Ierarhia si coliziunea motivelor: motivul auto-glorificarii, motivul consistentei eu-lui, motivul auto-cunoasterii si motivul auto-perfectionarii

Am discutat pana acum despre patru motive ale eu-lui: motivul auto-glorificarii, motivul consistentei eu-lui, motivul auto-cunoasterii si motivul auto-perfectionarii. Autorii diferitor teorii incearca sa argumenteze ca un anume motiv sau altul ar fi dominant: teoriile care pun accent pe motivul auto-glorificarii insista ca mentinerea stimei de sine este primordiala; adeptii teoriei auto-verificarii afirma ca pentru un individ conteaza mai mult consistenta eu-lui; din punctul de vedere al adeptilor teoriei auto-evaluarii cunoasterea eu-lui este motivul care este esential pentru o functionare eficienta a sistemului eu-lui; adeptii psihologiei umaniste insista asupra auto-perfectionarii. Mai mult decat atat, diferitele orientari teoretice incearca sa explice celelalte motive prin intermediul motivului dominant (Sedikides & Strube, 1997; Swann, 1996; Trope, 1983).

De cateva ori am mentionat faptul ca motivele intra in coliziune. Cu aceasta ocazie este important sa ne intrebam si despre ierarhia lor, "dincolo de preferintele teoretice".

Care motiv ar fi mai important, mai dominant? Din punct de vedere pragmatic si rational ordinea ar arata astfel:

Auto-cunoastere

Auto-perfectionare

Consistenta eu-lui

Auto-glorificarea

Or, omul cotidian, nefiind o fiinta rationala ci mai curand psiho-logica, cercetarile demonstreaza ca in realitate, tendinta este de a inversa ordinea prezentata anterior. Altfel spus ierarhia psiho-logica a motivelor eu-lui ar fi urmatoarea:

Auto-glorificarea

Consistenta eu-lui

Auto-perfectionare

Auto-cunoastere

Deocamdata exista putine date empirice care ar confirma aceasta prioritatea psiho-logica a motivelor eu-lui (Sedikides, 1993). Bineinteles ca ierarhia motivelor difera in functie de situatie si diferentele interpersonale. Totusi, se pare ca omul occidental este mai putin interesat de informarea corecta asupra a ceea ce este, ci mai curand prefera sa-si mentina o imagine pozitiva despre sine.

Toate motivele eu-lui indeplinesc functii psihologice importante. Dificultatile apar atunci cand ele intra in coliziune: uneori o corecta informare despre sine intra in conflict sau ameninta stima de sine, altadata este inconsistenta cu conceptul de sine. Auto-perfectionarea inevitabil necesita schimbarea unor comportamente, atitudini etc. care pun in pericol consistenta eu-lui. Desi este evident ca motivele eu-lui intra in coliziune creand dileme motivationale, deocamdata sarcina determinarii conditiilor concrete care favorizeaza suprematia unui motiv tine de viitor.

Referat: Definitii ale migratiei Document online: Furnizarea bunastarii la nivel local, principalele probleme

Atentia:

-isi concentreaza intens atentia si o mentine voluntar pentru un timp indelungat, fara a da semne de oboseala sau plictiseala decat dupa mult timp spre deosebire de colegii ei este foarte atenta atunci cand o sarcina ii place.

Afectivitatea:

-este un copil echilibrat, in general, care-si manifesta afectivitatea liber necenzurat. Se manifesta cu masura, nepretentios, fara manifestari exagerate, exteriorizandu-si intr-o maniera placuta trairile. Trairile sale sunt acompaniate si intarite de o gestica corespunzatoare, asemeni unei actrite.

Imaginatia:

-are o imaginatie bogata, parand ca traieste uneori intr-o alta realitate creata de ea insasi, viseaza intr-o lume numai a ei, are o imaginatie creatoare foarte dezvoltata reesind ori din desenele extrem de reusite pe care le realizeaza bogate in culori vii dar si raspunsurile complexe, bogate in detalii.

Limbajul:

-foarte expresiv, fluent, corect, clar, cu intonatie

-foloseste in vorbire constructii bogate, spre deosebire de colegii ei ce surprind mai bine ideea vizata de educatoare

-se exprima verbal foarte usor, avand talent de povestitor

-scrie ingrijit, ordonat, acorda atentie scrisului

Memoria:

-are o capacitae extraordinara de stocare a informatiilor, reusind intr-un timp scurt sa retina aproape toata cantitatea de date transmise

-memoria de lunga durata este foarte buna

-memoreaza atat logic cat si mecanic

Gandirea:

Auto-glorificarea - nevoia unei stime de sine pozitive - poate fi uneori umbrita de motivatia consistentei eu-lui - nevoia de a fi coerent si consecvent. Doua perspective domina la ora actuala conceptualizarea motivului consistentei de sine: teoria disonantei cognitiva si teoria auto-verificarii. Teoria disonantei cognitiva leaga coerenta si consecventa eu-lui de nevoia mai generala de echilibru cognitiv. Teoria auto-verificarii afirma ca consistenta eu-lui este instrumentala - ajuta la cresterea gradului de predictibilitate a mediului social. Erorile ce intervin in auto-verificare - selectarea partenerilor de interactiune, provocarea reactiilor de confirmare a sinelui si procesarea selectiva a informatiei auto-relevante - contribuie la continuitatea si rezistenta la schimbare a conceptului despre sine.

Motivul consistentei eu-lui poate fi interpretat alternativ ca fiind determinat preponderent de dorinta de a fi perceput consistent de catre ceilalti si nu neaparat de nevoia de a fi consistent. Din experienta cotidiana stim ca, de cele mai multe ori, nu ne simtim incomod daca suntem inconsistenti, reusind sa toleram o anume neconcordanta intre ceea ce credem si ce spunem si intre ceea ce spunem si ceea ce facem. Mai mult decat atat, nu intotdeauna este dezirabil sa fii consistent.

Toti cunoastem acea notiune de "compromis social necesar" fara de care riscam sa fim marginalizati social. A fi consecvent, a fi moral este frumos, este o virtute dar . nu este intotdeauna practic! Si atunci . viata sociala reala introduce "corecturile" ei. C'est la vie!

Oamenii uneori vor sa cunoasca adevarul despre sine. In anumite circumstante indivizii vor sa se cunoasca mai bine, chiar daca prin asta risca sa-si diminueze stima de sine sau sa introduca inconsistenta in conceptul despre sine. In aceste cazuri certitudinea sinelui este mai dorita decat imaginea pozitiva a acestuia.

Cunoasterea sinelui este importanta si pentru momentele in care individul resimte nevoia de a se dezvolta. Dorinta a accede la noi roluri, statuturi si identitati sau perfectionarea unor aspecte personale trebuie sa porneasca de la cat mai sincera si coreccta cu putinta cunoastere a sinelui, asa cum este el pe moment.

Dezvoltarea si expansiunea sinelui poate prezenta insa unele pericole. Multiplicarea continua a structurilor sinelui poate duce la ingreunarea sistemului si sentimentul "pierderii sinelui" printre multitudinea eurilor partiale, fragmentare. Poate aparea fenomenul de suprasaturatie - cand expansiunea schemelor sinelui a ajuns o cota critica si orice adaos risca sa naruie intreaga structura. Daca se insista se poate ajunge la multifrenie, un soi de schizoidare a sinelui care fiind fragmentat si incarcat peste masura sufera o anume disociere, ruptura a unitatii.