Abordari teoretice privind motivatia - conceptul de motivatie

1.1. Conceptul de motivatie

Psihologii sunt interesati de studiul motivatiei deoarece doresc sa inteleaga de ce apare un comportament si care sunt procesele de baza care activeaza comportamentul.

Termenul de motivatie a aparut in literatura de specialitate in jurul anului 1930 si a cunoscut pana astazi un mare succes. Acest termen poate fi intalnit in aproape toate domeniile care vizeaza intr-o masura mai mare sau mai mica conduita umana: economie, pedagogie, politica, arta, morala, religie. Utilizarea sa generalizata se datoreaza in mare parte conotatiilor ambigue si atractive in acelasi timp, ce trimit la speranta secreta de a patrunde in resorturile intime ale conduitei altora, de a o manipula si modela.

O astfel de situatie se datoreaza in buna parte faptului ca termenul de motivatie a fost lansat in arta publicitara pentru a desemna ansamblul factorilor inconstienti ce actioneaza asupra conduitelor. La o examinare atenta, acesti factori conduc la realitati extrem de diverse, realitati ce nu pot fi restranse in cadrul unui singur concept operatoriu.
Sub presiunea intreprinderilor postayloriene, ce isi propun pentru pentru reusita lor economica gestiunea resurselor umane, psihologia muncii a recuperat termenul de motivatie pentru a face din el un obiect de studiu

De-a lungul timpului, conceptului de motivatie i s-au oferit diferite interpretari, in functie de scopurile ce au stat la baza analizei. Multe dintre teoriile motivatiei au fost dezvoltate dintr-o perspectiva manageriala ce accentuau ideea ca o mai buna cunostere a mecanismelor de motivare a oamenilor ar permite dezvoltarea unor strategii organizationale de "motivare" a angajatilor pentru cresterea performantelor organizationale.

Acesti factori pot fi numiti generic motive. Orice act de conduita este motivat, chiar daca uneori nu ne dam seama pentru care motiv facem o actiune sau alta. Studiul motivatiei are in vedere analiza factorilor care determina comportamentul si a mecanismelor care le explica efectele. Motivele pot determina individul sa urmareasca un scop sau altul si sa stabileasca o anumita ierarhie intre scopurile posibile. Motivatia este o sursa de activitate si de aceea este considerata "motorul" personalitatii. A identifica un motiv inseamna deci a raspunde la intrebari de tipul: de ce o persoana munceste sau initiaza o activitate? Care este factorul intern ce a propulsat sau declansat o anumita actiune? Cum pot fi crescute intensitatea si calitatea unei activitati de munca? Motivele pot interveni concomitent si actiona o perioada indelungata sau combinatiile se schimba in timp in functie de starea subiectiva personala si de natura solicitarilor exterioare. Mai mult, motivul este o instituire constienta, deliberata, voluntara, spre deosebire de trebuinta, care se poate institui spontan si presant chiar in afara controlului individual.

O problema care-i fascineaza dar le da si batai de cap psihologilor, dar si managerilor din organizatii, este exprimata prin intrebarea: "De ce sunt oamenii motivati sa faca ceva?", "De ce oamenii muncesc?" A incerca alcatuirea unei liste de motive pentru care oamenii se angajeaza in diferite actiuni este dificil, dar putem enumera cateva: dorinta intrinseca de a obtine ceva, comparatia sociala, presiunea sociala, aspiratiile personale, probabilitatea de a avea succes. Raspunsurile la toate aceste intrebari trebuie cautate tot in domeniul motivatiei.

Conceptul de motivatie ajuta in explicarea fluctuatiilor de comportament. Motivatia este ratiunea de a face ceva, motorul oricarei actiuni umane, ansamblul factorilor interni (trebuinte, nevoi, motive) care-i determina pe oameni sa se comporte in diferite moduri. Procesul motivatiei este foarte complex - oamenii au nevoi diferite, isi fixeaza nevoi diferite si moduri de actiune variate pentru satisfacerea acestor nevoi.

Motivatia este o stare interna, dinamizatoare, energizatoare si directionata in acelasi timp. Ea reprezinta ansamblul starilor de necesitate care se cer satisfacute si care il imping, il instiga si il determina pe individ sa si le satisfaca. Motivatia este legata de emotii, reactii generale pozitive sau negative fata de situatiile stimul. Ele sunt insotite de manifestari fiziologice si comportamente specifice si din aceasta cauza, unii psihologi au studiat comportamentul motivat, care poate fi observat si nu motivatia.

Scopurile organizatiilor pot fi atinse doar prin efortul comun al membrilor lor. Una dintre conditiile pentru care unele organizatii sunt mai eficiente si mai productive decat altele o reprezinta cantitatea si calitatea eforturilor depuse de angajati, eforturi care sunt legate de motivatie. Pentru a lucra bine, oamenii trebuie sa fie puternic implicati in munca lor si dornici sa atinga anumite scopuri, de la cele mai simple, pana la cele mai complexe si utile organizatiei. Apare insa o intrebare: " Oare se va putea vreodata intelege ce il determina pe un angajat sa aiba o anumita atitudine si un anumit comportament la locul de munca?". Probabil, ca da, apeland la motivatie ca proces in care oamenii aleg intre forme alternative de comportament in vederea atingerii scopurilor personale.

Din perspectiva psihologiei muncii, motivatia este definita ca suma a energiilor interne si externe ce initiaza, dirijeaza si sustin un efort orientat spre un obiectiv al organizatiei, care va satisface simultan si trebuintele individuale .

Pentru a diferentia motivatia de alte forte sau stimului ai comportamentului, se poate considera ca fiind raportabila la procesul decizional individual prin care oamenii opteaza cu privire la tipul de comportament pe care il vor adopta in scopul indeplinirii obiectivelor propuse. Insa procesul individual de decizie nu este marcat neaparat de rationalitate, ci poate fi influentat in mare masura de emotiile si valorile caracteristice persoanei care Isi exercita capacitatea de optiune. Asadar, procesul motivational este complex, dar mai ales specific persoanei angajate in luarea deciziei, precum si situatiei in care aceasta se afla.

Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii

Preocuparile privind comportamentul in si fata de organizatie nu pot fi evitate de manageri si cercetatori. Asemenea probleme apar pe masura ce organizatia atrage resurse financiare si fizice, se dezvolta. Pentru functionarea acestor resurse este necesara interventia oamenilor. Altfel spus, pentru ca o organizatie sa fie eficace, aceasta are nevoie sa stapaneasca problemele motivationale implicate in participarea la actul decizional si la decizia de a produce bunuri si servicii.

1.2. Formele si natura motivatiei umane

Motivatia in munca poate aparea in doua moduri: oamenii pot fi ei insisi motivati prin cautarea, gasirea si prestarea unei munci apta de a le satisface nevoile sau pot fi motivati de manager printr-o multitudine de metode. Motivatia reprezinta poate unul dintre cele mai importante procese psihice din perspectiva activitatii de munca, fiind acel motor care indeamna spre performanta. In absenta motivatiei, dotarea aptitudinala, chiar remarcabila, va ramane nefructificata, pe cand, dotarea aptitudinala mai modesta, poate fi suplinita de o motivatie puternica.

Exista in principal doua tipuri de motivatie care pot fi manipulate ca parghii in incercarea de a-i face pe oameni sa performeze pe un anumit post. Traditional se vorbeste de motivatie intrinseca , adica factoRi autodeterminanti care ii indeamna pe oameni sa se comporte intr-un fel anume si motivatie extrinseca, adica ceea ce se face pentru oameni in ideea de a-i motiva. Privita atent, aceasta distinctie are o perspectiva didactica intrucat orice conditie externa este filtrata prin intermediul conditiilor interne, astfel incat se poate vorbi mai curand de motive intrinseci muncii si motive extrinseci muncii.

Motivele intrinseci muncii au in vedere faptul ca responsabilitatea sau munca fiecaruia dintre noi este foarte importanta si putem avea control asupra propriilor resurse, putem avea autonomie sau libertate de a actiona, posibilitati de utilizare si de dezvoltare a aptitudinilor si capacitatilor. Faptul ca munca este incitanta, provocatoare, indeamna individul la dezvoltare conferindu-i sentimentul ca se poate realiza plenar.

Motivele extrinseci muncii se refera la ceea ce este legat de recompense salariale, prime, laude, promovare, sau de pedepse cum ar fi cele legate de retineri din salariu, mustrari, avertismente, diverse masuri disciplinare.

Formele motivatiei se stabilesc in buna masura si pe baza implicarii factorilor emotionali: motivatia pozitiva (fata de cea negativa) este provocata de factori premiali (lauda,elogii) care produc trairi afective pozitive ce sunt in general stenice; motivatia intrinseca (fata de cea extrinseca) este provocata de chiar priceperea desfasurarii actiunilor respective (ex.:cineva alearga de dragul miscarii si nu pentru a prinde autobuzul!); motivatia afectiva (diferita de cea cognitiva vizeaza obtinerea sau mentinerea afectiunii cuiva).

Motivatia este definita de psihologia muncii ca fiind suma dintre efort, obiective organizationale si trebuinte.

Efortul este o masura cantitativa a intensitatii. Un exemplu in acest sens ar fi acela ca, un angajat puternic motivat efectueaza o activitate sustinuta la locul de munca. Este posibil ca nu orice efort intens sa duca la performante. Angajatul trebuie sa-si canalizeze eforturile spre a indeplini si obiectivele organizatiei, acestea fiind componenta calitativa a efortului, care ii da valoare. Astfel, cu cat obiectivele personale sunt mai apropiate de cele organizationale, cu atat efortul depus va contribui mai mult la rezultatele asteptate de organizatie, in sens contrar, rezultatul va fi slabe performante la locul de munca. Motivatia se leaga si de trebuintele individului, de cat de satisfacute sunt acestea. Pentru ca un individ sa fie motivat la locul de munca, el trebuie sa aiba certitudinea ca, prestand o anumita activitate, aceasta ii va satisface si propriile trebuinte.

Motivatia pentru munca a unui individ este determinata de factori motivationali intrinseci (individuali, personali) si extrinseci(organizationali). Individul va fi motivat sa munceasca si sa faca performanta daca ceea ce primeste in schimb raspunde (satisface) nevoilor (nevoile) personale.

Am sa ma opresc asupra motivatiei extrinseci, deoarece sunt mai multe aspecte de vizat, aspecte ce le-am vazut de multe ori in colective de munca. Unul dintre acestea ar fi cel legat de dorinta de afiliere. La locul de munca individul presteaza servicii, obtine rezultate foarte bune, este laudat de superiori (sau nu- dupa caz ), este stimulat financiar. Cind merge la locul de munca, individul manifesta dorinta de a fi alaturi de colegi, de echipa de lucru, avand preocuparea de a face ceea ce fac in genere cei cu care lucreaza, manifestand tendinta spre conformism. Alteori, conformismul nu decurge din afirmatii sociale ci din tendintele normative, adica obisnuinta de a se supune la norme, la obligatii. Seful, directorul, managerul, societatea, ii cer angajatului sa se supuna iar acesta, de cele mai multe ori, nu are incotro. Aceasta supunere la norme, la obligatii, poate fi insotita si de teama consecintelor nesupunerii. Frica de concediere, de desfacere a contractului de munca, de somaj, are influente foarte "urate" asupra majoritatii indivizilor. Ambitia, dorinta de a fi bine vazut de superiori, de a fi printre primii, este un stimulent in unele cazuri. Dar de multe ori, ambitia genereaza puternice conflicte, invidie, ura, intr-o echipa de lucru, intr-un colectiv si din acest punct de vedere cred ca indicat ar fi stimularea unei "intreceri cu sine" decat invidierea performantelor altora.

Motivatia extrinseca, are in centrul sau curiozitatea, mai ales in a afla detalii despre relatiile superior-subaltern, despre un nou angajat venit pe un post care ar fi putut fi al altcuiva, sau curiozitatea ca generatoare de zvonuri, suspiciuni.

Alaturi de luarea deciziilor, conducere si control, motivarea este unul dintre procesele importante in cadrul organizatiilor. Ea este procesul prin care managerii isi influenteaza subordonatii sa faca eforturi pentru a atinge in mod eficient obiectivele organizatiei. Procesul de motivare presupune un raspuns la nevoile specifice ale angajatilor si o adaptare la context, prin care acestora le creste satisfactia cu munca si, implicit, productivitatea muncii, adica performanta.

Personal, consider ca in organizatiile romanesti, managementul se adreseaza nevoilor fiziologice (imbracaminte, hrana, locuinta, etc) prin acordarea de prime, bonuri de masa, salarii mai mari sau sanctuni de ordin financiar, ignorandu-le pe celelalte. Cert este ca, angajatul de azi este privit ca un om economic, mai precis, un om care daca va fi platit mai bine atunci va munci mai mult. Dar, ma intreb, oare nevoile psihologice, cele sociale, de apartenenta la grup, de rol, nu sunt la fel de importante? Poate chiar mai importante. Managerii societatii actuale ar trebui sa ia in calcul si aceste trebuinte, cu o pondere mai mare.

In cadrul activitatii profesionale, omul selecteaza un anumit grup de motive pe care le ierarhizeaza intr-un sistem determinat de motivatii. Cu cat exista o mai mare concordanta intre acestea si mecanismele generale de functionare ale organizatiei unde isi desfasoara activitatea, cu atat organizatia este capabila sa genereze indivizilor satisfactii si motivatii superioare ca nivel existential. Constelatia motivelor pentru care omul, se angajeaza in procesul muncii se poate schimba pe parcurs, in functie de starea subiectiva personala si de natura solicitarilor exterioare. Natura motivatiei, intensitatea acesteia reprezinta nu numai o sursa de satisfactie si trairi afective, ea este si unul dintre factorii eficientei generale a muncii din organizatie.