Infractiuni pe campul de lupta

Infractiuni pe campul de lupta

Infractiunile din aceasta subgrupa sunt comise de militari pe campul de lupta prin incalcarea obligatiilor militare referitoare la indeplinirea datoriei de credinta fata de patrie si popor, respectarea juramantului militar, curajul, darzenia in indeplinirea "inda­­to­ririlor militare si sustinerea actiunilor militare pe campul de lupta.

Notiunea de "lupta", termen tactic militar, cuprinde totalitatea actiunilor angajate cu inamicul ce se desfasoara organizat de catre subunitati de orice forta, de unitati si mari unitati militare care folosesc armamentul si tehnica din dotare, pe baza unei anumite conceptii tactice si in vederea nimicirii fortelor adverse si castigarea luptei angajate.

In raport cu locul unde se desfasoara, lupta poate fi aeriana, navala si terestra. "Campul de lupta" este teritoriul in al carui spatiu a inceput conflictul armat cu inamicul si unde sunt angajate luptele sau acestea se afla in curs de desfasurare.

§1. Capitularea

Continutul legal

In art. 338 alin. (1) este incriminata fapta comandantului care preda inamicului fortele armate pe care le comanda, lasa in mainile dusmanului, distruge sau aduce in stare de neintrebuintare mijloacele de lupta sau alte mijloace necesare pentru pur­tarea razboiului, fara ca faptele sale sa fi fost determinate de conditiile de lupta.

In alin. (2) este incriminata tentativa la faptele comandantului, aratate in alin. (1).

Capitularea, intr‑o acceptiune mai generala, inseamna acea actiune prin care una din partile beligerante se recunoaste invinsa si accepta conditiile celeilalte parti, determi­nand prin aceasta incetarea actiunilor militare. O asemenea actiune poate avea loc ca urmare a conditiilor de lupta, cand acestea apar la un moment dat si pot fi defavorabile sau chiar dezastruoase pentru una din partile beligerante. Dar capitu­larea poate interveni si fara a fi influentata direct sau nemijlocit de conditiile de lupta. O astfel de ipoteza este avuta in vedere in dispozitiile art. 338 C.pen., care incri­­mineaza fapta de predare, de catre un comandant, in mainile inamicului, a fortelor armate pe care le comanda, fara ca fapta sa sa fi fost determinata de con­ditiile de lupta.

Orice comandant aflat intr‑o situatie grea de lupta are datoria sa foloseasca cat mai bine mijloacele de lupta, sa dea dovada de initiativa si spirit de organizare, sa in­sufle curaj si incredere celor ce se gasesc sub comanda sa, sa faca totul pentru obti­nerea victoriei, neezitand de a‑si jertfi chiar viata daca interesele apararii patriei o cer.

Aceasta fapta prezinta o gravitate deosebita, deoarece duce la compromiterea actiunilor de lupta, la pierderea potentialului tehnic si uman al fortelor militare co­mandate, la slabirea capacitatii de lupta a tarii.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii il formeaza relatiile sociale referitoare la capacitatea de lupta a fortelor armate, relatii a caror normala existenta si dezvoltare este asigurata printr‑o comportare patriotica si plina de curaj si devotament din partea comandantilor carora li s‑a incredintat soarta fortelor armate si mijloacele de lupta in timpul razboiului.

b) Obiectul material il constituie, dupa caz, fortele militare sau mijloacele nece­sare ducerii luptei ori toate acestea impreuna.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ este militarul cu functie de comandant al unei formatiuni care are caracterul de "forta militara", adica functioneaza in timp de razboi ca o forta de opunere si de neutralizare a inamicului.

Subiectul activ este deci calificat nu numai prin calitatea de militar, dar si prin calitatea de comandant al unei forte militare[1].

Fiind o infractiune cu subiect activ unic, aceasta este susceptibila de a fi savar­sita in participatie numai sub forma instigarii sau complicitatii. Capitularea nu poate fi savarsita sub forma de coautorat, chiar daca mai multi comandanti se inteleg sa capi­tuleze deodata. Fapta lor nu va constitui coautorat, ci fiecare va raspunde pentru o infractiune proprie.

b) Subiectul pasiv generic al infractiunii este statul, ca titular al valorii sociale fundamentale (capacitatea de aparare), iar in calitate de subiect pasiv special apare unitatea militara din care fac parte fortele sau mijloacele de lupta predate inamicului.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Infractiunea de capitulare se realizeaza sub aspectul ele­mentului material printr‑o actiune constand fie in "predarea" fortelor armate de un comandant catre inamic, fie in "lasarea" in mainile acestuia a mijloacelor de lupta sau oricaror mijloace necesare purtarii razboiului, fie in "distrugerea" sau "aducerea in stare de neintrebuintare" a mijloacelor necesare desfasurarii luptelor cu dusmanul.

Nu sunt excluse insa ca modalitate de realizare a elementului material nici actele omisive (de exemplu, nedistrugerea armamentului propriu cand trupa paraseste campul de lupta etc.).

Capitularea presupune fie o predare in mainile inamicului a potentialului uman, fie lasarea in posesia acestuia a mijloacelor de lupta, pentru existenta infractiunii fiind suficienta savarsirea uneia din actiunile alternative descrise in norma de incri­minare.

b) O cerinta esentiala pentru existenta infractiunii este aceea ca actiunile coman­dan­tului sa fie savarsite pe campul de lupta. Daca fapta s‑ar savarsi in afara campului de lupta, ea ar putea intruni elementele constitutive ale infractiunii de tradare prin ajuta­rea inamicului (art. 156 C.pen.)[2].

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

O a doua cerinta esentiala este legata de comportamentul comandantului care nu trebuie sa fi fost determinat de conditiile de lupta.

c) Urmarea imediata a infractiunii consta in crearea unei stari de pericol pentru capa­citatea de aparare a fortelor armate si pentru sustinerea luptei impotriva dus­manului.

d) Legatura de cauzalitate dintre actiunea faptuitorului si urmarea imediata rezulta din insasi savarsirea faptei.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie o constituie numai intentia directa sau in­di­recta; subiectul are reprezentarea ca prin actiunea sa pune la dispozitia inami­cului fortele armate si mijloacele de lupta ori distruge mijloacele necesare purtarii razbo­iului si urmareste producerea acestui rezultat ori accepta posibilitatea producerii lui.

Mobilul sau scopul care au stat la baza savarsirii infractiunii de capitulare nu pre­zinta relevanta juridica decat pentru individualizarea sanctiunii.

Aceasta infractiune nu se poate comite din culpa[3].

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare, desi posibile, sunt lasate in afara incriminarii de catre legiuitor. Tentativa se pedepseste. Infractiunea se consuma in momentul sa­var­sirii vreuneia din actiunile incriminate si crearii starii de pericol pentru capacitatea de aparare a tarii.

B. Modalitati. Fapta de capitulare se poate realiza in oricare din modalitatile nor­ma­tive descrise in continutul normei de incriminare, corespunzatoare celor patru actiuni care constituie elementul material al infractiunii.

Prin savarsirea oricareia dintre actiunile incriminate sub forma acestor modalitati normative sau a tuturor deodata se realizeaza continutul unei infractiuni unice.

Fiecareia dintre modalitatile normative poate sa‑i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea de capitulare este sanctionata alternativ cu detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se sanctioneaza potrivit regulilor stabilite in art. 20 si 21 C.pen.

§2. Parasirea campului de lupta

Continutul legal

In art. 339 C.pen. este incriminata parasirea campului de lupta sau refuzul de a actiona, savarsite in timpul luptei ori predarea in captivitate sau savarsirea altor asemenea fapte de natura a servi cauza dusmanului.

Tentativa se pedepseste.

Este de esenta calitatii de militar faptul ca acesta, indiferent de grad sau functie, are obligatia sa infrunte inamicul pe campul de lupta, sa dea dovada de curaj si dem­nitate, sa foloseasca cu pricepere tehnica si utilajul din dotare.

Parasirea campului de lupta constituie tot o infractiune specifica timpului de raz­boi; o asemenea fapta se poate savarsi numai in contact cu inamicul, adica pe cam­pul de lupta. Aceasta infractiune constituie una dintre cele mai grave incalcari de catre militar a obligatiei sale de ostas, de a dovedi curaj, abnegatie in fata dusma­nului, de a fi un bun patriot, de a lupta cu fermitate si devotament pentru a invinge in lupta cu dusmanul. De‑a lungul istoriei faptele de lasitate in fata dusmanului au fost totdeauna sanctionate cu cele mai aspre pedepse.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale privi­toare la capacitatea de aparare, relatii care sunt asigurate printr‑o loiala si vite­jeasca comportare a ostasilor in sustinerea operatiunilor pe campul de lupta si prin folosirea eficienta a intregului potential uman si material al unitatii din care fac parte.

b) Infractiunea poate avea in unele cazuri si un obiect material, de exemplu arma­mentul lasat pe campul de lupta sau predat inamicului in cazul trecerii de partea acestuia.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii este calificat, acesta putand fi orice militar aflat pe campul de lupta. Nu are importanta gradul sau functia detinuta de militar in cadrul unitatii si nici situatia sa militara (activ, rezervist, volun­tar etc.).

Participatia la aceasta infractiune este posibila in toate formele, respectiv coauto­rat, instigare sau complicitate[4].

b) Subiectul pasiv generic al infractiunii este statul ca titular al valorii sociale fundamentale (capacitatea de aparare).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Sub aspectul elementului material al laturii obiective a infractiunii, acesta se prezinta sub forma unei actiuni care poate imbraca patru moda­litati normative alternative, si anume: "parasirea" de catre militar a campului de lupta; "refuzul de a actiona" in timpul luptei; "predarea" la inamic; "comiterea altor ase­me­­nea fapte de natura a servi cauza dusmanului". Realizarea oricareia dintre aceste modalitati alternative este suficienta pentru existenta infractiunii.

b) O cerinta esentiala a continutului constitutiv al infractiunii consta in aceea ca actiunile intentionate trebuie sa fie de natura a sprijini sau a servi cauza dusmanului. Daca aceasta cerinta nu este indeplinita, in mod implicit nu va exista infractiune. De exemplu, parasirea campului de lupta savarsita in vederea ocuparii unor pozitii mai bune sau evitarea unei lupte lipsite de orice sansa de succes nu va constitui in­frac­tiune, deoarece asemenea fapte nu sunt de natura a servi cauzei dusmanului.

In ce priveste conditiile de loc si timp ale savarsirii infractiunii, observam ca fapta se comite pe campul de lupta (conditie de loc) si in legatura cu operatiile de lupta contra inamicului, deci in timpul luptei.

c) Urmarea imediata a infractiunii de parasire a campului de lupta consta in pro­ducerea unei stari grave de pericol pentru mentinerea capacitatii de aparare si, deci, pentru continuarea luptei contra dusmanului.

d) Legatura de cauzalitate este implicit realizata prin producerea urmarii imediate la care ne‑am referit.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste aceasta infrac­tiune este intentia directa si indirecta.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea este susceptibila de a fi savarsita in ambele forme imper­fecte, insa legea nu sanctioneaza actele pregatitoare, ci numai tentativa. Infractiunea se consuma in momentul in care s‑a produs urmarea imediata, adica s‑a savarsit vreuna din actiunile incriminate.

B. Modalitati. Infractiunea se poate savarsi in oricare din cele patru modalitati nor­mative pe care le‑am mentionat. Ultima dintre variantele prevazute in art. 339 C.pen. are un continut generic intrucat se prevede ca elementul material poate consta si in savarsirea "altor asemenea fapte de natura a servi cauza dusmanului" (infrac­tiune cu continut deschis).

Fiecarei modalitati normative ii corespunde o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Legea sanctioneaza aceste fapte cu detentiunea pe viata sau cu inchi­soare de la 15 la 25 ani, precum si interzicerea unor drepturi.

Tentativa va fi pedepsita potrivit regulilor generale prevazute in art. 20 si 21 C.pen.