Tipuri de inteligenta. Modelul inteligentelor multiple al lui H. Gardner

Profesor la Universitatea Harvard (Harvard Graduate School of Education) si autor a unui numar impresionant de carti (17). Printre cele mai importante mentionam urmatoarele:

Frames of Mind (1983), in care apare teoria inteligentelor multiple;

Multiple Intelligences: The Theory in Practice (1993), in care face o evaluare a impactului teoriei asupra diferitilor autori si asupra practicii;

Intelligence Regframed (1999), in care propune si alte forme de inteligenta in afara celor incluse in lucrarea publicata in 1983 (Frames of Mind).

Totodata, H. Gardner ofera si un ghid practic pentru aplicarea in practica, mai ales in domeniul educational, a teoriei sale.

La inceput, mai exact in lucrarea Frames of Mind (1983) Gardner dfineste inteligenta ca fiind "abilitatea de a rezolva probleme sau de a crea produse care sunt valorizate in unul sau mai multe contexte culturale". Dupa aproape doua decenii mai tarziu el ofera o noua definitie, mai complexa, dar care pastreaza aceleasi concepte-cheie, respectiv, "rezolvarea de probleme" si "crearea de produse". Astfel, in lucrarea Inteligence reframed: Multiple intelligences for the 21st century (1999) el defineste inteligenta ca fiind "potentialul biopsihologic de a procesa informatia care poate fi activata intr-un loc cultural pentru a rezolva probleme sau a crea produse ce sunt de valoare in cultura respectiva". Deci, spre deosebire de conceptiile traditionale, care considerau inteligenta ca fiind fixata si innascuta, H. Gardner o considera ca fiind un potential, subliniind, astfel, emergenta sa. Cum va fi activat acest potential depinde, in mare masura, de valorile culturii in care creste si se dezvolta individul, precum si de oportunitatile disponibile din aceasta cultura.

Cele sapte tipuri de inteligenta umana sunt propuse, in 1993, in lucrarea Frames of Mind si acestea sunt urmatoarele:

Inteligenta ligvistica

Inteligenta logico-matematica

Inteligenta muzicala

Inteligenta corporal-kinestetzica

Inteligenta spatiala

Inteligenta interpersonala

Inteligenta intrapersonala

Pentru ca o abilitate sa fie definita ca inteligenta ea trebuie sa fie testata in functie de urmatoarele criterii (Chen Jie-Qui, Gardner, H., 2005; Gardner, H., 1993):

O inteligenta trebuie sa fie izolabila in cazurile de afectiune a creierului si trebuie saexiste evidente pentru plauzibilitatea si autonomia ei in istoria evolutiei; aceste doua criterii deriva din biologie;

O inteligenta trebuie sa aiba o istorie a dezvoltarii distincta cu un set definibil de

performante validate si, totodata, ea trebuie sa existe in cadrul unor populatii speciale, cum ar fi, savantii idioti sau geniile (aceste doua criterii provin din psihologia

dezvoltarii

O inteligenta demonstreaza o operare relativ independenta prin rezultatele unui training specific de formare a deprinderilor si, de asemenea, printr-o corelatie scazuta cu alte forme de inteligenta in studiile psihometrice; aceste doua criterii provin din psihologia traditionala;

Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii

O inteligenta trebuie sa aiba operatia sa proprie de baza, identificabila, sau un set de operatii si, totodata, trebuie sa fie susceptibila de encodare intr-un sistem simbolic (cum ar fi, limbajul, numerele, elemente grafice, notatii muzicale etc. (aceste doua criterii provin din analiza logica).

Este pentru prima oara cand un autor "sparge" unitatea factorului g propus de Ch. Spearman, lasand loc liber de manifestare a sapte forme de inteligenta. Primele doua suntcele care au fost valorizate in mod tipic in scoala. Deci ele sunt un fel de "inteligente scolare" si ele domina efectiv testele de inteligenta.

Inteligenta lingvistica implica sensibilitatea vorbirii si limbajului scris, abilitatea de a

invata diferite tipuri de limbaje si capacitatea de a utiliza limbajul pentru indeplinirea

anumitor scopuri. O asemenea inteligenta o regasim la juristi, scriitori, poeti, reporteri.

Inteligenta logico-matematica implica capacitatea de a analiza problemele logic, de a

efectua operatii matematice si de a face investigatii s tiintifice. Printre cei care utilizeaza

cel mai mult aceasta forma de inteligenta se numara matematicienii, logicienii si oamenii

de stiinta.

Inteligenta muzicala, inteligenta corporal-kinestetzica si inteligenta spatiala se intalnesc

mai frecvent in domeniul artelor.

Inteligenta muzicala este implicata in creatia muzicala, in interpretare, concert si in

evaluarea creatiilor muzicale.

Inteligenta corporal-kinestetzica presupune implicarea potentialului intregului corp sau

numai a unor parti ale acestuia pentru "a rezolva probleme sau pentru a crea produse".

Aceasta forma de inteligenta poate fi gasita la dansatori, actori, atleti, precum si la

chirurgi, mecanici si alti profesionisti orientati tehnic.

Inteligenta spatiala implica potentialul de a reorganiza si manipula structurile bazate pe

spatii largi (cum ar fi, de exemplu, cele utilizate de navigatori si de catre piloti), prrecum

si structurile bazate pe spatii mici (cum ar fi, de exemplu, in cazul sculptorilor,

chirurgilor, sahistilor, artistilor grafici sau arhitectilor).

Ultimile doua forme de inteligenta poarta numele de inteligente personale.

Inteligenta interpersonala vizeaza capacitatea subiectului de a intelege intentiile,

motivatiile si dorintele altor persoane si, in consecinta, de a lucra efectiv cu altii. Acest tip de inteligenta este solicitat de vanzatori, cadre didactice, clinicieni, lideri religiosi, lideri politici, actori.

Inteligenta intrapersonala implica capacitatea de a se intelege pe sine, de a-si contura un

model de actiune eficient, de a vea capacitatea de a-si asigura un bun control asupra

propriei conduite.

In conceptia autorului, la nivel individual putem regasi toate formele de inteligenta, unele mai dezvoltate si altele mai putin dezvoltate. Se poate vorbi de existenta, la nivel individual, al unui profil al inteligentelor si, implicit, de existenta unor diferente interindividuale. De asemenea, autorul face o distinctie intre conceptul de inteligenta si conceptul de domeniu (Gardner, H., 1993; Chen Jie-Qi, Gardner, H., 2005). Primul se refera la potentialul biologic si psihologic al individului iar, cel de al doilea, se refera la un corp de cunostinte valorizate si exersate in cadrul unei culturi.

O inteligenta particulara poate fi dezvoltata in mai multe domenii. De exemplu, formele spatiale ale inteligentei pot opera in domenii precum: arte vizuale, navigatie, inginerie. Pe de alta parte, performanta intr-un domeniu poate solicita implicarea mai multor forme de inteligenta. De exemplu, performanta muzicala implica inteligenta corporal-kinestezica, inteligenta muzicala si inteligenta interpersonala.

Teoria inteligentelor multiple, numitasi MI Theory, elaborata de H. Gardner, reprezinta o

provocare pe mai multe planuri pentru punctul de vedere clasic, respectiv, psihometric, asupra inteligentei si a modalitatilor de masurare a acesteia (Chen Jie-Qui, Gardner, H., 2005).

In primul rand, MI Theory pune la indoiala conceptia privind inteligenta ca o singura entitate, care este generala, stabilasi reprezentativa pentru intreaga gama a comportamentelor cognitive. Cercetarile care sustin aceasta conceptie se bazeaza pe argumente care nu pot fi sustinute in totalitate. Astfel, de exemplu, bazandu-se pe corelatiile dintre teste si subteste, numeroase rapoarte de cercetare au gasit argumente pentru sustinerea ideii conform careia un anumit factor contribuie la obtinerea performantei la toate sau la majoritatea instrumentelor de masurare a intelectului. Dar, observa Gardner, aproape toate aceste instrumente sunt, de fapt, teste creion hartie si cele mai multe dintre ele masoara in special inteligenta logico-matematica si inteligenta lingvistica sau reclama combinarea acestora pentru obtinerea performantelor. Pe de alta parte, deprinderile masurate de fiecare tip de inteligenta adeseori reprezinta o paleta restransa a aplicatiilor reale ale acestora. De exemplu, inteligenta lingvistica este masurata, in mod obisnuit, numai prin cunoasterea vocabularului si intelegerea lecturii. Alte abilitati, precum, scrierea creativa, argumentarea persuasiva, relatarea sunt foarte rar incluse.

In al doilea rand, referitor la cercetarea psihometrica traditionala, poate fi mentionat faptul ca masurarea a ceea ce este numit "inteligenta generala" este folosita adesea pentru a ierarhiza subiectii in functie de cat de inteligenti sunt ei in sens global. Unii sunt la varful ierarhiei iar altii, dimpotriva, sunt la baza ei. In cadrul scolilor, pe baza rezultatelor obtinute la testele de achizitie

standardizate, unii elevi sunt promovati, iar altii nu. Or, convingerea lui Gardner este ca multe dintre aceste instrumente psihodiagnostice masoara numai o gama restransa de inteligente si ele nu pot oferi oportunitati corespunzatoare pentru toti copiii pentru a-si demonstra capacitatile lor intelectuale.

In al treilea rand, MI Theory este o conceptualizare "verticala" a inteligentei, spre deosebire de alte teorii ale inteligentei pe care le considera a fi "orizontale", cum ar fi: teoria lui Sternberg, numita si teoria triarhica, in cadrul careia autorul identifica trei categorii de componente de procesare informationala ce sustin gandirea inteligenta, cunoscute sub denumirea: metacomponente, componentele performantei si componentele achizitionarii cunostintelor; John

Carroll diferentiaza 8 componente intelectuale; J. Guilford, in 1967, sustinea existenta a 120 de factori, respectiv, de componente ale inteligentei. Or, conform teoriei MI, inteligentele sunt sensibile la ariile de continut. Cineva nu trebuie sa-si asume o singura capacitate "orizontala", cum ar fi, memoria, perceptia, sau viteza procesarii, care in mod necesar intervin in mai multe domenii. Drept urmare, indivizii pot invata mai rapid sau mai incet sau pot arata o gandire stereotipa sau inovatoare in oricare dintre cele 8 forme de inteligenta, fara consecinte predictibile pentru oricare din celelalte inteligente.

In al patrulea rand, referitor la mijloacele psihodiagnostice folosite in practica pentru masurarea inteligentei, autorul confirma faptul ca este utilizata o gama foarte variata, incluzand testele standardizate de tip "creion-hartie" dar si pe cele care presupun interactiunea dintre cel ce aplica testul si subiect. Materialele folosite sunt si ele extrem de variate. Cu toate acestea testarea bazata pe punctul de vedere psihometric nu ia in considerare capacitati excluse, cum ar fi, abilitatea artistica, competenta atletica, deprinderile interpersonale, care sunt, de fapt, tot inteligente. De aceea ele trebuie sa fie masurate intr-un mod cat mai mai direct si contextual posibil. Ramane de vazut in ce masura aceasta conceptie privind cele 8 tipuri de inteligente va gasi un raspuns pozitiv din partea celor ce se ocupa cu construirea instrumentelor psihodiagnostice.