Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport


Sport


Qdidactic » sanatate & sport » sport
Lateralitatea si ambidextria in jocul de handbal - ambidextria specifica



Lateralitatea si ambidextria in jocul de handbal - ambidextria specifica



Cuvinte cheei: lateralitaea, ambidextria generala, ambidextria specifica.

Delimitari conceptulale - Lateralitatea este abilitatea de a folosi segmentele si organele perechi numai de pe o parte a corpului (exemplu: mana si piciorul stang sau mana si ochiul drept). Putem afirma ca lateralitatea este legata de functia dominanta a uneia dintre emisferele cerebrale, functie ce determina inegalitatea jumatatilor dreapta si stanga a corpului.

Lateralitatea se manifesta in miscarea bratelor, picioarelor, in utilizarea ochilor si urechilor si se poate depista, aprecia prin probe simple, de observatie sau prin teste psihomotrice.

In executarea unor actiuni motrice, emisferele cerebrale participa inegal, in functie de natura sarcinii care trebuie indeplinita. Foarte important de remarcat este faptul ca, in realizarea unei sarcini motrice, de cele mai multe ori, cele doua emisfere cerebrale se suplinesc si interrelationeaza.


Putem considera lateralitatea drept o constientizare interna a celor doua parti ale corpului si o constientizarea a faptului ca sunt diferite. Daca nu este insusit conceptul diferentei dintre cele doua parti ale corpului propriu, este foarte dificil sa inveti cum sa te coordonezi.

Toate cercetarile demonstreaza ca dominanta laterala se manifesta printr-o prevalenta functionala relativa (nu putem vorbi de stangaci sau dreptaci suta la suta), a carei intensitate este influentata de multiple cauze.    

Potrivit Dictionarului de Psihologie (1997), ambidextria (engl. - ambidextrality, fr. - ambidextrie, germ. - beidhandigkeit) reprezinta "aptitudinea de a folosi in aceeasi masura ambele maini in viata curenta".

Dupa Solomei (1984, cit. de D. Croitoru -1999), ambidextria reprezinta acea capacitate a omului, foarte rar intalnita nativ (o persoana la 10000), indeosebi educata in cursul vietii, care ii permite acestuia sa se slujeasca cu ambele maini cu aceeasi eficienta. Insasi denumirea este semnificativa - ambele maini drepte.



Se poate vorbi de ambidextrie in cazul in care exista un echilibru relativ al functionalitatii celor doua maini. Se pare ca lateralitatea la baieti este mult mai evidenta decat la fete, care sunt in numar mai mare ambidextre.

D. Croitoru (1999), considera ca "ambidextria apare in cele mai multe cazuri ca urmare a procesului de educare a maini nondominante (cazul stangacilor care au devenit dreptaci sub influenta timpurie a factorilor sociali)".

Starosta (1983, cit. de D. Croitoru - 1999), considera simetrizarea miscarilor ca o metoda eficienta pentru a fi folosita la copii pentru imbunatatirea coordonarilor, care vor facilita invatarea de noi exercitii. De asemenea, subliniaza ca simetrizarea are o importanta deosebita in sporturile "complexe".


Fundamentarea teoretica - Simetrizarea executilor diferitelor deprinderi tactice permite cresterea utilizari si a valorilor lor practice, determinand imbunatatirea nivelului tehnic.

Considera ca abordarea instruirii ambidextriei va fi mai usoara la inceperea educatiei sportive, rezultate mai bune obtinandu-se simetrizand deprinderile motrice de la inceput, decat transformand miscarile asimetrice in miscari simetrice.

Analizand opinile redate am sus de catre autorii citati, putem afirma ca educarea ambidextrie determina imbogatirea bagajului de deprinderi motrice, a posibilitatiilor de manifestare si reactie, precum si dezvoltarea armonioasa si simetrica a organismului in ansamblu si a segmentelor sale.

Procesul de simetrizare a actiunilor motrice, care sunt justificate pentru aceast proces, determina o excitare a centriilor motori a celor doua emisfere a creierului, ducand la o functionalitate mai extinsa si complexa a activitatii cerebrale. 

D.Croitoru (1999), considera ca "invatarea simetrica a deprinderilor motrice asigura dezvoltarea bilaterala a corpului, mai ales pentru sporturile care solicita in mod inegal cele doua membre, evitandu-se sau atenuandu-se efectele nefaste ale anumitor actiuni".   

Forme de lateralitate

Din punct de vedere al segmentului la care se exprima, se disting urmatoarele forme de lateralitate:

manuala;

podala;

oculara;

acustica;

variante de combinare intre cele expuse mai sus.

Potrivit caracteristicilor prevalentei motrice, subiectii se impart in:

stangaci;

dreptaci;

ambidextri.


Consideram ca din punct de vedere al prevalentei motrice, impartirea subiectilor poate fi reprezentata schematic astfel:

Fig. 1.

Forme de lateralitate


Principalele caracteristici si diferentieri ale formelor de lateralitate sunt urmatoarele:

q        stangaci complet - sunt considerati subiectii care folosesc de preferinta mana, piciorul, ochiul si urechea stanga, pe baza unei dominante cerebrale drepte;

q        dreptaci complet - este acel subiect care foloseste de preferinta mana, piciorul, ochiul si urechea drepta, pe baza unei dominante cerebrale stangi;

q        la numerosi subiecti lateralitatea este incrucisata si fiecare se particularizeaza prin formula sa proprie de lateralizare (stangaci sau dreptaci, in functie de nivelul analizat);

q        ambidextri - sunt acele persoane care folosesc cu aceeasi abilitate ambele segmente simetrice;

q        stangaci si dreptaci mixt - se considera acele persoane care realizeaza unele actiuni cu o parte a corpului si alte actiuni cu segmentul situat in partea opusa (de exemplu: copiii care lovesc cu mana stanga si arunca cu mana dreapta);


q        fals stangaci sau dreptaci (stangaci sau dreptaci contrariat) - este considerata persoana care foloseste segmentul stang sau drept (mana si piciorul stangdrept) ca efect al antrenarii acestora, antrenare impusa de anumite accidente ale segmentelor drepte.

Paunescu C. (1990) identifica urmatoarele tipuri de lateralitate:

dupa natura sa

lateralitate normala (cand subiectul este stangaci ca urmare a faptului ca principalele comenzi cerebrale sunt in emisfera dreapta, iar pentru dreptaci  in emisfera stanga);

lateralitate patologica (ca urmare a unor leziuni ale emisferei cerebrale dominate);

dupa intensitate:

lateralitate puternica (atunci cand se manifesta intensitatea asimetriei functionale a unuia dintre organele omoloage);

lateralitate slab conturata;

ambidextria.

dupa omogenitate:

lateralitate omogena (de aceeasi parte a corpului - subiectul este dreptaci ori stangaci de mana, ochi, picior);

lateralitate neomogena sau incrucisata (cand la acelasi subiect, predominanta este diferita pentru diversele membre, de exemplu: dreptaci de mana si ochi, dar stangaci de picior);

lateralitatea contrariata (atunci cand se schimba lateralitatea prin activitatea de educare).

dupa modul de participare a membrelor superioare si inferioare:

lateralitate bilaterala (atunci cand segmentele superioare si inferioare se misca simultan si exista o coordonare);

lateralitate omolaterala (atunci cand segmentul superior si inferior de aceeasi parte a corpului se misca simultan);

lateralitatea incrucisata (atunci cand segmentul superior si cel inferior al partii opuse se misca simultan);

lateralitatea multilaterala (atunci cand segmentele superioare si inferioare se misca simultan, dar necoordonat). 

Lateralitatea este stabilita pe baza unor teste care tind sa fie standardizate, iar datele in asamblu devin comparabile.

Datele statistice asupra lateralitatii, nu sunt intotdeauna unitare, de aceea se considera ca una dintre cauzele acestei neconcordante ar fi varsta subiectilor care au fost implicati in testari.

Toti autorii subliniaza o diminuare a stangaciei si ambidextriei cu inaintarea in varsta. Beth ( cit. de Prescornita A., 2004), gaseste la copiii de 2 - 4 ani - 16,7 % complet dreptaci, 16,7 % complet stangaci, iar la 4 - 6 ani - 51 % complet dreptaci si 17,5 % complet stangaci.

Jocul de handbal are o tehnica si tactica complexa si variata care tinde spre perfectiune, spre eficienta, spre complexitate si spectaculozitate. Tehnica sportiva cuprinde un ansamblu de deprinderi si actiuni specifice, insusite prin intermediul exercitiilor, avand ca scop rezolvarea sarcinilor motrice in mod rational, ecomonic si cu eficienta maxima.

Analizand arsenalul de actiuni tehnico-tactice specifice atacului jocului de handbal, putem realiza o sistematizare a acestora in functie de tipul de executie:

simetrica;

asimetrica.

Toate actiunile de joc specifice atacului, a caror tehnica este asimetrica, pot fi simetrizate printr-o metodologie specifica, dar nu toate cu indici crescuti de eficienta.

Datorita acestui fapt, selectarea actiunilor tehnico-tactice care pot fi simetrizate, cu indicii de eficienta crescuti, este dictata de specificul jocului de handbal (procedeele de finalizare nu justifica un proces de simetrizare).  


Sistematizarea actiunilor de joc in functie de tipul de executie


Actiuni de atac  -

cu tehnica simetrica

Actiuni de atac -

cu tehnica asimetrica

prinderea mingii cu doua maini apucata;

tinerea mingii cu doua maini;

pasa cu doua maini de la piept, directa sau cu solul;

pasa voleibalata;

driblingul alternativ cu doua maini;

variante atipice de aruncare la poarta cu doua maini.


tinerea mingii cu un singur brat, in echilibru sau apucata;

prinderea mingii cu un singur brat;

pasele azvarlite (de deasupra umarului, de deasupra capului, de la nivelul soldului, de la nivelul genunchiului);

pasa lansata de la nivelul umarului;

pasa impinsa (de la nivelul pieptului, umarului si soldului);

pasele speciale;

driblingul simplu si multiplu executat cu un singur brat;

schimbarile de directie, simple si duble;

fentele de pasare urmate de dribling;

fentele de pasare urmate de alta pasa;

fentele de pasare urmate de aruncare la poarta;

fenta de aruncare urmata de pasa;

fenta de aruncare urmata de dribling;

fenta de aruncare urmata de un alt procedeu de aruncare;

toate variantele de aruncari la poarta executate cu un brat;


Factori care determina ambidextria si tipuri de manifestare


Factorii si tipurile de manifestare se pot desprinde din urmatoarea reprezentare schematic.

Fig. 2.

Factorii determinanti ai ambidextriei si tipuri de manifestare



Ambidextria generala - este determinata preponderent de factorii genetici si biologici, ea poate fi imbunatatita si de factorii de mediu si in special de cei socio-culturali. Ambidextria generala se manifesta la indivizii care nu prezinta o prevalenta clar delimitata in executarea actiunilor motrice.


Ambidextria specifica - este determinata de specificul activitatilor desfasurate, ea nu este determinata genetic si se manifesta la indivizii care prezinta o prevalenta motric clar delimitata pentru partea dreapta sau stanga. Se manifesta in executarea unor acte sau actiuni motrice specifice unor activitati, ramuri sau probe sportive care necesita implicarea simultana sau alternativa a segmentelor superioare/inferioare.

In functie de nivelul de manifestare al ambidextriei generale si specifice, putem avea urmatoarea sistematizare, prezentata schematic astfel:




Fig. 3.

Tipologia ambidextriei generale si specifice



In jocurile sportive, implicit si in handbal, se impune efectuarea de catre jucatori a anumitor actiuni tehnico-tactice atat cu bratul dominant, cat si cu cel nondominant, atat pe partea dominata, cat si pe cea nondominanta, ceea ce determina educarea ambidextriei specifice.

Educarea ambidextriei specifice se impune numai in acele ramuri sau probe sportive, care cuprind preponderent deprinderi motrice simetrice, dar si asimetrice, a caror simetrizare este justificata din punct de vedere al eficientei motrice si tehnico-tactice.

Acelasi fenomen se poate regasi intr-o multitudine de alte domenii de activitate care necesita exectuarea eficienta a unor actiuni cu ambele brate (de exemplu scrierea la calculator cu doua maini etc.)


Bibliografie:


Badau D.

- "Ambidextria in activitatea motrica", Ed. Univ. "Transilvania", Brasov, 2006


Badau D.

- "Ambidextria si implicatiile ei in performanta sportiva la handbal", Referatul nr. 3 din cadrul stagiului de doctorat, 2003


Colibaba-Evulet D., Bota I.

-"Jocurile sportive - teorie si metodica", Edit. Aldin, Bucuresti, 1998


Croitoru D.

- "Ambidextria in jocurile sportive. Exemplificari si aplicatii in volei", Edit. A.N.E.F.S., Bucuresti 1999


Horghidan V.

- "Problematica psihomotricitatii" Edit. Globus, Bucuresti, 2000


Popescu-Neveanu P.

- " Dictionar de psihologie", Edit. Albatros, Bucuresti, 1990


Starosta W.

- "Movement symmetrization as a method of coodination improvement in children", CD-ROM SPORT, Discus 1995


Starosta W.

- "Coordinatione e simmetrizatione dei movimenti", CD-ROM SPORT, Discus 1995




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright