Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate stiintaSa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica




Drept


Qdidactic » stiinta & tehnica » drept
Dreptul de abitatie



Dreptul de abitatie


Dreptul de abitatie


1 Situația interna


Potrivit articolului 4 din legea 319/1944, soțul supraviețuitor are, din momentul deschiderii moștenirii, in afara de celelalte drepturi succesorale și indiferent de moștenitorii cu care vine in concurs, un drept de abitație asupra casei in care a locuit, daca aceasta face parte din moștenire si el nu are o alta locuința proprie.

Condițiile pentru acordarea dreptului de abitație sunt:

a) Moștenitorul trebuie sa fi locuit la data deschiderii moștenirii in casa care formeaza obiectul dreptului de abitație. Nu este necesar ca la deschiderea moștenirii soțul supraviețuitor sa fi locuit impreuna cu defunctul in acea locuința[2]

b) Nu are locuința proprie(vezi RRD nr9/69)ce se intampla daca are nuda proprietate?!sau uzufruct?!

c) Locuința sa fi aparținut soțului decedat in proprietate exclusiva, sau in coproprietate fie cu soțul supraviețuitor, fie cu alte persoane. In cazul in care celalalt coproprietar este un terț, se pune problema daca dreptul de abitație va viza toata locuința sau doar cota parte a defunctului. In favoarea primei teze se poate aduce argumentul ca dreptul de abitație presupune utilizarea unei locuințe, adica a unui bun corporal,iar nu a unei cote- parți ideale din acesta[3]. Inconvenientul este insa ca dreptul de abitație s-ar intdinde si peste cota parte a terțului. Noi susținem insa cea de-a doua teza in care dreptul de abitație se intinde doar asupra cotei parți a soțului supraviețuitor pentru ca Nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet. O alta problema, este daca sotul decedat avea doar nuda proprietate asupra locuinței in cauza. Dupa parerea noastra, pe aceleasi considerente, soțul supraviețuitor nu va putea beneficia de dreptul de abitație daca soțul decedat avea doar nuda proprietate asupra locuinței.




d) Soțul supraviețuitor sa nu devina proprietarul exclusiv al locuniței, in acest caz dreptul de abitație neavand nici un rost.

e) Defunctul sa nu fi dispus altfel prin acte intre vii sau pentru caza de moarte. Deoarece rezerva succesorala nu se refera la acest drept, soțul supraviețuitor poate fi privat de acest drept de catre de cuius de exemplu printr-un testament. De asemenea trebuie menționat ca articolul 4 din legea 319 din 1944 nu este de ordine publica.


Caracterele juridice ale dreptului de abitație ale soțului supraviețuitor:

a) este un drept care izvoraste din lege, ceea ce inseamna ca pentru a fi obținut de soțul supraviețuitor nu trebuie decat sa fie invocat de acesta.

b) este un drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate asupra locuinței. Acest drept poarta asupra locuinței insași și asupra tuturor accesoriilor și dependințelor acesteia.

c) este un drept temporar, care dureza cel puțin un an, iar daca nu se face partajul in acest timp, pana la data ieșirii din indiviziune.

d) este un drept real strict personal, care nu poate profita decat soțului supraviețuitor și, eventual copiilor minori ai acestuia care locuiesc impreuna cu el. De aici decurge caracterul inalienabil și insesizabil al acestui drept[4]


Articolul 4, alineatele 3 si 4 din legea 319/1944 prevad ca dreptul de abitație al soțului supraviețuitor poate fi restrans sau soțul supraviețuitor poate fi obligat sa primeasca o alta locuința in schimb.

Astfel, legea confera comoștenitorilor posibilitatea de a cere ”restrangerea dreptului de abitație, in cazul in cand locuința nu va fi necesara in intregime”(articolul 4 alin 3 din legea 319/1944).Articolul 5 al aceleasi legi prevede ca daca restrangerea nu se poate face pe cale amiabila se va face pe cale judecatoreasca.

Comoștenitorii soțului supraviețuitor ”vor avea dreptul de a procura soțului supraviețuitor locuința in alta parte”. Pentru a putea obliga soțul supraviețuitor sa se mute in alta parte, aceștia trebuie sa aiba motive temienice, iar locuința pe care o procura sa fie echivalenta celei facand parte din masa succesorala și sa fie situata in aceeași localitate.

Dreptul de abitație asupra al soțului supraviețuitor poate inceta prin implinirea termenului de un an daca partajul s-a realizat in acest termen, sau la realizarea partajului. De asemenea inceteaza prin recasatorirea soțului supraviețuitor indiferent daca a trecut sau nu un an de la deschiderea succesiunii. Un alt mod de stingere al dreptului de abitație este consolidarea, atunci cand soțul supraviețuitor dobandește locuința. Dreptul de abitație inceteaza de asemenea prin hotararea judecatoreasca constatand abuzul in folosința locuinței, conform dispozițiilor de drept comun aplicabile in materie de abitație.

Daca soții au avut calitatea de chiriași, se va aplica legislația locativa, astfel, dupa moartea unuia dintre soți,soțul supraviețuitor va continua sa foloseasca locuința in temeiul raporturilor de locațiune, iar daca soțul decedat a fost titularul contractului de inchiriere, soțul supraviețuitor va putea invoca beneficiul contractului in condițiile articolului 27 din Legea locuinței nr 114/1996.


2 Drept Comparat


2.1 Franta


In Franța,codul civil prevede doua forme ale dreptului de abitație in favoarea soțului supraviețuitor: un drept de abitație viager, și unul temporar, pentru o perioada determinata.

En France il y a deux sort de droit d'habitation prévues pour le conjoint survivant un viager et un pour une période limité.



2.1.1 Dreptul de abitație viager


Articolul 764 din Codul Civil ii recunoaste sotului supravietuitor pentru imobilul succesoral detinut ca locuinta, un drept de abitatie si pentru mobilier, un drept de folosința: „Fara vointa contrara a defunctului exprimata in conditiile articolului 971, sotul succesibil care ocupa efectiv, la momentul decesului, cu titlu de locuinta principala, o locuinta apartinand sotului sau depinzand in totalitatea de succesiune, are asupra locuintei, pana la decesul sau, un drept de abitație si un drept de folosința asupra mobilierului, cuprins in succesiune”. Este o alta manifestare si chiar principala, a dreptului sau de a-si mentine cadrul de viata. Legea ii cere sotului ca imobilul sa-i fie abitatie principala si efectiva.


Dreptul de abitattie este un drept bonificat, prin faptul ca sotul poate inchiria imobilul care „nu mai este adaptat nevoilor sale” pentru a „obtine resursele necesare pentru noilor conditii de locuire” (art. 764, al. 4). Sotul ce imbatraneste poate astfel sa obtina din imobil resursele necesare finantarii unei noi locuinte, mai putin vasta sau mai luminoasa.

El nu poate fi grevat decat de o inchiriere in scop locativ, excluzand posibilitatea inchirierii agricole sau comerciale.Copii care vor fi contrariati de aceasta dare in chirie, pot sa o conteste, solicitand sotului fie ca imobilul mostenit sa serveasca in continuare nevoilor sale, fie, mai precis, sa dispunas ulterior de resursele suficiente pentru finantare unei noi locuinte.

Dreptul de locuire si utilizare sunt drepturi auxiliare, de care de cujus il poate priva pe sot insa, doar prin testament autentic. Gravitatea actului – expluzare sotului din cadrul sa de viata – justificat prin prin solicitarea de autenticitate: de cujus trebuie sa-si formuleze vointa de expulzare cu voce tare si „in mod public” (in fata a doi notari sau un notari si doi martori) et a primit in prealabil sfatul de a o oficializa public.

Este de asemenea remarcabil de notat ca, in cazul in care defunctul decide sa-si priveze sotul de aceste drepturi viagere de locuire si folosire a mobilierului, decizia sa nu afecteaza drepturile de uzufruct pe care sotul supravietuitor le primeste in virtutea legii sau a unei liberalitati. Reciproca este de asemeneaa dreapta, prevazuta de independenta acestui drept in raport cu uzufructul: dreptul de abitatie prevazut de lege in profitul sotului supravietuitor nu este deci solubil in uzufructul sau universal. Aceste drepturi se combine cu dreptul la totalitatea sau la o cota parte din succesiune, cateodata subtil. In mod evident, sunt absorbite de uzufructul universal la fel ca si de proprietatea intregii moșteniri. Combinarea lor cu proprietatea unei cote parți este mai delicata. Patru reguli se desprind din codul civil:

a) Articolul 765-1 prevede ca ”Soțul supraviețuitor dispune de un an de la data decesului pentru a-și manifesta dorința de a beneficia de aceste drepturi de abitație și folosința”. Astfel, dreptul de abitație nu ii este acordat in mod automat. El poate culege o cota- parte in proprietate fara dreptul de abitație asupra locuinței sau de folosința asupra mobilierului.
b) Daca cere beneficiul acestor drepturi, acestea se imputa asupra dreptului lor de proprietate(c. Civ art 765 al 1). El nu poate deci sa revendice in plus fața de cota primita in proprietate.

c) Daca valoarea acestor drepturi excede pe cea a cotei sale primite in proprietate, el nu trebuie sa acorde nici un fel de indemnizație succesiunii. Aceste drepturi sunt deci, acordate tot timpul gratuit.

d) Daca valoarea lor este inferioara cotei parți primite in proprietate, el poate cere compltarea acesteia pana la valoarea respectiva.

Dreptul de uz și abitație poate fi convertit, dar doar pe cale amiabila, intr-o renta viagera sau intr-un capital(c.civ. Art 766).



2.1.2 Dreptul de abitație temporara


Acest drept este reglementat de legea franceza in maniera imperativa in scopul de a proteja soțul supraviețuitor indiferent de configurația succesorala. In consecința, defunctul nu poate lua nici o dispoziție contrara. Soții care opteaza pentru o separare de corp pot opta sa renunțe la acest drept dar nu sunt obligați sa o faca. Mai ales, din motive de autonomie a protecțiilor legale, aceasta prerogativa vizeaza toți soții, mai ales cei care sunt privați pe cale testamentara de dreptul de abitație viager.




Eficacitatea acestei protecții este incadrata de articolul 763 din codul civil care cere ca soțul supraviețuitor sa ocupe efectiv locuința cu titlu de reședința principala. Nu este nici o problema daca soții coabiteaza. In caz de separație de fapt, fara indoiala trebuie sa limitam aplicarea dreptului doar la soțul care a ramas in locuința conjugala pana la data decesului. Trebuie deci ca cel interesat sa continue sa il ocupe.

Natura locuinței nu are in schimb decat o importanța redusa. Texul disitinge intre cazul unei locuințe aparținand soților sau depinzand in intregime de succesiune. In acest caz, soțul supraviețuitor va avea dreptul, timp de un an, termen fix, la folosirea gratuita uneori a locuinței si a mobilierului aferent. In plus, legislatorul a prevazut și cazul in care locuința este obiectul unei locațiuni. Desigur, soții fiind cotitulari ai contractului de locațiune, acesta se va continua de drept, și soțul va putea ramane astfel in locuința. Mai mult insa, datorita alineatului 2 din articolul 763 din Codul Civil, soțul supraviețuitor va avea deasemenea dreptul de a ii fi rambursate chiria platita pe parcursul anului de catre succesiune, in masura achitarii lor. Aceasta garanție minima acorda vaduvei sau vaduvului o perioada de tranziție de un an care ii permite sa treaca mai ușor prin perioada de doliu. 2.3 Italia


Articolul 540 din codul civil italian care reglementeaza rezerva, prevede deasemenea ”un drept de abitație asupra casei utilizate ca reședința familiala, și de folosința asupra mobilerului care il ocupa”. Nu conteaza daca locuința face parte din patrimoniul propriu al defunctului sau din patrimoniul comun.

Dreptul de abitație și dreptul la folosința se imputa asupra cotitații disponibile, și daca aceasta nu este suficienta, asupra rezervei soțului supraviețuitor, și eventual asupra rezervei fiilor.


2.4 Belgia


Alineatul al doilea din articolul 915 din codul civil belgian prevede un drept de uzufruct asupra imobilului afectat locuinței familiale și mobilierului aferent:

”Liberalitațile prin acte intre vii sau prin testament nu pot avea ca efect privarea soțului supraviețuitor de uzufructul imobilului afectat la ziua deschiderii succesiunii locuinței principale a familiei și al mobilei aferente”.


In caz de separare de fapt a soților, acest uzufruct poarta asupra imobilului unde soții aveau stabilita ultima reședința conjugala și asupra mobilerului aferent, cu condiția ca soțul supraviețuitor sa iși fi menținut reședința sau sa fi fost impiedicat impotriva voinței saule sa o faca și ca atribuirea acestui uzufruct sa fie echitabila.

Soțul supraviețuitor are tot timpul dreptul la locuința familiala și a mobilierului aferent. Aceasta se aplica chiar daca locuința reprezinta mai mult de jumatate din succesiune și excede rezerva.

Condițiile pentru privarea soțului supraviețuitor de aceste drepturi sunt aceleași pentru privarea lui de rezerva.


2.5 Olanda


Daca soțul supraviețuitor locuiește la momentul decesului intr-o locuința deținuta de defunct, are dreptul sa locuiasca acolo o perioada de 6 luni, care poate fi prelungita cu inca 6 luni.

In conformitate cu paragraful 2 din articolul 28 din codul civil, o persoana care a coabitat pentru o perioada lunga de timp cu defunctul, are aceleași drepturi de abitatie asupra locuinței proprietatea defunctului, chiar și in detrimentul soțului supraviețuitor.




F. Deak op.cit. pag 148

M. Eliade opinii citate de totzi pag 142

D.Chirica opinii citate p 104

D. Chirica, op cit, p105

D. Chirica, op cit, p107

F. Deak op cit. p 152

Michel Grimaldi, op.cit.

Jean-François Sagaut,Les vocations légales viagères du conjoint survivant,AJ Famille 2004 p. 175

Isabelle Corpart,L'amélioration de la protection post mortem des conjoints par la loi n° 2001-1135 du 3 décembre 2001, Recueil Dalloz 2002 p. 2952

A se vedea capitolul







Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|