Resurse umane
Resursele si factorii de productieResursele si factorii de productie |
Resursele primare sunt reprezentate de :
potentialul demografic cu componenta sa cea mai importanta din punct de vedere economic, resursele de munca, adica resursele umane;
potentialul de resurse naturale.
Resursele derivate sunt formate pe baza si cu ajutorul resurselor primare (masini, utilaje, instalatii tehnologice, cunostintele si experienta stiintifica si tehnica).
Existenta si utilizarea concomitenta a celor doua categorii de resurse sta la baza proceselor economice, fiecare avandu-si rolul sau in derularea acestora.
Resursele naturale primare si derivate (masini, utilaje, instalatii tehnologice) reprezinta conditia materiala initiala a desfasurarii oricarei activitati economice. Fara existenta acestora, procesele economice ar fi lipsite de baza materiala si deci, procesele respective nu ar putea avea loc.
Resursele umane atat cele primare (resursele de munca), cat si cele derivate (cunostintele stiintifice si experienta de munca a oamenilor), prin actiunea lor concreta si prin activitatea complexa ce o desfasoara, pun in valoare resursele materiale. Fara interventia activa a omului, resursele materiale raman pur si simplu inerte, ca potential suport al unor posibile procese economice. In acest sens, resursele umane joaca rol activ, de punere in valoare a potentialului material din societate.
Cele doua categorii de resurse – materiale si umane – indiferent de gradul lor de folosire sau nefolosire au un caracter limitat, de unde si necesitatea utilizarii lor cu maxima eficienta. Sub raportul utilizarii lor in timp, se remarca faptul ca resursele materiale pot fi stocate si puse in opera atunci cand nevoile sociale impun si posibilitatile tehnice si economice permit acest lucru.
|
Resursele umane reprezinta insa o categorie de resurse perisabile a caror neutilizare in timp reprezinta o pierdere sociala care nu mai poate fi recuperata.
Data fiind importanta deosebita pe care o au resursele umane in valorificarea celorlalte resurse existente si disponibile la un moment dat in societate, se impune ca resursele umane, care au caracteristici speciale, sa li se acorde o atentie aparte, in raport cu importanta deosebita pe care o au acestea pentru derularea eficienta a proceselor economice.
Asadar, activitatea economica, privita ca suport al existentei si dezvoltarii societatii, trebuie sa se realizeze in conditii de utilizare rationala si eficienta a factorilor de productie: natura, munca si capitalul.
Munca este factorul activ si determinant al productiei. Ea poate fi definita ca fiind procesul ce are loc intre om si natura, prin care omul mijloceste, reglementeaza si controleaza prin actiunea sa, schimbul de materii dintre el si natura in cadrul unor relatii sociale. Punand in miscare organele corpului sau si mijloace de munca, omul actioneaza asupra naturii, asupra materiei si fortelor ei, isi cheltuieste forta fizica si intelectuala si transforma obiectele si fortele naturii in produse necesare pentru satisfacerea trebuintelor sale.
Munca este un atribut al omului, constand in folosirea constienta a functiilor organismului uman in scopul producerii unor valori materiale si spirituale. Munca presupune raporturi de ordin material, tehnico-organizatoric si biologico-fiziologic intre om si natura, intre oamenii insisi in procesul tuturor activitatilor pe care acestia le desfasoara.
Actionand asupra naturii, oamenii actioneaza si asupra lor insisi, dezvoltandu-si aptitudinea de a munci, imbogatindu-si cunostintele si experienta de care se folosesc apoi in procesele de creare a valorilor de intrebuintare.
Munca se prezinta ca un proces dinamic, permanent si creator, ca un raport activ intre om si natura precum si intre membrii diferitelor comunitati umane.
Ca activitate umana, munca presupune producerea si folosirea mijloacelor de munca, mijloace care se perfectioneaza continuu.
Din punct de vedere biomedical, principalele componente care asigura realizarea muncii profesionale (cinetica metabolica si coordonatoare), diferentiaza mai multe variante de munca: munca de forta, munca grea, munca usoara, munca de precizie, munca de indemanare, munca fizica, munca intelectuala, munca in pozitia asezat, munca in pozitia ortostatica, munca in pozitii incomode.
Cunoasterea formelor de munca profesionala, a modalitatilor posturale si gestuale specifice de prestare sau a conditiilor ambientale ale locului de munca, asigura suportul teoretic pentru organizarea stiintifica a proceselor de munca, astfel incat activitatea profesionala sa se desfasoare in echilibru biologic.
Capitalul, ca factor de productie ,reprezinta totalitatea mijloacelor materiale si financiare destinate activitatilor economice necesare societatii, prin folosirea caruia se obtin bunuri, lucrari si servicii.
Orice activitate economica si sociala implica participarea tuturor factorilor de productie. Natura, volumul, structura si calitatea factorilor de productie depind de felul si dimensiunile activitatii desfasurate, de capacitatea factorului uman de a valorifica eficient mijloacele materiale, financiare si energetice disponibile.
Realizarea oricarei activitati umane, deci si cea economica, necesita actiuni de programare, organizare si coordonare la diferite nivele ale structurilor de conceptie si productie, care fac obiectul actiunilor managementului structurilor respective. In cadrul actiunilor de management, un loc important il ocupa managementul resurselor umane.
| Contact |- ia legatura cu noi -| |  |
| Adauga document |- pune-ti documente online -| |  |
| Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| |  |
| Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| |  |
 |
|||
|
|||
|
|||
Referate pe aceeasi tema | |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
