Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate stiintaSa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica




Drept


Qdidactic » stiinta & tehnica » drept
Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi



Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi


Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi

1. Continutul legal

Infractiunea este prevazuta in art. 247 C.pen. si consta in ingradirea, de catre un functionar public, a folosintei sau a exercitiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situatii de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, etnie, lim­ba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, ori­gine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA

Incriminarea prevazuta in art. 247 C.pen. este in deplina concordanta si cu art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, unde se arata ca toti cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari[1]. De fapt, prin aceasta incriminare se asigura si prin mijloacele dreptului penal realizarea principiu­lui constitutional enuntat anterior.

Prevederea ca infractiune distincta a comportarii abuzive a unui functionar public sub forma descrisa anterior a fost necesara, deoarece, prezentand un grad mai ridi­cat de pericol social, necesita pentru asigurarea realizarii functiilor si scopurilor pe­dep­sei o sanctiune mai aspra.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special este reprezentat de acele relatii sociale referitoare la apararea si garantarea intereselor legale ale cetatenilor, in ceea ce priveste egalitatea in drepturi fara nicio discriminare, impotriva faptelor abuzive ale functionarilor publici sau functionarilor. De asemenea, obiectul juridic special mai este reprezentat si de relatiile sociale privitoare la desfasurarea in conformitate cu legea a activitatii de serviciu, o asemenea activitate fiind incompatibila cu ingra­direa folosintei sau exercitiului drepturilor vreunui cetatean sau crearea pentru acesta a unei situatii de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA.




b) La aceasta infractiune, de regula, nu exista obiect material, dar uneori activi­tatea abuziva a functionarului public se poate referi la modificarea unui act de stare civila sau a altui act public, in acest caz obiectul material fiind reprezentat tocmai de actul de stare civila, actul public sau orice alt asemenea act.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii prevazute in art. 247 C.pen. este unul circumstantiat, si anume functionar public sau functionar (in sensul art. 147 C.pen.).

Coautoratul este posibil, cu conditia ca toti coautorii sa aiba calitatea de functio­nari publici sau functionari.

In ceea ce priveste instigatorul sau complicele, acesta poate fi orice persoana, indiferent daca are calitatea de functionar public sau functionar.

b) Subiect pasiv principal este statul, ca titular al valorilor sociale ocrotite prin incriminarea acestei fapte, iar subiect pasiv secundar este cetateanul caruia i s‑a in­gra­dit folosinta sau exercitiul drepturilor (de exemplu, unei persoane de sex feminin i se refuza dreptul de a ocupa o func­tie de conducere intr‑o institutie de stat, cu toate ca indeplinea conditiile impuse de lege).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material. Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi se poate savarsi in doua modalitati, si anume ingradirea folosintei sau exercitiului drepturilor vreunui cetatean, precum si crearea pentru o persoana a unor situatii de inferioritate.[2]

Prima moda­litate poate aparea la randul ei sub doua submodalitati, si anume ingradirea folosintei sau doar ingradirea exercitiului drepturilor vreunui cetatean.

Ingradirea folosintei sau exercitiului drepturilor vreunui cetatean se poate realiza atat prin acte comisive, dar si prin acte omisive, chiar daca „ingradirea” ar sugera doar actiunea. De exemplu, in practica judiciara s‑a retinut, in cazul modalitatii pe care o analizam, ca fiind infractiunea de abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi, fapta functionarului pu­blic, director la o unitate de stat, de a concedia o persoana pe temei de nationalitate (acte comisive) sau fapta functionarului public de a refuza angajarea unei persoane, bineinteles avand unele din temeiurile prevazute in art. 247 C.pen., desi toate conditiile impuse de lege in acel domeniu erau indeplinite (acte omisive).

A doua modalitate alternativa de realizare a elementului material consta in crea­rea pentru un cetatean a unor situatii de inferioritate, de exemplu a unei situatii mai putin bune (defavorabile) decat cea a celorlalti cetateni, in cadrul unei anumite colec­tivitati.

Daca protectia anumitor drepturi ale cetatenilor este asigurata de unele legi spe­ciale (ca, de exemplu, drepturile electorale, prin legea electorala, dreptul la protectia muncii prin Legea nr. 90/1996 privind protectia muncii, republicata[3]) fapta de ingradire ilegala a drepturilor respective va fi incadrata in textele speciale, si nu in art. 247 C.pen.


b) Cerinte esentiale. Ca o cerinta esentiala pentru existenta infractiunii, se impune, in cazul ambelor mo­dalitati ale elementului material, ca fapta sa fie savarsita de un functionar in cadrul atributiilor de serviciu. Astfel, fapta se incadreaza in
art. 247 C.pen. numai daca faptuitorul a avut competenta de a indeplini anumite acte care privesc drepturile sau situatia unei persoane si prin care i s‑a adus acesteia o ingra­dire a folosintei sau exercitiului unui drept ori i s‑a creat o situatie de inferio­ritate. Pe de alta parte, se im­pune ca, de fiecare data, organele care instrumenteaza cauza sa verifice si sa sta­bileasca daca fapta a fost savarsita in sfera atributiilor de serviciu.

c) Urmarea socialmente periculoasa consta in lezarea drepturilor vreunui ceta­tean (sau numai a unui drept) prin restrangerea folosintei sau exercitiului drepturilor sau prin crearea unei situatii de inferioritate, care nesocoteste drepturile cetateanului.

Urmarea imediata poate fi de natura materiala – neinscrierea unei persoane in listele intocmite pentru acordarea unor drepturi salariale suplimentare, avand drept consecinta lipsirea persoanei de unele sume ce i se cuveneau sau refuzul unui func­tio­nar de a elibera un anumit act care a avut drept consecinta neangajarea solicitan­tului intr‑un post[4] –, dar si de natura morala, de exemplu, neinscrierea in listele de alegatori a atras impiedicarea exercitarii dreptului de a alege (se va retine aceasta infractiune daca nu sunt indeplinite cerintele unor incriminari din legile speciale) .

d) Avand in vedere ca legea prevede totusi anumite urmari, chiar daca nu in mod explicit, consideram ca trebuie sa existe o legatura de cauzalitate, adica trebuie sa se demonstreze ca fapta abuziva a unui functionar public a avut drept urmare punerea unei persoane in imposibilitatea de a‑si exercita sau folosi un drept sau a creat pentru aceasta o situatie de inferioritate.

Daca legiuitorul folosea expresia „fapta functionarului public de natura a ingradi”, atunci nu se mai impunea stabilirea legaturii de cauzalitate. Chiar si asa, uneori ur­ma­rea imediata rezulta din chiar savarsirea faptei, nemaifiind necesara stabi­lirea unei legaturi de cauzalitate. Termenii folositi in art. 247 (ingradirea, crearea) sunt substan­tive provenite dintr‑un verb si desemneaza atat actiunea specifica elementului material, cat si rezultatul.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste aceasta infrac­tiune este intentia directa, intrucat faptuitorul prevede ca prin fapta sa va ingradi exercitiul sau folosinta drepturilor vreunui cetatean sau va crea pentru acesta o situa­tie de inferioritate, urmarind acest lucru, adica producerea consecintelor amintite.

Afirmam ca intentia este directa, avand in vedere ca la baza savarsirii faptei sta un anumit mobil (rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala cro­nica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA etc.) care impulsioneaza faptele func­tio­narului si care nuanteaza si mai mult intentia faptuitorului. De altfel, toate infrac­tiunile au un mobil, dar acolo unde legea il prevede in mod expres, aceasta are drept urmare calificarea intentiei ca fiind una directa. Stabilirea mobilului reprezinta si o cerinta esentiala pentru existenta laturii subiective.



De mentionat este faptul ca cerinta privind mobilul infractiunii vizeaza toate modalitatile de savarsire a infractiunii in discutie.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi este susceptibil de o desfasurare in timp, astfel fiind posibile actele de pregatire, cat si tentativa, chiar daca infractiunea se poate comite si prin inactiune, stiut fiind faptul ca in cazul infractiunilor omisive nu este posibila o desfasurare in timp.

Legea penala nu pedepseste nici actele pregatitoare, nici tentativa, ci doar forma consumata a infractiunii. Infractiunea se consuma in momentul realizarii elementului material si producerii urmarii socialmente periculoase.

B. Modalitati. Infractiunea prevazuta in art. 247 C.pen. se prezinta sub doua moda­­litati, si anume: ingradirea folosintei sau exercitiului vreunui drept sau crearea pen­tru o persoana a unei situatii de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, ori­gine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA.

De asemenea, pot exista o serie de modalitati faptice, determinate de impre­jurarile concrete in care s‑au produs aceste urmari, de locul si timpul savarsirii infrac­tiunii, de natura dreptului ingradit.

Aceste modalitati faptice vor fi avute in vedere in procesul de individualizare a raspunderii penale.

C. Sanctiuni. Pedeapsa prevazuta pentru aceasta infractiune este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani, daca fapta este savarsita de un functionar public si inchisoarea de la 6 luni la 3 ani si 4 luni, daca fapta este savarsita de un functionar (conform art. 258 C.pen.). Chiar daca nu se prevede expres in textul de lege, ca in cazul altor infrac­tiuni, instanta poate aplica si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi (art. 65 C.pen.), numai daca pedeapsa stabilita de instanta este de cel putin 2 ani. In art. 191 C.pen. se prevede ca persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, raspund penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiec­tului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice, daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de legea penala.

Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a per­soanei fizice care a contribuit, in orice mod, la savarsirea aceleiasi infractiuni.

Potrivit art. 711 alin. (2) C.pen., persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 si 600.000 lei.




A se vedea O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 381.

A se vedea A. Truichici, Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi in lumina interzicerii discriminarii, Dreptul nr. 8/2007, p. 64.

M. Of. nr. 47 din 29 ianuarie 2001.

A se vedea V. Dongoroz si colab., op. cit., vol. IV, p. 90.

In art. 103 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale (M. Of. nr. 271 din 29 martie 2004), modificata si completata prin O.U.G.
nr. 8/2005 (M. Of. nr. 175 din 1 martie 2005), se prevede ca impiedicarea prin orice mijloace a liberului exercitiu al dreptului de a alege sau de a fi ales constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi. O dispozitie asemanatoare se prevede si in Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului (M. Of. nr. 887 din 29 septembrie 2004), recent modificata prin O.U.G. nr. 89/2005. De asemenea, in art. 52 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului (M. Of.
nr. 84/2000), recent modificata prin O.U.G. nr. 99/2005 se prevede ca impiedicarea prin orice mijloace a liberului exercitiu al dreptului de a participa la referendum se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.







Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|