Comentariul
literar
(lat. commentarium, "nota, insemnare",
"memoriu")
Comentariul literar este o "specie
critic-teoretic-istoric-stilistica", situandu-se permanent in perimetrul
axiologiei artei, avand in obiectiv realizarea unei "lectii de anatomie" a unui
text, a unei opere, spre a-i semnala "zacamintele" / "tezaurele" estetico-literare de pe
majoritatea registrelor (neaparat, cel ideatic si cel stilistic, iar la poezie,
bineinteles, si cel prozodic etc.), spre "a familiariza receptorul" cu
elementele de structura / compozitie, cu gandirea artistica a autorului, cu
tipologiile, ori cu particularitatile stilistice, prozodice etc.
Oral sau scris, ca "studiu concret de text", comentariul literar explica, interpreteaza, evidentiaza, judeca tot
ceea ce i se pune sub lupa, de la "stabilirea coordonatelor"
(in intregul operei, curentului, epocii), de la relevarea structurii, a
mesajului, a individualizarii, a tipologiei, a potretisticii eroilor, la
armonizarea modurilor de expunere, ori de "reverberare intru catharsis", la
identificarea procedeelor artistice, la determinarea functiei lor stilistice
etc. Un bun comentariu contribuie la intelegerea specificitatii unui scriitor,
a unei opere, a unei epoci, a unui curent etc., impresionand (mai ales
"adolescentii de pe marea poeziei") prin pertinentele interpretari, prin
subtilitatea demersului critic, prin limpiditate etc., "dupa modelul
maestrilor-critici", de la Titu Maiorescu, E. Lovinescu, George Calinescu, Vl.
Streinu, Serban Cioculescu, la Al. Piru, Eugen Negrici, Mircea Tomus, Eugen
Simion, Laurentiu Ulici, Mircea Iorgulescu, Ioan Buduca, Al. Ruja, Constantin
M. Popa, Ion Dur s. a.
