Metafizica
(gr. meta, "dupa" + physike "fizica")
Metafizica inseamna - in traditie aristotelica -
natura / cosmologia rationala, spiritul / psihologia rationala si absolutul /
teologia rationala, iar, in acceptiune moderna, desemneaza o metoda generala,
"nedialectica", de cunoastere a realitatii, abordandu-se obiectele / procesele
izolat, absolutizandu-se anumite laturi ale realitatii - independenta,
echilibrul, repetabilitatea, stabilitatea relativa a fenomenelor -, negandu-se
"calitativele salturi", nerecunoscand acel "statut de motor primordial al
dezvoltarii" contradictiilor interne ale obiectelor etc.
Poetii metafizici sunt considerati acei cautatori / revelatori de
ascunse sensuri ale existentei; istoria literaturii engleze din prima jumatate
a secolului al XVII-lea inregistreaza Metaphysical
Poets cultivatori ai unor imagini de tip discordia concors: Thomas Carew, Richard Crashaw, John Donne, Andrew Marvell, John
Suckling, Henry Vaughan s. a.
