Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala




category
Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Didactica


Qdidactic » didactica & scoala » didactica
Orientarea prospectiva a educatiei



Orientarea prospectiva a educatiei


Orientarea prospectiva a educatiei


Determinarea sociala a educatiei induce ca o consecinta fireasca pregatirea oamenilor pentru o societate a viitorului, pentru ceea ce urmeaza sa fie in planul  contextului social, raportarea educatiei la nu numai la cerintele prezente ale societatii, ci si la cele de viitor. Inca din anii *70 Edgar Faure precizeaza ca „pentru prima data in istorie, educatia isi propune in mod constient sa pregateasca oamenii pentru tipuri de societate care inca nu exista”. (E. Faure, 1974, p.54)

Orientarea prospectiva a educatiei a fost denumita de R. Dottrens drept o „a doua revolutie coperniciana in educatie” (prima „revolutie” constand in considerarea copilului ca centru al actiunii educative, organizarea actiunilor educationale in conformitate cu „natura” copilului) si este o consecinta fireasca a ritmului accelerat de evolutie si transformare a societatii contemporane.



Din perspectiva functiilor educatiei, orientarea prospectiva impune restructurari si modernizari la nivelul proceselor de selectie a continuturilor invatarii, la nivelul modalitatilor de organizare psihopedagogica a acestora, al modalitatilor de transmitere, etc. Pregatirea tinerilor trebuie desfasurata astfel incat absolventii sa se poata integra rapid intr-o lume in schimbare, sa poata raspunde adecvat unor situatii imprevizibile.

Educarea omului pentru societatea de maine presupune existenta/elaborarea unui model al personalitatii viitoare, un model prospectiv al acesteia. G. Berger (1973) invoca necesitatea elaborarii unei „antropologii prospective” care sa fundamenteze un astfel de model uman.

Aparitia in campul educatiei contemporane a asa-numitelor „noi educatii”, prin obiectivele si continuturile pe care le propun ar putea raspunde necesitatilor derivate din caracterul prospectiv al educatiei. Astfel, educarea capacitatilor de adaptare continua la schimbare poate deveni una dintre cele mai semnificative directii in educarea fiintei umane.

Procesul de invatare trebuie regandit din perspectiva educatiei pentru viitor. Educatia viitorului va trebui sa se intemeieze pe o invatare inovatoare, ale carei atribute sa fie anticiparea si participarea.

Diferentierea intre invatarea de mentinere si invatarea inovatoare poate sugera trasee posibile pentru prezentul si viitorul educatiei. Societatile traditionale au adoptat un tip de invatare de mentinere, care pune accentul pe achizitia de metode si reguli fixe, pentru a putea face fata unor situatii cunoscute, repetitive. Invatarea inovatoare pregateste tinerii pentru socuri existentiale, innoiri bruste, rupturi, etc, fiind centrata pe dobandirea autonomiei, a integrarii informatiilor, stabilirii de conexiuni rapide intre informatii, etc.

Se apreciaza ca o posibila evolutie a educatiei poate avea loc prin centrarea ei pe valorificarea capacitatii de cunoastere holistica (in unitatea cognitiv – afectiv – volitiv) a creierului/fiintei umane. Cele mai semnificative elemente diferentiatoare intre educatia traditionala si cea moderna sunt ilustrate in Tabelul nr.2 (Bruno Wurtz, dupa C. Cucos, 1996, p. 32-33)


Tabelul nr. 2 – Invatarea de mentinere si invatarea inovatoare

Principiile paradigmei educationale clasice


Principiile paradigmei educationale moderne

Accentul este pus pe continut, pe insusirea de informatii punctuale, „corecte”in mod definitiv.


Accentul este pus pe conexiunile dintre informatii, pe receptivitatea fata de noile informatii (cunostintele nefiind niciodata definitive ), subliniindu-se necesitatea invatarii permanente.

A invata este un rezultat, un punct de sosire, o destinatie.

A invata este un proces, o evolutie, o cale fara sosire, fara punct final.

Exista o structura ierarhica si autoritara unde conformismul este incurajat, recompensat, iar rebeliunea gandirii diferite (autonomia si independenta gandirii) e descurajata/sanctionata.

Exista principii anti-ierarhice, antiautoritare; se manifesta toleranta fata de cei care gandesc altfel. Elevii si profesorii se raporteaza unii la altii ca oameni si nu ca roluri.

Structura relativ rigida a invatamantului, programe/ parcursuri scolare obligatorii.

Structura relativ flexibila a derularii procesului instructiv-educativ, exista opinia ca se pot gasi cai si mijloace alternative in predarea/invatarea unei teme date.

Progres prescris. Cunostintele se insusesc intr-un ritm obligatoriu pentru toti. Accentul cade pe adaptarea la varsta  a diferitelor activitati de invatare si pe separarea varstelor.

Flexibilitatea si integrarea varstelor. Elevul nu este legat in mod automat prin varsta de anumite teme. Ritmurile inaintarii in materie pot fi diferite.

Prioritatea randamentului, a performantelor, a reusitei.

Prioritate acordata sinelui, a valorii proprii a individului, a celui care genereaza performantele.

Accentul cade pe lumea exterioara. Experienta launtrica e considerata ca neavenita.

Experienta launtrica trebuie considerata drept factor de coeziune in invatare. Se promoveaza stimularea imaginatiei, povestirea de istorii, scrierea de jurnale, investigarea sentimentelor, etc.

Institutiile si ideile care se abat de la convingerile generale sunt dezaprobate.

Institutiile si ideile care se abat de la convingerile comune sunt promovate, ca parte a procesului creativ.

Accentul cade pe gandirea analitica, liniara a emisferei cerebrale stangi.

Se depun eforturi pentru a construi si institui o educatie care sa solicite intregul creier. Rationalitatea emisferei stangi  este completata cu strategii holistice, neliniare si intuitive. Se urmareste insistent contopirea si confluenta ambelor procese.

Utilizarea etichetarii in aprecierea elevilor, in caracterizarea lor si a performantelor obtinute, practica care duce la stigmatizare si la fenomenul „autoimplinirii profetiei”. Copilul se plafoneaza la limita exprimata de eticheta care i s-a aplicat

Limitarea etichetarii la un rol auxiliar, descriptiv si subordonat. In nici un caz ea nu trebuie sa devina valorizare fixa, care stigmatizeaza prin aplicare pe biografia celui care se educa.

Preocupare fata de norme.

Preocupare fata de performantele individului la potentialul propriu. Predomina interesul pentru punerea la incercare a limitelor exterioare si pentru depasirea limitelor percepute, identificate.

Incredere acordata prioritar cunostintelor livresti, teoretice, abstracte.

Completarea cunoasterii teoretice si abstracte prin experiment si experienta. Invatarea are loc atat in sala de clasa, cat si in afara ei. Se fac diferite incursiuni in cercetare, ucenicia mestesugareasca, demonstratia practica, intalniri cu experti.

Salile de clasa se proiecteaza potrivit cu scopul si destinatia lor speciala.

Preocuparea pentru ambianta invatarii se extinde asupra conditiilor de iluminat, de cromatica a interioarelor, de aerisire, de comoditate fizica, asupra nevoii de alternanta a claustrarii cu interactiunea, a activitatilor linistite cu cele exuberante.

Conditionare birocratica. Rezistenta fata de propunerile colectivitatii.

Propunerile colectivitatii gasesc sprijin. Exista chiar un anumit control obstesc.

Educatia este considerata necesitate sociala pentru o anumita perioada, in vederea formarii unui minim de aptitudini si in vederea interpretarii unui anumit rol. Se invata pentru prezent, nu pentru viitor. Reciclarea e consecutiva progresului.

Educatia este privita ca evolutie de-a lungul intregii vieti. Ea are o legatura doar tangentiala cu scoala. Se invata mereu, pentru viitor, progresul derulandu-se cu o viteza mult mai mare decat cea a succesiunii generatiilor. Reciclarea anticipeaza progresul.

Increderea crescanda in mijloacele tehnice (dotare audiovizuala, computere, inregistrari pe benzi magnetice, tehnica de prelucrare a textelor, etc.). Dezumanizarea invatamantului.

Utilizarea strict instrumentala a unor mijloace tehnice adecvate. Dascalul ca om, relatiile dascal-elev sunt de neinlocuit.

Numai dascalul emite cunostinte. Sens unic al fluxului instructiv-educativ.

Dascalul invata si el de la elevi. Reciprocitatea invatarii.

(Bruno Wurtz, dupa C. Cucos, 1996, p. 32-33)


I. Nicola (2003) apreciaza ca organizarea si desfasurarea educatiei din perspectiva orientarii ei spre viitor va trebui sa conduca la redefinirea obiectivelor si tehnologiei didactice, la noi modalitati de selectare si structurare a continuturilor. Selectarea si prelucrarea cunostintelor se va realiza predominant dupa principiul interdisciplinaritatii, se va apela predominant la strategii euristice de predare/invatare, mijloacele tehnice vor permite o mai buna diferentiere/individualizare a invatarii.

In acest context, prospectivistii vor trebui sa se intrebe in ce consta specificul stiintific, tehnologic si economic care va solicita omul in viitor, pentru a identifica cadrul si continuturile educatiei pentru viitor.




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright