Reglementarea relatiilor colective de munca in cadrul legal

Reglementarea relatiilor colective de munca in cadrul legal

Caracteristicile dreptului colectiv al muncii rezulta din finalitatea acestuia , promovarea si apararea drepturilor si intereselor salariatilor si angajatorilor, precum si concilierea acestor interese prin institutionalizarea negocierilor.

Normele care regelementeaza relatiile colective de munca au un caracter colectiv ,in sensul ca ele intereseaza salariatii in ansamblul lor ( dintr-o unitate , la nivel de ramra a economiei nationale , dintr-o meserie sau chiar la nivel national) [1].Astefel, de exemplu, hotararea de declarare a grevei , ca modalitate de manifestare a unui conflict , necesita incetarea colectiva si voluntara a muncii de cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatului reprezentativ participant la acest conflict ( art 42, alin 1, din Legea nr. 168/ 1999).

Caracterul colectiv al al intereselor salariatilor pune problema reprezentativitatii celor care ii reprezinta pe acestia Din acest punct de vedere este  necesar sa se stabileasca anumite criterii pe baza carora reprezentantii sindicatelor sa primeasca mandatul de a negocia si incheia acorduri in numele salariatilor.

Unele norme din cadrul dreptului colectiv al muncii sunt stabilite prin conventii internationale obligatorii pentru statele semnatare , astfel ca acele norme au o “natura de ordine publica internationala” [2]

Prin  urmare, organele statelor competente , angajatorii si salariatii nu pot stabilii reguli care sa contravina normelor internationale in materie; de exemplu , dispozitiile din Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale , adoptata de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950 la Roma[3][3] care interzice munca fortata si proclama dreptul persoanei fizice de a fonda impreuna cu alte sindicate si de a se inscrie in sindicate in scopul apararii intereselor proprii.(art 11, paragraful 1).

In Uniunea Europeana unele reglementari din materia relatiilor colective de munca produc efect direct, ceea ce inseamna ca nerespectarea lor da salariatului dreptul de a se adresa instantei judecatoresti nationale cu cerinta de a asigura respectarea dreptului sau.

Normele care reglementeaza relatiile colective de munca permit interventia statului, atunci cand aceasta este necesara pentru asigurarea respectarii prevederilor legale de catre salariati si angajatori , precum si de a preveni unele tensiuni sociale. [4]

Asa este situatia in cazul conflictelor de interese cand concilierea efectuata de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale este obligatorie ( art 17 si urm.din Legea nr. 168/1999); deasemenea , curtea de apel poate decide suspendarea grevei , daca aceasta pune in pericol viata sau sanatatea oamenilor (art. 56 din Legea nr. 168/1999).

Standardele internationale in domeniul muncii sunt instrumente juridice elaborate de catre constituentii OIM (guvernele, angajatorii si sindicatele) care stabilesc principii si drepturile la munca.