Dezvoltarea durabila in context global

Dezvoltarea durabila in context global

Despre dezvoltarea durabila

“Dezvoltarea durabila este o idee simpla. Este despre a asigura o calitate a vietii mai buna pentru toata lumea, acum si pentru generatiile viitoare.” Guvernul Marii Britanii.

Conceptul de dezvoltare durabila desemneaza totalitatea formelor si metodelor de dezvoltare socio-economica, al caror fundament il reprezinta in primul rand asigurarea unui echilibru intre aceste sisteme socio-economice si elementele capitalului natural. Cea mai cunoscuta definitie a dezvoltarii durabile este cu siguranta cea data de Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED) in raportul 'Viitorul nostru comun', cunoscut si sub numele de Raportul Brundtland [1]: 'dezvoltarea durabila este dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi'.

Dezvoltarea durabila urmareste si incearca sa gaseasca un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor in orice situatie in care se regaseste un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu inconjurator, economic sau social.

Desi initial dezvoltarea durabila s-a vrut a fi o solutie la criza ecologica determinata de intensa exploatare industriala a resurselor si degradarea continua a mediului si cauta in primul rand prezervarea calitatii mediului inconjurator, in prezent conceptul s-a extins asupra calitatii vietii in complexitatea sa si sub aspect economic si social.

Obiect al dezvoltarii durabile este acum si preocuparea pentru dreptate si echitate intre state, nu numai intre generatii.

Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro.

Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii.

Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70. In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite.

Doi ani mai tarziu (in 1985), este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta.

In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobal, apare asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul 'Viitorul nostru comun' care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile ('sustainable development'): „Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”.

Totodata, raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitele ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei.

In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra dezvoltarii durabile. Astfel, in 1992, are loc la Rio de Janeiro 'Summit-ul Pamantului', la care au participat reprezentanti din aproximativ 170 de state.

In urma intalnirii, au fost adoptate mai multe conventii, referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrisarilor masive. De asemenea, s-a stabilit un plan de sustinere a dezvoltarii durabile, Agenda 21. La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabila.

Fiecare dintre noi, constient sau nu, putem contribui la dezvoltarea durabila. De fapt, putem spune ca avem o gandire durabila atunci cand aruncam deseurile din plastic sau hartie in locurile special amenajate.

La nivel industrial, lucrurile s-au miscat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deseuri drept combustibil, iar in anumite localitati se incearca implementarea unor sisteme de incalzire casnica pe baza arderii deseurilor. Companiile sunt primele care au constientizat importanta economica (dar si ecologica) a recuperarii si refolosirii deseurilor.

Conceptul de dezvoltare durabila desemneaza totalitatea formelor si metodelor de dezvoltare socio-economica, al caror fundament il reprezinta in primul rand asigurarea unui echilibru intre aceste sisteme socio-economice si elementele capitalului natural.

Cea mai cunoscuta definitie a dezvoltarii durabile este cu siguranta cea data de Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED) in raportul 'Viitorul nostru comun', cunoscut si sub numele de Raportul Brundtland : 'dezvoltarea durabila este dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi'.

Dezvoltarea durabila urmareste si incearca sa gaseasca un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor in orice situație in care se regaseste un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu inconjurator, economic sau social.

Desi inițial dezvoltarea durabila s-a vrut a fi o soluție la criza ecologica determinata de intensa exploatare industriala a resurselor si degradarea continua a mediului si cauta in primul rand prezervarea calitații mediului inconjurator, in prezent conceptul s-a extins asupra calitatii vietii in complexitatea sa si sub aspect economic si social. Obiect al dezvoltarii durabile este acum si preocuparea pentru dreptate si echitate intre state, nu numai intre generatii.

Scurt istoric al dezvoltarii durabile

Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro.

Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii.

Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70. In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In , isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite.

Document online: Problematica generala a violentei in familie - tipuri si forme de manifestare a violentei in familie Referat: Rolul familiei in integrarea copilului in societate

Doi ani mai tarziu (in 1985), este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conven ia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta. In , la un an dupa catastrofa de la Cernobal, apare asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul „Viitorul nostru comun” care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile („sustainable development”): «Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor».

Totodata, raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei. In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra dezvoltarii durabile.

Astfel, in 1992, are loc la Rio de Janeiro „Summit-ul Pamantului”, la care au participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. In urma intalnirii, au fost adoptate mai multe conventii, referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrisarilor masive. De asemenea, s-a stabilit un plan de sustinere a dezvoltarii durabile, Agenda 21.

La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabila.

Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv si al Uniunii Europeane, incepand cu 1997, cand a fost inclus in Tratatul de la Maastricht, iar in 2001, la summit-ul de la Goetheborg a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila a UE, careia i-a fost adaugata o dimensiune externa la Barcelona, in 2002.

In 2005 Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei de Dezvoltare Durabila, proces care a cuprins mai multe etape:
     - in februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare initiala si critica la adresa progresului inregistrat din 2001 si a evidentiat o serie de viitoare directii de urmat.   Au fost evidentiate o serie de directii de dezvoltare non-durabila care au avut efecte negative: schimbarea climatica, amenintari la adresa sanatatii publice, cresterea saraciei si a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale si afectarea biodiversitatii;
     - in iunie 2005, sefii de stat si de guverne din UE au adoptat o declaratie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile, care sustinea ca Agenda reinnoita de la Lisabona este o componenta esentiala a obiectivului atotcuprinzator al dezvoltarii durabile;
     - pe 13 decembrie 2005, dupa consultarea cu mai multe institutii si persoane implicate, Comisia a prezentat o propunere de reviziuire. Se punea accent pe 6 prioritati: schimbarea climatica, sanatate, excluziune sociala, transport, resurse naturale si saracie si erau identificate caile care trebuie urmate pentru a solutiona aceste probleme.
     - in iunie 2006 a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila pentru o Uniune Europeana extinsa, bazata pe strategia de la Goetheborg si rezultat al procesului inceput inca din 2004.

Strategia de dezvoltare durabila a Uniunii Europene intampina mai multe provocari.
Unele dintre aceste provocari sunt foarte asemanatoare cu problemele intalnite de o alta strategie a Uniunii, agenda de la Lisabona.

Cu toate ca UE a stabilit ca dezvoltarea durabila este principiul atotcuprinzator al tuturor politicilor europene, in realitate problema competitivitatii economice a ajuns sa domine agenda politica.

Cei trei piloni ai Strategiei de la Lisabona (competitivitate economica, incluziune sociala si protejarea mediului inconjurator) au fost comparati cu trei copii, dintre care unul – competitivitatea economica – are nevoie de mai multa atentie. In acest proces, Strategia de Dezvoltare Durabila este, uneori, redusa numai la pilonul mediu – al Strategiei de la Lisabona. Mai multi comisari europeni au declarat, cu diferite ocazii, referitor la aceste probleme, ca  UE are nevoie in primul rand de crestere economica, inainte de a putea actiona pentru protejarea mediului ori implementarea unor politici de protectie sociala.

Pentru ca dezvoltarea durabila este un concept atat de vast, uneori prea multe probleme diferite sunt puse sub umbrela Strategiei de Dezvoltare Durabila a UE, indepartand atentia de la adevaratele directii de dezvoltare non-durabila (lipsite de sustenabilitate).

Scopul declarat al Strategiei reinnoite este acela de actiona pentru o imbunatatire continua a calitatii vietii atat pentru generatiile prezente, cat si pentru cele viitoare. Dar acest lucru nu se poate obtine decat in cadrul unor comunitati capabile sa utilizeze resursele in mod rational si eficient si sa descopere potentialul ecologic al economiei, asigurand prosperitate, protectia mediului si coeziune sociala.

Strategia de Dezvoltare Durabila reinnoita priveste intreaga Europa si de aceea propune mijloace de imbunatatire a cooperarii cu nivelul guvernamental si ceilalti factori de decizie, cu ONG-uri si cu cetatenii, entitati care trebuie sa isi uneasca eforturile pentru dezvoltare durabila.

Cooperarea pentru o dezvoltare durabila trebuie sa fie o preocupare atat pentru UE, cat si pentru statele membre. Politica comunitara de dezvoltare durabila trebuie sa fie complementara politicilor derulate de de statele membre.

Problematicile globale

Stiati ca:

In secolul XVIII, populatia lumii a crescut cu 300 de milioane, in sec. XIX cu alte 600 de milioane, iar in sec. XX cu inca 4,4 miliarde de persoane?

78% din populatia lumii este clasificata drept saraca (sub 11US$/zi)?

Jumatate din populatia lumii nu a dat niciodata un telefon?

Numarul mediu de masini este de 90 la 1000 persoane? Daca India, China si Indonezia ar fi sa atinga aceiasi cifra, ar fi nevoie de alte 200 de milioane de masini (dublu cat exista in SUA, acum).

60% din cele mai mari orase europene consuma apa din panza freatica disponibila intr-un ritm mult mai alert decat aceasta se reface?

Cantitatea de carne consumata global s-a triplat din 1961 si pana acum? In China a crescut de 13 ori.

1 miliard de copii (din cele 2,2 miliarde de copii din lume) au o copilarie foarte grea datorita saraciei, SIDA sau a razboiului? Raport UNICEF, 2004

Diareea ucide anual 3,3 milioane de copii sub 5 ani (din cauza lipsei de acces la apa curata si igiena)?

Dezvoltare durabila. Situatia in Romania

Dezvoltarea durabila este forma de crestere economica care satisface nevoile societatii in termeni de bunastare pe termen scurt, mediu si lung. Ea se fundamenteaza pe considerentul ca dezvoltarea trebuie sa vina in intampinarea nevoilor prezente fara sa puna in pericol pe cele ale generatiilor viitoare.

Pentru a cuantifica si a avea o imagine corecta a dezvoltarii durabile, se impune dezvoltarea unui sistem informational statistic in acest domeniu.

Enuntat in anii 1970, in conditiile afirmarii crizei petroliere si de resurse naturale la nivel mondial si impus in context international sub egida ONU, prin Raportul Comisiei Brudtland (1987), conceptul dezvoltarii durabile a cunoscut epoca sa de glorie in ultimul deceniu al secolului trecut. Documentele Conferintei Mondiale de la Rio de Janeiro (1992) si urmarile sale, strategiile elaborate la nivel national in aplicarea Agendei 21 si alte asemenea demersuri au incercat sa-i exprime conturul in planul realitatilor concrete. In acelasi timp, o ampla dezbatere teoretica s-a angajat pe aceasta tema. Succesele sunt relative si inegale. Daca in plan economico-social definitiile abunda, sub raport juridic, de exemplu, parametrii raman insignifianti.

In acelasi timp, evolutiile post - 2000 arata reorientari majore in privinta tipului dominant de dezvoltare.

Abordarea unui sistem de indicatori care sa ajute la monitorizarea dezvoltarii durabile a tarii noastre, trebuie sa porneasca de la obiectivele si tintele prevazute in Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila, in Strategia de dezvoltare a Romaniei ´Orizont 2025’ si alte documente programatice adoptate la nivel national si sa fie in concordanta cu Strategia de Dezvoltare Durabila a UE adoptata in anul 2001 la Göteborg.

Acesti indicatori trebuie sa fie consensuali si sa dea o imagine reprezentativa celor trei dimensiuni a dezvoltarii durabile: societate, economie si mediu. In aceeasi masura, este necesar ca acestia sa fie foarte clari, robusti si viabili din punct de vedere statistic, sa fie obtinuti din cele mai bune surse de date, surse care sa fie armonizate din punctul de vedere al metodologiei cu standardele internationale, sa fie comparabili cu Statele Membre ale UE si sa ofere comparabilitate si cu standardele internationale utilizate de Organizatia Natiunilor Unite si OECD. In acealsi timp, acesti indicatori trebuie sa se poata obtine in timp util si sa fie usor de revizuit, in vederea actualizarii lor. Institutul National de Statistica a luat initiativa de a include si de a initia in Programul Phare 2001, componenta Statistica mediului, un studiu pilot pentru dezvoltarea unui sistem de indicatori de dezvoltare durabila. Scopul acestui proiect este realizarea unui sistem de indicatori care sa acopere in totalitate cei trei piloni ai dezvoltarii durabile si de a pune bazele unei largi dezbateri cu factorii interesati in dezvoltarea acestui domeniu. La construirea indicatorilor s-a avut in vedere un model de organizare sistematica si coerenta a datelor, adoptat de Eurostat si Agentia Europeana de Mediu, respectiv modelul DPSIR.

Lista indicatorilor cuprinde:

Indicatori structurali cu referinta la mediu, pentru care Romania are obligativitate de raportare catre organismele internationale;

Indicatori care monitorizeaza atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

Indicatori care monitorizeaza atingerea obiectivelor cuprinse in Strategia de dezvoltare a Romaniei “Orizont 2025”.

Acest proiect reprezinta o etapa premergatoare construirii unui sistem mai elaborat de cuantificare a celor trei domenii de dezvoltare durabila si, totodata, poate constitui si o provocare pentru o larga dezbatere cu factorii implicati in evidentierea dezvoltarii durabile in Romania.

AGENDA 21. Scurt istoric

1972 - Stocholm – primele dezbateri internationale care scot in evidenta faptul ca o dezvoltare pe termen lung a societatii umane este posibila numai printr-o schimbare radicala in modul de exploatare a resurselor naturale;

1980 – in “Strategia Mondiala pentru Conservare” (elaborata de Uniunea Mondiala pentru Conservare, Fondul Mondial pentru Viata Salbatica si Programul Natiunilor Unite pentru Mediu) este introdus pentru prima data termenul de “dezvoltare durabila”, prin care dezvoltarea societatii este conceputa numai in conditiile conservarii judicioase a resurselor naturale;

1987 – este definitivat conceptul de dezvoltare durabila, avand la baza ideea ca o societate poate fi durabila numai in conditiile in care atat sistemul natural cat si cel uman sunt intr-o simbioza perfecta. Este preluat si larg mediatizat de catre Raportul Comisiei Brundtland, care defineste dezvoltarea durabila ca “satisfacerea nevoilor generatiilor actuale fara a compromite posibilitatea viitoarelor generatii de a-si satisface propriile nevoi”; Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) integreaza rezultatele obtinute si structureaza conceptul de dezvoltare durabila ca fiind bazat pe lupta impotriva saraciei, crearea de locuri de munca, protectia naturii, democratie si echitate;

1992 – Rio de Janeiro - Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare a prezentat la nivel de presedinti de state si guverne (140 de tari) conceptul de dezvoltare durabila si un plan concret pentru punerea lui in aplicare numit “Agenda 21”. A fost, de asemenea, adoptata si “Agenda Locala 21” care sa permita comunitatilor din intreaga lume sa-si defineasca dezvoltarea pe termen mediu si lung. Romania, a fost reprezentata la cel mai inalt nivel, presedintele Ion Iliescu fiind semnatar al „Declaratiei de la Rio privind Mediul si Dezvoltarea”;

Ca urmare a conferintei, o serie de tari ca Marea Britanie, Bolivia, China, Suedia, Turcia si Bulgaria, pentru a nu nominaliza decat cateva dintre ele, au trecut la elaborarea Agendelor 21 Nationale sau a Strategiilor Nationale pentru Dezvoltare Durabila; tot ca urmare a conferintei de la Rio si comunitatile locale au trecut la elaborarea propriilor planuri de dezvoltare durabila, astfel incat in momentul de fata numai in Europa sunt peste 300 de orase care au aplicat deja Agenda Locala 21;

2002 – Johannesburg – la Conferinta mondiala privind “Dezvoltarea Durabila” s-a reafirmat angajamentul universal de implementare deplina a Agendei Locale 21. Romania a fost si de aceasta data reprezentata, la cel mai inalt nivel, de presedintele tarii.

Agenda Locala 21 in Romania

In anul 1997, la initiativa Ministerului Afacerilor Externe si a Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, ia fiinta Centrul National pentru Dezvoltare Durabila (CNDD). Cu sprijinul PNUD, al Guvernului Marii Britanii si al Canadei, Centrul National pentru Dezvoltare Durabila (PNUD/CNDD) a coordonat elaborarea de catre societatea civila a primei versiuni a Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei. Documentul a fost adoptat de Guvern prin HG 305 din 15.04.1999 (documentul poate fi consultat in pagina web a CNDD www.sdnp.ro);

Incepand cu anul 2000, CNDD ca agentie de implementare a PNUD, impreuna cu Capacity 21 si cu sprijinul Guvernelor Marii Britanii si Canadei, a trecut la implementarea Agendei Locale 21 pentru noua orase din Romania: Baia Mare, Galati, Giurgiu, Iasi, Miercurea Ciuc, Oradea, Ploiesti, Ramnicu Valcea si Targu Mures, numite in acest proces “orase pilot”;

Fiind consecventa in procesul de promovare si implementare a Dezvoltarii Durabile inceput in 1997, Romania a organizat in anul 2001 “Conferinta de evaluare a procesului Rio+10, pentru tarile din Centrul si Estul Europei”. La conferinta au participat 17 tari, reprezentate la nivel de Ministere de Externe si de Protectia Mediului.

Documentul final al Agendei Locale 21

Agenda Locala 21 are o structura complexa fiind alcatuita din 3 parti: Strategia Locala pentru Dezvoltare Durabila, Planul Local de Actiune si Portofoliul de Proiecte;

Strategia cuprinde o analiza a situatiei actuale a orasului, privita din cele trei domenii fundamentale ale dezvoltarii durabile: social, economic si de mediu. Aceasta analiza, care evidentiaza atat aspectele pozitive cat si pe cele negative, constituie baza pentru formularea obiectivelor si scenariilor de dezvoltare pe termen mediu si lung;

Planul Local de Actiune, pe termen mediu-scurt, reprezinta materializarea obiectivelor si a scenariilor prin stabilirea prioritatilor si a pasilor de urmat, evaluarea financiara a actiunilor, identificarea resurselor financiare si a modalitatilor de accesare a acestora;

Portofoliul de proiecte prioritare cuprinde proiectele majore, considerate de catre intreaga comunitate ca prioritati pentru realizarea dezvoltarii durabile a localitatii.

Elaborarea fiecarei parti a documentului final parcurs doua etape: faza de draft, care a fost supus unui amplu proces de consultare publica si faza finala, care inglobeaza sugestiile si comentariile comunitatii. Documentul final devine oficial dupa aprobarea lui de catre Consiliul Local.

Situatia actuala

In momentul de fata, procesul de implementare a Planului Local de Dezvoltare Durabila (Agenda Locala 21) in orasele pilot s-a incheiat (ianuarie 2003), documentele finale fiind aprobate de catre Consiliile Locale. Trebuie subliniat faptul ca, odata cu incheierea proiectului, activitatea CNDD in orasele respective (Iasi, Galati, Giurgiu, Miercurea Ciuc, Ploiesti, Ramnicu Valcea, Targu Mures, Oradea si Baia Mare) nu a incetat, Centrul depunand eforturi deosebite pentru a ajuta comunitatile respective in implementarea proiectelor prioritare, in special prin stabilirea unor parteneriate public-private pentru infrastructura locala.

Proiectul Agenda Locala 21 a fost deosebit de apreciat atat la nivel central guvernamental cat si la nivelul autoritatilor locale. A existat o cerere mare din partea altor autoritati locale pentru a fi incluse in acest proces. Avand in vedere rezultatele excelente ale fazei pilot, precum si experienta acumulata de lucru in echipa cu metodologii si tehnici adecvate, Guvernul Romaniei a decis extinderea programului Agenda Locala 21 la nivel national, in peste 40 de municipalitati, in perioada 2003-2007. In acest sens o conventie de colaborare a fost semnata pe data de 29 August, 2002, intre reprezentantii Guvernului, ai Federatiei Autoritatilor Locale din Romania si Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare. Urmare a acestei conventii, extinderea implementarii Agendei Locale 21 a inclus 13 localitati in perioada 2003 – 2004 (Arad, Bolintin Vale, Campina, Falticeni, Medias, Pitesti, Sibiu, Sighisoara, Slatina, Targu Jiu, Targoviste, Vatra Dornei, Zimnicea), in 2004 – 2005 3 localitat i si 1 Judet (Bistrita, Borsec, Brasov si judetul Mures), in 2005 – 2006 3 localitati si 1 judet (Constanta, Gura Humorului, Medgidia si judetul Brasov).

Ultimele doua faze ale proiectului (2004 – 2006) au adus o abordare noua, largind aria de implementare a proiectului de la nivelul unei localitati, la nivelul unui judet. Consecvent rolului sau de sprijinire a autoritatilor locale in dezvoltarea capacitatii institutionale pentru a raspunde cerintelor din etapa de aderare/integrare in Uniunea Europeana si avand in vedere importanta planurilor de dezvoltare local a in schema de dezvoltare regionala, UNDP va continua sa acorde asistenta pentru implementarea Agendei Locale 21, orientata catre procesul de planificare a unei dezvoltari durabile la nivel regional.