Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Conservarea si distrugerea vechilor forme de scriere



Conservarea si distrugerea vechilor forme de scriere


CONSERVAREA SI DISTRUGEREA VECHILOR FORME DE SCRIERE

Rolul social pe care il avea scrierea a fost intuit de timpuriu, inca de pe vremea

cand, in China, Tai - Lun, cu puterea lui de inventie, propunea ca hartia sa fie produsa

din scoarta copacilor, din canepa si din plasele pescarilor, pentru ca pretul ei sa fie

mult diminuat astfel. Pentru oamenii Antichitatii a scrie insemna a fi puternic.

Tocmai de aceea dusmanii care doreau sa distruga civilizatia unei comunitati, pe care

o atacau cu gand de cucerire, se orientau cel mai adesea spre bunurile culturale

realizate, care sunt mult mai greu de reconstituit decat locuintele in sine, care, asadar,



formeaza bogatia materiala a obstii respective.Ilustratia o putem face cu o cultura care

geografic este indepartata de noi, dar comunicarea noastra cu comunitatea respectiva a

fost in istorie destul de frecventa atat in trecut cat si inb prezent. Desi au avut o

cultura avansata pentru acea epoca in care Apusul Europei era inca bantuit de barbari,

armenii nu si-au dobandit prestigiul meritat intre popoarele lumii, ei fiind

dezavantajati, desigur, si de pozitia lor geografica. Aflati in calea atator navalitori,

armenii si-au pastrat cu greu patrimoniul cultural. In muzeul marii biblioteci nationale

din Erevan se gaseste o carte religioasa, legata in piele de vitel, care cantarea 36 kg si

a carei poveste ne apare ca reprezentativa pentru destinul culturii multor popoare care

au infruntat cu greu vicisitudinile istoriei. Se stie ca amenintati de navalitori, armenii

si-au propus sa salveze cartile bibliotecii, aceasta zestre spirituala care reflecta

identitatea nationala a poporului lor. Cine ar fi putut sa transporte in spate o carte de

36 kg in acel moment de panica, in care nimeni nu era sigur nici pe propria viata ? S-a

decis ca taiata in doua, cartea sa fie purtata de doua femei, fiecare dintre ele urmand

sa ingroape in pamant jumatatea luata, ca dupa trecerea primejdiei cele 2 jumatati sa

fie readunate. O asemenea intentie n-a putut fi materializata, intrucat nici pana in

prezent n-a mai fost descoperita una dintre cele 2 parti, astfel ca in muzeu se pastreaza

doar jumatatea salvata a cartii.

Consevarea vechilor forme de scriere a depins in primul rand de rezistenta

suportului lor material, atat de diferit de la piatra cea dura, ceramica, tablitele de lemn,

cochiliile sau osul si pana la sensibilul papirus.Un al doilea factor favorizant a fost

mediul in care documentele respective s-au pastrat, departe de umezeala, intemperii

naturale ori distrugeri de tot felul.

De multe ori, tornadele istoriei au afectat fiinta insasi a unui popor si civilizatii

infloritoare au fost spulberate de incendierile cotropitoare, care au sters de pe fata

pamantului ultimele documente in stare sa ilustreze vechi forme ale scrisului, despre


care se stie ca au existat, dar este imposibil in prezent ca ele sa fie reconstituite.

Manifestat in forme diverse: sintetice, analitice, ideografice, cuneiforme, hieroglifice

sau fonetice, scrisul, trebuie inteles ca un fenomen istoric si interpretat in conexiune

directa cu progresul civilizatiei umane, pe care il reflecta. Atunci cand despre

conchistadorii spanioli s-a afirmat ca nu "au descoperit, ci dimpotriva au distrus'

civilizatia americana precolumbiana, referirea se facea nemijlocit la vandalismul cu

care ei au distrus documentele scrise, pe care le detineau acei bastinasi socotiti de

europeni ca 'salbatici superstitiosi". Desi in perimetrul cuprins intre platoul Anahuáe

si peninsula Yucatán exista nenumarate monumente arhitectonice si vestigii ale

stravechii civilizatii mexicane, ele nu sunt suficiente, in lipsa documentelor scrise,

spre a identifica o cultura, spre a configura existenta unui popor. Din cultura Maya sau

pastrat pana in vremurile noastre 3 codexuri, insuficient ca sa definim azi

particularitatile literaturii mayase, atat de reprezentativa pentru locuitorii

Mayapanului (Tara Maya). Azi nu se stia din ce material suport al scrisului si din ce

hartie erau confectionate acele "multe carti" pe care mexicanii 'le tineau in maini' in

timpul sosirii conchistadorilor (Pedro Martir de Angleria - 1459-1526 - dezvaluia

epistolar impresii despre viata mexicana, mentionandu-le). Se mai stie ca din

multimea cartilor ce apartinusera bibliotecilor din capitala lui Montezuma (Printul

Navalnic) Hernan Cortes (1485 - 1547) in raportul sau Relaciones, aparut la Sevilla,

anunta ca 2 exemplare de mare valoare le-a oferit in 1519 regelui Carol al V-lea (1516

- 1558) din Siglo d'oro al Renasterii spaniole. Este un gest semnificativ pentru epoca

ce incuraja inflorirea literaturii scrise.

Prigoana trimisilor papei impotriva manuscriselor pagane a luat dimensiunea

fanatismului: in vremea papei Alexandru al VI-lea Borgia (1492 - 1503) episcopul

Diego de Lauda in Relation des choses de Yucatán se referea la vechile carti mayase:

"Acesti oameni utilizau anumite semne de scriere cu care notau in carti vechile lor

traditii si intelepciunea lor"; cu "aceste semne, completate cu figuri, precum si cu

anumite simboluri asezate langa figuri, ei puteau sa - si scrie textele si sa-i invete si

pe altii cum sa le citeasca. Noi am descoperit un mare numar de carti scrise cu aceste

caractere; dat fiind ca ele nu contineau nimic care sa nu fie superstitie sau minciuni

diavolesti, noi le-am ars pe toate; acest lucru i-a miscat pe ei foarte mult si le-a

produs o mare durere" . Asa au ars bibliotecile aztece, ca biblioteca regala din

Texcoco, cu arhiva lor nationala, cu zeci de mii de manuscrise facute piramida de

hartie si incendiate.

Multi considera ca incendiatorul Juan de Zumárraga, care in piata din

Tlatelolco, resedinta sa episcopala, a starpit prin incendierea cartilor urmele

civilizatiei toltecilor, isi va fi inscris numele alaturi de califul Omar (634 - 644) de la

Alexandria intre fanatizatii istoriei. Exista cercetatori care au adus argumente ce

disculpa convingator pe episcop.In perioada cuceririi spaniole, un calugar franciscan

Fray Bernardino de Sahagun, avand preocupari de cronicar a inregistrat in scris textul

rugaciunii pe care soldatii azteci o rosteau inainte de a se avanta in batalie. Ea incepea

astfel:" Zeii aleg acum pe cel care va trebui invins, pe cel care trebuie sa ucida, pe cei

care trebuie ucisi, pe cei ai caror sange va fi baut si carnea le va fi mancata.O,

stapan al nostru, ingaduie acestor nobili care mor in valtoarea bataliei sa fie primiti de

soare si de pamant, care sunt parintii nostri, ai tuturor."1

Astfel, dintr-o intreaga civilizatie infloritoare s-au mai pastrat pana azi prea

putine documente scrise in limba azteca. Intre europenii ajunsi pe pamantul Noii

1 Eric Leconte, op. cit. , p.114

Spanii, Bartolomeo de Las Casas pretuia in lucrarile sale Destruccion de las Indias si

in Historia general de las Indias rafinamentul intelectual al indienilor si cultura lor

vasta, ca sa precizeze apoi: "Acesti cronicari stiau socoteala zilelor, lunilor si anului

si desi nu scriau la fel ca noi, aveau figurile si semnele lor cu care puteau exprima tot

ceea ce doreau sa exprime; cu aceste figuri, ei isi scriau cartile lor voluminoase si

inca cu atata finete si subtilitate artistica, incat trebuie sa recunoastem ca noi, cu

literele si cu cartile noastre de-abia cu putin ii intrecem"

Vandalismul unor asemenea distrugeri nu a fost o practica localizata doar in

innegurate secole medievale, ci revine cu aceeasi furie in plin secol XX ca o riposta la

ideologia unei comunitati care va fi dominata prin schimbarea sistemului politic.

Cunoastem repercusiunile dramatice ale instalarii regimului fascist in Germania

mijlocului de veac XX cand nationalistii incendiau in piete publice cartile asezate pe

liste negre ale adversarilor ideologici. Tot astfel au procedat comunistii care

instalandu-se in sud - estul Europei au supus popoarele tarilor respective amputarii

spirituale si torturii morale prin masuri dintre cele mai inversunate ca: interzicerea

lecturii cartilor intemeiate pe baza filozofiei idealiste, privarea de libertate a

intelectualilor, prigonirea lor sociala, demiterea din vechi functii. In biblioteci s-au

constituit fonduri de carte interzisa, care timp de aproape o jumatate de secol au fost

inaccesibile publicului larg. Ca un semn de recuperare morala astazi se poate medita

asupra dramatismului istoriei contemporane contempland in inima orasului Berlin, un

moment inedit conceput sub forma unei incaperi subterane, in pavajul pietei din fata

Bibliotecii Centrale de Stat exact pe locul unde nazistii arsesera mii de carti pretioase.

Volumul rafturilor goale corespunde acelei cantitati a cartilor inexistente din

cauza unei isterice manifestari naziste. Imaginea este cutremuratoare, impresionand la

fel ca filmul care ruleaza permanent in Muzeul de istorie al aceleiasi capitale

germane, evocand zilele razboiului cu toate ororile lui. Una dintre cele mai nocive

forme de vandalism era distrugerea zestrei spirituale a omenirii.




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright