele de suport pentru agrementul rural si

numarul turistilor care vor prefera asemenea vacante va creste. Locuitorii din

mediul rural trebuie sa fie principalul element in activitatea de turism rural pentru

a fi principalii beneficiari.

Ospitalitatea traditionala a taranului trebuie sa fie insotita de o pregatire

specifica activitatii de cazare turistica, initiativa privata trebuie sa se integreze

intr-un plan colectiv de dezvoltare globala, iar aportul fiecaruia trebuie sa

contribuie la montajul produselor turistice, oferind vizitatorului - consumator

satisfactia unei cazari civilizate, insotita de serviciile corespunzatoare si, in acelasi

timp, posibilitatea descoperirii unor locuri si oameni noi.

Ferma, satul, spatiul rural sunt imagini sau motive pentru care turistii vin

sa-si petreaca vacantele la tara.

Ferma, ramane un simbol foarte puternic pentru locuitorul din mediul

urban, fiind casa fermierului, a taranului, a celui care cunoaste secretele naturii,

locurile cele mai bune de pescuit, de cules ciuperci apreciate de consumatori, este

locul in care se cresc animale domestice cu care oraseanul a pierdut contactul, este

locul unde se pot manca fructe proaspete, locul unde se succed generatii, este

locul cu un mod natural de viata .

Satul ocupa un rol deosebit de important in imaginatia oraseanului,

semnificand dimensiunea umana, animatia locala specifica, evoca primaria,

cafeneaua, scoala, biserica, locuri care au marcat viata oamenilor secole de-a randul.

Satul grupeaza artizani comercianti, mici intreprinzatori, activi locali care

fac viata mai usoara la tara.

Satul reprezinta de asemenea, locul de bastina, a celor mai frumoase

sarbatori, a celor mai frumoase obiceiuri de nunta, botez sau de iarna.

Spatiul rural reprezinta intregirea activitatii de cazare la ferma sau

gospodaria taranului si a vietii satului in slujba agroturismului . Turistii doresc sa

parcurga acest spatiu rural sau sa actioneze in slujba acestuia.

Spatiul rural reprezinta simbolul libertatii, respiratiei, apei nepoluate,

verdetei, a locurilor pline de flori, a parfumurilor si canturilor, invitand la

contemplatia peisajelor, dar si la activitati fizice de-a lungul potecilor, pe malul

raurilor si lacurilor, traversand dealurile, muntii etc. Toate aceste activitati in plina

natura constituie un criteriu important in alegerea petrecerii vacantelor la tara.

Ferma, satul si spatiul rural, impreuna sau separat constituie farmecul

turismului rural prin atractivitate. Turismul rural trebuie inteles ca o forma de

activitate care asigura populatiei urbane cele mai adecvate conditii de terapie

impotriva stresului determinat de tumultul vietii cotidiene.

Aceasta forma de turism este puternic influentata de factorii psihologici si

se adreseaza prin excelenta iubitorilor de natura, celor care stiu sa o foloseasca in

avantajul sanatatii si reconfortarii lor fara sa o distruga.

Principalele categorii de servicii oferite: de cazare, de alimentatie trebuie

sa se situeze la un inalt nivel calitativ. In plus, serviciile de alimentatie in

agroturismulse bucura de conditii speciale prin varietatea, calitatea, dar mai ales

prin prospetimea produselor oferite de catre gazda, care dispune si de capacitatea

de productie respectiva.

Se cunoaste ca turismul rural, prin functia lui de consumator, aduce o

crestere a veniturilor in locurile unde acesti turisti se deplaseaza temporar, datorita

faptului ca agroturismul, pe langa serviciile de cazare solicitare, recurge si la

serviciile de alimentatie, achizitioneaza amintiri, articole cu specific local, diferite

bunuri etc.

Agrementul reprezinta un element esential care contribuie la reusita

vacantelor la tara. El poate imbraca diferite forme, plimbari, escaladari pe versanti,

coborare cu pluta, studiul sau observarea naturii, a vietuitoarelor, participarea la

festivaluri rurale, la sporturi care cer mediu rural obligatoriu, fotografiere, filmat,

drumetie, ciclism, echitatie, vanatoare, pescuit, cunoasterea zonelor etc.

Ca forma a turismului de masa, turismul rural se preteaza atat turismului

individual cat si de grup (in special grupurilor mici, familiale) si este practicat

indeosebi la sfarsit de saptamana sau in timpul vacantelor.

In ceea ce priveste limitele de varsta, pentru linistea si bogatia cadrului

natural, pentru confortul oferit de locuintele satesti modern amenajate, pentru

alimentatia sanatoasa si bogata in vitamine, ca si pentru multiplele posibilitati de

practicare a sportului in aer liber, turismul rural vine in intampinarea dorintelor

tuturor categoriilor de varsta, fiind practicat atat de persoane de varsta a treia cat si

de catre generatia tanara.

Intensitatea de continua crestere a activitatii turistice in diferite regiuni

determina un impact puternic asupra comunitatilor locale ale acelor regiuni. De

cele mai multe ori, impactul este unul pozitiv, dar nu trebuie neglijate nici

situatiile in care efectele au fost negative.

In cadrul acestui impact, o dimensiune importanta, in afara celei

economice, o constituie dimensiunea social-culturala.

Impactul turismului rural asupra comunitatilor locale se evidentiaza prin

dimensiunea extensiva, care face referire la caracteristicile localitatii, cum

ar fi: rolul ei ca destinatie turistica, natura activitatii turistice, raportul turisti /

rezidenti, tipurile de turisti, sezonalitate, etc.

In regiunile turistice, comunitatile locale trec printr-o secventa de reactie,

ca urmare a dezvoltarii turismului in zona, schimbandu-si perceptiile pe masura

experientei. Raportul turisti/rezidenti ofera informatii asupra intensitatii fluxului

turistic.

In ultima vreme se cunoaste o crestere a acestui raport pe masura ce o

anumita destinatie turistica trece prin stagii succesive de dezvoltare.

Sezonalitatea isi pune amprenta asupra reactiilor comunitatii prin fluxurile

accentuate de turisti in perioade de varf, fiind si motivul pentru care vacantele

localnicilor sunt adesea stabilite tinand cont de sezonalitate.

Dimensiunea intrinseca se refera la caracteristici ale membrilor

comunitatii gazda care afecteaza variatiile impactului turismului asupra

respectivei comunitati: grad de implicare, caracteristici economico-sociale,

apropiere de casa, perioada de sedere etc.

Relatiile dintre oaspeti si localnici sunt privite ca o balanta intre costuri si

beneficii, pentru ambele parti. Gradul de implicare a indivizilor si industria

turistica este importanta pentru echilibrul acestei balante, deoarece influenteaza

masura in care beneficiile sunt percepute ca fiind mai mari decat costurile.

Persoanele care isi bazeaza existenta pe activitatile turistice sunt inclinate

fie sa supravegheze impactul pozitiv al turismului, fie sa accepte mai usor

impactul negativ al acestuia asupra comunitatii in care traiesc.

Activitatile de turism rural si agroturism se bazeaza pe o multime de

elemente specifice, larg utilizate in limbajul curent si cel de specialitate cum ar fi:

motivul sejurului, durata sejurului, recreere, calatorie, vizita, excursie etc.

Motivul sejurului este un criteriu care conduce la structurarea calatoriilor

dintr-o localitate sau tara in doua mari categorii si anume: cei care intra si cei care nu intra in categoria turistilor. Potrivit celor enumarate mai sus nu pot face parte din

categoria turistilor urmatoarele tipuri de calatori: lucratorii veniti din afara, imigrantii

temporari sau permanenti, nomazii, pasagerii in tranzit, refugiatii, membrii fortelor

armate, reprezentantii consulari, diplomatii etc., respectiv persoanele care urmeaza

sa exercite in spatiul avut in vedere, unele activitati remunerate (86).

Pot face parte din categoria turistilor toate persoanele care calatoresc intr-o

serie de scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber, recreere, sport, misiuni,

congrese, studii, vizitarea rudelor si prietenilor, efectuarea de afaceri sau alte

motive profesionale, realizarea de tratamente medicale, pelerinaje religioase sau

de alt ordin. Pot fi inclusi, de asemenea, in randul turistilor: strainii nonrezidenti,

nationalii rezidenti in afara de membrii echipajelor mijloacelor de transport straine

aflate in reparatii sau in escala si care apeleaza la serviciile de cazare - masa, din

acea tara, pasagerii aflati in croaziera in care debarca pentru a vizita tinutul etc.

Durata sejurului (criteriul cazarii peste noapte), serveste la identificarea

altor doua categorii de vizitatori: excursionistii sau vizitatorii de o zi care nu isi

petrec noaptea in localitatea sau tara respectiva si turistii care vor ramane acolo

cel putin o noapte. Maximum de timp pe care o persoana il poate petrece intr-o

tara pentru a fi considerata vizitator este de 1 an.

Prin recreere (lat. recreare - refacere sau reimprospatare) se intelege tot

ceea ce un individ intreprinde in timpului liber pentru revitalizare. In acest context

prin timp liber, desemnam timpul asupra caruia omul dispune absolut liber,

utilizandu-l asa cum doreste el. Pentru a fi vorba de recreere, actiunile angajate in

timpul liber trebuie sa fie constructive si placute.

Calatoria este o notiune care presupune deplasarea unei persoane cu sau

fara un vehicul, intre cel putin doua puncte, de plecare si de destinatie, situate in

locuri diferite cel care o efectueaza purtand denumirea de calator.

Vizita este notiunea cu intelesul cel mai apropiat de turism, indicand orice

calatorie care se face cu un motiv anume, autorul ei fiind vizitatorul.

Excursia este o vizita avand durata de cel mult o zi, in timp ce turismul

este o vizita in care persoana petrece cel putin o noapte intr-un loc special de

gazduire (colectiv sau privat) situat in locul vizitat.

Oferta turistica ca element al agroturismului si agroturismului, se

exprima pornind fie de la un sejur, fie de la o activitate de petrecere a timpului

liber, de la un circuit pe o anumita tema sau intr-o anumita regiune, in functie de

sezonul ales, clientela potentiala, retelele folosite etc.

In cazul excursiilor de aproximativ o zi, produsul turistic include

intotdeauna cazarea la un locuitor, intr-un han satesc, intr-un camping rural sau

intr-un sat de vacanta familial, unde se pot distinge elementele primii si cazarii

turistilor in cadrul rural.

Astfel, motivatia calatoriilor turistice in zonele rurale este reprezentata de

cadrul natural nealterat, de traditii si obiceiuri de activitatile practicate in aceste

areale. Ca urmare, procesul de amenajare turistica a spatiilor rurale vizeaza

crearea conditiilor pentru prezenta turistilor si pentru satisfacerea nevoilor lor, pe

de o parte, si pentru desfasurarea nestigherita, chiar pentru stimularea activitatilor

economice, specifice pe de alta parte.

Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la aparitia unui cadru construit de

calitate, care are ca efect imbunatatirea aspectului arhitectonic al satului. Astfel se

consolideaza gospodaria taraneasca. In acelasi timp, realizarea ofertei de cazare

conduce la cresterea veniturilor intreprinzatorilor respectivi. Ca urmare a

circulatiei turistice se dezvolta activitati economice pe plan local (prelucrarea unor

materii prime din productia proprie de carne, lapte) pentru a satisface o cerere

sporita de produse agricole si neagricole.

Satul sau zona agroturistica reprezinta spatiul real de atractie, in care se

intrepatrund toate elementele de dezvoltare locala. Intre activitatea de agroturism

si dezvoltarea economico-sociala a zonelor rurale exista o relatie de

corespondenta si reciprocitate: astfel cresterea circulatiei turistice se face prin

dezvoltarea generala a zonelor rurale, dezvoltare care la randul ei se realizeaza

prin intensificarea activitatii turistica.

Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la aparitia unui cadru constant de

calitate, care are ca proprietate principala imbunatatirea aspectului arhitectonic al

satului. Apar, de asemenea si schimbari in conceptia celor ce vor construi. Ei vor

2.3 TURISMUL RURAL SI AGROTURISMUL IN ROMANIA

In Romania, care-asa cum afirma Geo Bogza in reportajul "Sate si orase"- la

inceput a fost o tara de sate, prin excelenta agricola, spatiul rural s-a aflat la el acasa intotdeauna. Mai mult, "viata la tara" a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminand cu manifestarea unui puternic curent literar; similar, in operele plastice din perioadele de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secollului XX satul fiind cadrul, obiectul, subiectul si inspiratorul unui numar insemnat de pictori romani.

In ceea ce priveste manifestarile ce pot fi catalogate drept inceputuri ale

circulatiei turistice rurale din tara noastra amintim: obiceiurile de Sanzaiene cand,

conform traditiei maramuresenii porneau spre manastirile din Moldova;

pelerinajele catre locasurile de cult; vacantele de sarbatori in lumea satului sau la

manastire, dar mai ales obiceiul retragerii catre sat in timpul verilor calduroase,

locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.

Concomitent cu cresterea frecventei circulatiei turistice au evoluat si

echipamentele turistice: de la cele privind transportul (postalioanele si locurile de

schimb ale cailor - "postele" care inca mai revin si astazi in povestile satenilor, ca

si denumirile unor localitati legate de aceasta activitate - exemplu Posta Calnau) la

cele care asigurau in norme profesioniste cazarea si masa (vestitele hanuri in toate

cele trei tari romane).

Dintre cei ce au apreciat si pretuit vacantele in spatiul rural putem enumera

personalitati ale culturii romanesti ca: Alexandru Vlahuta, Ion Luca Caragiale,

Barbu Stefanescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Stefan

Luchian, Calistrat Hogas, Nestor Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George

Enescu, Stefan Ciobotarasu si multi altii.

Cele prezentate mai sus ne determina sa afirmam ca turismul rural s-a

derulat in tara noastra pana in a doua jumatate a secolului al XX-lea doar in mod

spontan.

Dupa anii '60, omenirea a inceput sa fie tot mai preocupata de tinta

(destinatia) vacantelor sale, turismul devenind una din cele mai importante

activitati economice din lume. Simultan cu manifestarea primelor tendinte de

petrecere - tot mai fracventa - a vacantelor in mijlocul naturii, din ce in ce mai

multi turisti si-au dorit petrecerea clipelor de relaxare in mediul (spatiul) rural.

In mod firesc s-au conturat urmatoarele avantaje: valorificarea bogatului

potential rural, economisirea de investitii pentru crearea de capacitati de cazare,

alimentatie publica si agrement, reducerea la minim a personalului de servire,

decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate, imbunatatrea nivelului de trai

in zonele utilizate ca baza materiala a turismului, surse suplimentare de venituri

pentru populatia rurala, inviorarea traditiilor populare, dorinta de perpetuare a

unor mestesuguri traditionale.

Cercetarile inteprinse la inceputul deceniului opt al secolului trecut (5) au scos

in evidenta ca cererea turistica si alegerea destinatiilor turistice au fost puternic

influentate de formele de agrement si animatie oferite de fiecare zona in parte, de

pozitie si accesibilitate, cadrul natural precum si cel socio-economic, etnografia si

folclorul local

Teritoriul Romaniei prezinta o mare varietate de valori culturale istorice -

arta populara, etnografie, folclor, traditii, vestigii istorice - un cadru natural

armonios imbinat, cu un fond peisagistic variat si pitoresc, toate acestea sunt

valente ale agroturismului romanesc in mod special.

Aparute si dezvoltate pe cele mai variate forme de relief inca din vremea

traco-dacilor, asezarile rurale romanesti au pastrat si mai pastreaza inca in buna

masura datinile si obiceiurile stravechi, un bogat si variat folclor, elemente

originale de etnografie si artizanat, ce pot fi valorificate turistic in cadrul unei

strategii de organizare si dezvoltare a agroturismului .

Agroturismulin tara noastra se practica din totdeauna, dar spontan,

sporadic, intamplator, si mai ales neorganizat; forma sa de materializare o

reprezinta, incepand cu deceniul al treilea al secolului trecut, cazarea la cetateni a

vizitatorilor ocazionali in unele asezari rurale.

Primele incercari de turism organizat s-au realizat in anii 1967-1968,

pentru grupuri de turisti aflati pe litoralul romanesc al Marii Negre. Se pare ca a

fost un inceput promitator, caci in anul 1972 Ministerul Turismului elaboreaza

ordinul 297/1972, urmare caruia Centrul de Cercetare pentru Promovarea

Turistica Interntionala procedeaza la identificarea si selectarea unor localitati

rurale reprezentative pentru satele romanesti ce urmau a fi lansate in turism. In

urma acestor studii, de comun acord cu Oficiile Judetene de Turism si organele

administratiei locale s-a atabilit ca pot fi introduse in turismul intern si

international circa 118 localitati rurale. (15)

Cu incepere de la 16 iulie 1973, prin ordinul Ministerului Turismului

numarul 744/1973 se declarau, experimental, sate de inters turistic, denumite

"sate turistice", urmatoarele 14 localitati: Leresti (Arges), Fundata si Sirmea

(Brasov), Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj), Murighiol, Sfantu Gheorghe si Crisan

(Tulcea), Racos (Timis), Bogdan Voda (Maramures), Vatra Moldovitei (Suceava),

Poiana Sarata (Bacau), Vaideeni (Valcea).

In anul urmator, prin decretul 225/1974 s-a interzis cazarea turistilor

straini in locuintele particulare, satele turistice devenind nefunctionale pentru

turismul international.

Scurta perioada de "oficializare" a turismului nu a facut posibila organizarea

activitatii de turism si nici amenajarea corespunzatoare a satelor turistice. In multe

localitati nu s-au omologat gospodariile care intruneau conditiile de cazare (Rucar,

Vatra Moldovitei, Vaideeni), in altele cazarea turistilor romani se facea in mod

neorganizat si fara o evidenta (Crisan, Bogdan Voda, Rucar). Cu foarte mici

exceptii, aceasta situatie a dainuit pana in annul 1989.

Incepand cu anul 1990, interesul pentru turismul rural renaste. Iau nastere

diverse asociatii si organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea si

dezvoltarea turismului in zonele rurale. Una din acestea este Federatia Romana

pentru Dezvoltare Montana (1990), care isi propune sprijinirea sub toate formele

a locuitorilor din zona montana, inclusiv prin promovarea, organizarea si

dezvoltarea agroturismului. Urmeaza Asociatia Nationala pentru Turism Rural

Ecologic si Cultural din Romania (ANTREC) - 1994 -, membra a Federatiei

Europene de Turism Rural (EUROGITES) si Agentia Romana pentru Agroturism

(1995) ce isi propune racordarea agroturismului romanesc la sistemul interntional

Preocupari din ce in ce mai concrete au manifestat pentru acest domeniu:

Ministerul Turismului, Ministerul Tineretului si Sporturilor, Ministerul Educatiei

Nationale (Invatamantului) si insusi Guvernul Romaniei.

Urmarea fireasca a interesului general a fost Legea nr. 145/1994 privind

stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona

montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre (Ordonanta Guvernului nr. 62/24

august 1994) si Ordinul Ministerului Turismului nr. 20/1995 referitor la normele

si criteriile de clasificare a pensiunilor si fermelor agroturistice.

Asociatia Nationala de Turism Rural Ecologic si Cultural (ANTREC),

reunea la sfarsitul anului 1995 peste 2 000 de membri, in 15 filiale. Activitatea

turistica s-a desfasurat in cadrul a 1240 echipamente (ferme, pensiuni sau

gospodarii taranesti), care au atras 18 500 de turisti - din care 3 500 turisti straini

- cu un sejur mediu de 4 zile/turist.

Urmare a dinamismului activitatii desfasurate de catre ANTREC,

saptamanalul economico-financiar "Capital" a acordat asociatiei premiul Oskar -

Capital pentru anul 1995, recunoscand si confirmand prin aceasta "initiativa cu cel

mai mare impact social".

Legat de strategia dezvoltarii turismului rural in tara noastra ANTREC si Ministerul Turismului au optat mai mult pentru calitate si nu atat pentru cantitate.

Pentru solutionarea cu operativitate a problemelor privind organizarea, dezvoltarea si promovarea agroturismului in Romania a fost constituita, prin ordinul Ministerului turismului 59/ iulie 1995, Comisia tehnica pentru dezvoltarea agroturismului . Din acesta comisie faceau la acea data parte specialisti de la ministerele si institutiile caresi pot aduce o contributie in acest domeniu: Ministerul Agriculturii Padurii si Dezvoltarii Rurale, Ministerul Tineretului si Sporturilor, Institutul de Cercetare pentru Turism, Institutul National de Formare Manageriala in Turism, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor si Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Pe langa cele prezentate pana acum, consideram ca nu lipsita de

importanta este existenta, in momentul de fata, a peste 25 de firme ce desfasoara

activitate de touroperatori cu produse turistice rurale. Dintre acestea amintim doar

cateva: "Branimex" si "Ovidiu Tour" Bran (Brasov), "Trans Tour" Praid

(Harghita), "Dublion" Campulung (Arges), "Darugus" Balvanyos (Covasna),

"Montana Service" Vidra (Vrancea).