Aspecte generale privind forta in jocul de fotbal

Se stie ca forta musculara propriu-zisa , depinde de sistemul nervos. S-a constatat ca forta de contractie creste semnificativ daca s-ar trage un foc de arma inaintea probei (ex: atletism) , sau daca sportivul ar scoate un tipat in acelasi timp (ex: la tennis de camp , primul sau al doilea serviciu , cand multi jucatori "elibereaza" un tipat neconventional).

Forta este de asemenea susceptibila de a fi crescuta sub efectul anumitor medicamente sau prin hipnotizarea celui interesat. Masa musculara ramanand bineinteles, aceeasi , in acest caz inhibitiile care se exercita normal la nivelul conexiunilor nervoase ale sistemului nervos central , vor fi reduse sau suprimate.

Antrenamentul de forta creste grosimea fiecarei celule musculoase in timp ce numarul acestora ramane constant. Scopul pregatirii va determina natura antrenamentului. Pentru antrenamentul general al musculaturii se recomanda miscari relativ rapide , rezistentele sau incarcaturile fiind alese , ca atare

lucrul pentru forta nu admite discontinuitate si nesistematizare. De asemenea pregatirea fortei impune o atenta individualizare in scopul influentarii selective a grupelor musculare nedezvoltate sau a unor forme de manifestare a fortei specifice inca neperfectionate.

Exercitiile selectionate pentru dezvoltarea fortei specifice trebuie sa respecte particularitatile de structura ale miscarii specifice , influentand analitic grupele

musculare interesate si in mod cu totul deosebit grupele musculare mici, cele care in fond determina precizia si finetea executiilor. Numai in aceste conditii se poate vorbi de aparitia in joc "a fortei in finete" trasatura atat de apreciata azi in actiunile jucatorilor de valoare.

Folosite corect si sistematic, exercitiile de forta specifica pot avea o influenta pozitiva extraordinara asupra dezvoltarii si perfectionarii celorlalte calitati fizice, dar in mod deosebit , cu rezultate spectaculoase , in cresterea calitatii executiilor tehnice.

Exercitiile de forta trebuie sa aiba un caracter variat, sa fie alternate cu pauze active si exercitii dinamice , in special de indemanare , mobilitate, suplete, capabile sa creeze un cadru emotional pozitiv.

Ultimele campionate mondiale , ca de altfel toate marile confruntari internationale din ultimii ani, au confirmat ca fotbalul de performanta nu este posibil fara forta atat in ceea ce priveste echipa , cat si fiecare jucator.

Forta se intalneste practic in fotbal sub urmatoarele forme:

forta cu care isi deplaseaza corpul jucatorul , adica o componenta a fortei si vitezei contractiei neuromusculare , exprimata prin:

- forta si viteza de deplasare a corpului in alergarea specifica

fotbalistului

forta si viteza de deplasare a corpului pe verticala , in diferite sarituri

din timpul jocului (detenta)

forta de lovire a mingii , adica o componenta a fortei musculare necesara lovirii mingii, combinata cu precizia ceruta de trimiterea ei intr-un punct fix. O lovire corecta presupune sa se imprime o forta si o tehnica specifica fiecarei executii in functie de teren , de distanta la care vrem sa trimitem mingea , de tehnica jucatorului , de prezenta adversarului etc.

forta de joc a fiecarui jucator , care reprezinta puterea organismului de a executa un effort greu , insumandu-se forta de deplasare a corpului cu cea de lovire a mingii, cu forta de lupta necesara invingerii adversarului si cu una specifica invingerii conditiilor de mediu si de teren , toate variabile de la un joc la altul.

Vedem deci ca forta de joc este o insumare a tuturor calitatilor unui fotbalist necesara rezolvarii sarcinilor jocului in cele mai bune conditii.

pana acum am vorbit numai de forta individuala ; in joc insa intalnim "o forta de joc" exprimata prin:

forta de joc a cuplurilor rezultata din insumarea fortei individuale a doi jucatori care urmaresc realizarea unei actiuni in conformitate cu cerintele tactice (mijlocasul de banda cu inaintasi centrali , cu mijlocasi centrali,etc)

Referat: Necesarul de Bioelemente Minerale Proiect: Identificarea peroxidazei

forta compartimentelor exprimata prin forta insumata a tuturor jucatorilor dintr-un compartiment , cum ar fi: inaintasi, mijlocasi sau fundasi;

forta partii drepte sau stangi a echipei;

forta echipei atat pentru actiunile de atac , cat si pentru actiunile de aparare.

Din sumara expunere facuta reiese ca forta este o calitate de mare importanta in pregatirea fotbalistilor si care determina in buna masura valoarea unui jucator de performanta.

Forta in regim de viteza

O forta mai mare permite invingerea rezistentei externe mai usor si executarea miscarilor mai rapid .Insemnatatea fortei pentru imbunatatirea vitezei este pe deplin confirmata de practica sportiva si de rezultatele stiintifice.

Experimentele din fotbalul englez , german , italian si recent din tarile Americii Latine au demonstrat ca o crestere insemnata a fortei permite si marirea frecventei miscarilor.Concomitent cu marirea fortei are loc si o crestere in grosime a fibrei musculare , deci o crestere generala a musculaturii.Oare aceasta crestere nu impiedica manifestarea vitezei ? S-a dovedit ca , si in cazul unei cresteri substantiale in grosime a fibrei musculare , nu exista pericolul ca viteza de reactie a unui muschi sa sufere vreo scadere.In aceasta privinta , ca de altfel in majoritatea problemelor legate de educarea fortei , exista si pareri contrare , dar ele sunt infirmate de rezultatele obtinute de catre sportivii din intreaga lume.

Forta si viteza se gasesc intr-un raport invers proportional ; cu cat viteza este mai mare , cu atat va trebui sa scada incarcatura folosita .

Manifestarea maxima a fortei poate avea loc prin cresterea la maximum a masei , care poate ajunge atat de mare , incat greutatea va ramane pe loc , in acest caz avem de-a face cu eforturi izometrice.

Dar manifestarea fortei se poate face si pe seama cresterii acceleratie imprimate masei .

In acest caz ne gasim in fata calitatii combinate forta-viteza sau forta in regim de viteza.

Manifestarea unei forte maxime in minimum de timp este denumita in practica sportiva (forta exploziva), denumire folosita de catre unii specialisti , si in cazul fortei in regim de viteza.

Pregatirea fizica a sportivilor (educarea si dezvoltarea indicilor de forta , viteza, rezistenta etc.) trebuie sa fie subordonata efortului specific impus de cerintele postului pe care sunt titularizati fotbalistii.In acelasi timp , apare evident faptul ca, in antrenamentul sportiv , pe langa accentul pus pe efortul specific se vor intrebuinta si eforturi in care are loc manifestarea maxima a fortei , respectandu-se intocmai legile generale ale educarii acesteia.

Folosirea miscarilor clasice , executate cu incarcaturi cuprinse intre 50-60%din posibilitati , in viteza maxima , fara sa se depaseasca 5 repetari , reprezinta calea principala pentru educarea fortei-vitezei in cazul fotbalistilor.Depasirea incarcaturilor peste 80% nu este recomandata , deoarece pot aparea tulburari in coordonarea neuro-musculara.

Eforturile excesive reprezinta primul obstacol serios in calea cresterii vitezei. De asemenea , si folosirea unor incarcaturi mai mici de 56% din posibilitati prezinta o serie de dezavantaje:

-aparitia unor accidente , datorita posibilitatii de imprimare a unei viteze excesiv de mari;

-denaturarea miscarii tehnice;

-eficienta minima asupra educarii fortei .

In schimb , se poate mari numarul seriilor (reprizelor) , in scopul formarii unei deprinderi motrice trainice.Absenta eforturilor maxime reduce consumul nervos , ceea ce permite efectuarea unui numar mai mare de serii.

Pentru educarea fortei vitezei in fotbal este necesara o diferentiere clara in efectuarea eforturilor pe posturi care sa aiba maxima eficienta .Astfel la posturile in care accentul se deplaseaza spre educarea si dezvoltarea vitezei , se vor efectua exercitii cu incarcaturi cuprinse intre 30-50% din posibilitatile maxime ale sportivului , la exercitiul respectiv , effectuate intr-un numar de 3-5 repetari .Pentru posturile sportive la care accentual tinde sa se deplaseze spre forta , eforturile vor fi effectuate cu incarcaturi cuprinse intre 50-80% din posibilitati.Numarul de serii efectuat , care in fond stabileste incarcatura generala a lectiei de antrenament , va fi stabilit in functie de perioadele de pregatire si de scopul propus .

In executarea exercitiilor de forta-viteza , starea psihica , vointa si orientarea gandirii spre aceste exercitii prezinta o deosebita importanta .Pentru obtinerea eficientei maxime, este necesar :

• In toate incercarile sa se manifeste eforturi de vointa considerabile , cautand sa se execute miscarile mai rapid ca de obicei .Printr-o asemenea actiune volitiva , constienta , se poate ridica limita superioara a vitezei de executie ;
• Concentrarea atentiei asupra realizarii miscarii principale , in cel mai scurt timp posibil , aceasta ducand la accelerarea intregii miscari;
• Stabilirea unor obiective precise , pe care fotbalistul urmareste sa le depaseasca (x cm la sarituri , x secunde mai putin pentru executarea a trei repetari cu incarcaturi indicate etc).
• Odihna intre exercitii trebuie sa dea posibilitatea sportivului sa repete acelasi exercitiu fara sa reduca insa viteza .

Forta in regim de rezistenta

In exercitiile de forta , rezistenta se evidentiaza prin numarul repetarilor posibile la un singur exercitiu sau prin timpul limita de mentinere a unor pozitii.

In general care care poseda o forta mare pot executa de mai multe ori un exercitiu oarecare.Acest lucru este valabil numai in cazul in care valoarea incordarii este mai mare de 50% din nivelul fortei maxime .In cazul in care ingreuierile sunt mai mici, numarul de repetari posibile nu mai depinde de forta maxima .

Forta in regim de rezistenta creeaza o baza fiziologica corespunzatoare (dezvoltarea masei musculare ) pentru marirea fortei.Cercetarile in aceasta directie confirma faptul ca exercitiile intense de rezistenta favorizeaza cresterea semnificativa a fortei musculare.

Orientand antrenamentele spre educarea fortei in regim de rezistenta , trebuie sa se modifice substantial principalele componente ale efortului .

Pentru fotbalisti marirea incarcaturiva fi de 50-65% din posibilitatile maxime , deoarece regimul efortului cu incarcaturi ce depasesc 65% (mari si maximale) nu are influenta esentiala asupra cresterii rezistentei ;

Numarul de repetari va fi maxim , ajungand pana la refuz .Repetarile effectuate pana la refuz permit obtinerea unor modificari structurale si functionale evidente la nivelul muschiului , care permit realizarea unui salt calitativ insemnat in procesul de educare a fortei .

Astfel de eforturi , care se depun pana la refuz , nu se pot efectua oricum Pentru prevenirea supraantrenamentului este foarte important sa se precizeze volumul de munca , continutul succesiunea si alternarea judicioasa  a eforturilor maxime cu cele mijlocii , posibilitati individuale in functie de particularitati etc.Atentie -la recuperari dupa accidente .

In functie de stagiul in sport si de gradul de pregatire al sportivului , de postul pe care joaca , antrenamentul orientat spre educarea fortei in regim de rezistenta se poate efectua pe intreg ciclul anual , sau numai pe anumite perioade ale acestuia .Pe baza experientei , optam pentru intrebuintarea primei variante care asigura astfel crearea unei mase musculare necesara realizarii unor indici maximi ai fortei .