Reabilitarea salariatilor sanctionati disciplinar - munca

Reabilitarea salariatilor sanctionati disciplinar - munca

Spre deosebire de legislatia muncii anterioara, care reglementa expres reabilitarea disciplinara (art.19 din Legea nr.1/1970), considerandu-se ca – exceptand sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca- sanctiunea disciplinara „a nu fi fost luata”, daca erau indeplinite conditiile unei atare reabilitari, noul cod al muncii nu cuprinde nici o statornicire sub acest aspect.

Suntem in prezenta unei grave si inadmisibile lacune a noului Cod, fiind de neconceput ca reabilitarea sa fie reglementata legal, in anumite conditii, pentru orice condamnare definitiva penala (art.133 si urm. Din Codul penal), dar o atare institutie sa nu fie reglementata, in nici un chip, in cazul sanctiunilor disciplinare.

De aceea, de lege ferenda, se impune completarea Codului nou al muncii, in sensul statornicirii conditiilor in care poate avea loc reabilitarea disciplinara.

Pana atunci, singura solutie ramane – evident daca partile cad de acord – ca problematica reabilitarii disciplinare sa fie cuprinsa in contractele colective de munca (si ,in primul rand, in contractul colectiv de munca unic la nivel national) reglementare admisibila , fiind in favoarea salariatilor.

In legislatia anterioara, pentru realizarea scopului educativ al raspunderii disciplinare si reintegrarea profesionala si sociala a celor care au incalcat ordinea de drept, legea reglementa institutia reabilitarii disciplinare[1]. Pentru toate sanctiunile disciplinare, cu exceptia desfacerii contractului de munca, legea prezuma ca, daca intr-o anumita perioada de timp de la executarea sanctiunii, cel in cauza nu a comis o alta abatere, se poate considera ca acesta s-a indreptat, scopul sanctiunii fiind atins. De aceea, legea ii acorda beneficiul reabilitarii.

De lege ferenda, ar fi indicata extinderea reabilitarii si asupra desfacerii contractului de munca, nu in sensul reintegrarii in post, ci al incetarii unor consecinte ale acestei sanctiuni.

Reabilitarea disciplinara este de doua feluri: reabilitare de drept si reabilitare facultativa.

Reabilitarea de drept intervine daca, timp de un an de la executarea sanctiunii, cel in cauza nu a mai savarsit nici o abatere. In acest caz, sanctiunea se considera a nu fi fost luata.

Chiar inainte de expirarea termenului de un an, dar nu mai devreme de 6 luni de la data aplicarii sanctiunii, conducatorul unitatii poate dispune, daca salariatul nu a mai savarsit o alta abatere, ca sanctiunea aplicata sa fie considerata a nu fi fost luata. Aceasta este reabilitarea facultativa[2].

In ambele ei forme, reabilitarea produce consecinte numai pentru viitor, intrucat sanctiunea nu va mai fi luata in considerare la acordarea gradatiilor, primelor etc. ea nu are insa ca efect repunerea salariatului in situatia anterioara (restitutio in integrum) deoarece acesta nu are dreptul la restituirea sumelor retinute din salariu. Pe cand anularea unei sanctiuni ilegale duce la desfiintarea acesteia, cu toate efectele ei, reabilitarea reprezinta un beneficiu acordat de lege, constand in limitarea in timp a unor efecte nefavorabile ale unei sanctiuni aplicate in mod intemeiat[3].