Plante erbacee din paduri

In afara de arbori, arbusti si subarbusti, in paduri mai creste un numar mare de plante erbacee spontane, care ofera albinelor nectar si polen.

Productia lor nu este mare, afara de cateva specii care sunt foarte melifere. Totusi, datorita succesiunii de inflorire in tot timpul sezonului activ ele asigura impreuna cu arborii si arbustii meliferi un cules de intretinere de o insemnatate mare pentru dezvoltarea familiilor de albine.

Plantele erbacee melifere din paduri pot fi clasificate dupa perioada infloririi in:

plante timpurii - care infloresc incepand din luna martie,

plante de primavara, vara si toamna.

Principalele plante erbacee melifere sunt:
Ghiocelul (Galanthus Nivalis),

numit si 'vestitorul primaverii', este o planta perena, ierboasa, de talie mica (30-50 cm) ce ofera polen si nectar in lunile februarie-martie.

Infloreste primavara in padurile de foioase, pe pajisti inmlastinite si stufarisuri. In pamant are bulb. La baza tulpinii sunt 2 frunze liniare verzui-albastrii. Tulpina se termina cu o singura floare si are unica frunza de forma unei spate. Sepalele florii sunt albe, cele interne au cate o pata verzuie. Fructul este sub forma de capsula.

Brandusa galbena este o planta mica, perena, infloreste primavara devreme.
Clopoteii infloresc catre sfarsitul lunii iunie si pana la caderea zapezii. Ofera albinelor nectar si polen.
Spanzul este planta perena, rezistenta la ger. Infloreste imediat dupa topirea zapezii sau in iunie-iulie. Este o planta buna melifera. Este una din cele mai raspandite plante de padure si pajisti. Cu tot timpul secetos secreta cantitati insemnate de nectar. Mierea are culoare placuta galbena-aurie si se in­cadreaza in categoria mierii superioare.
Brandusa de toamna (Colchicum autumnale)

este o planta perena, erbacee din familia Liliaceelor, foarte raspandita pe pajisti, campie si paduri. Infloreste incepand din luna iunie pana toamna tarziu. Este o planta melifera tardiva. Are tubercul cepos, caracteristic ii sunt frunzele mari, lungi, si frumoasele flori mov, rosietice, albicioase sau galbene ce apar in septembrie-octombrie, cu cele sase petale specifice. Desi este considerata pentru animale o planta otravitoare (contine alcaloidul colchicina), albinele ii culeg nectarul si produc din aceste o miere de culoare pronuntat galbena.  
Zburatoarea (pufulita) este o planta vivace. Incepand cu luna iunie si iulie, colinele Carpatilor Rasariteni si Meridionali si ale Muntilor Apuseni sunt impodobite cu florile zburatoarei, care are o deosebita valoare melifera. Creste in locurile umede si umbrite, in poienile de munte, defrisarile de paduri etc. Este un lastar inalt pana la 2 m, cu frunze subtiri si lunguiete asemanatoare sabiei. Florile de culoare roz-violet sunt grupate in buchet la partea superioara a lastarului. Infloreste treptat din iunie pana in septembrie. Perioada in care zburatoarea creste bine in taieturile de paduri este in primii 3-5 ani de la defrisare pana cand nu este inabusita de zmeur, arbusti sau chiar de regenerarea padurii. Florile zburatoare secreta o insemnata cantitate de nectar de cea mai buna calitate. O singura floare poate secreta intr-un sezon pana la 26 mg de nectar. De la 1 ha se poate obtine o productie de cca. 500-600 kg miere. Conditiile optime in care zburatoarea secreta nectar sunt la temperatura de 24-26° si la umi­ditatea relativa a aerului de 40-50%. in aceste conditii s-au inregistrat culesuri zilnice pana la 10 kg miere pe familie. Mierea obtinuta de pe zburatoare este lichida, transparenta, are nuanta verzuie si un gust foarte placut. La incalzire, mierea devine de culoare galbena. Mierea se cristalizeaza curand dupa extragere si formeaza cristale mari de culoare alba (ca zapada), uneori are infatisarea unei creme de lapte ( ca si frisca).
La noi in tara se cunosc regiuni cu renume unde se practica anual stuparitul pastoral la zburatoare, intre care: versantul vestic al Carpatilor Rasariteni si pe cel nordic al Carpatilor Meridionali, valea Sebesului, valea Zizinului, valea Siretului, Toplita, muntele Paduchiosul, Tusnad, Poiana Marului, Valea Armenis din regiunea Banat, valea Teleajenului.