Fagul (Fagus sylvatica)

Fagul (Fagus sylvatica)

- arbore indigen = impunator, 40 m inaltime, 1,5 m diametru; tulpina dreapta, scoarta de culoare cenusie, cu pete albicioase, se mentine neteda pina la batrinete;

- coroana = destul de bogata, latita, imbraca tulpina (la exemplarele izolate) pina aproape de baza; lujerii subtiri, cu lenticele albicioase, parosi spre virf, mugurii fusiformi, mici si departati mult de lujer;

- frunzele - 5-10 cm lungime, 5-7 cm latime, eliptice, la virf ascutite, marginea intreaga sau usor dintata, fetele lucioase, pieloase; sint foarte sensibile la frig, la prima bruma devin galbui, apoi iau culoarea bronzului, cu tot felul de nuante;

- florile = unisexuat-monoice; florile barbatesti sint grupate In capitule cu pedunculele lungi, pendente, iar cele femeiesti cite doua, invelite intr-o cupa; infloreste prin aprilie-mai;

- fructele (jir) = achene (1-2 cm lungime) cu muchii, sint gazduite cite 1-2 intr-o cupa ghimpoasa, care, la coacere (septembrie-octombrie), se desface in patru valve; saminta fiind oleaginoasa, este mult cautata de mistreti si ursi. Ca exemplare izolate, fagul fructifica la virsta de 40-50 ani, iar in masive la 60-80 de ani.

hibridare directa

hibridare reciproca

hibridare repetata

hibridare ciclica

hibridare dialela

Hibridarea directa - incrucisarea de tipul A * B, intotdeauna in formula hibridarii, forma mama este trecuta prima.

Hibridarea reciproca - incrucisarea de tipul B * A reprezinta schimbarea rolului genitorilor si se impune in unele cazuri de incompatibilitate.

In cazul in care lungimea stilului florilor este mai mica, forma respectiva va fi aleasa ca forma mama pentru a putea fi strabatuta mai usor de gametii masculi.

Hibridarea repetata - se mai numeste si regresiva, retroincrucisare, back-cross, reprezinta incrucisarea intre 2 forme parentale, dintre care una este mai putin valoroasa dar poseda o anume insusire sau un anume caracter dorit in urmatorul soi si care poarta numele de donor cu o forma parentala valoroasa din majoritatea punctelor de vedere dar care ii lipseste acea insusire de la donor purtand numele de RECURENT.

Organismele hibride rezultate prin combinatia donorului (A) cu cel recurent (B) se reincruciseaza timp de mai multe generatii cu recurentul in scopul fixarii caracterului ori insusirii de la donor.

Vor fi alese acele plante tipice care detin in timp si acele insusiri dorite de la parintele donor.

Cu fiecare generatie de retroincrucisare, proportia de participare a donorului se reduce cu cate o jumatate, forma de simbolizare a cestei metode este [(A * B) * B] * B etc, in functie de numarul de generatii in care facem retroincrucisarea. A * B₃ ~ AB₃.

In general hibridarea repetata este aplicabila cand se doreste preluarea unei insusiri de rezistenta (ex: la ger, seceta, boli) de la o forma spontana sau locala, in scopul transferarii la un soi deja valoros, in acest sens metoda da rezultate bune.

Metoda este mai eficienta atunci cand se doreste preluarea unui caracter controlat dominant sau controlat de un numar relativ mic de gene.

Se poate afirma ca metoda permite relativ usor transferarea unor insusiri, a unor caractere calitative si mai putin in privinta caracterelor cantitative.

Metoda poate fi practicata in 2 variante: directa sau reciproca.

Hibridarea ciclica reprezinta incrucisarea tuturor formelor dintr-o colectie cu o forma cunoscuta denumita tester sau analizator (T). A * T; B * T; C * T

T - tester A, B, C - formele din colectie.

Productiile obtinute de la fiecare combinatie hibrida in urma testarii in culturi comparative, ajuta la determinarea capacitatii combinative generale, metoda frecvent folosita in scopul alegerii celor mai valoroase forme parentale.

Hibridarea dialela reprezinta incrucisarea tuturor formelor dintr-o colectie, fiecare cu fiecare, atat direct cat si reciproc (A * B, A * C, A * D; B * A, C * A, D * A).

Metoda este folosita pentru determinarea capacitatii combinative specifice a posibilelor forme parentale.

Semintele combinatiilor hibride sunt semanate anul urmator in culturi comparative, la recoltare se determina productiile, in final putandu-se aprecia care este pozitia cea mai avantajoasa sau combinatia favorabila pentru un anume genitor.

Hibridarea complexa - metoda se foloseste pe de o parte pentru cresterea variabilitatii in cadrul surselor de germoplasma prin exploatarea populatiilor hibride in curs de segregare, la care se asociaza selectia individuala repetata anual cu cele 2 variante ale sale: selectia genealogica si selectia tardiva.

Pentru aceste metode se folosesc la speciile autogame, alogame hibridarea complexa, se foloseste pentru evitarea costurilor foarte mari generate de utilizarea hibrizilor simpli prin alte tipuri de exploatare a heterozisului si anume: hibridarea triliniara, hibridarea dubla si hibridarea multiliniara numita si testul top-cross sau poli-cross pentru acest tip de hibridari (hibridarea multiliniara) care mai poate fi numita si hibridare in masa si care reprezinta incrucisarea libera a mai multor forme valoroase, fie soiuri, fie linii cosangvinizate.

Hibridarea triliniara presupune incrucisarea in primul an a 2 linii cosangvinizate pentru obtinerea unui hibrid simplu, iar in al 2-lea an incrucisarea hibridului simplu cu o a treia linie cosangvinizata, alta decat cele 2 folosite initial.

Hibridarea dubla presupune incrucisarea in primul an a 2 linii cosangvinizate pe de o parte pentru obtinerea unui hibrid simplu, in acelasi an a altor linii tot pentru obtinerea unui hibrid simplu, iar in anul 2 se incruciseaza cei 2 hibrizi simpli si se obtine un hibrid dublu.

In hibridul dublu trebuie sa existe 4 linii cosangvinizate diferite sau 4 soiuri diferite. Utilizarea hibrizilor triliniari si a hibrizilor dubli se practica in productie pentru ca chiar daca efectul heterozis este ceva mai mic decat la hibrizii simpli, totusi costurile de producere a semintei hibride in generatia F₀ sunt mult mai mici in comparatie cu hibrizii simpli.

La hibrizii simpli triliniari, dubli, samanta in generatia F₀ trebuie sa fie obtinuta in fiecare an.

Hibridarea sintetica aceasta presupune incrucisarea libera intre mai multe linii cosangvinizate semanate in amestec iar din samanta obtinuta rezulta asa-numitele soiuri sintetice.

Toate categoriile de hibridare mentionate pana acum cu exceptia hibridarii de tip back-cross (sau recurenta, regresiva) fac parte din categoria hibridarilor apropiate, adica incrucisarile dintre forme din cadrul aceleiasi specii.

Se mai cunoaste si hibridarea intraspecifica sau hibridarea apropiata.

In functie de gradul de inrudire a genitorilor, exista si hibridarea indepartata adica intre forme apartinand la 2 specii diferite, 4 hibrizi interspecifici; 2 genuri diferite - hibridare intergenerica care se poate practica atat la speciile autogame cat si la speciile alogame.

De regula hibrizii indepartati se folosesc pentru transferul unor gene de rezistenta de la unele specii din flora spontana la soiurile ameliorat

Longevitate, 200-500 de ani.

Iubeste foarte mult umbra si umiditatea, nu suporta seceta, dar nici terenurile mlastinoase. In multe locuri fagetele formeaza faimosii codrii citati si in istoria poporului nostru; amintim aici: Codrii Cosminului, Codrii Vlasiei, codrii cu "Fagul lui Avram Iancu' din Muntii Apuseni etc.

Gasindu-se in cantitate mare (fagete), reprezinta specia cea mai raspindita, 37% din suprafata paduroasa a tarii. Aria sa de raspindire este de la 300 pina la 1 400 m altitudine, unde se amesteca cu bradul.

Lemnul de fag este mult folosit in combinatele de industrializare a lemnului (furnire, placi fibrolemnoase, placaje, mobila, traverse, cherestea etc). Ca lemn de foc este foarte apreciat, puterea lui calorica fiind luata ca unitate de comparatie.

Prin distilare se obtin: gudroane, alcool metilic, acid acetic, creozot etc. gudronul de fag (pix fagi) este folosit In afectiuni ale cailor respiratorii, in dermatite etc.